Poezia “In gradina Ghetismani” face parte din volumul
“Parga” si marcheaza faza in care motivele biblice nu mai sunt elemente de decor ale unei lumi patriarhale, ci dovedesc valoare de simboluri si alegeri ale nelinistilor si aspiratiilor umane.
Vasile Voiculescu preia din “Evanghelia Sf Luca”
momentul de omeneasca ezitare a lui Iisus din perspectiva crucificarii dar si de supunere in fata vointei divine. Mutand accentul pe omenescul suferintei, ruga lui Iisus devine tema acestei poezii religioase iar absenta marcilor eului liric incadreaza textul intr-un lirism obiectiv.
Cele 4 catrene ale poeziei surprind natura duala a lui
Iisus, astfel nelinistile, indoielile si teama sunt ale omului Iisus, in timp ce taria de a depasi momentul de zbucium si de a se jertfi apartin naturii sale divine. Iisus se teme de a-si asuma destinul tragic dat de Tatal Ceresc pe care il va accepta totusi, intelegand sensul divin al patimilor sale.
Primul vers cu valoare de incipit construieste imaginea
lui Iisus acceptand trairile interioare in fata unui destin care il inspaimanta. Simbolurile din aceasta strofa simbolizeaza dualitatea lui Iisus: “Paharul” - pacatele omenesti “sudorile de sange” - suferinta umana
Urmatoarele 2 strofe reiau simbolul paharului prin
sintagma “grozava cupa” in care se afla “infama bautura”. Oximoronul “viata-moarte” “venin- dulceata” este figura de stil care sugereaza atat dualitatea lui Iisus cat si tragismul suferintei.
In ultima secventa lirica, framantarea dobandeste
dimensiuni cosmice si intreaga natura pare a participa la durerea lui Iisus. Astfel, maslinii care sugereaza pacea de dupa moarte sunt acum framantati si ar vrea sa fuga pentru a nu mai vedea durerea. In finalul textului, sugestia mortii este realizata prin “ulii de seara”.
In aceasta poezie, refuzul destinului si al vointei
divine reprezinta de fapt refuzul mortii; omului ii vine greu sa se desparta de viata pamanteasca dominata de puterea instinctelor, ratandu-si astfel sansa maretiei superioare.