UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT, ID
ADMINISTRATIE PUBLICA
FULGA SILVIA SIMONA
ANUL III, SEMESTRUL I
PROCEDURA CIVILA-TEMA

Conținutul principiului disponibilității părților și actele

realizate de către reclamant/pârât, în care se reflectă acest
principiu, pe parcursul desfășurării procesului civil.

Procesul civil constituie mai ales strădania persoanelor

fizice sau juridice de a-şi apăra drepturile şi interesele legitime prin
apelarea la un organ specializat desemnat de lege în acest scop,
reprezentat de instanţele judecătoreşti sau arbitrale. Acestea, după
caz, vor constata prin intermediul administrării probelor propuse de
părţi sau, uneori, ordonate din oficiu şi a interpretării legii ce
reglementează raporturile juridice care au fost deduse judecăţii dacă
drepturile sau interesele invocate îşi au acoperirea în realitatea
faptică şi legală. Procesul civil se încheie prin pronunţarea şi
motivarea unei hotărâri judecătoreşti sau, după caz arbitrale, care
poate fi supusă căilor de atac prevăzute în mod expres în cadrul
legislaţiei procesuale civile în vigoare şi, pentru ca procesului civil să-i
fie asigură o finalitate concretă, dispozitivul hotărârii poate fi adus la
îndeplinire chiar prin intermediul executării silite, în condiţiile legii.
Declanşarea şi desfăşurarea procesului civil nu sunt, de regulă,
impuse în mod obligatoriu de lege, ci le este caracteristic principiul
disponibilităţii, precum întregii ramuri a dreptului procesual civil.
Principiul disponibilităţii mai rezidă şi în
posibilitatea părţilor de a exercita ori nu căile de atac prevăzute de
lege, precum şi în prerogativa părţii care a câştigat procesul şi a
obţinut o hotărâre ce poate fi pusă în executare de a renunţa la
desfăşurarea procedurii de executare silită, în cazul în care debitorul
nu doreşte să-şi îndeplinească obligaţiile de bunăvoie. De asemenea,
reclamantul are posibilitatea de a renunţa la judecată ori la însuşi
dreptul pretins, iar pârâtul poate recunoaşte pretenţiile părţii
adverse, punând capăt, astfel, însuşi procesului civil. În plus, părţile
pot cere instanţei să pronunţe o hotărâre pe baza tranzacţiei încheiate
între aceştia pentru a stinge litigiul în curs. Nu în ultimul rând, o
parte poate renunţa în cadrul procesului civil la orice alt drept de care
poate dispune conform legii, inclusiv la prerogativa de a propune
probe sau de a formula cereri de intervenţie forţată a altor persoane
în proces.
Principala limită a principiului disponibilităţii ar
consta în fiinţarea şi manifestarea unui alt principiu specific
procesului civil, şi anume rolul activ al judecătorului, deoarece
posibilitatea părţilor de a dispune de propriile drepturi procesuale şi,
după caz, substanţiale se realizează sub controlul instanţei de
judecată. Aceasta va trebui să informeze părţile asupra importanţei şi
consecinţelor unor astfel de acte, pentru ca reclamantul, pârâtul sau
intervenientul principal să nu fie afectaţi de propria ignoranţă sau
nepricepere în chestiunile de ordin judiciar.