Sunteți pe pagina 1din 3

O scrisoare pierduta

Opera literara O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane, fiind inspirata din farsa electorala din anul 1883. Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unuor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate cu final fericit. In comedie sunt prezentate formele comicului: ironie, umor si diferite tipuri de comic( de situatie, de character, de limbaj si de nume). Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omenesti, piesa prezinta aspecte din viata politica: lupta pentru putere, in contextual alegerilor pt Camera si de familie: relatia dintre Tipatescu si Zoe Trahanache. Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene , fiind construit sub forma schimbului de replica intre personaje. Titlul comediei pune in evidenta contrastul dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta politica pentru putere se realizeaza de fapt prin lupta de culise, avand xa instrument al santajului politic o scrisoare pierduta- aceasta semnificand pretextul dramatic al comediei. Actiunea comediei este plasata in capitala unui judet de munte, in zilele noastre adica la sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei electorale, intr-un interval de trei zile. Intriga piesei porneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala si neasteptata. Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere, care era format din Stefan Tipatescu , Zaharia Trahanache si Zoe , sotia acestuia si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, avocet ambitios si proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor. Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele intre aparenta si esenta. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi si Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Scena initiala din actul I prezinta personajele. Stefan Tipatescu si Pristanda care citesc ziarul lui Nae Catavencu.Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii unei scrisori de amor de catre adversarul politic constituie astfel intriga comediei. Actul II prezinta in prima scena o alta numaratoare a voturilor, dar cu o zi inaintea alegerilor. Tipatescu ii cere lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitionarea locuintei pentru a gasi scrisoarea, insa Zoe , dimpotriva ordona eliberarea lui si isi utilizeaza mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa-l sustina pe Catavencu, in schimbul scrisorii.

In actul III (care reprezinta si punctual culminant al comediei) actiunea se muta in sala mare a primariei , unde au loc discursurile lui Farfuridi si Branzovenescu. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care intentioneaza sfoloseasca contra-santaj. Apoi anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet : Agamita Dandanache. Incercarea lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat de Pristanda. In incaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru a doua oara de cetateanul turmentat, care i-o inapoiaza destinatarei. Actul IV (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece prostia. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste asemanatoare : si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unamitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca. Actiunea piesei este constituita dintr-o serie de intamplari care, in succesiunea lor temporala, nu schimba nimic in mod esential , ci se deruleaza concentric. Personajele actioneaza stereotip , ca niste marionete lipsite de profunzimesufleteasca, fara a evolua pe parcursul actiunii, fara a suferi transformari psihologice. Tipologii: tipul incornoratului (Trahanache), tipul donjuanului (Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul demagogului (Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul confidentului (Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu). Comicul de caractere : Tipatescu si Trahanache reprezinta tipul politicianului demagog, dar in timp ce Trahanache isi pastreaza calmul in fata amenintarii lui Catavencu si cauta cu diplomatie o arma de contrasantaj, Tipatescu reactineaza impulsiv si violent, ordona arestarea fara mandat a lui Catavencu, iar in confruntarea directa il ameninta ca il omoara cu bastonul (comic de situatie). Limbajul este principala modalitate de individualizare a personajelor. Formele gresite ale cuvintelor, erorile de exprimare, ticurile verbale denota incultura/statutul de parvenit. Vorbirea constituie criteriul dupa care se constituie doua categorii de personaje: parvenitii , care isi tradeaza incultura prin limbajul valorificat de autor ca sursa a comicului si personajele cu carte (Trahanache si Zoe) , ironizate insa pentru legatura extraconjugala. Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta. De exemplu Trahanache isi tradeaza originea greceasca stalcind neologismele: sotietate, printip. Limbajul politicienilor demagogi, avocati de profesie, adversari in lupta pentru mandatul de deputat, tradeaza in cazul lui Catavencu incultura, iar in cazul lui Farfuridi prostia. Pristanda, functionar servil, aproba mecanic afirmatiile sefilor prin ticul verbal curat, chiar si in asocatii incompatibile : curat murdar. Vorbirea lui Dandanache este peltica, sasaita, incoerenta, fapt ce sugereaza caderea in copilarie. Cetateanul turmentat trezeste simpatia prin faptul ca se supune cu seninatate manipularii, nefiind capabil de a lua singur decizii. Principalul mod de expunere este dialogul , prin care personajele isi dezvaluie intentiile, sentimentele, opiniile. Prezenta unor scurte naratiuni in replicile rostite de personaje

permite includerea in subiectul piesei a unor evenimente derulate in alt timp sau alt loc decat cel din scena. Comicul de moravuri vizeaza viata de familie (triunghiul conjugal Zoe Trahanache Tipatescu) si viata politica (santajul, falsificarea listelor electorale, satisfacerea intereselor personale). Comicul de intentie , atitudinea scriitorului fata de personaje, se identifica prin limbajul lor, si anume utilizarea neologismelor reflecta ceea ce vor sa para/ ceea ce cred ca sunt, fata de ceea ce sunt cu adevarat. Personajele mai modeste in pretentii sunt ironizate : ele doar pronunta gresit , fapt ce sugereaza dorinta de integrare intr-o lume sociala. In schimb, ambitiosul Catavencu, incult, dar snob , cu pretentii de eruditie, este satirizat : pronunta corect, dar atribuie sensuri gresite neologismelor. Un singur personaj este grotesc: Dandanache, alesul trimis de la centru. Senil, cazut in copilarie, mai prost decat oricare provincial, este incapabil de a asimilia neologismul, nici macar in mod incorect. Comicul de situatie sustine tensiunea dramatica prin intamplarile neprevazute, construite dupa scheme comice clasice: scrisoarea este pierduta si gasita succesiv, rasturnarea de statut/ evolutia inversa a lui Catavencu, teama exagerata de tradare a grupului FarfuridiBranzovenescu, confuziile lui Dandanache care o atribuie pe Zoe cand lui Trahanache, cand lui Tipatescu si impacarea ridicola a fortelor adverse. Comicul de caracter reliefeaza defectele general-umane, pe care Caragialele sanctioneaza prin ras ( demagogia lui Catavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda, senilitatea lui Dandanache). Comicul numelor proprii este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de caracter, originea sau rolul personajelor in desfasurarea evenimentelor : numele Trahanache provine de la cuvantul trahana, o coca moale, ceea ce sugereaza ca personajul este modelat de enteres; numele Dandanache vine de la dandana (boacana, gafa), nume specific pentru cel care creeaza confuzii penibile; numele Farfuridi si Branzovenescu au rezonante culinare, sugerand prostia. Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta si se evidentiaza incultura personajelor. Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti, care actioneaza dupa principiul Scopul scuza mijloacele.