UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT ID
CENTRUL : SIBIU

DISCIPLINA:
Drept international privat

Temă de control 1
 Norma conflictuală

1
 I. Noțiuni introductive
Norma conflictuală determină legea aplicabilă unui raport
cu element de extraneitate. Dintre legile aflate în prezență,
norma conflictuală indică legea care este competentă, ținând
seama de anumite criterii. Întrucât soluționează un conflict de
legi, norma se numeste conflictuală.
În comparație cu normele de drept material, norma
conflictuală nu se aplică nemijlocit relației cu element de
extraneitate. Cu ajutorul normei conflictuale se stabileste
domeniul de aplicare în spațiu a legii proprii, precum si a legii
străine. Acțiunea normei conflictuale încetează în momentul în
care s-a desemnat legea de drept material aplicabilă în cauză.
Norma conflictuală este o normă de trimitere sau de fixare.
În dreptul intern, normele conflictuale sunt proprii fiecărei
țări.
Principalele norme conflictuale interne sunt prevăzute, în
dreptul nostru, de Legea nr.105 din 1992.

II. Structura normei conflictuale

Norma conflictuală este alcătuită din două elemente
esențiale: conținutul si legătura.
În literatura juridică s-a arătat că din structura normei
conflictuale face parte si legea aplicabilă. Acest element
prezintă importanŃă când legea aplicabilă este străină. Întrucât
legea străină constituie unul din elementele normei conflictuale,
ea trebuie considerată ca atare, adică element de drept, cu toate
consecințele corespunzătoare.
Conținutul normei conflictuale reprezintă domeniul la
care se referă materia ce va fi reglementată de un anumit sistem
de drept. Prin conținutul său, norma conflictuală determină
sfera de aplicare în spațiu a unei legi. Potrivit unei norme
conflictuale, condițiile de formă ale unui act juridic sunt
stabilite de legea care îi cârmuieste fondul (art. 71, alin. 1 al
Legii nr. 105 din 1992). Conținutul acestei norme conflictuale îl
formează raporturile privind forma actelor.

2
 Legătura normei conflictuale determină legea aplicabilă
raportului cu element de extraneitate. Stabilirea sistemului de
drept, care va reglementa situația, constituie scopul normei
conflictuale. Indicarea legii competente poate fi directă sau
generală. În primul caz, norma conflictuală prevede direct legea
a cărui stat este competentă. În al doilea caz, norma conflictuală
arată legea competentă prin intermediul unei formule generale
sau abstracte. Întrucât localizează raportul juridic în cadrul
sistemului de drept, legătura normei conflictuale este denumită
si formulă de fixare.1
Norma conflictuală indică legea competentă prin
utilizarea unor criterii sau puncte de legătură. Ele stabilesc
legătura raportului juridic cu un anumit sistem de drept.
Principalele circumstanțe care constituie puncte de legătură
prevăzute de Legea nr. 105 din 1992 sunt cetățenia, teritoriul si
pavilionul unei nave sau aeronave.
Cetățenia este punct de legătură pentru starea civilă,
capacitatea si relațiile de familie ale persoanei fizice (art.11.39);
mostenirea mobiliară, în cazul universalităților de bunuri
mobiliare (art. 66, lit. a); jurisdicția competentă, în unele situații
(art. 150, pct.1 si 2).
Teritoriul sau locul unde se înfăptuieste un act sau fapt
juridic implică următoarele elemente:
- domiciliul sau resedința este punct de legătură pentru
starea civilă, capacitate si relațiile de familie ale persoanei
fizice(art.12, alin.4, art.17,alin.1, art. 20);
-condițiile de fond ale actelor juridice; condițiile de fond
ale contractului de vânzare mobiliară, în lipsa unei legi
convenite de părți; jurisdicția competentă, în unele situații (art.
149, pct.1 si 3, art. 151, pct. 1-6);
- sediul social este punct de legătură pentru statutul
organic al persoanei juridice (art. 40 si art. 41); condițiile de
fond ale actelor juridice (art. 69, alin.2 coroborat cu art. 77,
alin.2); contractul de intermediere (art.93,alin.2);

1
Dragos Alexandru Sitaru, Drept internațional privat, Editura Actami,
Bucuresti, 1997, pag. 87
3
 contractul de muncă (art.102); alte contracte speciale
(art.103);
- fondul de comerț este punct de legătură pentru condițiile
de fond ale actelor juridice (art.69, alin.2 coroborat cu art. 77,
alin.2); jurisdicția competentă, în unele situații (art.149, lit.a);
- locul situării bunului este punct de legătură pentru
regimul juridic al bunurilor imobile si mobile considerate ut
singuli (art.49); mostenirile imobiliare (art.66, lit.b);
- locul întocmirii actului este punct de legătură pentru
condițiile de formă ale actului juridic (art.71, lit.a);
- voința părților este punct de legătură pentru condițiile de
fond ale actelor juridice (art.69, alin.1 si art. 73) si în mod
deosebit ale unor contracte speciale (art. 88, art. 93, art. 101,
art.103, art.120, art.121);
- locul încheierii contractului este punct de legătură pentru
condițiile de fond ale contractelor (art.79).
- locul executării contractului este punct de legătură
pentru modul de executare a contractului (art.80, alin.2);
- autoritatea care examinează validitatea actului juridic
este punct de legătură pentru condițiile de formă ale actului
juridic (art.71, lit.a);
- locul unde s-a produs faptul juridic este punct de
legătură pentru regimul juridic al delictului (art.107);
- locul producerii prejudiciului este punct de legătură
pentru situația în care consecințele păgubitoare ale actului ilicit
se produc în alt stat decât cel unde a avut loc (art.108);
- locul unde se judecă litigiul este punct de legătură pentru
stabilirea legii procesuale;
Pavilionul pe care îl arborează nava sau aeronava este
punct de legătură pentru mijloacele de transport în unele
situații.
Punctele de legătură sunt constante si variabile.
Elementele de legătură constante sau fixe nu pot fi deplasate
dintr-un sistem de drept în altul. Elementele de legătură
variabile sau mobile pot fi schimbate dintr-un sistem de drept în
altul. În funcție de natura lor, punctele de legătură pot sau nu să
fie modificate. Ținând seama de schimbările care pot interveni,

4
determinarea legii competente presupune situarea punctului de
legătură si în timp.
III. Clasificarea normelor conflictuale
Normele conflictuale se pot clasifica în funcție de criteriul
felului legăturii si criteriul conținutului normei conflictuale.
După felul legăturii, normele conflictuale pot fi unilaterale
si bilaterale.
Normele conflictuale unilaterale precizează domeniul de
aplicare a legii proprii, fără a se referi si la legea străină. Ele
sunt denumite si norme conflictuale incomplete. În
conformitate cu art. 14, alin. 2 al Legii nr. 105 din 1992,
ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume,
săvârsite în România, este asigurată de legea română.
Normele conflictuale bilaterale precizează atât domeniul
de aplicare a legii proprii, cât si legii străine. Ele se mai numesc
norme conflictuale cu acțiune dublă sau norme conflictuale
complete. Potrivit art. 71, pct. a al Legii nr. 105 din 1992,
condițiile de formă ale unui act juridic sunt stabilite de legea
locului unde a fost întocmit. După cum actul juridic se încheie
în țara noastră sau în altă țară, competentă va fi legea română
sau legea străină.
După conținutul lor, normele conflictuale privesc
persoanele, proprietatea, contractele, raporturile de familie,
succesiunea. Normele conflictuale sunt corespunzătoare
raporturilor care formează obiectul reglementării dreptului
internațional privat. Ele se referă la domeniile în care pot exista
conflicte de legi, admițându-se aplicarea legii străine.

IV. Aplicarea normei conflictuale

În cadrul soluționării conflictelor de legi, autoritatea
competentă aplică propriile sale norme conflictuale. În
determinarea legii aplicabile raportului cu element de
extraneitate, se admite regula că normele conflictuale sunt
întotdeauna ale forului. Dacă litigiul se judecă într-o altă țară,
instanța va aplica, pentru stabilirea legii competente, norma
conflictuală proprie.

5
 Soluția aplicării normelor conflictuale ale forului, se
întemeiază pe următoarele argumente:
- normele conflictuale având, în principiu, un caracter
imperativ, forța lor juridică se impune autorității care trebuie să
le aplice;
- în cadrul arbitrajului instituționalizat, organele de
jurisdicție având un caracter național, au obligația să asigure
aplicarea propriului sistem de norme conflictuale;
- voința implicită a părților, care adresându-se instanțelor
române, fără să fi precizat lex causæ se poate admite că au
acceptat aplicarea dreptului conflictual al forului.
De la această regulă există si unele excepții. În arbitrajul
ad-hoc, elementele de structură si procedură se stabilesc prin
voința părților. În retrimiterea simplă, când retrimiterea făcută
de legea străină la dreptul forului este acceptată, instanța
sesizată va aplica norma conflictuală străină în virtutea
dispozițiilor din propriul sistem de drept (art. 4, alin. 1 al Legii
nr. 105 din 1992).

V. Bibliografie
1. ;
2. Filipescu Ion P., Filipescu Andrei I. „Tratat de drept internaţional
privat”. Bucureşti: Editura Universul Juridic, 2008.