Riga Crypto și Lapona Enigel

Ion Barbu, pseudonim al lui Dan Barbilian, este unul dintre scriitorii fundamentali ai
literaturii române din perioada interbelică, alături de Lucian Blaga și Tudor Arghezi.
Acesta debutează în anul 1918 cu poezia ”Ființa” în revista ”Literatorul” a lui Alexandru
Macedonski, unde semnează pentru prima dată cu pseudonimul Ion Barbu.Primul său volum de
versuri a fost publicat în anul 1930, intitulat ”Joc Secund”.
Tudor Vianu clasifică opera lui Barbu în trei etape: parnasiană, ce cuprinde poezii publicate
între 1919 și 1921, etapa baladescă și orientală, ce cuprinde opere publicate între anii 1921 și 1925,
etapa ermetică, între anii 1925-1926.
Modernismul este un current literar apărut la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului
XX, centrat în jurul cenaclului și al revistei ”Sburătorul”, coordonate de criticul literar Eugen
Lovinescu, teoreticianul acestui current literar care apare ca reacție împotriva creațiilor
tradiționaliste.
Acest curent literar se caracterizează, în poezie, prin abordarea unui limbaj nou, încărcat
de metafore revelatorii, metafore-simbol, reflexivitate și ambiguitate, în proză și în dramaturgie
schimbă statutul personajului din tipul țăranului, prototip al satului patriarhal, în tipul
intelectualului, acțiunea fiind plasată în mediul citadin.
Poezia „Riga Crypto și Lapona Enigel” a fost publicată în anul 1924 și este inclusă în
volumul de versuri „Joc Secund”.
Ca specie literară, opera este un poem, subintitulat baladă (întrunește toate trăsăturile
specifice acestei specii).Are la bază „cântecul” rostit de „menestrel” în cadrul unei nunți.
Titlul este construit în antiteză întrucât cei doi protagoniști diferă din punct de vedere al
statutului,Riga aparține lumii vegetale, pe când Enigel aparține lumii umane, fiecare reprezentând
superioritatea în lumea lui.Simbolic Riga Crypto este un personaj redat printr-o ciupercă ce își
ascunde propria identitate prin numele său, riga însemnând rege, iar Crypto ascuns. Lapona Enigel
semnifică puritatea, ”Enigel” însemnând „înger”.
Tema este imposibilitatea relației dintre cei doi protagoniști din cauza
incompatibilității.Cei doi aparținând unor lumi diferite, cu concepții diferite și mod de viață diferit.
Compozițional, poezia este structurată pe două planuri: nunta reală și nunta ireală, cele
două planuri fiind definitivate prin intermediul unui asterix.
Poezia se deschide cu ritualul de nuntă care se oficializează la o nuntă reală, redată printr-
o atmosferă specific:„cu pungi, panglici, beteli cu funtă”.
 La nunta reală, careconstituie rama poeziei, pe la sfârșitul petrecerii, într-un cadru restrâns,
menestrelul este rugat de unul dintre nuntași să spună balada „Riga Crypto și Lapona Enigel”, pe
care o mai auzise el la un alt eveniment.
Prima prezentare făcută în text este a lui Riga Crypto, care trăiește într-o lume a
întunericului „În pat de râu și humă unsă” și care tronează sub o falsă identitate peste lumea
vegetală: „Împărățea peste bureți/ Crai Crypto, inimă ascunsă.”
A doua prezentare făcută în text este a laponei Enigel.Aceasta își recunoaște statutul de
ființă solară :” Că dacă-n iarnă sunt făcută/…/ Mă-nchin la soarele-nțelept”, statut total diferit de
cel al lui Crypto.Enigel vine „din țări de gheață urgisită”, spațiu rece, ceea ce explică aspirația ei
spre soare și lumină.
La fel ca în ”Luceafărul” întâlnirea se realizează în visul fetei.Povestea propriu-zisă se
dovedește a fi fantastică, ca și în poemul eminescian, doar că rolurile sunt inversate.Riga este cel
care rostește de trei ori chemarea, și, tot de atâtea ori este respins.
În prima chemare, Crypto își îmbie aleasa cu „dulceață” și cu „fragi”, elemente specifice
lumii vegetale, dar care aici capătă conotații erotice.Refuzul fetei îl pune într-o situație dilematică,
dar opțiunea lui e fermă și merge până la sacrificiul de sine, în a doua chemare: ”Enigel,
Enigel/Scade noaptea, ies luminile, / Dacă pleci să culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine”.
Al doilea refuz este susținut de enumerarea atributelor lui Crypto: „blând”, „plăpând”,
„necopt”.Opoziția „copt”-„necopt” reluată în al treilea refuz prin antiteza „soare-umbră” pune în
evidență incompabilitatea lor.Soarele este simbolul existenței spiritual, al împlinirii umane, în
antiteză cu „umbra”, simbol al existenței instinctuale, sterile, vegetative.
Finalul este trist, Riga Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, obligat să rămână
alături de fapturi asemena lui „Laurul-Balaurul” și „măsălarița-mireasă”. Încercarea ființei
inferioare de a-și depăși limitele este pedepsită cu nebunia.
Poezia are la bază trei mituri fundamentale: nunta, semnificând neîmplinirea idealului
cauzat de nepotrivire, soarele, reprezintă un ideal, drumul către o iubire împlinită, la fată, oglinda,
reflecția celor două lumi, total diferite care anulează orice speranță de împlinire a unui ideal.
Din punct de vedere morfo-sintactic sunt prezenți termeni specifici câmpului lexical al
vegetalului: „bureți”, ”verdeață”, etc, dar și din lumea ghețurilor „lămpi de gheață”, „ursul polar”.
La nivel stylistic predomină epitetele și metaforele care conferă expresivitate textului,
caracterizând cele două personaje ale operei.
Prozodic,predomină rima încrucișată, dar și împerecheată, nepotrivire specific poeziei
modern, măsura versurilor fiind de 8-9 silabe.
În concluzie, poezia „Riga Crypto și Lapona Enigel” de Ion Barbu este o poezie scrisă în
spiritul modernismului, fiind reprezentativă pentru opera autorului.