Sunteți pe pagina 1din 2

SIMBOLISM. GEORGE BACOVIA.

PLUMB
Poezia Plumb a dat numele primului volum de versuri a lui Bacovia, aparut in 1916. Urmarind si celelalte patru volume care au urmat, se poate spune ca poezia Plumb poate fi considerate expresia concentrata a creatiei bacoviene si o adevarata definitie poetica a originalitati celui mai mare poet simbolist al literaturii romane. Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin: folosirea simbolurilor, tehnica repetitiilor, cromatica si dramatismul trairii eului liric. Titlul poeziei este simbolul Plumb, care sugereaza apasarea, greutatea sufocanta, cenusiul existential, universul monoton si inchiderea definitiva a spatiului existential, fara cale de iesire. In poezia Plimb intreaga stare de spirit se contureaza in semnificatiile celor trei cuvinte: vesmant, funerar si singur. Tema poeziei o constituie trairea poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si artificiala. Lumea ostila si stranie este proiectia universului interior, iar cavoul poate semnifica casa unde locuieste poetul. Mai poate semnifica si mediul, lumea meschina, daca nu si propriul trup in care salasluieste un suflet negru de plumb. Textul este structurat in doua catrene construite pe baza cuvantului plumb, prezent in sase din cele opt versuri ale poeziei. Cele doua versuri poetice corespund celor doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara, obiectiva , simbolizata de cimitir si de cavou, iar realitatea interioara , subiectiva, simbolizata de sentimentul iubirii, a carui invocare se face cu disperare. Strofa I surprinde elemente ale cadrului spatial inchis, apasator si sufocant, in care eul liric se simte claustrat, cavoul si mediul inconjurator capatand greutatea apasatoare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt sicriele de plumb, vestamantul funerar, flori de plumb, coroanele de plumb, ele semnificand artificii funerare de duzina, tipice pentru mica burghezie de provincie. Repetarea epitetului de plumb are multiple sugestii cromatice, de apasare, insistand asupra existentei mohorate, lipsite de transcendenta. Vantul este singurul element care sugereaza miscarea, insa produce efecte reci, ale mortii si scartaiau coroanele de plumb. Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabre poate sugera ideea de nocturne. Cuvantul intors din a doua strofa constituie misterul poeziei. Este vorba, probabil, de intoarcerea mortului cu fata spre apus. Eul liric isi priveste sentimental ca un spectator. Aripile de plumb presupun un zbor in jos, caderea surda si grea, moartea. Incercarea de salvare reprezinta doar o iluzie: si-am inceput sa strig. Elementele naturii primordiale, sunt, in poezie, frigul si vantul, care produc disolutia materiei. Starea de solitudine a eului liric este sugerata de repetarea sintagmei stam singur care alaturi de celelalte simboluri accentueaza senzatia de pustietate sufleteasca. La nivel fonetic, cuvantul plumb cuprinde o vocala inchisa de cate doua consoane grele ceea ce sugereaza o inchidere a spatiului.

In ceea ce priveste prozodia, Plumb are o constructie riguroasa, care sugereaza prezenta mortii prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe. La nivelul morfologic, se remarca prezenta verbelor, majoritatea statice. Timpul imperfect desemneaza trecutul nedeterminat, permanenta unei stari de angoasa: dormeau, stam, era, scartaiau, atarnau. Cele doua verbe, la perfect compus si respective conjunctiv am inceput si sa strig sugereaza disperarea poetului atunci cand constientizeaza atmosfera sumbra a mortii. Adverbul adanc asezat langa verbul dormeau sugereaza somnul vesnic, moartea.. La nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale, independente, coordinate prin juxtapunere sau copulative. La nivel lexical se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii: sicriu, funerar, coroana, mort. La nivel stilistic remarcam prezenta simbolului central plumb, asociat metaforelor flori de plumb, coroanele de plumb, aripile de plumb. Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolismului si a corespondentei, zugravirea starilor sufletesti, poezia Plumb se incadreaza in estetica simbolista.