UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI

FACULTATEA DE DREPT
ANUL II, SEM.II
DREPT PENAL GENERAL I

TEMA NR.2

TC1: Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolţi, pe
lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele aspecte:
a) Autorul și participanții. Evidențiați câteva aspecte (relevante) ale cerinței date, cu trimitere la soluții din practica
judiciară;
b) Rezolvați următoarea minispeță:
Inculpatul angajat al unei societăți comerciale din orașul C. a hotărât ca, după terminarea programului său de lucru,
la ora 20.00, împreună cu un coleg de muncă, să pătrundă, prin agresarea paznicilor, în nopți consecutive, în hala nr.
6 a angajatorului său, cu scopul de a sustrage materiale de construcții. In prima noapte, inculpații l-au agresat pe M.,
care a suferit răni ce au necesitat pentru vindecare 8 zile de îngrijiri medicale, sustrăgând 10 saci cu ciment. În cea
de-a doua noapte, paza fiind sporită, au fost agresați și amenințați 4 paznici, fără a fi relevată vreo zi de îngrijire
medicală, dar și fără a se reuși sustragerea vreunui bun. În ultima noapte, inculpații au agresat un cetățean sârb,
angajat al unei firme de pază, fără a reuși să sustragă bunuri și fără a se putea îndepărta de la locul comiterii faptei,
cei doi fiind predați poliției. În cauză s-a aplicat pedeapsa de 8 ani închisoare celor doi, în baza principiului
universalității, reținându-se comiterea a trei infracțiuni de tâlhărie, una în formă consumată și două în formă tentată.
În acest caz:
a) S-a aplicat corect legea penală;
b) Autorul trebuia trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni continuate;
c) Instanța trebuia să-i condamne pe inculpați pentru comiterea unei singure infracțiuni complexe.
Menționați răspunsul corect și argumentați (răspunsul).

REZOLVARE

a)

Autorul și participanții

Noţiunea de pluralitate de infractori presupune săvârşirea în comun a unei infracţiuni

decătre mai multe persoane prin eforturi conjugate. Deci o infracţiune poate fi comisă nu numai
decătre o singură persoană în calitate de autor, ci şi de mai multe persoane, acest aspect
dândnaştere pluralităţii de infractori.

Secific acestei pluralităţi este faptul că subiectul activ este format nu dintr-o singură
persoană, ci dintr-o pluralitate de persoane. Toate aceste persoane trebuie să comită o singură
infracţiune, acesta repre!entând elementul obiectiv al cooperării acestora. Cooperarea
infracţională înseamnă însă şi implicare subiectivă, ex primată prin voinţa comună de a realiza
împreună o anume faptă. Deci pluralitatea de infractori ia naştere numai înurma conlucrării
UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI
FACULTATEA DE DREPT
ANUL II, SEM.II
DREPT PENAL GENERAL I
materiale şi psihice, chiar dacă scopul, mobilul nu sunt întotdeauna comune pentru toţi
infractorii.

Elementele componente ale pluralităţii de infractori sunt: pluralitatea de persoane,unitatea

de infracţiune, cooperarea materială, conlucrarea subiectivă. Pluralitatea de infractori nu trebuie
confundată cu pluralitatea de făptuitori ce se pre!intă tot ca o pluralitate de persoane, dar care
comit doar o faptă prevz!ută de legea penală şi nu o infracţiune, întrucât între făptuitori există
numai o conlucrare materială, fără a fi însoţită şide cooperarea subiectivă.

Participaţia penală existăn când mai multe persoane cooperează material, intelectual în baz a unei
voinţe comune la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, deşi cooperarea nu este cerută de conţinutul
legal al acelei infracţiuni. Condiţiile participaţiei penale sunt: săvârşirea unei fapte prevăzute de
legea penală, fie în formă consumată, fie a tentativei pedepsibile. Deci nu este nevoie să se
comită obligatoriu o infracţiune pentru a exista participaţie penală la comiterea faptei trebuie să
contribuie mai multe persoane decât este necesar potrivit naturii faptei ori voinţei legiuitorului,
dar cel puţin două.

Contribuţia poate fi omogenă când toţi participanţii sunt coautori sau eterogenă atunci
când participanţii sunt autori, instigatori, complici. Nu este obligatoriu ca toţi participanţii să fie
infractori, adică să îndeplinească condiţiile general de vârstă, responsabilitate, pentru a fi subiecţi
activi, dar şi condiţii speciale ale unei anume infracţiuni şi să comită fapta cu vinovăţie, unii
dintre ei pot avea calitatea de făptuitori. Cooperarea participanţilor presupune exteriorizarea unor
contribuţii efective. A ntenţia de a contribui la comiterea infracţiunii, comunicarea hotărârii
infracţionale nu sunt suficiente pentru a fi participant, dacă nu sunt însoţite de acte exterioare
care să ducă la săvârşirea faptei.

Formele participaţiei sunt autoratul, coautoratul, instigarea, complicitatea.

Autor este persoana care săvârete în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală, iar
coautori sunt persoanele care săvâresc nemijlocit aceeai faptă prevăzută de legea penală.

Autoratul este formă de participaţie care constă în săvârşirea de acte de e#ecutare afaptei
prevă!ute de legea penală de către persoana numită autor, alături de alte persoane
numiteinstigatori sau complici, toţi cooperând la comiterea infracţiunii. Deci autoratul este o
formă de participaţie întrucât, atunci când autorul comite singur infracţiunea, el nu acţionează în
autorat, ci în mod individual. Autoratul este o contribuţie directă, alături de alţi participanţi, la
comiterea infracţiunii,spre deosebire de instigare şi complicitate care sunt contribuţii indirecte.

oautoratul este acea situaţie în care o faptă prevăzută de legea penală este săvârşită în
mod nemijlocit de două sau mai multe persoane, care au calitatea de autori, adică de coautori
aifaptei. Acţiunile coautorilor pot fi identice dacă spre exemplu ambii lovesc victima, dar pot fi
UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI
FACULTATEA DE DREPT
ANUL II, SEM.II
DREPT PENAL GENERAL I
şi diferite ca spre exemplu atunci când doi gestionari, dintre care unul însuşeşte bunuri din
gestiune, iar celălalt foloseşte bunuri dinaceeaşi gestiune.

Instigator este persoana care, cu intenie, determină o altă persoană să săvârească o faptă
prevăzută de legea penală. Instigatorul este persoana care, cu intenţie, determină pe o altă
persoană să săvârşeasă o faptă prevăzută de legea penală. Instigatorul se mai numeşte şi autor
intelectual sau moral.

Subiecţii instigării se numesc instigator şi instigat. între instigator şi instigat trebuie să

existe o legătură subiectivă. Aceasta se reali!ează când instigatorul concepe comiterea
infracţiunii şi hotărâşte să determine pe instigat. Instigarea se comite numai cu intenţie, neavând
relevanţă forma de vinovăţie a autorului.

Sancţionarea participanţilor la săvârşirea unei infracţiuni are la ba!ă sistemul parificării

pedepselor, care valorifică conlucrarea subiectivă dintre participanţi. Acest sistem presupune
catoţi participanţii să fie sancţionaţi cu aceeaşi pedeapsă prevă!ută de lege pentru
infracţiuneacomisă, dar nu cu aceeaşi durată sau cuantum al pedepsei, ci numai cu acelaşi fel de
pedeapsă şiîn aceleaşi limite legale, ţinând însă seama de contribuţiile aduse de fiecare
participant lacomiterea infracţiunii şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei.

b) Rezolvarea minispeței

Nu s-a aplicat corect legea penală, astfel că răspunsurile corecte sunt b) și c) deoarece
autorul trebuia trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni continuate, iar instanța trebuia
să-i condamne pe inculpați în baza principiului teritorialității pentru comiterea infracțiunii
complexe de tâlhărie în formă continuată.