PLURALITATEA DE INFRACTORI

Noțiune: există atunci când mai multe persoane săvârșesc împreună o

singură infracțiune. Ea presupune cooperare materială și legătură
subiectivă ce denotă intenția comună de a acționa.
Pluralitatea de infractori=există când cel puțin un participant
săvârșește fapta cu vinovăție
Pluralitatea de făptuitori=nici un participant nu acționează cu
vinovăție
Prezintă un pericol social mai mare-șanse mai mari de reușită, temere
majoră a cetățenilor
Forme:-pluralitate naturală=infracțiunea, datorită naturii sale, poate
fi săvârșită doar de mai multe persoane (infracțiuni bilaterale-incest,
bigamie, sau la care colaborează mai multe persoane (încăierare).Nu
este necesar ca toate persoanele să acționeze cu
vinovăție-eroare,constrângere fizică/morală.
pluralitate constituită=asocierea unor persoane în vederea
săvârșirii de infracțiuni-art. 367 alin. 1 c.p. grup infracțional
organizat. Gravitatea ei rezultă din structură, colaborare, ierarhizare,
pregătire…
 PLURALITATEA DE INFRACTORI
-pluralitatea ocazională= participația penală=mai multe persoane,
între care s-a stabilit o legătură subiectivă, cooperează cu acte
materiale sau intelectuale la săvârșirea aceleiași infracțiuni, cooperarea
nefiind cerută de conținutul legal al infracțiunii
Ea este determinată de necesitatea unei șanse mai mari de câștig, de
necesitatea unei executări mai facile
PARTICIPAȚIA PENALĂ
Condiții:-pluralitatea de făptuitori. La săvârșirea infracțiunii participă
cel puțin două persoane, fără ca acest lucru să fie necesar, iar cei care
cooperează trebuie să poată răspunde penal. Sunt făptuitori întrucât
autorul poate acționa fără vinovăție, fiind deci făptuitor. ( minor,
iresponsabil, se află în eroare de fapt)
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală- pentru unii
participanți fapta este infracțiune pentru alții e doar o faptă prevăzută
de legea penală
 PARTICIPAȚIA PENALĂ
-cooperare efectivă la realizarea aceleiași fapte –cooperare
materială/intelectuală, principală/secundară, anterioară/în timpul
executării acțiunii. Cooperarea se poate concretiza și într-o inacțiune
(deschiderea ușii de acces pentru a permite intrarea persoanei care va
sustrage bunul).
Cooperarea la infracțiunile continuate este posibilă la un act, la mai
multe ori la toate actele. La infracțiunile de obicei este posibilă
cooperarea și la un singur act dacă se cunoștea faptul că autorul
săvârșește o infracțiune de obicei ( o opinie) sau la un număr
suficient de acte care să denote obișnuința și pentru participant ( altă
opinie). La infracțiunile de omisiune-e posibilă instigarea și
complicitatea morală.
-legătura subiectivă dintre participanți=intenția lor de a acționa
împreună, participantul să știe că el contribuie la săvârșirea
infracțiunii și dorește sau acceptă producerea urmării, e conștient de
acțiunea autorului și de urmările ei. Mobilul și scopul fiecăruia poate
fi diferit.
 PARTICIPAȚIA PENALĂ
Natura juridică a participației :
-teoria monistă=o infracțiune unică la care participă mai multe persoane
=modalitate de comitere a unei infracțiuni. E concepția consacrată de C.P.
-teoria pluralistă=există atâtea infracțiuni câți participanți sunt.
Forme:-după atitudinea psihică a participanților-participație
proprie/perfectă=toți participanții acționează cu aceeași formă de vinovăție
-participație improprie/imperfectă=unii
participanți acționează cu intenție iar autorul din culpă sau fără vinovăție
-după contribuția participanților-materială -contribuie la realizarea
laturii obiective (coautor, complice material)
-morală-contribuie la realizarea laturii subiective
(instigare, complicitate morală)
-după importanța contribuției-principală-când se realizează conținutul
infracțiunii (autorul, coautorul)
-secundară-nu realizează conținutul infracțiunii
(instigatorul, complicele)
Formele principale le absorb pe cele secundare.
 PARTICIPAȚIA PENALĂ
-după moment -anterioară-înainte de săvârșirea faptei (instigatorul,
complicele)
-concomitentă-în timpul comiterii faptei (coautorul,
complicele).
-după momentul coeziunii psihice –premeditată/preordinată-coeziunea psihică
este anterioară faptei(coautor, instigator, complice)
- spontană- coeziunea se realizează în momentul comiterii
faptei, expresă/tacită (instigator, complice).
-după calitatea participanților la săvârșirea faptei –simplă – toți participnații au
aceeași calitate la săvârșirea faptei (coautori).
-complexă/eterogenă- contribuția participanților
este diferită (coautor, instigator, complice).
 I.PARTICIPAȚIA PENALĂ PROPRIE
-există când toți participanții săvârșesc cu intenție aceeași infracțiune
Forme: -coautoratul
-instigarea
-complicitatea
1. AUTORUL (nu este participant)=persoana care săvârșește în mod
nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală (art. 46 alin. 1 c.p.) El poate
acționa cu intenție (participația proprie) sau poate fi minor, iresponsabil,
poate beneficia de o cauză de neimputabilitate, săvârșind o faptă penală nu
neapărat o infracțiune.(participația improprie).
El realizează acțiunea /inacțiunea din latura obiectivă
2. COAUTORUL(art. 46 alin. 2 c.p.) =persoană care săvârșește împreună
cu alta o faptă prevăzută de legea penală, cooperează la săvârșirea aceleiași
fapte.( mai multe lovituri aplicate de mai mulți agresori).
Condiții:-să existe o legătură subiectivă între coautori, cel puțin unul
prevede că acțiunea sa se alătură acțiunii altui coautor în vederea săvârșirii
aceleiași infracțiuni. Fapta: aceeași formă de vinovăție-intenție/culpă.
Opinii-dacă există coautorat la culpă
 COAUTORUL
În lipsa legăturii subiective cooperarea materială nu are valoarea unui
coautorat, faptele rămânând conexe.( de ex. faptele au fost săvârșite în
locuri diferite și la intervale de timp, fără o înțelegere prealabilă). La
infracțiunile ce prevăd un scop sau mobil, fiecare coautor trebuie să
urmărească scopul/mobilul , să aibă conștiința și voința ca activitatea
sa să se alăture activității celorlalți coautori.
-să existe cooperare la realizarea elementului material-latura obiectivă
să fie realizată împreună, deodată, în același loc, sau în comun, prin
realizarea acțiunilor specifice infracțiunii, chiar dacă coautorii
acționează în locuri diferite. Cooperarea poate fi simultană sau
succesivă ( la infr. continue/continuate nu este necesar ca toți
coautorii să acționeze de la începerea activității infracționale și până la
epuizare). Actele de executare pot fi diferite dar trebuie să se
completeze reciproc la producerea rezultatului. (lovituri cu cuțit și cu
pumnii/picioarele, tâlhărie).
 COAUTORATUL
Nu este posibil coautoratul:
-la infracțiunile cu autor unic (mărturie mincinoasă)
-la infracțiunile omisive proprii(obligația de a face este personală )
-la infracțiunile din culpă (culpa exclude ideea de cooperare psihică)
Practica judiciară admite ideea coautoratului la infracțiunile
praeterintenționate.
3.INSTIGATORUL –art. 47 c.p. =persoana care, cu intenție
determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea
penală: Este o formă a participației penale caracterizată prin
exercitarea unor acte de determinare a altei persoane să comită o faptă
penală.
Instigatorul=persoana care determină pe altul la comiterea faptei și
îndeplinește condițiile legale pentru a răspunde penal
Instigatul=persoana care a fost determinată și care poate fi subiect
activ al infracțiunii.
 INSTIGATORUL
Condițiile instigării:-instigarea să se facă cu intenție. Nu există instigare
din culpă. Instigatorul concepe infracțiunea și transmite ideea de a o comite
instigatului, el având reprezentarea activității autorului și a urmărilor faptei.
Instigatorul =autorul moral al faptei.
-să existe activitatea de instigare/de deteminare care constă în
îndemnarea autorului să comită fapta, insuflarea ideii infracționale.
Instigarea este anterioară hotărârii autorului de a comite fapta. Mijloacele de
instigare: îndemnuri, rugăminți, argumentații, premii,beneficii…Instigarea
trebuie să se refere la o faptă prevăzută de legea penală. Instigarea trebuie să
aibă ca efect însușirea ideii infracționale, în caz contrar există o instigare
neurmată de executare.
-instigatul să înceapă săvârșirea faptei la care a fost instigat (chiar dacă
s-a desistat ori a împiedicat producerea rezultatului.
Formele instigării:
-după numărul persoanelor care instigă-cu un singur instigator/cu mai mulți
instigatori (coinstigatori-acționează în comun, concomitent sau succesiv,
concurs de instigări-între instigatori nu există o înțelegere)
 INSTIGATORUL
-după numărul persoanelor instigate-instigare individuală (e instigată
o singură persoană sau persoane distincte,separate) instigare colectivă
( este determinat un grup de persoane-ex. instigare publică-art. 368
alin. 1 c.p.).
-după modul de acțiune al instigatorului-instigare explicită( precisă)
ascunsă (instigatul nu realizează că este manipulat).
-după efectul produs-instigare reușită (urmată de executare) și
nereușită ( neurmată de executare ) –nu e participant
-instigare directă (instigatorul se adresează direct instigatului) și
indirectă ( când se adresează prin intermediul altei persoane).
Nu poate exista participație la un act de participație (M. Basarab)
–situația intermediarului care doar transmite mesajul instigatului, și
care devine astfel complice la infracțiunea autorului, nu complice la
instigare.
 COMPLICELE
4. COMPLICELE-art. 48 c.p.=persoana care ajută/înlesnește fapta
autorului. Este o formă de participație care constă în ajutorul dat de către o
persoană altei persoane la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
Este complice și cel care promite tăinuirea bunurilor provenite din
infracțiune sau cel care promite că va favoriza pe făptuitor chiar dacă nu-și
mai îndeplinește promisiunea. (alin.2). Este complice și cel care asigură
paza, care dă sfaturi privitoare la reușita infracțiunii.
Condițiile complicității:
-complicele să acționeze cu intenție-prevede acțiunea autorului, urmările ei
și contribuie la fapta autorului. Intenția complicelui este directă sau
indirectă, praeterintenție, dacă complicele a avut aceeași poziție subiectivă
cu autorul. Nu există complicitate din culpă.
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană
(autor/coautori). Dacă fapta autorului este intenționată=participație proprie.
Dacă fapta autorului nu e săvârșită cu vinovăție=participație improprie.
Complicele răspunde în ambele situații.
-contribuția efectivă a complicelui la săvârșirea faptei –vizează latura
obiectivă (acte de înlesnire, ajutor, tăinuire)
 COMPLICELE
Înlesnirea=acțiuni situate în faza actelor premergătoare constând
în:procurare de instrumente, de informații, acordarea de sfaturi pentru
reușita acțiunii.
Ajutorul=acțiuni din timpul executării faptei precum: asigurarea pazei,
lăsarea deschisă a ușii de acces, neînregistrarea plusurilor în gestiune.
Promisiunea de tăinuire/favorizarea infractorului=activități
anterioare săvârșirii infracțiunii sau concomitente, fără a fi relevantă
îndeplinirea promisiunii. (ex. promisiunea de nedenunțare făcută de o
persoană care avea această obligație).
Formele complicității:
-după momentul la care intervine-anterioară-premergătoare săvârșirii
faptei, vizează pregătirea faptei(procurarea armei)
concomitentă-în timpul executării acțiunii
specifice laturii obiective (oferirea armei)
 COMPLICELE
-după modul în care are loc contribuția-nemijlocită=ajutorul e dat
direct complicelui
-mijlocită=ajutorul e dat prin intermediul altei
persoane. Doctrina identifică trei modalități: -complicitate la
instigare=ajutorul dat de complice instigatorului pentru a-l determina
pe autor să comită fapta
-complicitate la complicitate=sprijinul dat de un complice altuia
pentru ca acesta din urmă să îl ajute pe autor
-instigare la complicitate=determinarea unei alte persoane să
faciliteze comiterea faptei de către autor
-după modul dinamic al contribuției complicelui-prin acțiune
(comisivă)
-prin inacțiune-nu îndeplinește o
obligație legală sau de serviciu (paznicul nu închide poarta)
 COMPLICELE
-după natura contribuției-materială=punerea la dispoziția autorului a
mijloacelor de comitere a faptei. Ea poate fi anterioară/concomitentă
realizării faptei.
-morală/intelectuală=întărirea/întreținerea ideii
infracționale. Poate fi anterioară/concomitentă faptei. (ex. promisiunea
de tăinuire a bunurilor, promisiunea de favorizare a autorului,
acordarea de sfaturi, procurarea de informații, alegerea mijloacelor,
întărirea motivației).
 PARTICIPAȚIA IMPROPRIE
PARTICIPAȚIA IMPROPRIE-art. 52 c.p. =formă a participației în
care persoanele care săvârșesc prin voință comună o faptă prevăzută de
legea penală nu acționează cu aceeași formă de vinovăție, unii
acționând cu intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
Dată fiind lipsa de vinovăție a autorului=neimputabilitatea faptei=lipsa
infracțiunii=lipsa imputabilității și pentru participanți. C.P. din 1969
propune calificarea faptei ca infracțiune în raport cu fiecare făptuitor
determinând crearea unei ficțiuni juridice=teoria autorului
mediat-instigatorul poate fi sancționat fiind autorul mediat care s-a
folosit de autor ca de un instrument. (longa manus).
Actualul cod penal reglementează participația penală-coautorul,
instigatorul, complicele -acționează cu intenție, iar autorul din culpă
sau fără vinovăție.
Modalități-după contribuția și vinovăția fiecărui participant:
 PARTICIPAȚIA IMPROPRIE
a) Modalitatea intenție și culpă-săvârșirea nemijlocită cu intenție a unei
fapte prevăzute de legea penală la care contribuie, din culpă, cu acte de
executare o altă persoană (art. 52 alin. 1 c.p.-coautorat impropriu).
-determinarea, înlesnirea, ajutarea cu intenție, la
săvârșirea, din culpă, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de
legea penală (art. 52 alin. 2 c.p.)
Autorul săvârșește fapta din culpă (nu se pedepsește dacă nu e
incriminată) coautorul, instigatorul și complicele acționează cu intenție
(vor fi sancționați cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
intenționată la care au contribuit- improprie-ex. instigare la violare
domiciliu din culpă).
Forme: coautorat impropriu, instigare improprie, complicitate improprie
b) Modalitatea intenție și lipsă de vinovăție –săvârșirea nemijlocită cu
intenție a unei fapte prevăzute de legea penală la care contribuie, fără
vinovăție, cu acte de executare o altă persoană (art. 52 alin. 1 c.p.).
 PERTICIPAȚIA IMPROPRIE
-determinarea, înlesnirea, ajutarea cu intenție la săvârșirea unei
fapte prev. de legea penală de către o persoană care comite fapta fără
vinovăție (art.52 alin. 3 c.p.).
Autorul acționează fără vinovăție ( constrângere fizică, morală, minor,
iresponsabilitate, intoxicație) și nu răspunde penal, iar coautorul,
instigatorul și complicele acționează cu intenție și vor fi sancționați
pentru fapta intenționată.-ex. tâlhărie major+minor
c) Modalitatea culpă și intenție-nereglementată=determinarea,
înlesnirea, ajutarea din culpă la săvârșirea unei infracțiuni de către o
persoană care comite fapta cu intenție.
Instigarea și complicitatea din culpă nu sunt incriminate sub forma
participației improprii.
d) Modalitatea lipsă vinovăție și intenție-nereglementată=determinarea,
înlesnirea, ajutarea fără vinovăție la săvârșirea unei infracțiuni de către
o persoană care comite fapta cu intenție. Nu e formă de participație.
 TRATAMENTUL SANCȚIONATOR AL
PARTICIPAȚIEI
1. Participația proprie.
C.P. actual consacră sistemul parificării pedepselor-ține seama de contribuția
fiecărui participant la săvârșirea faptei.
Toți au acționat cu aceeași formă de vinovăție-vor fi sancționați cu pedeapsa
prev. de lege pt. infracțiunea comisă de autor-art. 49 c.p. Tratamentul
sancționator are în vedere limitele de pedeapsă prev. de lege pt. fapta
autorului, contribuția fiecăruia la comiterea faptei dar și criteriile prev. de art.
74 c.p.
Circumstanțele personale ale unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți.
(art. 50 alin.1 c.p.).
Circumstanțele reale, privitoare la faptă, se răsfrâng asupra autorului și
asupra participanților doar în măsura în care aceștia le-au cunoscut. (art. 50
alin. 2 c.p.).
Art. 51 c.p.=cauză generală de impunitate/nepedepsire-cînd participantul
denunță săvârșirea faptei, înainte de descoperirea ei, așa încât consumarea ei
poate fi împiedicată ori împiedică el consumarea infracțiunii.
 TRATAMENTUL SANCȚIONATOR AL
PARTICIPAȚIEI
Condiții:-a început executarea faptei de către autor
-participantul (coautor, instigator, complice) intervine eficient,
denunțând săvârșirea infracțiunii așa încât poate fi împiedicată consumarea ei
ori împiedică el consumarea.(complicele imobilizează autorul)
-intervenția lui are loc înainte de descoperirea infracțiunii
-împiedicarea e voluntară și efectivă
Este un caz de nepedepsire a participantului =cauză personală ce nu profită
celorlalți-aceștia vor răspunde pentru tentativă(ex.un coautor împiedică pe
celălaltă să continue actul de executare=nepedepsire+tentativă
Dacă actele executate până la momentul împiedicării=altă
infracțiune=pedeapsa pt acea infracțiune. (art. 51 alin. 2 c.p.).
2. Participația improprie
C.P. consacră sistemul diversificării pedepselor.
La modalitatea intenție+culpă:
Coautorul+instigatorul+complicele=pedeapsa prev. de lege pt fapta comisă
cu intenție . Autorul-culpă=ped. pt. fapta din culpă sau nepedepsit dacă fapta
din culpă nu e incriminată
 TRATAMENTUL SANCȚIONATOR AL PLURALITĂȚII
La modalitatea intenție+lipsa de vinovăție=coautorul
+instigatorul+complicele=ped. prev. de lege pt. fapta intenționată .
Autorul-nu răspunde penal, acționează fără vinovăție-art. 51 alin. 1
teza a II-a c.p.