SEMINAR - 21

Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice

CONSTITUIREA UNUI GRUP INFRACŢIONAL ORGANIZAT (art. 367 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau
sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup…(alin 1)
Varianta agravată: când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este
sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10
ani…(alin 2)
Varianta: dacă faptele prevăzute la alin (1) şi (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni,
se aplică regulile concursului de infracţiuni…(alin 3)
Cauză de nepedepsire: nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin
(1) şi alin (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi
fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul
grupului…(alin 4)
Cauză de reducere a pedepsei: dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute
în alin (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la
răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele
speciale ale pedepsei se reduc la jumătate…(alin 5)
Explicaţie: prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau
mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona
coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni…(alin 6)

Introducere
Pluralitatea de infractori presupune, obligatoriu, pluralitate de persoane, unitate de
infracţiune, cooperare materială şi coeziune subiectivă. Aceasta implică un efort unitar
comun al mai multor persoane, materializat în producerea unui rezultat ilicit unic.
Asocierile criminale sunt fapte de pluralitate constituită (legală) de infractori.
În cazul pluralităţii constituite, răspunderea participanţilor derivă din apartenenţa lor la un
grup infracţional organizat (delicta sui-generis), al cărui scop este săvârşirea uneia sau mai
multor infracţiuni, chiar dacă acestea nu au fost săvârşite – infracţiune de pericol !
Elementele grupului infracţional organizat:
a) 3 sau mai multe persoane
b) Stabilitatea grupului – existenţa acestuia pe o perioadă mai îndelungată (sau nedefinită)
de timp, în care fiecare membru are sarcini şi roluri precis stabilite
c) Obiectivele să fie exclusiv criminale (program criminal). Prima infracţiune (infracţiune-
cadru) este chiar cea de asociere infracţională

Obiect juridic special: relaţiile sociale privind convieţuirea socială, ordinea şi liniştea publică,
afectate grav prin crearea asocierilor criminale.
1
Obiect material: nu există
Subiect activ: poate fi orice persoană responsabilă penal.
Participanţii sunt toţi coautori – pluralitate constituită.
În variantele iniţierii, aderării, sprijinirii, subiect activ poate fi şi o singură persoană.
Consecinţele juridice ale existenţei grupului infracţional organizat:
 Toţi făptuitorii vor răspunde penal pentru fapta la comiterea căreia au contribuit obiectiv şi
subiectiv. Rezultatul socialmente periculos al faptei le este deopotrivă imputabil, iar
temeiul pedepsei rămâne acelaşi pentru toţi infractorii implicaţi.
 Dacă, în ipoteza judecării unei pluralităţi constituite de infractori, instanţa pronunţă o
hotărâre prin care se constată că pentru unul dintre infractori, in rem, fapta nu există, de
această hotărâre profită toţi făptuitorii, întrucât fapta este indivizibilă.
Subiect pasiv: este societatea în întregul său, respectiv statul ca titular al valorilor sociale
ocrotite de lege.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Se realizează prin acţiunile alternative de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui
grup infracţional organizat.
Prin iniţiere se înţelege punerea în mişcare a planului de organizare a unui grup infracţional.
Acest lucru presupune planificarea acţiunii şi contactarea unor persoane care trebuie
convinse de avantajele pe care le poate avea activitatea ilicită. – Constatăm aici un exces de
reglementare, întrucât iniţierea poate să nu fie urmată şi de constituirea grupului !!!
Acţiunea de constituire presupune asocierea efectivă a trei sau mai multe persoane, prin
acord de voinţă (şi chiar tacit), pentru a organiza un grup care să pregătească şi să pună în
aplicare planurile săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni.
Pentru a fi considerat grup infracţional organizat este necesar un număr minim de membri
(3), cu un minim de organizare (reguli de funcţionare, stabilirea unei ierarhii, repartizarea
rolurilor, atribuţiilor etc.), stabilitate în timp şi planificarea activităţilor infracţionale.
Aderarea presupune solicitarea adresată unei persoane de a face parte dintr-un grup
infracţional organizat care deja există. Nu este necesar ca nou venitul să îi cunoască te
ceilalţi membri ai grupului. Solicitarea poate veni şi din partea nou-venitului, însă atunci este
necesară şi acceptarea din partea conducerii grupului.
Sprijinirea sub orice formă a GIO presupune ajutorul pe care o persoană, deşi nu face
parte din grup, o acordă acestuia.
Diviziunea muncii în cadrul GIO pune probleme de interpretare a dreptului penal, având în
vedere că cei din conducere planifică şi organizează activităţile infracţionale, însă acestea
sunt efectiv comise de membrii de rând.
Teoretic, la o pluralitate constituită se poate ataşa şi o pluralitate ocazională (instigare,
complicitate).
Va răspunde cu titlu de participant extern la fapta asociativă subiectul care, nefăcând parte
din structura ierarhică a organizaţiei, s-a limitat la prestaţii ocazionale cu semnificaţie
cauzală pentru realizarea scopului acesteia, fiind conştient de existenţa structurii asociative şi
de contribuţia sa în favoarea acesteia.

b) Urmarea imediată: constă în starea de pericol pentru autoritatea statului.

2
c) Raportul de cauzalitate: rezultă ex re, adică din materialitatea faptei.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat se comite cu intenţie directă. În
varianta sprijinirii grupului, vinovăţia se poate regăsi şi sub forma intenţiei indirecte.
Dacă făptuitorul ca a participat la o infracţiune-scop nu cunoştea existenţa şi natura asocierii,
acesta nu va răspund pentru infracţiunea de la art. 367.

FORME
Actele de pregătire şi tentativa, deşi posibile şi necesare în săvârşirea infracţiunii analizate,
nu sunt incriminate.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul comiterii acţiunii care reprezintă modalitatea
normativă de săvârşire a infracţiunii.
Infracţiunea este continuă şi ea se epuizează, de regulă, prin arestarea membrilor grupului.

3
 TULBURAREA ORDINII ŞI LINIŞTII PUBLICE (art. 371 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau
bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea
şi liniştea publică…

Obiect juridic special: relaţiile sociale privind convieţuirea socială, ordinea şi liniştea publică,
afectate prin acţiunile incriminate.
Obiect material: poate fi corpul persoanelor sau bunurile afectate prin acţiunile violente ale
făptuitorului
Subiect activ: poate fi orice persoană responsabilă penal.
Subiect pasiv: este statul, ca titular al valorilor sociale ocrotite şi persoanele care au fost
vătămate prin acţiunile făptuitorului.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Se realizează prin acte de violenţă asupra persoanelor sau bunurilor, prin ameninţări sau
atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică.
Acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor semnifică orice manifestări brutale
care ar putea să cauzeze (sau cauzează) suferinţe fizice ori acte de distrugere, alterare sau
aducere în stare de neîntrebuinţare a unor bunuri.
Ameninţările, realizate prin orice mod de comunicare (cuvinte, gesturi, chiar şi în scris) pot
induce victimei / victimelor temerea că vor fi supuse unui pericol sau că o altă persoană
apropiată va suferi un rău.
Prin atingeri grave aduse demnităţii persoanelor se înţelege afectarea onoarei sau
reputaţiei unei persoane, prin gesturi, cuvinte sau orice alte mijloace ori prin expunerea la
batjocură. Ori prin afirmarea sau imputarea unei fapte determinate care, dacă ar fi adevărată,
ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului
public.
Nu este obligatoriu ca actele de violenţă, de ameninţare sau de atingere gravă a demnităţii
să se exercite asupra mai multor persoane, elementele constitutive fiind întrunite şi în situaţia
în care există o singură persoană vătămată, cu condiţia acestea să aibă loc în public.
Cerinţa legii ca faptele să fie săvârşite în public trebuie raportată la art. 184 C.pen, care
explică ce se înţelege prin faptă săvârşită în public. Astfel, fapta trebuie săvârşită:
 într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar
dacă nu este prezentă nicio persoană
 în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane
 într-un loc neaccesibil publicului, însă făptuitorul a acţionat cu intenţia ca fapta să fie
văzută sau auzită şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane
 la o adunare sau reuniune – cu excepţia reuniunilor cu caracter de familie (datorită naturii
relaţiilor dintre cei prezenţi)

4
b) Urmarea imediată: este reprezentată de tulburarea ordinii şi liniştii publice. Este vorba
despre acte prin care se tulbură ordinea şi liniştea publică, precum: provocare de scandal,
spargerea de geamuri, de sticle într-un local public sau privat, acostarea violentă a unor
persoane, împiedicarea prin violenţă sau ameninţare a circulaţiei normale a pietonilor sau
vehiculelor, spargerea geamurilor de la case etc.
Există această infracţiune dacă tulburarea ordinii şi liniştii publice are loc cu prilejul unei
manifestări populare, într-o adunare de oameni, producând participanţilor o nelinişte
persistentă, creând o stare de gravă de insecuritate.
Infracţiunea se deosebeşte contravenţiile la ordinea şi liniştea publică prin gradul de pericol
social şi prin natura juridică diferită a faptelor.
În cazul infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, manifestarea antisocială este de
rezultat, în timp ce, în cazul contravenţiilor, ne aflăm numai în faţa unor fapte de pericol.
În cazul în care fapta prin care se realizează acţiunea reprezintă în acelaşi timp şi conţinutul
unei infracţiuni distincte (ex. loviri şi alte violenţe, vătămare corporală, distrugere, ameninţare
etc.), se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.
c) Raportul de cauzalitate: infracţiunea analizată fiind „de rezultat”, legătura de cauzalitate
trebuie dovedită.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice se comite cu intenţie.
Mobilul sau scopul urmărit de făptuitor nu prezintă importanţă.

FORME
Actele de pregătire şi tentativa, deşi posibile şi necesare în săvârşirea infracţiunii analizate,
nu sunt incriminate.

5
PORTUL SAU FOLOSIREA FĂRĂ DREPT DE OBIECTE PERICULOASE (art. 372 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: fapta de a purta, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în
locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de
transport în comun:
a) cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume
pentru tăiere, înţepare sau lovire
b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru şocuri electrice
c) substanţe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant…(alin 1)
Varianta agravată: folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în
locuri de distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau
substanţelor prevăzute la alin (1)…(alin 2)
Varianta agravată: portul, fără drept, al obiectelor sau substanţelor prevăzute în alin (1) în
sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public
ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral… (alin 3)

Obiect juridic special: relaţiile sociale privind siguranţa membrilor societăţii (cetăţenilor), în
special cu prilejul prezenţei la manifestări cultural-sportive, adunări publice, în locuri de
agrement, în mijloace de transport în comun etc.
Obiect material: în constituie armele „albe”, armele neletale, dispozitivele cu electroşocuri
sau substanţele cu efect iritant-lacrimogen sau paralizant.
Sunt considerate „arme albe”: cuţitul, pumnalul (cuţit cu lamă scurtă, cu două tăişuri şi cu vârf
ascuţit), boxul (dispozitiv de metal cu găuri pentru a putea fi cuprins cu degetele, cu creste în
dreptul degetelor, folosit pentru atac în lupta corp la corp şi în încăierări), şişul (pumnal cu
lamă lungă şi îngustă), măciuca (de metal, de lemn, lemn armat cu metal – cunoscută sub
denumirea de „bâtă de baseball”) sau alte obiecte periculoase fabricate sau confecţionate
pentru tăiere, înţepare sau lovire (ex. topor, secure, sabie, spadă, baionetă, baston).
Armele neletale care nu sunt supuse autorizării, precum şi muniţia aferentă: arme de
asomare, arme cu tranchilizante, harpoane destinate pescuitului la adâncime, armele de tir
sportiv, arcurile de tir sportiv, pistoalele de semnalizare, pistoalele de start, armele de
recuzită, arme de airsoft (cu bile cu vopsea).
Nu fac obiectul acestei infracţiuni, armele de foc pentru care este necesară autorizaţie
specială de port sau folosire (ex. arme militare, arme de vânătoare, arme cu gaz sau bile de
cauciuc). În acest caz vor fi incidente dispoziţiile art. 342 C.pen nerespectarea regimului
armelor şi muniţiilor.
Dispozitivul pentru şocuri electrice foloseşte la descărcarea asupra victimei a unui curent
electric (arc electric) de o anumită intensitate şi la o anumită tensiune, de natură să producă
acesteia un disconfort al funcţiilor musculare şi uneori chiar o paralizie de scurtă durată.
Substanţele iritant-lacrimogene sunt acelea care produc iritaţii oculare sau ale mucoaselor
(gură, nas).
Substanţe paralizante sunt acelea care determină pierderea temporară, totală sau parţială a
mobilităţii şi sensibilităţii corpului.
Subiect activ: poate fi orice persoană responsabilă penal.
Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării şi complicităţii.
6
Subiect pasiv: este statul, ca titular al valorilor sociale ocrotite şi persoanele care au fost
vătămate prin acţiunile făptuitorului.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Se realizează, în varianta tip, prin acţiunea de a purta, fără drept, obiectele periculoase
menţionate în textul legal, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, locuri de agrement
sau mijloace de transport în comun.
Fapta de a purta obiecte periculoase presupune că făptuitorul are asupra sa obiectele
respective în locurile prevăzute de textul de lege.
În varianta agravată (alin 2), elementul material constă în acţiunea de folosire, fără drept, a
obiectelor sau substanţelor periculoase în locurile enumerate la varianta tip. Acţiunea de
folosire presupune orice formă de întrebuinţare a obiectelor şi dispozitivelor la care se referă
norma.
Varianta agravată de la alin (3) menţine acelaşi element material ca în varianta tip, diferind
doar locul unde este interzis portul obiectelor sau substanţelor periculoase: sediile instituţiilor
publice sau ale persoanelor juridice de drept public ori în spaţiile de desfăşurare a procesului
electoral.
Cerinţa esenţială pentru existenţa infracţiunii este ca faptele incriminate să se săvârşească
FĂRĂ DREPT.
Expresia „fără drept” presupune că portul sau folosirea obiectelor ori substanţelor periculoase
este efectuat(ă) cu încălcarea prevederilor legale.

b) Urmarea imediată: crearea unei stări de pericol pentru siguranţa persoanelor şi pentru
ordinea şi liniştea publică.
c) Raportul de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei (ex re).

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase se comite cu intenţie.
Mobilul sau scopul urmărit de făptuitor nu prezintă importanţă.

FORME
Actele de pregătire şi tentativa, deşi posibile şi necesare în săvârşirea infracţiunii analizate,
nu sunt incriminate.
Consumarea infracţiunii are loc odată cu producerea pericolului social.