Sandu Beatrice

HIDROGRAFIA ROMÂNIEI

Râurile interioare
Aparțin în proporţie de 98 % bazinului Dunării. Sunt dispuse concentric, pe margini, şi
radiar, in interior. Importanță: transporturi, hidroenergie, irigatii, piscicultură,
alimentarea cu apă a localităților, turism. Sunt organizate, în funcție de râul colector
principal, în grupe hidrografice (fig. 5):
1. Grupa hidrografică de nord şi vest cuprinde râuri colectate de Tisa:
Someşul (format din Someşul Mare şi Someşul Mic), Barcau, Crişul Repede,
Crişul Negru, Crişul Alb, Mureşul (şi afluenții săi Tâmava Mică şi Tâmava
Mare), Bega (este singurul râu interior canalizat şi navigabil):
2. Grupa hidrografică de sud-vest şi sud cuprinde râuri colectate de Dunăre:
Timişul, Cerna, Jiul şi afluentul său Motru, Oltul (şi principalii săi afluenți Cibin
şi Lotru), Vedea (cu afluentul Teleorman), Argeşul (şi principalul sau afluent
Dâmbovița), Ialomița (şi principalul său afluent Prahova), Călmățui.
3. Grupa hidrografică de est cuprinde râuri colectate de Siret şi Prut.

Siretul este cel mai mare râu al țării ca bazin hidrografic şi debit. Principalii săi
afluenți sunt: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuş, Buzău (izvorăsc din Carpații
Orientali) şi Bârlad (izvorăşte din Podişul Bârladului).

Prutul formează graniţa ţării cu Rep. Moldova. Principalul său afluent este Jijia (care
primeşte ca afluent râul Bahlui).
4. Grupa hidrografică de sud-est sau dobrogeană cuprinde râuri scurte, cu
debite reduse, care se varsă în lacurile din lungul litoralului: Telița, Taița,
Slava, Casimcea (cel mai mare).
Sandu Beatrice

Lacurile

nu

Sunt acumulări de apă situate în excavațiuni ale scoarţei terestre. Ocupă 1,1 %
din suprafața tării.
Importanță: hidroenergie, irigații, alimentarea cu apă a aşezărilor umane,
piscicultură, turism, tratament. După modul de formare sunt: lacuri naturale
(glaciare, vulcanice, de baraj natural, carstice, cu apă sărată, lagune, limanuri) şi
lacuri antropice (de acumulare, iazuri).
Sandu Beatrice

Sunt repartizate astfel:

1. Lacuri din regiunea de munte: glaciare în Munții Rodnei, Făgăraş (Lacul
Bâlea), Parâng, Retezat (L.Bucura-cel mai întins lac glaciar şi L. Zănoaga-cel
mai adânc lac glaciar); vulcanice: Sf.Ana (Gr. Centrală a Carpaților Orientali);
de baraj natural: Lacul Roşu (Gr. Centrală a Carpaţilor Orientali); carstice:
Vărăşoaia (Munții Apuseni); lacuri de acumulare (hidroenergetice): Izvorul
Muntelui (pe Bistrița, cel mai întins lac de acumulare de pe râurile interioare -
33 km²) în Gr. Centrală a Carpatilor Orientali, Vidraru (pe Argeş) în Gr.
Făgăraş, Vidra (pe Lotru) în Gr. Parâng, Porțile de Fier I (pe Dunăre) în sudul
Munților Banatului.
2. Lacuri din regiunea de deal şi podiş: cu apă sărată: Slănic (Subcarpații
Curburii), Ocnele Mari (Subcarpații Getici), Ocna Sibiului (Depresiunea
Colinară a Transilvaniei); limanuri fluviale (lacuri formate prin bararea gurilor
de vărsare a unor râuri mici cu aluviuni aduse de un alt râu): în Podişul
Dobrogei; carstice: Ponoare (Podişul Mehedinți); lagune (lacuri formate prin
bararea unor golfuri cu cordoane de nisip aduse de mare): Siutghiol şi
Complexul lagunar Razim - Sinoe (format din lagunele Razim - cel mai întins
lac natural din țară - 415 km², Sinoe, Golovița, Zmeica) (pe litoral, în Podişul
Dobrogei); limanuri fluvio - maritime (lacuri formate prin bararea gurilor de
vărsare a unor mici râuri dobrogene cu cordoane de nisip aduse de mare):
Taşaul, Mangalia, Costineşti, Techirghiol (cu apă sărată) (pe litoral, în Podişul
Dobrogei); iazuri (lacuri amenajate de oameni pentru piscicultură şi irigații): în
Câmpia Moldovei şi Câmpia Transilvaniei; lacuri de acumulare
(hidroenergetice): Stânca - Costeşti (pe Prut) în Câmpia Moldovei, pe Olt,
Argeş, Bistrița.
3. Lacuri din regiunea de câmpie: lacuri de crov în Câmpia Bărăganului;
limanuri fluviale: Snagov, Căldăruşani (în estul Câmpiei Române); lacuri de
Sandu Beatrice

acumulare (hidroenergetice): Ostrovul Mare (pe Dunăre) în Câmpia Olteniei,

pe Olt, pe Argeş.

Marea Neagră
• este o mare de tip continental;
• adâncimea maximă este de 2245 m;
• comunică cu Marea Azov prin strâmtoarea Kerci şi cu Mările Marmara şi Egee
prin Strâmtorile Bosfor şi Dardanele;
• mişcările apei: maree reduse, valuri mari în timpul furtunilor, curenți de
suprafață (provocați de vânt) şi curenți de descărcare şi de compensare (care
acţionează în Strâmtoarea Bosfor: prin adâncime aduc apă mai sărată din
Marea Mediterană şi o depun pe fundul Mării Negre şi pe la suprafață duc apă
mai puţin sărată din Marea Neagră în Marea Mediterană).
• originalitatea Mării Negre constă în lipsa curenților verticali. Aşa se explică
existenţa în Marea - Neagră a două straturi de apă cu caracteristici diferite:
unul, la suprafață, până la 200 m, se caracterizează prin salinitate mai mică,
16-17 %, este puternic oxigenat, există viaţă; altul, la adâncime, sub 200 m, se
caracterizează prin salinitate mai mare, peste 22 %, lipsa oxigenului, existenţa
unui gaz otrăvitor (H2S);
• importanță economică: navigație, zăcăminte de petrol exploatate din platforma
continentală, faună umane piscicolă bogată (între care se remarcă sturionii -
care dețin icre negre), dezvoltarea aşezărilor încă din antichitate (Constanța -
Tomis, Mangalia - Callatis), dezvoltarea activităților turistice.

Dunărea

• Este al doilea fluviu ca lungime, bazin hidrografic şi debit din Europa (după
Volga).
• Străbate Europa de la vest la est (izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră, din
Germania şi se varsă în Marea Neagră), trecând prin 10 țări (Germania,
Sandu Beatrice

Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Rep. Moldova,

Ucraina) şi 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad).
• Cursul Dunării se împarte în trei sectoare:
- Cursul superior (sectorul alpin): se desfăşoară de la izvoare până la
Bratislava. Cel mai important afluent pe care Dunărea îl primeşte în acest
sector este râul Inn. În aval (in josul vaii) de oraşul Ulm (Germania),
Dunărea devine navigabilă.
- Cursul mijlociu (sectorul panonic): se desfăşoară de la Bratislava până la
Baziaş. Principalii afluenţi pe care Dunărea îi primeşte în acest sector sunt
Drava, Sava, Tisa şi Morava.
- Cursul inferior (sectorul românesc) se desfăşoară de la Baziaş până la
vărsare, pe o lungime de 1075 km. Acest sector prezintă patru
subsectoare:
1. Defileul Dunării (Baziaş - Porțile de Fier 1);
2. Lunca Dunării (Porțile de Fier I - Călăraşi):
3. Sectorul Bălților (Călăraşi - Brăila) format din Balta lalomiţei şi
Insula Mare a Brăilei;
4. Dunărea maritimă (Brăila - Sulina).

Importanță: transporturi (realizează legătura între Marea Neagră şi Marea Nordului

prin intermediul canalelor Dunăre - Marea Neagră şi Dunăre - Main - Rhin) şi
traversează ţări fără ieşire la mare (Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia) facilitând
schimburi comerciale, hidroenergie, irigatii, piscicultură, alimentarea cu apă a
localităților, turism.