TRADITIONALISM. VASILE VOICULESCU.

IN GRADINA GHETSEMANI

Face parte din volumul Parga si apartine liricii religioase voiculesciene. Spre deosebire de psalmistul Arghezi, care este un poet razvratit in cautarea unei divinitati perceptibile, Voiculescu scrie o poezie iconografica simbolica in care miturile biblice sunt reactualizate, adaptate de contemporanitate. Punctual de plecare pentru poezie este un fragment din evangheliile lui Matei, Marcu si Luca in care Iisus este vazut pe muntele Maslinilor in gradina Ghetsemani dupa Cina cea de Taina, inainte ca soldatii romani cumparati de Iuda sa il aresteze. Titlul face referire nu numai la spatiul fizic al gradinii Ghetsemani, ci gradina este vazuta ca un spatiu al purificarii lui Iisus de patimi prin virtuti. Tema este rugaciunea lui Iisus in fata divinitatii, perspectiva dubla (divina si umana) in care este vazut Iisus, Voiculescu accentuand ipostaze umane. Motive: sortii, paharul, bauturi, morti, vieti, maslinilor. Structura: exista doua planuri, planul lui Iisus, al zbuciumului launtric al acestuia (lupta, cazut pe branci, se-mpotrivea, sa rupa, falcile inclestandu-si) si planul exterior , al naturii care amplifica suferinta lui(furtuna, se framantau, maslinii, batai de aripi) Compozitional : poezia este formata din patru catrene, dintre care primele trei surprind planul interior, al tensiunii christice si ultima strofa evoca planul exterior al naturii. Poezia debuteaza cu imaginea lui Iisus surprins intr-o ipostaza transfigurata de durere. El lupta cu destinul implacabil si nu primeste paharul, adica nu-si asuma raspunderea de a-si insusi pacatele omenirii. Cazut in genunchi in pozitie de rugaciune se impotriveste permanent, scotand in evidenta slabiciunea lui umana. Portretul sau conturat oximoronic face referire la ipostaza divina (chipu-i alb ca varul comparatie dezvoltata) si la ipostaza umana (sudori de sange-metafora). In ultimul vers al primei strofe strigatul sau amarnic de teama starneste imprejur o imagine apocaliptica. Complementul de loc in slavi sugereaza relatia lui Iisus cu cerul, divinitatea care asista la chinurile Lui. In strofa a doua este amplificat acest zbucium sufletesc. Destinul divin indreapta spre el implacabil grozava cupa a slabiciunilor si greselilor umane pe care Iisus trebuie sa si-o asume, izbavindu-i astfel pe muritori. Refuzand aceasta cupa, Iisus se lupta cu nevoia organica de a bea, dar ramane consecvent in refuzul sau. Dramatismul impotrivirii sale implica slabiciune fizica (sete uriasa)si slabiciune sufleteasca (si sufletul sa-i rupa) In strofa a treia Iisus continua sa lupte, nu cu lumea si cu pacatele ei, ci cu sine, cu propriile slabiciuni. Intr-un joc al aparentelor si esentelor el intelege ca paharul cu pacate contine venin(malefic, rau), miere si dulceata (benefic) dar si aparenta. Lupta cu propia

slabiciune si uita ca destinul sau trebuie sa fie unul tragic pentru ca omenirea sa supravietuiasca : batandu-se cu moartea, uitase de viata. Ultima strofa evoca planul exterior al gradinii care preia framantarile christice. Fara tihna se framantau maslinii- personificare, vor sa fuga sa nu mai asiste la spectacolul dramatic al durerii lui. In planul secund, o imagine auditiva batai de aripi sugereaza pe de-o parte un semnal al naturii, dar si posibila plecare a unor ingeri pazitori. Gradina este vraiste, tulburata si ca o imagine premonitorie a mortii apar ulii. La nivel lexical cuvintele sunt folosite cu sens majoritar conotativ, se folosesc arhaisme (sterlici), expresii populare (lupta cu soarta, cazut pe branci), neologisme (infama). La nivel semantic intalnim campul semantic al naturii (iarba, maslini, gradina, ulii) si campul semantic al destinului (pahar, cupa, bautura, venin, dulceata). La nivel morfologic verbele sunt la indicativ imperfect care ajuta la reactualizarea mitului biblic aducand povestea in prezent, predomina verbele care scot in evidenta trairile lui Iisus. La nivel stilistic intalnim metafore sudori de sange, oximoron :venin (dulceata, sange alb), antiteza moarte-viata, personificarea se framantau maslinii, epitet cromatic apa verzuie. Prozodic rima este incrucisata, masura este de 14 silabe , ritmul iambic. Este o poezie traditionalista pentru ca ofera o imagine iconografica a ipostazei umane a lui Iisus, reactualizeaza mituri biblice, introduce o filozofie ortodoxista de viata, aduce in prim plan textele biblice.