TEMA 1

DREPT PENAL GENERAL-I

DUMEA DRAGOS ADRIAN

DREPT-IFR, ANUL II, SEMESTRUL II
 Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolţi,
pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele aspecte:
a) Autorul și participanții. Evidențiați câteva aspecte (relevante) ale cerinței date, cu trimitere la soluții din practica
judiciară;
b) Rezolvați următoarea minispeță:
Inculpatul angajat al unei societăți comerciale din orașul C. a hotărât ca, după terminarea programului său de lucru,
la ora 20.00, împreună cu un coleg de muncă, să pătrundă, prin agresarea paznicilor, în nopți consecutive, în hala nr.
6 a angajatorului său, cu scopul de a sustrage materiale de construcții. In prima noapte, inculpații l-au agresat pe M.,
care a suferit răni ce au necesitat pentru vindecare 8 zile de îngrijiri medicale, sustrăgând 10 saci cu ciment. În cea
de-a doua noapte, paza fiind sporită, au fost agresați și amenințați 4 paznici, fără a fi relevată vreo zi de îngrijire
medicală, dar și fără a se reuși sustragerea vreunui bun. În ultima noapte, inculpații au agresat un cetățean sârb,
angajat al unei firme de pază, fără a reuși să sustragă bunuri și fără a se putea îndepărta de la locul comiterii faptei,
cei doi fiind predați poliției. În cauză s-a aplicat pedeapsa de 8 ani închisoare celor doi, în baza principiului
universalității, reținându-se comiterea a trei infracțiuni de tâlhărie, una în formă consumată și două în formă tentată.
În acest caz:
a) S-a aplicat corect legea penală;
b) Autorul trebuia trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni continuate;
c) Instanța trebuia să-i condamne pe inculpați pentru comiterea unei singure infracțiuni complexe.
Menționați răspunsul corect și argumentați (răspunsul).

A)Potrivit art. 46 alin. 1 NCP, autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit o
faptă prevăzută de legea penală.
Autorul este persoana care efectuează o activitate directă și imediată, care se
integrează în acțiunea tipică interzisă sau ordonată prin norma de incriminare. Când o
persoană săvârşeşte singură, direct şi nemijlocit o infracţiune pentru care a luat singur
hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la executarea infracţiunii de nicio persoană, este
autorul acelei infracţiuni. Nu se poate susţine că el a săvârşit fapta în autorat.
Calitatea de autor nu este condiționată de existența altor persoane care să contribuie în
calitate de coautor, instigator sau complice, deoarece, de regulă, autorul săvârșește singur
infracțiunea.
Sub raportul laturii obiective, autorul realizează o activitate materială, constând în
săvârșirea în mod nemijlocit a faptei prevăzute de legea penală, adică în efectuarea de acte
de executare a înseși acțiunii sau inacțiunii care constituie elementul material al infracțiunii.
Autorul realizează, pe de o parte, acte cu caracter de contribuție directă la săvârșirea
infracțiunii, fără interpunerea altei persoane, iar, pe de altă parte, aceste acte au caracter de
contribuție prin acte de executare.
Participaţia penală sau pluralitatea ocazională de infractori desemnează situaţia în
care la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală au participat mai multe persoane decât
era necesar potrivit naturii acelei fapte.
Coautori sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea
penală. Coautoratul este acea situaţie în care o faptă prevăzută de legea penală este săvârşită în
mod nemijlocit de două sau mai multe persoane, care au calitatea de autori, adică de coautori ai
faptei.
 Coautoratul presupune următoarele condiţii:
1. Acţiunea ce constituie elementul material trebuie comisă împreună sau în comun de
către două sau mai multe persoane. Contribuţia coautorilor poate fi concomitentă sau succesivă.
Deci nu interesează când coautorii îşi aduc contribuţia la săvârşirea actului de excutare. Sunt
coautori persoanele care lovesc împreună victima, chiar dacă nu toate loviturile sunt mortale.
2. Între coautori trebuie să existe o legătură subiectivă în sensul că, toţi comit infracţiuni,
fie cu intenţie, fie din culpă. Coeziunea subiectivă poate fi expres manifestată printr-o deliberare
în comun sau poate fi tacită, aceştia acţionând spontan, dar rezultând acordul ambilor. Dacă
coautorii acţionează independent, lovind victima mortal, din răzbunare, nu există coautorat, între
ei neexistând o cooperare.
Instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o
faptă prevăzută de legea penală. Activitatea de instigare trebuie să constea în îndemn şi să aibă
ca rezultat determinarea instigatului la comiterea infracţiunii. Deci, instigatul trebuie să realizeze
acte de convingere, de incitare, care să ducă la însuşirea hotărârii sale de către instigat,
manifestată prin hotărârea sa de a săvârşi infracţiunea la care a fost îndemnat şi astfel va trece la
executarea ei. Instigarea constă numai într-o acţiune de îndemnare, care trebuie urmată de
determinare. Dacă nu are loc determinarea instigatului, pentru că hotărârea era deja luată de către
instigat, dar acesta avea ezitări cu privire la punerea în executare a hotărârii infracţionale, nu
putem reţine instigarea, ci doar o complicitate morală, pentru că, totuşi, instigatorul a contribuit
la susţinerea hotărârii.
Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea
unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte
sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe
făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Activitatea
complicelui nu poate să constea decât în acte de ajutorare, înlesnire sau promisiune. Când constă
în promisiune, aceasta trebuie făcută întotdeauna înaintea sau în timpul comiterii faptei şi nu
ulterior, pentru că în acest caz, complicitatea devine o infracţiune de sine stătătoare precum,
favorizarea infractorului art. 269 Cod pen.
Coautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează
cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția
fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 741 .
Sancţionarea participanţilor la săvârşirea unei infracţiuni are la bază sistemul parificării
pedepselor, care valorifică conlucrarea subiectivă dintre participanţi. Acest sistem presupune ca
toţi participanţii să fie sancţionaţi cu aceeaşi pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea
comisă, dar nu cu aceeaşi durată sau cuantum al pedepsei, ci numai cu acelaşi fel de pedeapsă şi
în aceleaşi limite legale, ţinând însă seama de contribuţiile aduse de fiecare participant la
comiterea infracţiunii şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Faptul că
participanţii pot fi sancţionaţi diferit nu înseamnă că legiuitorul român foloseşte două sisteme
sancţionatorii, cel al parificării şi cel al diversităţii, ci se explică prin raportarea contribuţiei
fiecărui participant la aceleaşi limite legale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea
săvârşită, aspect ce este caracteristic sistemului parificării pedepselor.

B) Răspunsuri corecte: b) și c) – inculpatul va răspunde în baza principiului teritorialităţii

pentru comiterea infracţiunii complexe de tâlhărie în formă continuată.