Speţă 1.

–
Prin antecontractul de vânzare încheiat în formă autentică sub nr.346/21.02.2016, vânzătorul-
promitent A.B. şi promitentului cumpărător C.D. şi-au promis reciproc să vândă, respectiv să cumpere,
imobilul situat în Turda, str. Cetăţii nr.18, compus din casă şi grădină, în măsura în care A.B., în calitatea
sa actuală de viitor unic moştenitor al proprietarului tabular M.N., va ajunge efectiv să dobândească
dreptul de proprietate asupra imobilul. Părţile au mai stabilit şi un termen incert pentru încheierea
contractului – cel mai târziu în 16 luni de la data la care se va deschide succesiunea.
Prin contract părţile au stabilit preţul de vânzare de 80.000 de euro, din care ar urma să se
plătească un avans de 10.000 de euro, în maxim 1 lună de la încheierea contractului, restul de 70.000 de
euro urmând a se plăti la data perfectării contractului translativ de proprietate.
În contract s-a menţionat că A.B. este unicul fiu al proprietarului tabular M.N. (în vârstă de 72
ani), acesta din urmă neavând nici un alt succesibil în clasele de moştenitori şi nefiind nici căsătorit.
S-a mai precizat că, dacă promitentul vânzătorul nu va putea sau nu va mai dori a transmite
proprietatea în viitor, indiferent de motiv, acesta va trebui să restituie îndoit suma încasată cu titlu de
avans (adică 20.000 euro). De asemenea, părţile au convenit ca, în măsura în care promitentul-cumpărător
se răzgândeşte şi nu mai doreşte să cumpere imobilul în viitor, antecontractul se va rezoluţiona pe cale
judiciară la solicitarea promitentului-vânzător iar cumpărătorul va pierde avansul de 10.000 de euro plătit.
Întrucât promitentul cumpărător nu a achitat avansul de 10.000 de euro până la data de
21.03.2016, după un schimb de mesaje între părţi, prin e-mail, la data de 10.10.2016 A.B. l-a acţionat în
judecată pe C.D. solicitând instanţei:
- să dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare întrucât promitentul cumpărător nu şi-a
onorat obligaţia principală scadentă prevăzută în antecontract, aceea de a plăti suma de 10.000 de euro şi
refuză în continuare să o plătească, ceea ce prezumă că s-a răzgândit şi refuză să mai cumpere;
- să îl oblige să îi plătească suma de 10.000 de lei cu titlu de avans care trebuia plătit conform
contractului, cu titlu de daune-interese.
Prin întâmpinarea depusă, promitentul-cumpărător a solicitat respingerea acţiunii reclamantului,
invocând două mijloace de apărare:
- nu este adevărat că s-a răzgândit însă, după încheierea contractului a discutat cu un avocat care
i-a comunicat că antecontractul astfel încheiat nu este valabil, motiv pentru care a refuzat să achite suma
stabilită;
- în subsidiar, a invocat nulitatea absolută antecontractului întrucât reprezintă un pact asupra unei
succesiuni viitoare, interzis expres de lege.
Prin urmare, a susţinut că, atâta vreme cât antecontractul este nul absolut, nu a putut genera o
obligaţie validă de plată a avansului, astfel că pretenţia reclamantului este neîntemeiată iar acţiune
acestuia se impune a fi respinsă.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamantul a susţinut că nu ne aflăm în prezenţa
unui pact asupra unei succesiuni viitoare ci doar asupra unui antecontract a cărui eficacitate este afectat de
o condiţie – aceea ca reclamantul-vânzător să dobândească în viitor imobilul în cauză. Pe de altă parte, a
susţinut că nu s-a contractat asupra unui drept succesoral (de ex. asupra cotei părţi din moştenire), ci
asupra unui bun individual determinat, sub condiţia rezolutorie ca acest bun să ajungă în patrimoniul
reclamantului, indiferent prin ce modalitate (cumpărare, donaţie, schimb etc. inclusiv succesiune).În
acest sens, s-a învederat că prin contract nu s-a precizat expres că acest bun ar urma să fie dobândit prin
succesiune, fiind foarte posibil să fie dobândit prin acte între vii, acesta fiind şi motivul pentru care s-a
stabilit un termen incert pentru încheierea contractului translativ – cel mai târziu 16 luni de la data
deschiderii succesiunii, deoarece în opinia părţilor, cel mai târziu pe cale succesorală reclamantul va
putea eventual ajunge proprietar al imobilului. Prin urmare, consideră că este vorba doar despre un
antecontract asupra unui bun al altuia, perfect valid atâta vreme cât însăşi vânzarea bunului altuia e
considerată de lege a fi valabilă în actualul Cod civil.
Stabiliţi dacă instanţa trebuie să admită sau să respingă acţiunea. Argumentaţi soluţia.
 2 – Precizaţi pentru care din următoarele fapte săvârşite asupra lui de cujus, pentru care
succesibilul a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, operează de drept nedemnitatea
succesorală:
a) tentativă de omor calificat – art.189 Cod penal;
b) violul urmat de moartea victimei – 218 alin.4 Cod penal;
c) uciderea la cererea victimei – art.190 Cod penal;
d) determinarea sinuciderii – art.191 Cod penal;
e) loviri cauzatoare de moarte – art.195 Cod penal;
f) uciderea din culpă – art.192 Cod penal;
g) încăierarea urmată de moartea unei persoane – art.198 alin.3 Cod penal;
h) uciderea nou-născutului imediat după naştere de către mamă – art.200 Cod penal;
i) întreruperea cursului sarcinii urmată de moartea femeii, art.201 alin.3 coroborat cu
art.201 alin.1 lit.b) Cod penal;
j) lipsirea de libertate în mod nelegal, urmată de moartea victimei – art.205 Cod penal;
k) tâlhăria urmată de moartea victimei – art.236 Cod penal.

Speţa 3
Primus întocmește un testament in anul 2012.
In testament instituie ca moștenitori pe cei doi fii ai să i – Secundus si Tertius şi
numeşte un moştenitor substituit pentru fiecare dintre cei doi fii, in ipoteza in care aceștia
ar fi murit fă ră să accepte moştenirea. De asemenea, in cadrul actului de ultima voința cere
fiului sau Tertius sa transmită fratelui sau Secundus proprietatea faimoasei sale colecții de
tablouri iar nepoatei sale Quarta proprietatea unei turme de oi pe care o dobâ ndise anul
anterior precum si ferma sa de vară situată în apropierea capitalei.
Primus o însă rcinează pe Quarta ca la râ ndul sau, la momentul decesului să u, sa
transmită proprietatea turmei de oi bunul sau prieten Quintus.
În primă vara anului 2013., Primus dobâ ndeşte o casă de vacanţă situată pemalul
Mă rii Negre, în care îşi petrece mare parte din timpul verii. În iarna anului 2013 e.n. vinde
ferma sa de vară din proximitatea capitalei că tre Sextus, însă în primă vara anului urmă tor
dobâ ndeşte o nouă fermă de vară , mult mai mare ca întindere, situată în vecină tatea
oraşului Voluntari, la câ teva sute de metri de ferma deţinută anterior.
Primus moare intr-un accident in anul 2016, că zâ nd de pe casă , unde înlocuia câ teva
ţigle sparte.

1.Ce fel de succesiune este deschisă?

2. Dacă testamentul nu cuprindea instituirea de moştenitori ar fi fost valabil? De ce?
3. In cazul in care Tertius ar fi murit înaintea tatălui sau cine ar fi venit la succesiunea
lui Primus?
4. Cine primeşte casa de vacanţă situată pe malul Mării Negre?
5. Cui revine ferma de vară existentă în patrimoniul lui Primus la momentul decesului
său?
6. Care ar fi consecințele juridice daca s-ar descoperi ca Secundus a provocat cu intenţie
accidentul tatălui sau?
 Speţa 4
După defunctul Claudius a rămas o masă succesorală în valoare de 240.000 de lei.
Defunctul nu are descendenţi şi nici soţ supravieţuitor ci doar moştenitori din clasa a II-a,
respectiv:
- mama defunctului, doamna Hermina;
- doi fraţi buni ai defunctului, numiţii Octavius şi Titus;
- nepoţii de soră ai defunctului, copiii surorii defunctului, numita Carolina, care a fost
soră numai după mamă şi care a predecedat defunctului, lăsând doi descendenţei, cei doi nepoţi
de soră ai defuntului – Cornelius şi Aurelius
- un frate numai după tată al defunctului, numitul Maximilian.
Dintre toţi moştenitorii declară că acceptă succesiunea: mama defunctului, doamna
Hermina, fratele bun Octavius, fratele numai după tată Maximilian; cei doi nepoţi de soră
Cornelius şi Aurelius.
Fratele bun Titus, nu acceptă moştenirea, dar declară că acceptă succesiunea cei trei copii
ai acestuia: Cezar, Remus şi Ovidius, învederând că şi ei sunt în clasa a II-a de moştenitori şi ar
fi fost înlăturaţi de la moştenire numai de tală lor. Dacă însă tatăl lor a renunţat, ei au declarat că
acceptă moştenirea în nume propriu.

Indicaţi cum vor veni la moştenire fiecare dintre moştenitori )în nume propriu sau prin
reprezentare) şi ce valoare din moştenire va primi fiecare moştenitor acceptant, având în vedere
regulile devoluţiunii legale şi cotele ce se cuvin fiecărei clase de moştenitori.

Speţa 5
Marius, în vârstă de 33 de ani, deplasându-se cu motocicleta, suferă un cumplit accident
rutier cu mutiple leziuni şi traumatisme care implică o perioadă de îngrijiri medicale şi recuperări
de câteva luni, nefiind însă sigură salvarea sa de la deces. Timp de 18 luni este îngrijit atent de
prietena sa S.T. În acest răstimp, la aproximativ 11 luni de la accident, având un moment de
luciditate şi simţindu-se mai bine, o roagă pe Simona să îi solicite unui notar deplasarea la
domiciliul său pentru a încheia un testament. După două zile, la domiciliul lui F.M.se prezintă
notarul Bogdan, prieten bun cu testatorul, care constată că F.M. nu este deplasabil şi este de
acord să îi redacteze un testament autentic. Prin testamentul astfel realizat, F.M. o instituie
legatară universală pe S.T. Totodată, prin acelaşi testament, F.M. îi lasă notarului public B.B., în
considerarea prieteniei lor şi drept mulţumire că a fost de acord să îi întocmească testamentul la
căpătîiul său, depozitul în lei existent la Banca Transilvania, în cuantum de 20.000 de lei, sub
forma unui legat cu titlu particular.
După 24 de luni de la accident, F.M. începe să se simtă mai bine şi recuperarea decurge
pozitiv, aproappe miraculos astfel că după 3 ani de la accident, F.M. îşi reia viaţa normală şi se
reîncadrează în muncă. După alţi 3 ani de viaţă obişnuită, F.M. suferă un nou accident de
motocicletă, în urma căruia decedează.
În urma sa rămân ca moştenitori legali un frate – Radu şi o soră – Amalia, precum şi cei
doi legatari – prietena S.T. şi prietenul notar public B.B.
Fraţii defunctului află despre testament cu ocazia înmormântării ceea ce declanşează
neînţelegeri între ei şi prietena defunctului, aceasta fiind acuzată că a obţinut testamentul de la
defunct prin mijloace dolosive. Toţi cei patru succesibili se prezintă în termen de 1 an la notar şi
dau câte o declaraţie de acceptare a moştenirii.
După 4 ani de la decesul lui F.M., S.T. doreşte să dezbată succesiunea, motiv penbtru
care se prezintă la un alt notar public solicitând demararea procedurii de dezbatere succesorală,
sens în care au fost invitaţi la dezbatere şi F.R., F.A. şi B.B.
Refuzând săă se prezinte la notar, fratele şi sora defunctului introduc o acţiune în justiţie
chemând în judecată pe B.B.şi S.T., solicitând instanţei constatarea nulităţii celor două legate.
 Aflându-vă în ipostaza avocatului reclamanţilor (F.R. şi F.A.), respectiv în ipostaza
avocatului pârâţilor (S.T. şi B.B.), indicaţi pe scurt motivele, argumentele şi textele de lege în
temeiul cărora cererea ar trebui admisă respectiv respinsă.

Speţa 6

La data de 11 ianuarie 2012, doamna Tamara întocmeşte un testament olograf prin care
lasă întreaga sa avere unui nepot mai îndepărtat Victor, rudă din partea bunicii sale (rudă de
gradul al şaptelea).
Ulterior, prin testamentul autentic întocmit la notariat în data de 14 iulie 2014, doamna
T.T. lasă întreaga sa avere unui alt nepot mai îndepărtat –Ovidiu, rudă din partea bunicului ei (tot
rudă de gradul al şaptelea). Prin acelaşi testament revocă testamentul olograf întocmit anterior în
anul 2012.
În data de 17 septembrie 2016, pe fondul unor neînţelegeri cu nepotul O.P., doamna T.T.
dă o declaraţie autentică prin care revocă testamentul întocmit în favoarea acestuia în anul 2014.
Doamna T.T. decedează la 19 iunie 2018.
La data de 5 decembrie 2018, în urma dezbaterii succesorale notariale demarată la
solicitarea lui I.G. - sora mai mică a defunctei, se emite certificatul de moştenitor prin care se
stabileşte că moştenitori de urma defunctei T.T. au rămas doi moştenitori din clasa a doua:
fratele mai mare R.T. şi sora mai mică I.G., nerezervatari şi nesezinari.
Ulterior, prin acţiunea promovată pe rolul judecătoriei la data de 10 mai 2019,
reclamantul V.N.a chemat în judecată pe moştenitorii defunctei – pârâţii R.T. şi I.G. – solicitând
instanţei anularea certificatului de moştennitor şi stabilirea calităţii sale de unic moştenitor al
defunctei în calitate de legatar universal.
Menţionând că nu a fost invitat să participe la dezbaterea succesorală notarială, a susţinut
că testamentul prin care a fost instituit legatar universal a fost reactivat ca urmare a revocării
testamentului ulterior. În acest sens, a învederat că, deşi princel de-al doilea testament s-a revocat
primul, prin revocarea celui de-al doilea testament, acesta nu a mai produs niciun efect juridic,
prin urmare, nici efectul revocator al primului.