In Gradina Ghetsimani

De Vasile Voiculescu
Poezia face parte din volumul Prg si prezinta in viziunea poetului
momentul rugaciunii lui Iisus Hristos in gradina Ghetsimani, de pe muntele
Maslinilor, eveniment care urmeaza Cina cea de Taina si precede arestarea sa.
Poezia isi are originea in textul biblic al evangheliei lui Luca, punctul de
plecare servind drept motiv pentru dezvoltarea conceptiilor autorului si evidentierea
laturii umane a Mantuitorului. Voiculescu nu nareaza evenimentele biblice, pentru ca
intelege poezia ca un act de sugestie, concentrare si esentializare. Poezia este o
meditatie a viziunii poetului asupra momentului biblic, din care acesta desprinde
semnificatii profunde si este preocupat de infatisarea zbuciumului interior al
personajului, detaliu pe care il adauga evenimentelor relatate in Biblie.
Dramatismul personajului este surprins prin apelarea mai multor episoade
biblice: rugaciunea din Gradina Ghetsimani, patimile, crucificarea si moartea
personajului. Originalitatea lui Voiculescu consta in relevarea dramei launtrice traite
de personaj, care isi are explicatia in originea duala a sa, care ii provoaca o sfasiere
luntrica datorita conflictului dintre natura divina si natura umana.
Poezia, desi isi are originea in textul biblic prin motiv, nu trebuie inteleasa ca o
prelucrare a intamplarilor relatate de Luca, ci ca o meditatie grava din perspectiva
poetului asupra temei sacrificiului pentru credinta si ideal, redand drama indoielii si a
rezistentei in fata mortii.
Urmarind structura poeziei, se pot identifica trei tablouri poetice,
corespunzatoare unor trepte ale suderintei fizica si sufleteasca
Primul tablou reda suferinta fizica a personajului il lupta cu destinul tragic,
refuzand sa accepte paharul. Imaginile, puternic reliefate prin tehnica
expresionismului, sunt dure, dar cu mare capacitate de simbolizare plastica. Imaginile
vizuale surprind un personaj pur umanizat, lucru sugerat si de metafora sudori de
sange, care este urmarea rugaciunii si a luptei interioare a personajului. Paharul este
simbolul pacatelor oamenilor, un nsemn al conditiei umane. Comparatia chipu-i alb
ca varul sugereaza puritatea divina, care este surprinsa deodata cu natura umana
sudori de sange. Folosirea verbelor la imperfect accentueaza tragismul momentului
si drama interioara a personajului. Suferinta sa ajunge sa aiba proportii cosmice, iar
forta de impotrivire este atat de mare incat are urmari in intreg universul amarnica-i
strigare starnea in slavi furtuna.
Tabloul al doilea, reprezentat de catrenele 2 si 3, prezinta drama sufleteasca,
intr-o viziune proprie a poetului a tragicului existential. Daca in textul biblic Iisus
accepta paharul pentru ca este dorinta divina, si pentru ca stie ca eceasta este menirea
Sa, personajul lui Voiculescu se impotriveste cu desavarsire acceptarii patimilor.
Divinitatea, aici sugerata de mana neindurata contureaza un dumnezeu impunator,
care il obliga sa accepte, ceea ce este in contradictie cu teologia. Grozava cupa reia
motivul pacatelor omenesti. Desi este cuprins de o sete uriasa, adica de dorinta de a se
sacrifica prin patimire si de a-si implini destinul, personajul nu doreste sa guste din
infama bautura. Acest epitet antepus accentueaza negarea personajului si totodata
reprezinta punctul maxim al dramei sale interioare. Daca la inceput era paharul,
progresiv i se inaspreste rolul, devenind grozava cupa si apoi infama bautura, ca
apoi sa devina cu adevarat veninul groaznic. Apa verzuie si veninul groaznic
sugereaza chinurile pe care le va indura pentru miere si dulceata, adica pentru
mantuire. In paharul imbietor se jucau sterlici de miere, iar sub veninul groaznic
simtea ca e dulceata. Jocul antitetic venin-dulceata accentueaza zbuciumul sufletesc.

In final, desi natura omeneasca tot de impotriveste falcile-nclestandu-si, natura

umana invinge, iar aceasta decizie e sugerata de versul batandu-se cu moartea, uitase
de viata. Astfel acceptarea sortii si a mortii echivaleaza cu o uitare a vietii, adica cu
trecerea de la un nivel inferior, al existentei pur umane, la un nivel superior, al
existentei divine, singura capabila de sacrificiul suprem.
Ultimul tablou sugereaza moartea posibila si surprinde efectele asupra naturii
in primul rand. Maslinii, simboluri ai pacii, devin nelinistiti, nici macar ei nu mai pot
privi fara sa-i impartaseasca durerea personajului, ci mai dregraba ar fugi. Acest
freamat al naturii si legatura stransa dintre suferinta personajului si a naturii sugereaza
influenta divinului asupra intregii creatii. Gradina, initial loc al linstii si expresia
singuratatii, este dezvaluita in alta ipostaza vraistea gradinii, care sugereaza un haos
primordial, o dezordine sufleteasca a personajului, care este urmarit de cei care i se
impotrivesc. Folosind personificarea si alegoria, autorul anticipeaza faptele care se
vor intampla si accentueaza tensiunea datorata urmaririi dusmanilor uliilor de seara
dau roate dupa prada.
Vasile Voiculescu, poet traditionalist, circumscrie poezia In Gradina
Ghetsimani acestui curent literar atat prin tema de inspiratie religioasa, o alegorie a
nelinistii si framantarilor omului in cautarea lui Dumnezeu, precum si prin utilizarea
unei masuri fixe (14 versuri) in fiecare din cele 4 catrene, si a unei rime incrucisate.