MANDATUL CU REPREZENTARE

(notiuni; forma; dovada; obiect; intindere)

1. Notiune. Mandatul este un contract prin care o persoana, numita mandatar, se
obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane,
numita mandant, care ii da aceasta imputernicire si pe care il reprezinta (art. 1532
si urm. C. civ).
- Deosebire fata de contractul de munca si contractul de antrepriza.
In principiumandatul este un contract cu titlu gratuit, dar legea nu interzice
ca mandatarul sa fie remunerat, daca exista stipulatie expresa in acest sens (art.
1534 C. civ).
Principala deosebire dintre contractul de mandat si contractul de munca sau
contractul de antrepriza, consta in aceea ca mandatul are ca obiect (principal)
incheierea de acte juridice cu tertii si, de regula, mandatarul este reprezentantul
mandantului, in timp ce contractul de munca sau de antrepriza are ca obiect acte
sau fapte materiale si intelectuale prestate pentru cealalta parte contractanta, iar
salariatul, respectiv antreprenorul (arhitectul), nu are calitatea de reprezentant.
Salariatul poate primi imputernicire de reprezentare din partea unitatii (ex.
pt achizitionarea de bunuri) -> va avea calitatea de mandatar.
Antreprenorul poate fi imputernicit sa incheie anumite acte juridice in
numele clientului (ex. sa obtina avize sau autorizatii din partea organelor
competente).
Pe de alta parte, un liber profesionist care, de regula, este un reprezentant
(mandatar), nu intotdeauna va avea aceasta calitate. Ex. avocatul care da numai
consultatii juridice sau care acorda numai asistenta juridica, fara puteri de
reprezentare, are – in raporturile civile – de regula, calitatea de antreprenor, nu de
mandatar.
2. Forma mandatului. Mandatul este, de regula, un contract consensual, care ia
nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus vreunei forme
speciale, “mandatul poate fi dat in forma scrisa sau chiar verbala ori in mod tacit”
(art. 1533 C. civ).
In practica, mandatul este constatat de obicei printr-un inscris numit
procura sau imputernicire.
Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral (exprimand vointa
mandantului, oferta de mandant), iar ca instrumentum, este inscrisul in care se
enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de mandatar (procurator) in
numele mandantului. Partile redacteaza un inscris pentru ca tertii sa fie in masura
sa verifice puterile conferite mandatarului, precum si limitele in care acesta poate
contracta in numele mandantului.
Cand actul juridic la care participa mandatarul in numele mandantului
urmeaza sa fie incheiat in forma solemna (de regula autentica), atunci procura
trebuie sa fie data si ea in aceeasi forma, deoarece procura (mandatul) formeaza un
tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat (regula simetriei formelor).
Potrivit art. 58 din Legea 36/1995, “partile pot fi reprezentate la
autentificare printr-un mandatar cu procura speciala autentica”, fara a distinge
dupa cum forma autentica a actului ce urmeaza a fi incheiat prin mandatar este
ceruta de lege sau este hotarata numai de catre parti.
Pentru unele operatii juridice , legea prevede necesitatea unei procuri
autentice indiferent de forma actului juridicce urmeaza sa fie incheiat de catre
mandatar, in numele mandantului: unitatile cu capital de stat si cooperatiste pot
face plati in numerar “numai persoanelor indicate in documente sau celor
imputernicite de acestea pe baza de procura autentificata, speciala sau generala”.
Mandatul – contract consensual, consimtamantul partilor poate fi dat in
mod expres dar si in mod tacit (art. 1533 C. civ). Oferta de mandat special trebuie
sa fie expusa, in schimb, acceptarea ofertei de mandat poate fi tacita.
Mandatul tacit nu trebuie confundat cu mandatul aparent; in acest caz – desi
lipseste vointa mandantului de a fi reprezentat (mandatarul a depasit
imputernicirea sau mandatul a incetat anterior ori nici n-a existat in realitate) –
tertii contracteaza cu credinta scuzabila si legitima (deci fara vreo culpa) ca
mandatarul aparent are puteri de reprezentare (credinta legitima valoreaza titlu).
Ex in cazul revocarii mandatatului, care nu a fost adusa la cunostinta tertilor (art.
1554 C. civ), indiferent ca mandantul a fost ori nu in culpa (dar nici complet strain
de aparenta creata). Buna-credinta a tertului se prezuma potrivit regulilor generale.
Mandatul aparent porduce efecte ca si cum mandatarul aparent ar fi avut
puteri depline de reprezentare. Tertului contractant de buna-credinta poate actiona
(dar nu este obligat in acest sens) impotriva mandantului in baza actului incheiat
cu mandatarul aparent, caz care va fi obligat sa execute si obligatiile asumate (ex:
daca cere predarea lucrului vandut de mandatarul aparent, va fi obligat sa plateasca
pretul). In schimb, persoana reprezentata fara voia ei poate actiona impotriva
tertului numai daca actul incheiat de mandatarul aparent,caz in care mandatul
aparent se transforma cu efect retroactiv(de la data incheierii actului) intr-un
mandat de reprezentare de drept comun. In lipsa ratificarii,mandatarul aparent
raspunde fata de mandant(cu care nu are raporturi contractuale) pe teren delictual
sau ca in negustorum gestor , dupa cum a fost or nu in culpa. Raspunderea
mandatarului aparent poate fi angajata si fata de tertul contractant dar numai
extracontractual(delictual),deoarece nu a contractat in nume propriu.
3. Dovada mandatului. Acceptarea mandatului poate fi dovedita,prin executarea
lui de catre mandatar.
Daca mandatul este expres si legea speciala nu prevede altfel, dovada se
face dupa regulile dreptului comun,atat intre parti,cat si de catre tertul care
contracteaza cu mandatarul.
Daca actul in vederea caruia s-a dat mandatul expres are o valoare mai mare
de 250 lei sau cerinta formei scrise este prevazuta de lege indiferent de
valoare,dovada se va face prin inscris,fiind aplicabile si dispozitiile privitoare la
existenta unui inceput de dovada scrisa(art.1197 C civ.)si la imposibilitatea
materiala sau morala-de procurare a unei dovezi scrise(art.1998 C civ.) sau la
interdictia dovedirii prin martori impotriva ori peste cuprinsul inscrisului(art.1191
alin.2 C.civ.).
In ipoteza mandatului tacit,codul civil deloga de la regula simetriei
formelor;mandatul poate fi tacit,in schimb pentru actul ce se incheie de catre
mandatar cu tertul,ad probationem se cere forma scrisa
4.Obiectul mandatului trebuie sa fie determinat ,posibil si liat ca la orice contract.
In toate cazurile,mandatul poate avea ca principal obiect numai incheierea de acte
juridice de catre mandatar(contracte sau acte unilaterale,denuntarea locatiunii fara
termen,acceptarea sau renuntarea la o mostenire etc),actele materiale putand avea
un caracter accesoriu(ex.: verificarea bunului care urmeaza sa fie
cumparat,preluarea bunului mobil care urmeaza sa fie vandut etc),iar actele
juridice cu caracter strict personal(ex.:testamentul)nu pot fi facute prin mandatar.
5.Intinderea mandatului Mandatul poate fi special sau general(art.1535 C civ.).
Mandatul este special cand se da pentru o singura operatie juridica sau pentru
anumite operatii determinate.
Mandatul este general cand mandatarul primeste imputernicirea de a se
ocupa de toate treburile mandantului.
Pentru actele de dispozitie se cere un mandat special.
Actele de conservare sau de administrare pot fi incheiate de mandatar pe
baza unui mandat general.
In toate cazurile,mandatarul nu poate face nimic afara din limitele
mandatului sau(art.1537 C civ).