CĂILE DE ATAC ÎN

PROCESUL CIVIL
Aspecte introductive privind căile de atac
1. Definiţia, reglementarea şi importanţa căilor de atac
2. Reguli privitoare la exercitarea căilor de atac
- legalitatea căilor de atac;
- actualitatea căilor de atac;
- subiectele care pot exercita căile de atac;
- ordinea exercitării căilor de atac.
3. Efectele exercitării căilor de atac
- iniţierea controlului judiciar;
- neagravarea situaţiei părţii în propria sa cale de atac.
4. Clasificarea căilor legale de atac
a) în funcţie de instanţa competentă să soluţioneze calea de atac, căile de atac sunt de
reformare (apelul, recursul) şi de retractare (contestaţia în anulare şi revizuirea);
b) în raport de condiţiile de exercitare, căile de atac sunt: ordinare (apelul) şi
extraordinare (recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea);
c) după cum termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac şi exercitarea însăşi
a acelei căi de atac suspendă sau nu executarea hotărârii atacate, căile de atac sunt
suspensive de executare (apelul) şi, în principiu, nesuspensive de executare (recursul,
contestaţia în anulare, revizuirea);
d) după cum exercitarea căii de atac determină sau nu o nouă judecată în fond, căile de
atac sunt devolutive (apelul) şi nedevolutive (contestaţia în anulare, revizuirea, şi
recursul).
 APELUL

1. Definiţia apelului şi reglementarea acestuia

Apelul este o cale de atac ordinară, comună, de anulare sau de
reformare, devolutivă şi suspensivă de executare prin care partea care
justifică un interes, sau alte organe sau persoane, atunci când apreciază
că hotărârea pronunţată este nelegală şi/sau netemeinică învesteşte şi
obligă instanţa de control judiciar, ierarhic superioară aceleia care a
pronunţat hotărârea, să se pronunţe asupra motivelor de nelegalitate
şi/sau netemeinicie, urmând ca, în condiţiile legii, să se procedeze la
rejudecarea pricinii.

2. Atributele apelului
- cale de atac comună;
- cale de atac ordinară;
- cale de atac devolutivă;
- cale de atac de anulare sau de reformare;
- suspensiv de executare.
3. Formele apelului
3.1. Apelul incident
Acesta este reglementat de art. 472 C. proc. civ.

3.2. Apelul provocat

Acesta este reglementat de art. 473 C. proc. civ.
4. Condiţiile de fond ale apelului
Aceste condiţii se referă la: obiectul apelului; subiectele apelului;
termenul în care poate fi exercitat apelul; depunerea apelului.
Obiectul apelului îl constituie, potrivit dispoziţiilor art. 466
alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în primă instanţă,
dacă legea nu prevede în mod expres altfel şi hotărârile date în
ultimă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să judece decât
în primă instanţă.
Subiectele apelului
Apelant poate fi, în principiu, numai acela care, personal sau
legal reprezentat, a fost parte în proces.
Această cale de atac se poate exercita şi de către terţele persoane
care au intervenit în proces, voluntar sau forţat.
Apelul poate fi însă exercitat şi de către procuror.
 Termenul în care poate fi exercitat apelul principal este, conform
dispoziţiilor art. 468 alin. (1) C. proc. civ., de 30 zile şi, dacă legea
nu prevede altfel, el începe să curgă de la comunicarea hotărârii.
Codul de procedură civilă reglementează trei cazuri de întrerupere a
termenului de apel.
Calculul termenului de apel
Termenul de apel curge, de regulă, de la comunicarea hotărârii. Calculul ter-
menului de apel se face pe zile libere.
Depunerea apelului
Apelul principal şi, când este cazul, motivele de apel se depun, potrivit
art. 471 alin. (1) C. proc. civ., la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub
sancţiunea nulităţii.

Apelul incident şi apelul provocat se depun, odată cu întâmpinarea

la apelul principal, la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
5. Condiţiile de formă ale apelului
Acestea se referă la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice cerere
de apel şi ele sunt reglementate de art. 470 alin. (1) C. proc. civ.
6. Judecata apelului
Instanţa competentă să judece apelul
În ceea ce priveşte instanţa competentă, din dispoziţiile procedurale
reiese că aceasta poate fi, după caz, tribunalul sau curtea de apel.
După împlinirea termenului de apel pentru toate părţile, preşedintele
instanţei sau persoana desemnată de acesta, va înainta instanţei de apel
dosarul, împreună cu apelurile făcute.
Pregătirea judecăţii apelului
Dispoziţiile art. 471 1 C. proc. civ. stabilesc anumite activităţi prealabile
judecăţii. Astfel, preşedintele instanţei de apel sau persoana desemnată
de acesta, îndată ce primeşte dosarul, va lua, prin rezoluţie, măsuri în
vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată.
În termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării, judecătorul
fixează prin rezoluție primul termen de judecată, acesta trebuind să fie
de cel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunând şi citarea părților.
În ipoteza în care în care intimatul nu a depus întâmpinare în
termenul în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării, la data
expirării termenului respectiv, judecătorul fixează prin rezoluție
primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data
rezoluției, dispunând citarea părților.
Dispoziţii speciale privind judecata
În principiu, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă
instanţă se aplică şi în instanţa de apel, dacă nu sunt potrivnice
judecăţii în apel. Dar, legea procedurală prevede anumite reguli
speciale privitoare la judecata în apel.
7. Efectele apelului
Potrivit dispoziţiilor procedurale în materie reiese că aceste efecte sunt:
- suspendarea executării hotărârii susceptibile de apel sau care face
obiectul apelului;
- dezînvestirea cu totul a primei instanţe şi învestirea instanţei de apel;
- efectul devolutiv al apelului adică rejudecarea fondului litigiului.
 Referitor la limitele efectului devolutiv al apelului, conform art.
477-478 C. proc. civ. se remarcă existenţa a două reguli, exprimate în
doctrină prin adagiile: tantum devolutum quantum appellatum, adică nu
devoluează decât ceea ce s-a apelat; tantum devolutum quantum
iudicatum, adică nu devoluează decât ceea ce s-a judecat la prima
instanţă.
De la limitele efectului devolutiv al apelului există şi derogări. De
ex.
în apel se vor putea solicita dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi

orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe.

 8. Soluţiile instanţei de apel
Acestea, conform art. 480 C. proc. civ., vizează păstrarea hotărârii
atacate,
situație în care, după caz, instanţa de apel va proceda la respingerea
apelului, anularea apelului, constatarea perimării lui; respectiv
admiterea
apelului, caz în care instanța poate anula ori, după caz, schimba în tot
sau
în parte hotărârea apelată.
Hotărârea pronunţată de instanţa de apel poate fi atacată prin căile de
atac prevăzute de dispoziţiile legale.