Poezia "In gradina Ghetsemani" face parte din volumul "Parga" din 1921, primul volum semnificativ pentru

opera lui Vasile Voiculescu. Geneza poemului: Punctul de plecare al poeziei "In gradina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu il constituie "Evanghelia Sfantului Luca", scena biblica ilustrata fiind "cina cea de taina", motivul rugaciunii lui Isus in gradina de la poalele muntelui maslinilor inaltata lui Dumnezeu pentru a fi izbavit: "Si cand a sosit in acest loc, le-a zis "Rugati-va, ca sa nu intrati in ispita". Si el s-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra si ingenunchind Se ruga, zicand "Parinte, de voiesti treaca de la Mine acest pahar ... Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca!" Iar un inger din cer s-a aratat Lui si-l intarea. Iar El, fiind in chin de moarte mai staruitor se ruga. si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant. si ridicanduSe din rugaciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti de intristare." (Luca 22, 40-46). Motivul biblic devine la Voiculescu un suport metafizic al nelinistii omului in aspiratia lui spre Dumnezeu. Rugaciunea lui Isus are loc in Gradina Ghetsemani, inainte de arestarea lui de catre escorta inarmata, condusa de luda, care il tradeaza sarutandu-l, fiind apoi inspaimantat de apropierea martiriului si a patimilor predestinate Fiului de Tatal Ceresc, pentru a ispasi omenirea de pacate. Structura si semnificatii Poezia este structural in patru catrene, organizate in jurul elementelor ce tin de natura duala a lui Isus, de om si de fiul lui Dumnezeu, integrandu-se in formula lirismului obiectiv. Strofa intai. Primele doua versuri ale poeziei sintetizeaza dramatismul interior al lui Isus, care "lupta cu soarta si nu primea paharul", fiind constient de menirea ce-i fusese harazita, aceea de a lua asupra sa pacatele omenirii, metaforizate aici prin "pahar", pe care trebuia sa le izbaveasca prin suferinta. Versul al treilea ilustreaza natura duala a lui Isus, opozitia uman-divin, imaginile vizuale "sudori de sange" exprimand omenescul, iar "chipu-i alb ca varul" sugerand puritatea, divinul. Latura umana domina in aceasta prima strofa, suferinta lui Isus fiind exprimata prin "cazut pe branci in iarba", care capata dimensiuni cosmice prin tragismul ei, "starnea in slavi furtuna". Strofa a doua debuteaza cu porunca divina, "o mana ne-ndurata", data Fiului pentru a prelua asupra lui pacatele omenirii, exprimate prin metafora "grozava cupa". Setea "uriasa" sugereaza dorinta lui Isus de a se sacrifica prin patimire, de a-si implini destinul, desi "nu voia s-atinga infama bautura", din cauza slabiciunii umane pentru chinurile pe care urma sa le indure pentru izbavirea omenirii. In strofa a treia, metaforele "apa ei verzuie" si "veninul groaznic" sugereaza chinurile pe care Isus le va indura pentru "mierea" si "dulceata" ce semnifica izbavirea omenirii prin jertfa divina, fericirea ce urmeaza sa vina. Veninul este o metafora pentru continutul cupei pline de pacate, dar si pentru chinurile pe care urma sa le indure Isus. Teama de moarte il face pe Isus sa se impotriveasca "cu ultima putere", uitand ca numai asa va putea sa salveze omenirea, capatand in schimb viata vesnica, "uitase de viata!". Strofa a patra. Suferintele lui Isus sunt apocaliptice, personificarea maslinilor, "se framantau maslinii" ofera o imagine terifianta a intregului univers: "Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-1 mai vada.../ Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii". Ultimul vers al poeziei anticipeaza chinurile lui Isus, in urma tradarii lui Iuda, martiriul si moartea Fiului, care izbaveste astfel omenirea de pacate si lumea de toate relele care se manifestasera pe pamant. Limbajul artistic este de un mare efect plastic, metaforele avand profunde semnificatii ideatice si biblice: "paharul", "grozava cupa", "infama bautura", "apa verzuie", "veninul groaznic" sugereaza chinurile si suferintele lui Isus pentru izbavirea omenirii, iar "sterlici de miere" si "dulceata" sugereaza fericirea ce va pogori asupra omenirii dupa mantuirea ei de pacate. Epitetele potenteaza chinul lui Isus, "apa verzuie", "veninul groaznic", "infama bautura", iar personificarea maslinilor, care "se framantau" si voiau "sa fuga", inspaimantati de suferintele pe care urma sa le indure Isus, ofera dimensiuni cosmice zbuciumului divin. Isus Hristos a fost Mantuitorul omenirii, pe care a izbavit-o de pacate si a platit cu chinuri fizice si morale binele suprem facut numai din dragostea pentru oameni si pentru mantuirea lor.

Sau: n Grdina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiraie religioas, autorul fiind inclus de G. Clinescu1 n gruparea Ortodoxitii -Iconografia mistic. Doctrina miracolului, alturi de Nichifor Crainic. Poezia face parte din volumul Prg. ENUNAREA ARGUMENTELOR: Poem iconografic, n Grdina Ghetsemani se inspir din motivul biblic al Rugciunii lui Iisus pe Muntele Mslinilor, dup Cina cea de tain. Scena este relatat n Evangheliile dup Matei, Marcu, Luca i nfiat n icoanele bisericii cretine. Poetul reine zbuciumul interior: i fiind n zbucium, mai cu struin Se ruga. i sudoarea Lui s-a fcut ca nite picturi de snge ce cad pe pmnf (Luca, 22:44), dar deplaseaz accentul dinspre componenta divin spre omenescul suferinei. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare) Tema poeziei o reprezint ruga lui Iisus. Fiind o poezie de inspiraie religioas (iconografic), aparine lirismului obiectiv, prin absena mrcilor lexicale ale

prezenei eului liric, dar gradarea intensitii suferinei este marcat prin punctele de suspensie i propoziia exclamativ. Titlul nu fixeaz doar cadrul fizic al rugciunii, ci denumete spaiul sacru cu semnificaie n plan spiritual: locul purificrii lui Iisus de patimi, prin virtui. Compoziional, poezia este alctuit din patru strofe cu caracter descriptiv. Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufleteasc a lui Iisus, iar ultima amplific suferina, care se rsfrnge asupra planului exterior, al naturii. Prima strofa red mpotrivirea Omului n faa destinului, ntr-o formulare lapidar n incipit: Isus lupta cu soarta i nu primea paharul..". Postura christic este tragic prin omenescul ei: Czutpe brnci n iarb se-mpotrivea ntruna". Verbele: lupta, nu primea, se-mpotriuea exprim refuzul asumrii unui destin implacabil, n clipa de ezitare a Fiului lui Dumnezeu. Gestul ngenuncherii nu este al unui nvins, ci al rugciunii (invocarea divinitii i asceza spiritual). Contrastul cromatic rou-alb realizat prin metafore, pune n eviden zbuciumul sufletesc i condiia dual: sudori de snge" (trupescul, suferina fizic), chipu-i alb ca varuV (chipul hieratic, componenta spiritual). Legtura terestru-ceresc este sugerat prin versul: i-amarnica-i strigare strnea n slvi furtuna". Strofele a doua i a treia constituie a doua secven poetic, realizat n jurul metaforei-simbol grozava cup". Vagul religios2 persist i n strofa a doua, iniial, soarta", aici, o mn nendurat". Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ stilistic a epitetelor: man nendurat", grozava cup", iar rezistena la ispitire (cale a purificrii spirituale), prin epitetele sete uria", infama butur". Rezistena la ispitire implic suferina n plan fiziologic i sufletesc: i-o sete uria sta sufletul s~i rup...". Oximoronul relev interiorizarea, trecerea la o alt etap a purificrii de patimi, de la lupta cu lumea la lupta cu inele: n apa ei verzuie jucau sterlici de miere/ i sub veninul groaznic simea c e dulcea...". Versurile reiau imaginea infamei buturi a ispitirii, sub forma jocului aparen-esen, bene-fic-malefic. Imaginea artistic ,flcile-ncletndu-i exprim gestul de refuz al jocului duplicitar, halucinant. Versul Btndu-se cu moartea, uitase de via" concentreaz sensul luptei christice: moartea trupului - viaa de apoi. Strofa a patra constituie ultima secven poetic, proiecia suferinei interioare asupra cadrului natural. Se utilizeaz personificarea i hiperbola pentru descrierea elementelor decorului: Deasupra, fr tihn, se frmntau mslinii,/ Preau c vor s fug din loc, s nu~l mai vad...". Imaginea apocaliptic este sugerat prin sintagma vraitea grdinii. Mesagerii divini, ngerii, nu nsoesc n mod explicit zbaterea omului, dar se remarc metafora bti de aripi care susine ambiguitatea limbajului poetic: ngerii mntuirii sau ngerul morii. Ultimul vers, i uliii de sear dau roate dup prad", ntrete sugestia morii/ imaginea, thanatosului prin: simbolul uliii, simbolistica temporal: de sear" i aceea a gestului: dau roate dup prad". Nivelul morfosintactic - verbe la timpul imperfect, modul indicativ sau la modul gerunziu - valoarea durativ a aciunilor. - expresivitatea adjectivului cu rol de superlativ absolut expresiv (de exemplu: amamica-i strigare", grozava cup, veninul groaznid); adjective fr grad de comparaie {sete uria", cu ultima putere"); - rolul expresiv al adverbului: ntruna (sens iterativ); deasupra (proiecie cosmic a suferinei); - conjuncia adversativ dar, n strofele a Ii-a i a IlI-a - susine ideea mpotrivirii, a rezistenei la ispit; - topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice) -evideniaz opiunea poetic. Nivelul lexico-semantic - prezena unor regionalisme: sterlicf; expresii populare: pe brncf, fr tihn" ~ intensificarea dramatismului; - terminologia abstract, lexicul mprumutat din sfera cosmicului i a naturii este organizat ca forme sensibile ale cunoaterii (tefan Munteanu); - cmpul semantic al paharului: grozava cup", infama butur", apa ei verzuie"; - opoziia venin - dulcea - relev ispitirea; - sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic - cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz. Nivelul stilistic - puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea n inversiune, a metaforei-simbol, a oximoronului. Nivelul fonetic i prozodic - pauzele marcate de punctele de suspensie -intensificarea suferinei; - conservarea prozodiei clasice; - patru catrene; msura versurilor: 14 silabe; ritm iambic; rim ncruciat. CONCLUZIA n Grdina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de tip tradiionalist prin inspiraia religioas (poezie iconografic), coordonant a spiritualitii romneti. La nivel formal, se observ conservarea prozodiei clasice.