APELUL – ÎN PROCESUL CIVIL

Conform Noului Cod de Procedură

civilă
 CUPRINS

Capitolul 1. Noțiuni Generale........................................................3

Capitolul 2. Apelul – scurt istoric..................................................4
Capitolul 3. Apelul – noțiune și caracterizare……………….....5
Capitolul 4. Hotărârile judecătorești supuse apelului.................7
Capitolul 5. Termenul de apel.......................................................7
Capitolul 6. . Depunerea cererii de apel și judecarea apelului..8
Capitolul 7. Soluțiile pe care le pronunță instanța de apel........8
Bibliografie......................................................................................9

2
 Capitolul 1. Noțiuni Generale

Cãile de atac reprezintã acele mijloace prevãzute de lege prin care o hotãrâre
judecãtoreascã este supusã reexaminãrii în scopul îndreptãrii unor erori sãvârşite cu ocazia
soluţionãrii cauzei.
Importanţa deosebitã a cãilor de atac în activitatea de înfãptuire a justiţiei se desprinde
şi din consacrarea în diverse documente internaţionale a principiului existenţei si necesitãţii
cãilor de atac.
Constituţia României reglementeazã, la art.129, principiul conform cãruia împotriva
hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în
condiţiile legii.

Capitolul 2. Apelul – scurt istoric

Originea apelului se regãseşte în dreptul roman unde, începând cu anul 509 î.Hr., în
baza unei legi a consulului P. Valerius Publicola, condamnatul avea dreptul de a apela la
popor, împotriva sentinţei, prin aşa-numita “provocatio ad populum”. Adunarea popularã,
convocatã de catre magistrat, casa ori confirma sentinţa, fãrã sã o poatã modifica, agrava sau
atenua.
În regimul republican mai existau şi alte douã instituţii: intercessio din partea magistratului şi
intercessio din partea tribunului plebei care consta într-un veto opus actelor magistratului, iar
cererea pentru intercessio adresatã celor care aveau dreptul sã intervinã se numea apellatio.
În accepţiunea sa modernã, apelul s-a constituit în jurisdicţiile tribunalelor imperiale,
care aveau dreptul nu numai de a desfiinţa hotãrârea, dar şi de a o reforma.
Competenţa de soluţionare a apelului aparţinea curţii apelative în circumscripţia cãriea
se afla tribunalul care a pronunţat hotãrârea atacatã.
Termenul de apel era de 10 zile de la pronunţare sau de la comunicare, dupã cum sentinţa a
fost datã în prezenţã sau în lipsã. Apelul era suspensiv de executare, dar curtea avea obligaţia
de a-l soluţiona în curs de 30 de zile de la primire. Dacã sentinţa datã era anulatã pentru
violare sau omisiune de forme prescrise de lege, curtea statua ea insãşi asupra fondului.
Astăzi , apelul este reglementat de Codul de procedură civila , in cuprinsul articolelor
466 – 482 .

3
 Astfel, apelul face parte din desfãşurarea normalã, obişnuitã a procesului penal,
împiedicând rãmânerea definitivã a hotãrârii primei instanţe.

Capitolul 3. Apelul – noțiune si forme

Apelul rerezintă o cale de atac ordinară , de reformare , comună , devolutivă și
suspensivă de executare.
Apelul constitue calea de atac de prept comun prin intermediul căreia partea interesata
sau procurorl , în condițiile art.92 alin. (4) Cod de procedură Civilă , poate aduce critici
hotărârii primei instanțe.
Conform legislatiei actuale , exista trei forme ale apelului si anume : apelul principal ,
apelul incident și apelul provocat .
a. Apelul principal poate fi exercitat de partea nemultumită de hotrârea
pronunțată în prima instanță;
b. În cazul apelului incident , intimatul este în drept , dupa împlinirea
termenului de apel , sa formuleze apel în scris , în cadrul procesului în care
se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să
tindă la schimbarea hotărârii primei intanțe1
c. Apelul provocat apare in caz de coparticipare procesuală dar și atunci cand
la prima instanță au intervenit terțe persoane în proces . La acest moment ,
intimatul este în drept , după împlinirea termenului de apel , să declare , în
scris , apel împotriva altui intimat sau unei persoane care a figurat în prima
instanță și care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi
de natură să producă consecințe asupra situației sale juridice în proces .2

Capitolul 4. Hotărârile judecătorești supuse apelului

Conform art. 466 C. Proc.Civilă stabileste faptul că , sunt supuse apelului , hotărârile
pronunțate în prima instanță , cu excepția cazului în care legea dispune altfel . Tot cuprinsul
acestui articol, este relatat faptul că sunt supuse apelului și hotărârile date în ultima instantă,
dacă , instanța nu putea să judece decât în prima instanță .

1
Art .472alin (1) CPC
2
Art 473 CPC

4
 3
Cu privire la hotărârile date în ultima instanță , acestea raman neapelabile chiar daca in
hotărâre s-a arătat ca au fost pronunțate în prima instanță. Impotriva închierilor premergătoare
se pot ataca cu apel doar odata cu fondul , daca prin lege nu se dispune altfel .
Conform legislației actuale , nu se mai poate face apel principal dacă partea în cauză a
renunțat expres la apel sau daca acesta a executat partial hotărârea de prima instanță , deși
acesta nu era susceptibilă de executare provizorie 4.
De la regulile stabilite mai sus , există însă excepții astfel5 :
a. Hotărârile împotriva cărora nu se poate exercita apelul , dar se poate exercita
recursul , de exemplu : Hotărârea care constată perimarea 6 sau hotărârea
pronunțată în baza recunoașterii pretențiilor 7
b. Hotărârile definitive împotriva cărora nu se poate exercita nici apelul , nici
recursul , de exemplu: Hotărârea de declinare a competenței 8

Capitolul 5. Subiectele și termenul de apel

Părțile in calea de atac a apelului se numesc apelant și intimat.

Conform legislației actuale în viguare , numai părțile de la judecata în prima instanță
au dreptul de a exercita calea de atac apelul , însă există și o execpție de la această regulă , și
anume : cerera de apel poate fi introdusă și de unee persoane care nu au participat la judecata
în prima intanță , și anume :
a. Dobănditorul cu titlu particular al unui drept sau bun ce formează obiectul
litigiului dintre părți , dacă transmiterea a avut looc după pronunțarea hotărârii
și înainte de expirarea termenului de apel pentru partea ce a transmis dreptul,
b. Creditorii chirografari, daca debitoul lor nu a exercitat calea de atac,
c. Procurorul
d. Orice persoană interesată, chiar necitată la soluționarea cererii , în cazul
procedurilor necontencioase.
Art. 468 C.proc.civ. stabileste regula conform cãreia termenul de apel este de 30 zile de la
comunicarea hotărârii , dacã legea nu dispune altfel. Există însă și excepții de la această

3
Art.466 alin. (3) si (4) din Noul Cod de Procedură Civilă
4
Art. 467 din Noul Cod de Procedură Civilă
5
Gabriela Raducan, Madalina Dinu, Fise de procedura civila, Editia a 6-a, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2019
pag. 272
6
Art. 421 alin(2) CPC
7
Art. 437 alin (1) CPC
8
Art . 132 alin. *23( CPC

5
regulă , asfel că termenul de apel începe să curgă de la un alt moment decât acela la
comunicării hotărârii în următoarele cazuri9 :
a. Se consideră că actul a fost comunicat părții și in cazul în care acesta a primit sub
semnătură copie de pe act , precum și în cazul în care ea a cerut comunicarea actului
unei alte părti10,
b. Termenul de apel de 30 de zile curge de la comunicarea hotărârii , chiar și atunci când
acesta a fost făcutăodata cu incheierea de încuviințare a executării silite11,
c. Dacă o parte face apel înaintea comunicării hotărârii , aceasta se consideră comunicată
la data depunerii cererii de apel12
Termenul de apel este un termen procedural legal şi are caracter imperativ în sensul cã
depãşirea lui atrage decãderea din dreptul de a exercita calea de atac.
Dacã totuşi apelantul a introdus cererea dupã împlinirea termenului, aceasta urmeazã a
fi respinsã ca tardivã. Termenul de apel este determinat şi fix, durata sa, stabilitã prin lege,
fiind invariabilã.
Momentul de la care începe să curgă termenul de apel este diferit în raport cu calitatea
şi situaţia procesuală a titularului dreptului de apel:
- pentru procuror13, dacă a participat la dezbateri, termenul curge de la pronuntarea
hotărârii. În cazurile în care procurorul nu ia parte la şedinţa de judecată, participarea sa fiind
facultativă, termenul curge de la comunicarea hotărârii.
- pentru parți , termenul curge de la comunicarea hotărârii , chiar și atuni când aceasta
a fost făcută odată cu incheierea de încuviințare a executării silite.

Capitolul 6 . Depunerea cererii de apel și judecarea apelului

Cerea de apel trebuie să cuprindă , conform dispozițiilor legale în viguare :

-  numele și prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința părților ori,
pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, codul unic
de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în
registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul

9
Gabriela Raducan, Madalina Dinu, Fise de procedura civila, Editia a 6-a, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2019 ,
pag 273 .
10
Art. 184 alin. (2) CPC
11
Art. 468 alin.(2) CPC
12
Art 468 alin. (3) CPC
13
Art. 468 alin. (4) din Noul Cod de Procedură Civilă

6
 bancar. Dacă apelantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în
România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
-  indicarea hotărârii atacate;
- motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul;
- probele invocate în susținerea apelului;
- semnătura.
- la cerere , se va atasa si dovada achitării taxei de timbru14 .
15
Textul legislativ indică elementele pe care trebuie să le cuprindă orice cerere de
apel. Indicarea numelui și prenumelui/denumirii apelantului se impune pentru identificarea
părților. Acest element există însă și în dosarul de fond, astfel încât lipsa lui nu se
sancționează. 
     În literatura juridică s-a arătat că, în cazul în care cererea de apel nu cuprinde numele
apelantului, aceasta se va anula, deoarece nu se poate determina cine este apelantul. Apreciem
că această sancțiune intervine numai atunci când, pe lângă lipsa numelui apelantului, cererea
de apel nu cuprinde vreun element care să ajute la identificarea fără dubii a acestuia. Dacă din
cuprinsul apelului declarat rezultă date care să permită identificarea apelantului, apreciem că
sancțiunea nulității nu va opera.
Cerea de apel se depune de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal ,
conform art. 471 alin. (6) Cod de Procedura Civilă.
După primirea dosarului de către instața de apel sau de către persoana desemnată de
acesta , va lua prin rezoluție , măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de
judecată.
Președintele completului de judecată stabilește primul termen de judecată, care va fi de
cel mult 60 de zile de la data rezoluției președintelui instanței de apel, dispunând citarea
părților .
Dispozițiile normei privind obligațiile președintelui instanței de apel trebuie
coroborate obligatoriu cu dispozițiile Regulamentului de ordine interioară al instanțelor
judecătorești. Astfel, conform Regulamentului, președintele instanței, care urmărește și
răspunde de repartizarea aleatorie, desemnează judecătorul cu atribuții în domeniul
repartizării aleatorii a cauzelor, care, de regulă, este președintele de secție, persoană care are
printre atribuții și pe aceea de a lua măsuri în vederea repartizării aleatorii a cauzelor.

14
Taxa de timbru aferentă apelului este, în principiu , jumătate din taxa achitată în fața primei instanțe
15
Art. 470 din Noul Cod de Procedură Civilă

7
 Capitolul 7. Soluțiile pe care le pronunță instanța de apel

Apelurile sunt solutționate de către instanța de apel prin decizie. Apelantului nu i se

poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât cea din hotărârea atacată , cu
execpția situatiei în care admiterea aplului este efctul admiterii excepției autorității de loucru
judecat.
Instanța de apel poate pronunta următoarele hotărâri :
a. va respinge apelul ca nefondat16 sau va respuinge apelul ca fiind introdus de o
persoană fără calitate procesuală, sau calipsit de interes,
b. va admite apelul , astfel va admite in tot sau în parte sentința apelată , sau va anula
hotărârea dată în prima instanță si va rejudeca procesul , evocând fondul.17

16
Situație în care se va păstra hotărârea dată iîn prima instanță
17
Claudiu Roșu

8
 BIBLIOGRAFIE

- Noul Cod de procedură Civilă ( Legea 134/2010 )

- Constituția Romăniei
- Gabriela Raducan, Madalina Dinu, Fise de procedura civila, Editia a 6-a, Editura
Hamangiu, Bucuresti, 2019
- Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Fise de procedura civila, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2019