UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL : SIBIU

DISCIPLINA:
Drept procesual civil II

Temă de control
Efectele apelului

COORDONATOR:

Student :

1
 Noțiuni introductive
În doctrină s-a arătat că apelul declarat în termen produce
următoarele efecte: a) învestirea instanţei de apel; b) efectul
suspensiv şi c) efectul devolutiv.
Introducerea cererii de apel produce unele efecte, cum ar fi:

1. Învestirea instanţei de apel cu judecarea apelului.

Numai după ce s-a depus cererea de apel, în baza acesteia
instanţa de apel va putea trece la judecarea apelului, pe care apoi
este obligată să-l soluţioneze.
Persoanele care pot declara apel sunt în primul rând
reclamantul şi pârâtul, părţi în proces care în cazul apelului vor
purta denumirea de apelant, respectiv intimat. De asemenea, pot uza
de apel şi succesorii în drepturi ai părţilor, precum şi persoanelor
sau organelor cărora legea le recunoaşte calitate procesuală activă.
Cu unele excepţii, au calitate procesuală activă şi terţii care au intrat
în proces la iniţiativa lor sau la cea a reclamantului şi pârâtului.
Partea îndreptăţită nu este obligată să introducă personal cererea de
apel, ci o poate face şi prin reprezentant convenţional. Dacă acesta
nu este avocat, el va trebui să îşi justifice calitatea prin procură
specială. Avocaţii îşi justifică calitatea prin împuternicire
avocaţială.
Instanţa competentă să judece apelul va fi tribunalul dacă se
atacă o hotărâre pronunţată în primă instanţă la judecătorie. În cazul
în care se atacă o hotărâre pronunţată în primă instanţă la tribunal,
judecarea apelului va fi de competenţa Curţii de apel. Termenul de
apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu
dispune altfel.
Termenul se calculează potrivit prevederilor legale, pe zile
libere iar în cazul în care termenul se sfîrşeşte într-o zi de sărbătoare
legală sau cînd serviciul este suspendat, termenul se va prelungi
pînă la sfîrşitul zilei de lucru următoare. Termenul de apel curge
chiar dacă comunicarea hotărîrii s-a făcut odată cu încheierea de
încuviinţare a executării silite (art. 468 alin.2 C. proc. civ.).
În cazul în care o parte face apel înaintea comunicării
hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată însă de la data depunerii
cererii de apel. Cu alte cuvinte, data comunicării hotărîrii va
coincide cu cea a depunerii cererii de apel. Termenul de apel curge
de la pronunţarea hotărîrii pentru procuror, cu excepţia cazului în
care acesta a participat la judecarea cauzei, în aceste condiţii
termenul curgând potrivit regulii generale, adică de la comunicarea
hotărârii. De asemenea, există şi alte cazuri prevăzute de lege în
care se aplică excepţia mai sus menţionată, de exemplu, în materia

2
procedurii necontencioase. Odată declarat, apelul suspendă, cu
anumite excepţii, executarea hotărîrii de primă instanţă.

2. Efectul suspensiv
Suspendarea executarii hotărârii primei instanţe, cu excepţia
cazurilor anume prevăzute de efectul suspensiv nu mai subzistă
dacă prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu execuţie vremelnică.
Dar, dacă prima instanţă a respins cererea de încuviinţare a
execuţiei vremelnice, această cerere poate fi reiterată în apel şi
instanţa de apel o poate încuviinţa. Dacă cererea nu s-a făcut la
instanţa de fond, ea nu poate fi invocată direct în apel pentru că are
caracterul unei cereri noi.
Efectul suspensiv este regula procedurală care nu îngăduie
punerea în executare a hotărârii primei instanţe până la soluţionarea
apelului. În dreptul nostru, sunt executorii, în principiu, doar
hotărârile definitive, adică hotărârile date în primă instanţă
nesusceptibile de a fi atacate cu apel, cele date în primă instanţă şi
menţinute de instanţa superioară, care respinge apelul sau neatacate
cu apel şi hotărârile date în apel. De aici regula instituită în sistemul
nostru potrivit căreia exercitarea apelului constituie un impediment
legal la declanşarea executării silite. Acelaşi caracter de
impediment la executare îl prezintă şi curgerea termenului de apel.
Apelul nu are efect suspensiv de urmărire când este exercitat
împotriva hotărârilor executorii de drept sau cu privire la care s-a
încuviinţat execuţia vremelnică.
Potrivit art. 468 alin. (5) NCPC, termenul de apel suspendă
executarea hotărârii de primă instanţă, cu excepţia cazurilor anume
prevăzute de lege. În aceleaşi condiţii, executarea se suspendă dacă
apelul a fost exercitat în termen. Prin derogare de la această regulă,
art. 448 prevede că hotărârile primei instanţe sunt executorii de
drept, în cazurile expres prevăzute de acest text, precum şi de alte
dispoziţii legale . Articolele 449 şi 450 reglementează executarea
provizorie judecătorească şi suspendarea executării provizorii, în
termeni aproape identici cu reglementarea anterioară.

3. Efectul devolutiv
Efectul devolutiv al cererii de apel constă în aceea că
provoacă o nouă judecată în fond a cauzei, atât cu privire la
problemele de fapt, cât şi cu privire la cele de drept.
Potrivit art.476 alin.(1) C.pr.civ., apelul exercitat în termen
provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând
atât în fapt, cât şi în drept.

3
 În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului
sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau
dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza
celor invocate la prima instanţă – art.476 alin.(2) C.pr.civ.
Conform art.476 alin.(3) C.pr.civ., prin apel nu este posibil să
se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de
primă instanţă şi respingerea ori anularea cererii de chemare în
judecată ca urmare a invocării unei excepţii sau trimiterea dosarului
la instanţa competentă.
Efectul devolutiv are totuşi două limite şi anume:
- instanţa de apel nu poate judeca decât în limitele stabilite de
apelant care poate ataca hotărârea primei instanţe în totalitate ori
numai pentru unele capete de cerere sau numai cu privire la unele
părţi din proces, conform adagiului ,,tantum devolutum quantum
apellatum”.
Când hotărârea a fost atacată numai parţial, ceea ce nu s-a
apelat trece în puterea lucrului judecat, neputând fi modificat de
către instanţa de apel.
- efectul devolutiv e limitat „ tantum devolutum quantum
judicatum”, potrivit căruia prin apel nu se poate lărgi cadrul
procesual stabilit în faţa primei instanţe de judecată. Uneori apelul
nu are caracter devolutiv şi anume atunci când prin cererea de apel
se solicită desfiinţarea hotărârii şi respingerea acţiunii pentru că a
intervenit prescripţia, există putere de lucru judecat, când cererea în
constatare este inadmisibilă, 1ipseşte plângerea prealabilă
administrativă sau se invocă alte excepţii procesuale peremptorii ori
când se cere declinarea competenţei în favoarea altei instanţe.
Potrivit art.477 alin.(1) C.pr.civ., instanţa de apel va proceda
la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de
către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente
de partea din hotărâre care a fost atacată.
Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci
când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori
atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului
este indivizibil - art.477 alin.(2) C.pr.civ
Potrivit art.478 alin.(1) C.pr.civ., prin apel nu se poate
schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.
Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte
motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima
instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror
necesitate rezultă din dezbateri – art.478 alin.(2) C.pr.civ.

4
 Conform art.478 alin.(3) C.pr.civ., în apel nu se poate
schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în
judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.
Părţile pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse
implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe – art.478
alin.(4) C.pr.civ.
Potrivit art.478 alin.(5) C.pr.civ., se vor putea cere, de
asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte
despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi
invocată compensaţia legală.

Bibliografie

    
Ion Deleanu, Tratat de procedură civilă, Editura All Beck,
Bucuresti, 2007;
V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs
selectiv, ed. a V-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011;
Ioan Leș, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe
articole, Editura C.H. Beck, București, 2015;
Viorel Mihai Ciobanu, Marian Nicolae, Noul Cod de
procedură civilă comentat și adnotat, vol. I, Editura Universul
Juridic, București, 2013.