IONITA CRISTINA 12G

1. Noţiunea contractului de vînzare-cumpărare

Contractul de vanzare-cumparare este acel contract in baza caruia o persoana, numita

vanzator, transfera si garanteaza altei persoane, numita cumparator, dreptul sau de proprietate asupra
unui bun sau alt drept real ori drept de creanta, sau dreptul asupra unei universalitati juridice,
cumparatorul obligandu-se in schimb a plati vanzatorului o suma de bani, numita pret.
Contractul de vanzare-cumparare nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale si
nici dreptruri patrimoniale care su caracter strict personal, precum nici alte drepturi prevazute de lege
ori rezultate din acte unilaterale sau convenite prin contracte intuitu personae.
Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare
Din definitia data contractului de vanzare-cumparare rezulta caracterele juridice ale acestuia,
si anume: este un contract consensual, bilateral (sinalagmatic), cu titlu oneros, comutativ si translativ
de propriatate.
a) consensual - deoarece se incheie valabil prin simplul consimtamant
al partilor (solo consensu).
De la principiul consensualismului exista insa unele exceptii prevazute expres de lege, situatii
cand contractul de vanzare-cumparare, pentru a fi valid, trebuie sa indeplineasca solemnitatea ceruta
de aceasta. Aceste cazuri, cand vanzarea-cumpararea este solemna, sunt strict si limitativ prevazute
de lege.
Contractul este valabil numai cu respectarea formelor cerute de lege in cazul vanzarii silite,
cand aceasta trebuie sa fie facuta ad validitatem prin licitatie publica.
b) Contractu de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral) deoarece prin
incheierea sa da nastere la obligatii recipropce intre partile contractante. Astfel, vanzatorul are
obligatia sa predea lucrul vadut si la-l garanteze pe cumparator contra evictiunii si pentru viciile
ascunse ale bunului vandut, iar cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul convenit si sa preea
lucrul. Rezulta ca obligatia fiecarei parti iai are cauza juridica in obigatia celeilalte.
c) Contractul de vanzare-cumparare este prin esenta sa un contract cu titlu oneros, deoarece
ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primire unui echivalent ( contraprestatie)
in schimbul prestatiei la care se obliga. Astfel, vanzatorul urmareste sa primeasca pretul caontra
 IONITA CRISTINA 12G

echivalent al prestatiei sale, iar cumparatorul uramreste sa primeasca bunul cumparat in schimbul
pretului convenit.
d) Contractu de vanzare-cumparare este un contract comutativ, deoarece esistenta si intinderea
drepturilor si obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti la incheierea contractului si nu depind, ca
in cazul contractelo aleatorii, de un eveniment viitor si incer, care ar face sa existe sanse de canstig si
pierdere pentru oricare din partile contractante.
e) Contractu de vanzare-cumparare este un contract translativ de proprietate. In principui, orice
contract are ca efect nasterea de drepturi si obligatii in sarcina partilor daca este vorba de contracte
sinalagmatice, sau doar a uneia dintre parti, in contractele unilaterare.
Cat priveste transmiterea dreptului de proprietate sau al altui drept (real sau de creanta), aceasta
prezinta un aspect particular al contractului de vanzare cumparare. Deosebit de generarea de drepturi
pentru vanzator si cumparator, se produce si u efect exceptional constand in transmiterea unui drept,
astfel incat incheiere contractului are drept consecinta transmiterea dreptului de proprieteate si a
riscurilor de la vanzator la cumparator, daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
1. Vanzatorul trebuie sa fie proprietaruol bunului vadut cu exceptia vanzarii lucrului celuilalt –
iar contractu valabil incheiat.
2. Obiectul contractului trebuie sa fie format numai din bunuri determinate individual deoarece in
cazul bunurilor determinate generic transferul proprietatii nu poate avea loc in momentul incheierii
contractului, intrucat nu se cunosc bunurile care urmeaza a fi efectiv dobandite de cumparator. In
situatia bunurilor determinate generic efectul translativ se produce numai in momentul
individualizarii lor, operatiunea care se face, de regula, prin predarea lucrului vandut cumparatorului.
In cazul bunurilor viitoare, efectul translativ se produce, in general, la o alta data decat a cea
incheierii contractului.
3. Este necesar ca partile sa nu fi inmanat transferul proprietatii a dreptului real ori de creanta
printr-o clauza speciala, pana la predarea bunului sau la implinirea unui termen sau a unei conditii.
Astfel, partile contractante pot conveni prin “pactul reservati dominii” ca proprietatea sa se
transfere de la vanzator la cumparator doar la data achitarii integrale a pretului, pana la indelinirea
aceste conditii suspensive vanzatorul ramanand proprietar asunpra bunului care formeaza obiectul
vanzarii.

Din momentul dobândirii dreptului de proprietate, cumparatorul suporta si riscul pirderii

lucrului, potrivit principiului - res perit domino -, daca vânzatorul - debitor al obligatiei de predare -
 IONITA CRISTINA 12G

dovedeste interventia unei cauze straine exoneratoare de raspundere, adica natura faptuita, iar nu
culpabila a pirderii lucrului. Daca cauza straina a fost dovedita, vânzatorul va reporta riscurile numai
daca a fost pus în întârziere cu privire la executarea obligatiei de a preda lucrul vândut si nu reuseste
sa dovedeasca ca lucrul ar fi pierit si la cumparator daca l-ar fi predat la termen.

Principiul tansmiterii (automate) a dreptului de proprietate (si a riscurilor) din momentul

încheierii contractului opereaza munai daca sunt îndeplinite anumite conduitii:

-         vânzatorul sa fie propritarul lucrului vândut;

-         trebuie sa fie vorba de lucruri determinate individual - certe;

-         lucrul vândut trebuie sa existe;

-         trebuie ca partile sa nu fi amânat transferul proprietatii printr-o clauza speciala pentru un moment
ulterior încheierii contractului.

Orice contract de vânzare cumoarare presupune doua parţi:

-          VANZATORUL
-          CUMPARATORUL
Partile pot sǎ fie atât persoane fizice cât şi persoane juridice.
Obiectul unui contrat de vânzare cumparare il formeaza marfa vanduta, în schimbul cǎreia
cumparatorul plateste vanzatorului pretul stabilit.
Pretul este obiectul prestatiei şi corepunde valorii marfii vandute.
Pretul trebuie:
-          stabilit în bani
-          sǎ fie real
-          serios – sǎ nu fie disproportionat de mic comparativ cu marfa
-          sǎ fie determinat sau determinabil – stabilit de parţi prin contract, global, pe unitate de masurǎ,
prin referinta la o anumita bursa.
 IONITA CRISTINA 12G

2. Elementele contractului de vînzare-cumpărare

Garanţia caracteristicilor bunului. În cazul în care vînzătorul, producătorul sau un terţ
garantează caracteristicile unui bun, cumpărătorul beneficiază, fără a aduce atingere drepturilor
prevăzute de lege, de drepturile din garanţie în condiţiile indicate în declaraţia de garanţie şi în
reclama respectivă faţă de cel care a acordat garanţia. În măsura în care a fost preluată o garanţie, se
prezumă că din garanţie se nasc drepturi în cazul unui viciu apărut în perioada de garanţie. Termenul
de garanţie începe să curgă din momentul predării bunului de către vînzător dacă contractul nu
prevede altfel. Garanţia este aplicabilă, pe durata garanţiei stabilite pentru bunurile principale, şi
asupra accesoriilor dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Termenul de valabilitate a bunului. Prin lege, standarde şi alte dispoziţii obligatorii pot fi
stabilite termene de valabilitate a calităţii bunului, după a căror expirare bunul este considerat
nesusceptibil de utilizare (termen de valabilitate). Vînzătorul este obligat să transmită bunul în a
cărui privinţă este stabilit un termen de valabilitate astfel încît cumpărătorul să îl poată utiliza la
destinaţie pînă la expirarea acestui termen.

Cantitatea bunurilor. Vînzătorul este obligat să transmită bunul în cantitatea stabilită în

contractul de vînzare-cumpărare. Cumpărătorul este în drept să refuze recepţionarea bunului dacă
vînzătorul predă o cantitate mai mică decît cea prevăzută în contract. În cazul în care va accepta
primirea bunului în cantitate mai mică, cumpărătorul va plăti proporţional preţului contractual. Dacă
vînzătorul predă o cantitate mai mare decît cea prevăzută în contract, cumpărătorul este în drept să
preia bunul într-o astfel de cantitate, fiind obligat să plătească proporţional preţului stabilit în contract
sau să preia numai cantitatea prevăzută în contract, iar surplusul să-l restituie din contul vînzătorului.
În cazul în care nu este stabilită cantitatea bunului sau modul de determinare a acesteia, contractual
este nul.

Asortimentul bunurilor. Vînzătorul este obligat să transmită bunul în asortimentul

(corelaţia după modele, varietăţi, măsuri, culori sau alte particularităţi) stipulat în contract, iar în lipsa
lui, în asortimentul ce corespunde necesităţilor cumpărătorului, dacă vînzătorul le cunoştea la data
încheierii contractului, sau să refuze executarea contractului. În cazul predării bunurilor într-un
 IONITA CRISTINA 12G

asortiment care nu corespunde contractului, cumpărătorul este în drept să nu le primească şi să nu

plătească preţul, iar dacă acesta este plătit, să ceară restituirea sumei plătite. Dacă o dată cu bunurile
în asortimentul stipulat în contract sînt transmise şi alte bunuri, cumpărătorul poate refuza
recepţionarea bunurilor nestipulate în contract sau poate recepţiona toate bunurile. În cazul în care
primeşte bunuri nestipulate în contract, cumpărătorul achită costul lor la preţul convenit cu
vînzătorul.
Completivitatea asortimentului de bunuri. Vînzătorul este obligat să transmită
cumpărătorului bunurile conform contractului de vînzare-cumpărare în completivitatea
asortimentului. Dacă completivitatea asortimentului de bunuri nu este stabilită, vînzătorul este obligat
să transmită cumpărătorului bunuri în completivitatea determinată de uzanţele circuitului de afaceri
sau de alte cerinţe înaintate tradiţional.

Garnitura de bunuri. Dacă vînzătorul este obligat să transmită cumpărătorului o garnitură de

bunuri completă, obligaţia se consideră executată la data predării tuturor obiectelor din garnitură. În
cazul în care în contract nu se stipulează transmiterea unei anumite garnituri de bunuri, iar din esenţa
contractului nu rezultă altfel, vînzătorul este obligat să predea concomitent toate obiectele incluse în
garnitură. În cazul livrării necomplete a bunurilor, cumpărătorul este în drept să ceară completarea
bunurilor în termen rezonabil sau reducerea preţului de cumpărare. Dacă vînzătorul nu a executat în
termen rezonabil revendicările indicate la alin.(3), cumpărătorul poate solicita schimbarea bunurilor
necomplete cu bunuri complete sau poate să nu execute contractul şi să ceară restituirea sumelor
plătite pentru bun.

Ambalajul. Dacă din contract şi din esenţa obligaţiei nu rezultă altfel, vînzătorul este obligat
să predea cumpărătorului bunurile ambalate, cu excepţia bunurilor care, după caracterul lor, nu
necesită ambalare. Dacă contractul nu stabileşte cerinţe faţă de ambalaj, bunul trebuie ambalat în mod
obişnuit pentru acest tip de bunuri, iar în cazul lipsei de uzanţe, într-un ambalaj care să asigure
integritatea bunurilor în condiţii de păstrare şi transportare obişnuite pentru acest tip de bunuri. În
cazul cînd bunul care trebuie ambalat este predat cumpărătorului fără ambalaj ori în ambalaj
defectuos, cumpărătorul este în drept să ceară vînzătorului ambalarea bunului dacă din esenţa
obligaţiei sau din caracterul bunurilor nu rezultă altfel. În loc de cerinţele faţă de vînzător prevăzute
la alin.(2), cumpărătorul poate să-i înainteze alte pretenţii care rezultă din predarea unui bun cu vicii.
 IONITA CRISTINA 12G

Obligaţia de conservare a bunului vîndut. Cînd cumpărătorul întîrzie să preia bunul predat
sau nu plăteşte preţul, în cazul în care plata preţului şi predarea trebuie să se facă simultan,
vînzătorul, dacă are bunul în posesiune sau sub control, trebuie să ia măsuri rezonabile, în funcţie de
împrejurări, pentru a le conserva. El este îndreptăţit să le reţină pînă ce va obţine de la cumpărător
plata cheltuielilor sale rezonabile. În cazul în care a primit bunul, însă, în mod îndreptăţit, doreşte să-l
restituie, cumpărătorul este obligat să ia măsurile corespunzătoare pentru conservarea lui. El poate
reţine bunul pînă în momentul în care vînzătorul îi plăteşte cheltuielile rezonabile. Partea care este
obligată să ia măsuri pentru conservarea bunului îl poate depozita, pe cheltuiala celeilalte părţi, în
depozitul unui terţ dacă nu vor rezulta costuri disproporţionate. Partea obligată să ia măsuri de
conservare a bunului are drept de retenţie asupra lui pînă cînd i se va plăti o recompensă pentru
păstrare.
Dreptul de înstrăinare a bunului. Partea obligată să conserveze bunul este în drept
să-l vîndă la un preţ convenabil, în cazul în care cealaltă parte tergiversează exagerat preluarea lui sau
plata cheltuielilor de conservare, dacă a înştiinţat cealaltă parte despre intenţia de a vinde. Dacă
bunul este pasibil de pieire sau de alterare (deteriorare) rapidă şi dacă conservarea lui ar genera
cheltuieli disproporţionate, partea obligată să-l conserveze îl poate vinde. Partea care a vîndut bunul
remite celeilalte părţi suma încasată avînd dreptul de a reţine cheltuielile rezonabile de conservare şi
vînzare.
Cumpărătorul este în drept să ceară executarea în natură a obligaţiilor contractuale, dacă o
astfel de cerinţă este îndreptăţită pentru părţi şi pentru protecţia drepturilor cumpărătorului,
referitoare la bunuri unice, la bunuri individualizate pentru contractul în cauză sau la alte bunuri pe
care cumpărătorul nu le poate achiziţiona de la alte persoane sau dacă aceste acţiuni de achiziţionare
nu au efect.

Termenul de răspundere a vînzătorului pentru viciile bunului. Cumpărătorul are dreptul să

înainteze vînzătorului, îndată ce a descoperit viciile bunului nedeclarate de acesta pînă la vînzare,
pretenţii dar nu mai tîrziu de termenul stabilit în contract. Dacă în contract nu este stabilit un termen,
pretenţiile pot fi înaintate în cel mult 6 luni din ziua predării bunului, iar în privinţa imobilelor, în cel
mult un an. Dacă este imposibilă stabilirea zilei de predare a bunului care urmează să fie înregistrat
sau dacă bunul este predat cumpărătorului înainte de încheierea contractului, termenul de înaintare a
pretenţiilor se calculează din ziua înregistrării bunului în modul stabilit.
 IONITA CRISTINA 12G

În cazul cînd pentru bunul vîndut este stabilit un termen de garanţie, pretenţiile pentru viciile
depistate pot fi înaintate în acest termen. Dacă bunul cu termen de garanţie a fost dat în posesiunea
cumpărătorului pînă la încheierea contractului şi nu se poate determina data predării, termenul de
înaintare a pretenţiilor se calculează de la data încheierii contractului, iar dacă bunul a fost
transportat, de la data expedierii lui la adresa cumpărătorului. În cazul în care pentru accesorii sînt
stabilite prin contract termene de garanţie mai scurte decît pentru bunul principal, cumpărătorul este
în drept să înainteze pretenţii referitoare la viciile accesoriilor în perioada de garanţie a bunului
principal. Dacă pentru accesorii în contract sînt stabilite termene de garanţie mai mari decît pentru
bunul principal, cumpărătorul este în drept să înainteze pretenţii ce ţin de viciile accesoriilor în
perioada lor de garanţie.

Termenul de prescripţie pentru acţiunile privind viciile bunului. Poate fi intentată acţiune
privind viciile bunului în termen de un an din data înaintării pretenţiilor, iar dacă nu au fost înaintate
pretenţii sau nu poate fi stabilită data înaintării lor, în termen de un an din data expirării termenelor
stabilite la art.783 şi 784.

3. Obligaţiile vînzătorului
Obligatiile principale ale VANZATORULUI:
1.    sǎ predea bunul vanduta cumparatorului
·         este cea mai importanta obligaţie la care da nastere acest tip de contract, cu implicatii asupra
transmiterii dreptului de proprietate şi a riscurilor
·         consta în remiterea marfii şi a documentelor acesteia
·         în aceasta obligaţie intra şi obligatia de conservare a marfii pana la predarea efectiva.
2. sǎ-l garanteze pe acesta de viiciile acesteia şi contra evictiunii
Prin evictiune se intelege pierderea dreptului de proprietate asupra marfii în totalitate sau
inparte, sau tulburarea cumparatorului în exercitarea dreptului de proprietate.
Vanzatorul va rǎspunde numai pentru acele situatii provocate de catre un terţ asupra marfii
predate şi numai pentru cauzele anterioare predarii marfii. În temeiul acestei obligatii, cumparatorul
va trebui sǎ cheme în garantie vanzatorul în caz de evictiune.
Exista 2 tipuri de evictiune:
 IONITA CRISTINA 12G

-          TOTALA – când vanzatorul trebuie sǎ restituie pretul, pentru cǎ cumparatorul nu mai deţine
marfa platitǎ. Cumparatorul poate cere şi daune interese pentru acoperirea prejudiciului, dar şi sporul
de valoare al marfii dacǎ acesta a crescut în timp.
-          PARTIALA – când cumparatorul poate sǎ ceara, fie rezolutiunea contractului, fie mentinerea lui
cu platǎ de daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit.
4. Obligaţiile cumpărătorului

Obligatiile principale ale CUMPARATORULUI

1. obligatia de platǎ a pretului
·         trebuie facuta in ziua şi locul stabilit.
·         În materie comerciala nu se uzeaza numerarul, caz în care locul platii va fi bancǎ unde vor fi
transferati banii.
2. obligatia de preluare a bunului
·         trebuie sǎ se faca în data şi la locul stabilite
·         este precedata de verificari cantitative şi calitative                
3. Obligatia de suportare a cheltuielilor vanzarii.
In lipsa de stipulatie contrara, cumparatorul este obligat sa suporte cheltuielile vanzarii. Sunt
considerate astfel de cheltuieli urmatoarele:
- sumele de bani necesare pentru redactarea si multiplicarea contractului;
- sumele de bani necesare pentru redactarea procurii si plata mandatarului (daca una dintre parti
incheie contractul prin mandatar);