1.

Primus l-a chemat în judecată pe secundus, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se

constate că reclamantul are asupra patrimoniului pârâtului un drept de creanță.
Reclamantul învederează instanței că situația de fapt, care a generat litigiul este următoarea:

 După 1 an de prietenie cu pârâtul, petentul a dobâbdit încredere în el și, atunci când

secundus i-a cerut cu împrumut suma de 3,5 milioane lei, acesta nu l-a refuzatt;
 Contractul de împrumut a fost încheiat inter partes, sub forma unui înscris sub
semnătură privată în data de 16 februarie 1992;
 Ulterior, primus și secundus au încheiat actul în formă autentică, astfel cum a dorit
primus, pentru că în acest mod creanța sa ar fi garantată real;
 Încheierea actului în formă autentică a avut loc pe data de 20 martie 1992;
 În contract, părțile au stipulat faptul că termenul la care se va înapoia suma de bani est
ede 20 martie 1993, iar împrumutul nu este producător de dobânzi;
 Cu acești bani, secundus și-a achiziționat un apartament, pentru care a plătit suma de 30
milioane lei;
 Pemtru restul de 26,5 milioane lei, secundus s-a împrumutat de la tertius și a constituit
în favoarea acestuia o ipotecă convențională,, având ca obiect însuși imobilul
achiziționat;
 Pe data de 5 mai 1992, ipoteca a fost transcrisă la notariatul din raza teritorială a
imobilului;
 La momentul contractării, secundus nu avea alte bunuri mobile sau imobile de valoare,
ci numai câteva articole de îmbrăcăminte și o serie de obiecte cu valoare sentimentală;
 Pe data de 27 iulie 1992, secundus a câștigat, în sistemul ”Loteriei Naționale” o sumă
considerabilă de bani, sumă cu care și-a mobilat apartamentul, și-a cumpărat un
autoturism și a ridicat o casă de vacanță;
 Pentru că primus s-a încrezut în buna-credință a lui secundus, nu i-a cerut acestuia bani,
crezând că îi va da;
 Ulterior părțile s-au certat și primus a introdus prezenta acțiune la data de 29 martie
1996.
Secundus a declarat în instanță că recunoaște că a împrumutat suma de bani de la reclamant,
dar refuză să-i restituie. De asemenea, a mai invocat că, mai întâi trebuie să onoreze creanța lui
tertius, aceasta având creanță garantată real și apoi poate o va onora și pe cea a lui primus.
Primus susține că nu poate fi vorba de așa ceva, întrucât și creanța sa este garantată real, prin
încheierea actului în formă autentică și, în plus, actul său are o dată uanterioară, față de
transcrierea ipotecii lui tertius. Prin urmare, a solicitat instanței îndestularea sa din patrimoniul
lui secundus, cu întâietate, cerând să fie urmărite fie imobilele din partament, fie automobilul,
fie casa de vacanță.
Secundus s-a apărat, invocând faptul că nu pot fi următite aceste bunuri, pentru că ele nu
existau la momentul la care s-a contractat împrumutul.
Instanța a respins acțiunea.
După rămânerea definitivă a hotărârii, secundus a achitat împrumutul lui primus și, deși acesta
a solicitat și dobânzi, secundus a refuzat.
Probleme de soluționat
a) În speță s-a folosit noțiunea de patrimoniu. Ce înțelegeți prin patrimoniu?
b) Care sunt drepturile și obligațiile care fac parte din patrimoniul unei persoane? Dați
câteva exemple de drepturi și obligații, care nu intră în conținutul patrimoniului.
c) În speță avem:
- Doi creditori ai căror creanțe sunt garantate real;
- Un creditor chirografar și un creditor a cărui creanță este garantată real;
- Doi creditori chirografari;
d) Care este raportul dintre un creditor chirografar și unul a cărui creanță este garantată
real, atunci când cei doi vin în concurs?
e) Enumerați caracterele juridice ale patrimoniului;
f) Care dintre funcțiile patrimoniului este incidentă în steță?
g) Este întemeiată apărarea lui secundus referitoare la faptul că bunurile dobândite după
momentul contractării nu pot constitui obiectul urmăririi?
h) Considerați soluția instanței corectă? Argumentați;
i) Ce a făcut secundus atunci când a înapoiat lui primus banii?
j) Ce reprezintă ipoteca (convențională) act juridic civil, față de principiul
consencualismului?
k) Când consiedrați că a fost încheiat valabil contractul de împrumut:
- La momentul încheierii actului sub semnătură privată;
- La momentul autentificării;
- În ambele momente.
2.
Reclamantul A.N., în august 1994, a chemat în judecată statul român, solicitând instantei ca prin
sentința ce va pronunţa să dispună anularea actului de donație, pentru a cărui incheiere
valabilă s-a emis decizia de acceptare a ofertei de donație a soției sale A.F., decedată la
momentul introducerii acțiunii.

Oferta de donație avea ca obiect apartamentul proprietatea lui A.N şi a defunctei sale soții; în
prezent acesta este ocupat de către A.N., în calitate de chiriaş.

A.N. a învederat instantei că soția sa a dobândit apartamentul printr-un act de vânzare-

cumpărare autentificat, de la adevăratul proprietar SG şi, datorită unor presiuni morale şi
ameninţări, făcute de autoritățile de la acea vreme (1963), A.F. a făcut o cerere prin care oferea
spre donație acest apartament, cerere făcută la scurt timp după ce părțile au cumpărat
apartamentul.

La data de 30.03.1993, soția reclamantului a decedat şi conform certificatului de mostenitor

A.N. a fost instituit drept unic moştenitor.

La dosar reclamantul a depus următoarele acte: actul de vânzare-cumpărare autentificat prin

care soția defunctă a reclamantului a cumpărat personal imobilul, certificatul de moştenitor
eliberat de Notariatul de Stat, oferta de donatie făcută de soția defunctă către autoritățile de
atunci.

In oferta de donație A.F. arăta că datorită veniturilor mici pe care le are nu poate achita cotele
de întreținere ce îi revin, solicitând în acelaşi timp şi anularea sumelor de bani ce trebuie plătite
cu titlu de cote de reparatii.Totodată, A.F. menționează că apartamentul este in foarte bună
stare, are toate impozitele plătite şi nu este grevat de sarcini.

Martorii, propuşi de reclamant, au declarat sub prestare de jurământ că au asistat personal

când aceştia au fost vizitati de două ori de către lucrători ai fostei securități care i-au ameninţat
că dacă nu vor dona apartamentul vor fi daţi afară din serviciu şi chiar din oras.

De asemenea, ei arată că reclamantul le-a mărturisit că a fost chemat de două ori la sediul
organelor de securitate unde, pe de o parte, i s-a adus la cunoştinţă faptul că este anchetat
pentru legături cu occidentul şi, pe de altă parte, i s-a desfăcut contractul de muncă, dar s-ar
mai putea face ceva dacă A.N. ar fi mai cooperant cu organele statului; această cooperare ar
putea fi pentru început donarea imobilului și apoi incidentul ar putea fi “îngropat", iar, ulterior,
A.N. şi-ar reprimi locul de muncă; față de aceste stări de fapt reclamantul le-a arătat că nu are
altă alternativă și va dona casa.

În fața instanţei reclamantul a arătat că aceste incidente le-a suportat şi fostul proprietar pe
motivul nedeclarat că imobilul avea o pozitie strategică.

La 27 august 1964, după emiterea deciziei de acceptare a ofertei de donație, li s-a adus la
cunoştinţă părților că pot locui în continuare în casă pentru că obiectivul lor a fost îndeplinit (au
dorit doar să determine pe proprietari să transfere dreptul de proprietate statului) şi că din acel
moment nimeni nu îi va mai deranja. 

Probleme de rezolvat
a) Ce condiţie (element) a (al) actului juridic este viciat în acest caz?
b) Care este acest viciu?
c) Odată constatat acest viciu, care este sancțiunea aplicabilă?
d) Care este elementul obiectiv al acestui viciu în cazul nostru, dar cel  subiectiv?
e) Ce conditii indeplineste viciul din speta de mai sus, astfel încât el a fost considerat ca atare de
instanţa de fond?
f) Care este regimul sancțiunii de drept civil incidentă?
g) Mai este reclamantul în termenul prevăzut de lege, pentru a invoca sancțiunea prevăzută de
legea civilă?
h) Clasificați vânzarea-cumpărarea şi donația (actele juridice civile din speţă) din punct de
vedere al criteriilor cunoscute.
i) Poate invoca reclamantul instituţia repunerii în termen?

3.
Petenta A.S. a introdus acțiune în justiție în contradictoriu cu pârâta S.D., solicitând instanţei să
o oblige pe pârâtă să plătească către reclamantă suma de X lei reprezentând chiria neachitată în
perioada mai - decembrie 2010 și de Y lei reprezentând penalități de întârziere. 

Motivându-şi acțiunea, petenta A.S. susţine că a închiriat pârâtei, prin contractul încheiat de
cele două părți, un spațiu cu destinație de locuință, contract în care s-a stipulat o chirie în
cuantum de 65 USD pe lună și 0,05% penalități de neplată chiriei pentru fiecare zi de întârziere. 

Pârâta a susţinut că, la rândul ei, a subînchiriat, ceea ce nu era interzis in contractul principal, o
cameră lui S.E., iar celelalte două lui D.R., fixând pentru primul o chirie de 25 USD, iar pentru cel
de al doilea 50 USD. 

Pârâta s-a apărat arătând că nici ea nu a încasat chiria de la cei doi subchiriaşi si pentru acest
motiv nu şi-a achitat datoria față de A.S. 

Pârâta a depus la dosar actele prin care a subînchiriat, acte sub semnătură privată, dar
reclamanta a susţinut că aceste acte nu sunt valabile, întrucât trebuiau incheiate în formă
autentică, aşa cum a fost încheiat contractul principal.

Probleme de soluționat 
a) Câte categorii de fructe sunt reglementate de lege lata?
b) Cum deosebiți fructele de producte?
c) Cum se dobândesc fructele?
d) Ce principiu al efectelor actelor juridice civile poate invoca reclamanta?
e) Ce va decide instanta?