4.

INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII

PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ

4.1. Infracțiuni contra ordinii și liniștii

publice
Obiective
Constituirea unui grup infracțional organizat
Încercarea de a determina săvârșirea unei
infracțiuni
Tulburarea ordinii și liniștii publice
Pornografia infantilă
Ultrajul contra bunelor moravuri
4.2. Infracțiuni contra familiei
Abandonul de familie
4.3. Infracțiuni contra libertății religioase și
respectului datorat persoanelor decedate
Profanarea lăcașurilor sau a obiectelor de cult
Profanarea de cadavre sau morminte

specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

 să explici necesitatea incriminării infracţiunilor care

aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială;
 să evidenţiezi infracțiunile contra ordinii și liniștii
publice, contra familiei și infracțiunile contra libertății
religioase și respectului datorat persoanelor decedate;
 să enumeri argumentat asemănările şi diferenţele
dintre anumite norme de incriminare.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României

4.1. Infracţiuni contra liniștii și ordinii publice

Constituirea unui grup infracţional organizat

Conţinutul legal

Constituie această infracţiune, potrivit art. 367 C.pen., iniţierea sau constituirea unui grup
infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Fapta este mai gravă când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional
organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea
mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei
infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă
denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit
şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.
Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în
cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau
mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se
reduc la jumătate.
Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai
multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod
coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile
sociale privind convieţuirea socială, a căror existenţă este condiţionată de apărarea
securităţii sociale şi a ordinii de drept împotriva pericolului pe care-l generează pentru
aceste valori asocierea pentru săvârşirea infracţiunii.
b) Obiectul material. Infracţiunea nu are obiect material, deoarece acţiunile făptuitorilor
nu se răsfrâng asupra unui obiect material, ci asupra unei valori imateriale (asocierea).
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ al infracţiunii este reprezentat de orice persoană
care iniţiază sau constituie un grup infracţional. Este de observat că, spre deosebire de
modalităţile iniţierii, aderării şi sprijinirii, în care subiect poate fi o singură persoană, în
cazul constituirii va exista întotdeauna o pluralitate de subiecţi (pluralitate constituită). Vor
avea calitatea de coautori ai infracţiunii şi cei care sprijină sub orice formă grupul
infracţional organizat, activitate care în alte condiţii ar putea constitui complicitate.
Pluralitatea ocazională poate să se adauge pluralităţii constituite, dar numai sub forma
instigării la iniţierea constituirii unui grup infracţional organizat ori la aderarea la acesta
sau la sprijinirea acestuia. Complicitatea nu este posibilă decât prin promisiunea de
tăinuire sau favorizare.
b) Subiect pasiv al infracţiunii este statul (subiect pasiv principal). Nu există un subiect
pasiv secundar.

Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective se caracterizează prin patru

modalităţi de acţiune: iniţierea, constituirea, aderarea, sprijinirea. Aceste acţiuni au
conţinut alternativ, oricare dintre acestea fiind suficientă pentru existenţa elementului
material al laturii obiective.

Drept penal – partea specială 111

Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
Potrivit alin. (6) al art. 367, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat,
format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și
pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Iniţierea, element material al infracţiunii, presupune nu numai gândul, ideea de a constitui
un grup infracţional organizat, ci ea implică şi o anumită activitate prin care ideea este
comunicată altor persoane, precum şi propunerea către persoanele cărora li se face această
comunicare de a adera la ideea constituirii grupului infracţional organizat. Vor intra în
acţiunea de iniţiere toate actele întreprinse în vederea determinării şi pregătirii constituirii
grupului.
Constituirea implică asocierea prin consensul mai multor persoane a unei pluralităţi
constituite de făptuitori, organizate în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi
a aduce la îndeplinire săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni. Caracterul de asociaţie
îl conferă existenţa unei discipline interne, a unor reguli de comportare, ierarhie etc. 1
Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca această constituire să aibă o anumită durată
de timp, nu este necesar ca obiectivele ei să se realizeze. Este suficient, dar în acelaşi timp,
necesar, ca între subiecţi să fi intervenit un consens neechivoc privind constituirea unui
grup infracţional organizat, consens care priveşte atât constituirea grupului în sine, cât şi
scopul acestuia, adică săvârşirea de infracţiuni2. Nu interesează contribuţia concretă a
fiecărei persoane la constituirea societăţii: organizator, autor, membru etc.
Aderarea presupune că există un grup infracţional şi că subiectul şi-a manifestat voinţa
(fie printr-o declaraţie formală, fie tacit) de a face parte din grupul de persoane între care
s-a înfăptuit asocierea. Nu este necesar ca cel în cauză să fi activat în asociere (dacă a
aderat explicit printr-o declaraţie formală) ori să fi luat parte la vreo consfătuire şi nici
măcar să cunoască pe toţi membrii asocierii. Este suficientă manifestarea de voinţă de a se
integra în grupul constituit, de a activa în cadrul acestuia pentru realizarea scopurilor sale
ilicite, cu condiţia însă ca solicitarea să fie acceptată de ceilalţi membri.
Sprijinirea asocierii presupune o activitate desfăşurată de o persoană care, nefăcând parte
din asociere, ajută sau înlesneşte ca aceasta să fiinţeze sau chiar să pregătească săvârşirea
infracţiunii (infracţiunilor) în vederea căreia a fost constituită. De pildă, săvârşeşte o
acţiune de sprijinire cel care pune la dispoziţie un local pentru ca membrii asocierii să se
poată întâlni şi să ţină consfătuiri3.
Pentru a exista infracţiunea de care ne ocupăm, este necesar să fie îndeplinită cerinţa
esenţială, respectiv ca grupul să aibă ca scop comiterea uneia sau mai multor infracţiuni.
Ţinând seama de gravitatea infracţiunilor care intră în scopul grupării, fapta se va încadra
în varianta tip sau varianta agravată, după caz. Fapta se va încadra la varianta agravată
când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de
lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani. Va subzista
varianta agravată, indiferent de numărul de infracţiuni care intră în scopul grupului
infracţional organizat, atâta timp cât cel puţin una dintre acestea întruneşte condiţiile de
gravitate menţionate anterior (spre exemplu, dacă în scopul grupului infracţional organizat
intră infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori prin constrângere şi proxenetism,
fapta se va încadra la varianta agravată, deşi pedepsele pentru infracţiunile de trafic de
persoane sau proxenetism constau în închisoare de până la 10 ani).
În practica judiciară s-a reţinut această infracţiune în cazul făptuitorilor care, prin folosirea
de identităţi false, înfiinţau societăţi comerciale care nu fiinţau la sediul declarat, în scopul
sustragerii de la controlul fiscal, sau cesionau societăţi comerciale cu datorii importante la
stat sau la bănci, în scopul sustragerii de la plata acestor datorii, societăţile astfel înfiinţate
fiind folosite de alţi membri ai grupului la săvârşirea infracţiunilor de contrabandă,

1
C.A. Ploieşti, Secţia penală, decizia nr. 523/2001, în T. Tudorel, A. Stoica, N. Cristuş, Codul penal şi legile
speciale, 2007, op. cit., p. 491.
2
Într-un caz s-a reţinut că mai mulţi deţinuţi dintr-un penitenciar s-au asociat, întocmind un plan amănunţit, cu
determinarea rolului fiecăruia – pentru a lovi şi imobiliza personalul de pază, pentru a le lua uniformele, armele şi a
evada, urmând ca, ulterior, să-şi procure haine şi alimente prin furt (Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr.
4182/1971, în C.D. 1971).
3
Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 682/1981 (nepublicată).
Drept penal – partea specială 112
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
evaziune fiscală, înşelăciune, precum şi spălarea banilor care provin din aceste infracţiuni 4.
S-a reţinut, de asemenea, această infracţiune în cazul inculpatului care făcea parte dintr-o
grupare infracţională constituită în scopul deplasării în Polonia pentru jefuirea unor
cetăţeni români aflaţi la lucru sau în scop de afaceri, care deţineau sume importante în lei
şi în valută5.
b) Urmarea imediată. Urmarea – cealaltă componentă a laturii obiective a acestei
infracţiuni – constă într-o stare de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială, care
rezultă din însăşi săvârşirea uneia din acţiunile incriminate. Acest pericol derivă din
ameninţarea ca grupul infracţional să treacă la îndeplinirea scopului în vederea căruia s -a
constituit, respectiv săvârşirea de infracţiuni. Dacă acest scop se realizează, va exista un
concurs de infracţiuni între infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi
cea comisă de asociaţi.
c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să
existe o legătură de cauzalitate.
Legea nu prevede condiţii speciale de loc sau timp pentru existenţa infracţiunii.
B. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă ca formă de
vinovăţie. Deşi infracţiunea de constituire a unui grup infracţional trebuie să se facă în
scopul săvârşirii uneia sau a mai multor infracţiuni, acest scop priveşte în mod direct
elementul material al laturii obiective, el nu afectează intenţia cu care poate fi comisă
infracţiunea şi care poate fi atât directă, cât şi indirectă.
Bineînţeles, însă, că nu orice infracţiune poate intra în scopul unei asocieri, ci numai cele
intenţionate. Astfel, poate intra în scopul asocierii săvârşirea de furturi, contrabandă, spe-
culă, deturnare de aeronave, evadare, infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin
etc.6

Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Atât actele preparatorii, cât şi tentativa, deşi posibile, nu se pedepsesc.

Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii vreuneia dintre acţiunile incri-
minate.
În cazul acestei infracţiuni, după consumare, activitatea infracţională este susceptibilă de
prelungire în timp, fie din iniţiativa făptuitorului (infracţiune continuată), fie din natura
însăşi a acţiunii (infracţiune continuă). Astfel, în cazul iniţierii constituirii sau al sprijinirii,
infracţiunea se consumă prin existenţa unui singur act de executare sau sprijinire, dar se
pot repeta acte cu aceeaşi rezoluţie infracţională.
În cazul constituirii ori aderării, activitatea se prelungeşte în mod natural în timp până la
încetarea activităţii infractorului. Ca urmare, va exista un moment al epuizării, constând în
încetarea actelor de prelungire a activităţii infracţionale.
B. Modalităţi. Modalităţile normative sub care se realizează infracţiunea: iniţierea,
constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt prevăzute în mod alternativ, infracţiunea
putându-se săvârşi în oricare dintre acestea. Dacă se săvârşeşte infracţiunea sub mai multe
modalităţi, aceasta va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Modalităţile faptice se regăsesc în fiecare modalitate normativă, astfel, de exemplu, în
cazul iniţierii sau constituirii unei unui grup infracţional organizat, împrejurarea că la
această acţiune au luat parte mai multe persoane ori în cazul sprijinirii, împrejurarea că s-a
dat un sprijin material puternic.
C. Sancţiuni. Sancţiunea pentru varianta prevăzută la alin. (1) al art. 367 C.pen. este
închisoarea de la 1 an la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar când infracţiunea
care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa
4
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4453/2005, în T. Tudorel, A. Stoica, N. Cristuş, Codul penal şi legile speciale,
op. cit., 2007, p. 492.
5
C.A. Iaşi, Secţia penală, decizia nr. 619/2002, în T. Tudorel, A. Stoica, N. Cristuş, Codul penal şi legile speciale,
op. cit., 2007, p. 491.
6
A se vedea L.N. Pârvu, Implicaţiile adoptării unor legi succesive privind sancţionarea asocierii pentru săvârşirea
de infracţiuni, în Dreptul nr. 9/2003, p. 153.
Drept penal – partea specială 113
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la
3 ani la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În cazul în care faptele prevăzute la
alin. (1) şi (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind
concursul de infracţiuni. De asemenea, conform alin. (4), nu se pedepsesc persoanele care
au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional
organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia
dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În cazul alin. (5), dacă persoana care a
săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1), (2) şi (3) înlesneşte, în cursul urmăririi
penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri
ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate
(cauză de reducere a pedepsei).

Încercarea de a determina
săvârşirea unei infracţiuni

Conţinutul legal

Legiuitorul a incriminat sub denumirea „încercarea de a determina săvârşirea unei

infracţiuni”, în dispoziţiile art. 370 C.pen., încercarea de a determina o persoană, prin
constrângere sau corupere, să comită o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.

Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special. Încercarea de a determina o persoană

să săvârşească o infracţiune, are ca obiect juridic special relaţiile sociale privind
convieţuirea socială, relaţii a căror bună desfăşurare este incompatibilă cu săvârşirea unor
acte de constrângere sau corupere în încercarea de determina o persoană să comită o
infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii
mai mare de 10 ani, adică infracţiuni grave.

b) Obiectul material. Putem vorbi de obiect material la această infracţiune atunci când
fapta se realizează prin constrângerea fizică a unei persoane. În acest caz, corpul persoanei
constrânse constituie obiectul material al infracţiunii, deoarece asupra sa se exercită în
mod direct acţiunea de constrângere. Dacă infracţiunea se realizează prin corupere, nu
există obiect material. De regulă, aceasta este şi forma întâlnită atunci când se comite
această infracţiune.

B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ. Infracţiunea poate fi săvârşită de orice

persoană. Legea nu face nicio limitare în această privinţă. Participaţia penală este posibilă
sub oricare dintre formele sale.

b) Subiectul pasiv este persoana care a suportat actele de constrângere sau faţă de care s-au
desfăşurat actele de corupere.

Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă. a) Elementul material. Încercarea de a determina o persoană de a

săvârşi o infracţiune prin constrângere sau corupere este o infracţiune comisivă, elementul
material fiind reprezentat de o acţiune din partea făptuitorului, care vizează formarea la
acea persoană a rezoluţiei de a săvârşi o infracţiune. Acţiunea constând în încercarea de a
determina o persoană să săvârşească o infracţiune trebuie să fie efectuată prin
constrângere sau corupere.

Drept penal – partea specială 114

Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
Constrângerea poate fi fizică sau morală. Prima se realizează prin violenţă, iar ultima prin
ameninţare. În cazul în care constrângerea fizică realizează prin ea însăşi conţinutul unei
infracţiuni (de exemplu, cea prevăzută în art. 193 sau 194 C.pen.), răspunderea penală a
făptuitorului se stabileşte atât pentru infracţiunea prevăzută în art. 370, cât şi pentru
infracţiunea realizată prin folosirea constrângerii. În ceea ce priveşte constrângerea
morală, aceasta poate avea conţinutul ameninţării prevăzută la art. 206 C.pen. sau poate fi
realizată în condiţiile art. 25 C.pen. Dacă fapta de ameninţare este de natură să alarmeze,
se va reţine şi infracţiunea de la art. 206 C.pen.

Coruperea se poate realiza prin oferirea sau promiterea de bani, daruri sau alte foloase. Nu
interesează dacă acestea au fost sau nu acceptate. Dacă încercarea de a determina o
persoană să săvârşească o infracţiune nu s-a realizat prin constrângere sau corupere,
nefiind îndeplinită o condiţie prevăzută în art. 370 C.pen., fapta nu se încadrează în acest
text de lege.

b) O cerinţă esenţială pentru existenţa laturii obiective o constituie aceea ca activitatea de

constrângere sau corupere să se desfăşoare cu privire la comiterea unei infracţiuni pentru
care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10
ani.

O variantă de incriminare asemănătoare se regăseşte în art. 272 C.pen. (Influenţarea

declaraţiilor) care se referă la încercarea de a determina sau determinarea unei persoane,
prin constrângere sau corupere, să săvârşească infracţiuni contra justiţiei. Deosebirea între
influenţarea declaraţiilor şi încercarea de a determina săvârşirea unei infracţiuni constă în
infracţiunea ce formează obiectul determinării, care în primul caz este o infracţiune
specific determinată (mărturie mincinoasă, nedenunţare, favorizarea făptuitorului), iar în
cel de-al doilea caz este o infracţiune nedeterminată, sancţionată cu pedeapsa detenţiunii
pe viaţă sau cu pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.

De asemenea, o opţiune diferită are legiuitorul şi în privinţa actelor de corupere sau

constrângere ce constituie mijloacele de realizare a determinării. La influenţarea
declaraţiilor se prevede expres faptul că, dacă activitatea de constrângere ori corupere
realizează elementele constitutive ale unei alte infracţiuni, potrivit art. 272 alin. (1) teza a
II-a, se vor aplica regulile privind concursul de infracţiuni. O astfel de prevedere nu există
la infracţiunea de încercarea de a determina săvârşirea unei infracţiuni, lăsând impresia că
legiuitorul a dorit absorbirea acestora în conţinutul infracţiunii. Astfel, s-ar părea că în
ipoteza când fapta se săvârşeşte prin ameninţare (constrângere psihică) sau lovire sau alte
violenţe [art. 193 alin. (1) C.pen.], nu se poate reţine în concurs cu încercarea de a
determina săvârşirea unei infracţiuni şi infracţiunea de lovire sau ameninţare 7.

c) Urmarea imediată. Acţiunea de a încerca determinarea unei persoane să săvârşească o

infracţiune are ca rezultat sau ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru
desfăşurarea normală a relaţiilor privind convieţuirea socială.

d) Legătura de cauzalitate. Având în vedere că urmarea imediată constă într-o stare de

pericol, între acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii şi această urmare
va exista totdeauna a legătură de cauzalitate, care se stabileşte, implicit, odată cu
identificarea acţiunii săvârşite.

B. Latura subiectivă. Încercarea de a determina o persoană să săvârşească o infracţiune nu se

poate săvârşi decât cu intenţie şi aceasta numai în modalitatea intenţiei directe, adică
făptuitorul trebuie să fi prevăzut că prin fapta sa s-ar putea pune în pericol relaţiile privind
convieţuirea socială şi să fi urmărit anume acest rezultat.

Săvârşirea faptei din culpă, cu atât mai mult, nu este deci posibilă. Mobilul şi scopul nu
interesează pentru existenţa infracţiunii, dar trebuie avute în vedere la individualizarea
7
A se vedea V. Dobrinoiu, N. Neagu, op. cit., p. 737.
Drept penal – partea specială 115
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
pedepsei. Astfel, este indiferent, pentru existenţa infracţiunii, dacă făptuitorul avea sau nu
un interes direct sau dacă a săvârşit infracţiunea din ură, răzbunare sau pentru a salva o
persoană apropiată.

Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Actele de pregătire sunt posibile, dar nu se pedepsesc. Considerăm că această

infracţiune nu poate avea tentativă, deoarece ea derivă dintr-o formă de participaţie la
săvârşirea unei infracţiuni, respectiv instigarea, care rămâne fără rezultat – instigare
neizbutită. Practic, este vorba despre o tentativă la instigarea de a determina o persoană la
săvârşirea unei infracţiuni, care, dacă am avea în vedere regulile generale, nu s-ar putea
pedepsi. În acest caz, legiuitorul a prevăzut o excepţie şi a incriminat infracţiunea pe care
o analizăm în art. 370 C.pen. Dacă activitatea de determinare a unei persoane să
săvârşească o infracţiune, indiferent de conduita ulterioară a acestuia, se va reţine instigare
la săvârşirea unei infracţiuni, iar dacă nu reuşeşte, se va reţine încercarea de a determina
săvârşirea unei infracţiuni în formă consumată. Infracţiunea se consumă în momentul în
care s-a săvârşit acţiunea prin care s-a încercat determinarea unei persoane de a săvârşi o
infracţiune (adică în momentul în care s-a efectuat acţiunea de constrângere sau acţiunea
de corupere a unei persoane pentru a o determina să săvârşească infracţiunea) şi s-a produs
deci urmarea imediată.

Activitatea infracţională poate continua şi după consumarea infracţiunii. Astfel, actele

repetate prin care se încearcă determinarea, săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii
infracţionale, constituie o infracţiune în forma continuată, conform art. 35 alin. (1) C.pen.,
care se epuizează în momentul ultimului act prin care se încearcă determinarea.

B. Modalităţi. Încercarea de a determina o persoană să săvârşească o infracţiune, deşi este

incriminată numai în configuraţia sa tipică, dispoziţia incriminatoare conţine însă unele
variante, şi anume după cum încercarea este săvârşită prin constrângere ori prin corupere,
precum şi de gradul de pericol social al infracţiunii, având în vedere pedeapsa aplicată,
care poate fi detenţiunea pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. Săvârşirea
infracţiunii poate fi deci realizată în modalităţile normative corespunzătoare acestor
variante de conţinut.
Trebuie precizat faptul că, în oricare dintre modalităţile normative de mai sus, încercarea
de a determina mărturia mincinoasă poate prezenta şi diferite modalităţi faptice, legate, de
exemplu, de modul săvârşirii (oral, în scris) sau de mijloacele de săvârşire (constrângere
fizică sau morală, oferte de bani sau de alte bunuri, promisiuni cu caracter material sau de
altă natură, daruri etc.), de raportul dintre subiectul activ şi persoana a cărei determinare se
încearcă. Cunoaşterea tuturor modalităţilor de fapt serveşte la stabilirea gradului de pericol
social concret al infracţiunii şi a periculozităţii infractorului.

C. Sancţiuni. Infracţiunea de încercare de a determina o persoană să săvârşească o

infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii
mai mare de 10 ani se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Dacă încercarea de determinare a reuşit, iar persoana determinată a săvârşit infracţiunea,

persoana care a încercat determinarea (şi a reuşit) se pedepseşte ca instigator, potrivit art.
49 C.pen.8 Potrivit art. 137 alin. (4) lit. c) C.pen., persoana juridică se sancţionează între
180 şi 300 de zile amendă, dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana
fizică pedeapsa de cel mult 10 ani.

8
A se vedea V. Dongoroz şi colab., op. cit., vol. IV, p. 196.
Drept penal – partea specială 116
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
Tulburarea ordinii şi liniştii publice

Conţinutul legal

Sub această denumire este prevăzută de art. 371 C.pen. fapta persoanei care, în public,
prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri
grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică.
Această incriminare dă expresie preocupării legiuitorului pentru asigurarea unui climat de
convieţuire paşnică şi demnă, întemeiat pe respect şi consideraţie reciprocă între membrii
societăţii.

Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale de

convieţuire a căror existenţă şi dezvoltare sunt condiţionate de respectarea bunelor
moravuri în relaţiile interumane şi a liniştii publice.
Liniştea şi ordinea publică, în sensul art. 371 C.pen., sunt atribute ale vieţii sociale în care
raporturile dintre oameni, comportarea lor şi, în genere, activităţile lor, atunci când
participă la forme de viaţă în comun, în public, se desfăşoară în mod paşnic, după norme
de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în atitudinea şi faptele celorlalţi
oameni9. Aceste valori sunt adânc întipărite în conştiinţa oamenilor, ele constituind
rezultatul unei îndelungi convieţuiri civilizate.
b) Obiectul material. De regulă, infracţiunea nu are un obiect material, deoarece acţiunea
făptuitorului nu se răsfrânge asupra unui obiect material, ci asupra unor valori imateriale.
În mod excepţional, ar putea exista un obiect material în cazul unor manifestări ilicite
exprimate prin distrugerea de bunuri etc.
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană,
legea nu pretinde vreo condiţie specială cu privire la persoana subiectului. Infracţiunea
este susceptibilă de săvârşire în participaţie sub forma coautoratului, instigării sau
complicităţii.
b) Subiect pasiv al infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice este statul (subiect
pasiv principal) sau persoanele ale căror sentimente morale au fost ultragiate sau cărora li
s-a adus atingere prin scandalul public provocat (subiect pasiv adiacent).
În practica judiciară s-a hotărât că, atunci când manifestările lipsite de respect sunt
adresate unei singure persoane – şi numai acelei persoane – în urma unui conflict personal,
nu există această infracţiune10.

Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective se caracterizează, în varianta

simplă, printr-o acţiune care se poate înfăţişa sub formă de violenţe, ameninţări sau
atingeri grave a demnităţii. În practica judiciară s-a decis că realizează elementul material
al infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice: fapta de a sparge geamurile locuinţei
unde avea loc o nuntă, acostarea şi lovirea pe stradă a două sau mai multe persoane,
spargerea geamurilor de la mai multe case în timp ce locatarii dorm, spargerea veselei
într-un restaurant în mod intenţionat, înţeparea cu un briceag prin uşă a unui călător aflat
într-un autobuz, în timp ce acesta era în staţie, blocarea căii de circulaţie timp de circa 30
minute, lovirea şi insultarea unei femei necunoscute săvârşită în sala de aşteptare a unei
gări etc.
Actele de violenţă comise împotriva persoanelor sau bunurilor semnifică toate
manifestările brutale, constrângerile fizice de orice natură, care ar putea cauza suferinţe

9
Idem, p. 24.
10
Trib. Hunedoara, decizia penală nr. 627/1984, în R.R.D. nr. 5/1985.
Drept penal – partea specială 117
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
fizice (de exemplu, lovirea, tragerea de păr sau de ureche, târârea, punerea unei piedici
urmată de cădere, asmuţirea unui câine sau lansarea asupra victimei a unui animal
periculos care o trânteşte de pământ sau o muşcă, aruncarea de apă fierbinte asupra
victimei) ori acte de distrugere, alterare sau aducere în stare de neîntrebuinţare a unor
bunuri.
Ameninţările constau în insuflarea temerii uneia sau mai multor persoane că vor fi supuse
unui pericol sau că o altă persoană apropiată va suferi un rău, realizată prin orice mijloace
de comunicare, cuvinte, gesturi, fapte etc.
Prin atingeri grave aduse demnităţii persoanelor înţelegem atingerea adusă onoarei ori
reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin
expunerea la batjocură, atribuirea unui defect, boală sau infirmitate, ori afirmarea sau
imputarea unei fapte determinate privitoare la o persoană care, dacă ar fi adevărată, ar
expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului
public.
În practica judiciară s-a decis că realizează elementul material al infracţiunii de tulburarea
ordinii şi liniştii publice fapta inculpaţilor care au provocat un scandal în incinta unui bar,
agresând fizic două persoane, proferând injurii şi spărgând câteva sticle în prezenţa a circa
5 sau 6 consumatori11, sau fapta de a declanşa un scandal într-o discotecă, finalizat cu
înjunghierea unei persoane12.
Pentru ca aceste manifestări să constituie conţinutul laturii obiective a infracţiunii, trebuie
să se comită în public (cerinţă esenţială). Cerinţa legii este îndeplinită dacă fapta se
săvârşeşte în condiţiile art. 184 C.pen.13
Pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii este necesar ca prin violenţe comise
împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii
persoanelor săvârşite în public să se tulbure ordinea şi liniştea publică14.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire
socială, ca urmare a săvârşirii acţiunii incriminate.
c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată trebuie să existe
o legătură de cauzalitate. Această legătură rezultă din însăşi săvârşirea faptei.
Legea nu prevede condiţii speciale de loc sau timp pentru existenţa infracţiunii.
B. Latura subiectivă a acestei infracţiuni se caracterizează prin forma de vinovăţie a
intenţiei, care poate fi directă sau indirectă15, deoarece nu este necesar ca făptuitorul să fi
urmărit să tulbure grav liniştea publică, fiind suficient ca el să fi fost conştient că,
săvârşind în public acţiunile ce realizează elementul material al infracţiunii, se va produce
un asemenea rezultat şi să fi acceptat posibilitatea survenirii lui16.

Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu se pedepsesc. Consumarea

infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice se produce în momentul săvârşirii
acţiunii şi producerii urmării imediate.
B. Modalităţi. Modalităţile normative ale infracţiunii sunt reflectate în modurile în care
poate fi realizat elementul material al infracţiunii: violenţe comise împotriva persoanelor
sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor. Fiecărei
modalităţi normative pot să-i corespundă variate modalităţi faptice, în raport cu gradul de
pericol social concret, asemenea împrejurări pot fi numărul făptuitorilor, caracterul actelor
comise etc.

11
C.A. Cluj, Secţia penală, decizia nr. 528/2000 (www.ctce.ro).
12
C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 4414/2003 (www.ctce.ro).
13
Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 5142/1971, în R.R.D. nr. 6/1972, p. 171; Trib. Timiş, decizia nr. 3/1970,
în R.R.D. nr. 10/1970, p. 167.
14
Trib. Bucureşti, Secția a II-a penală, decizia nr. 262/1993 (nepublicată).
15
Trib. Neamţ, decizia penală nr. 162/1988, în R.R.D. nr. 11/1988, p. 62.
16
Trib. București, Secția a II-a penală, decizia nr. 489/1986, în R.R.D. nr. 5/1987, p. 64.
Drept penal – partea specială 118
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
C. Sancţiuni. Sancţiunea prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau
amenda.

Pornografia infantilă

Conţinutul legal

Infracţiunea este prevăzută în art. 374 C.pen. într-o constă în producerea, deţinerea în
vederea expunerii sau distribuirii, achiziţionarea, stocarea, expunerea, promovarea,
distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu
minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.
Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârşite printr-un sistem informatic sau alt
mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor
informatice sau altor mijloace de comunicaţii electronice, se pedepseşte cu închisoare de
la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor
având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoană reală,
simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament.

Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile
sociale referitoare la convieţuirea socială, la respectarea bunelor moravuri în familie şi în
societate, precum şi relaţiile sociale referitoare la ocrotirea minorilor.
Prin Decizia-cadru nr. 2004/68/JAI17 Consiliul Uniunii Europene a calificat pornografia
infantilă ca reprezentând o formă extrem de gravă a exploatării sexuale a copiilor care,
datorită faptului că în ultima perioadă a luat o deosebită amploare, răspândindu-se tot mai
mult prin intermediul utilizării noilor tehnologii şi a Internetului, trebuie contracarată
printr-o abordare globală care să cuprindă elementele esenţiale ale dreptului penal, comune
tuturor statelor membre, în special în materie de sancţiuni efective, proporţionale şi disuasive
şi care să fie însoţită de o cooperare judiciară cât mai extinsă18. Pornografia – şi cu deosebire
pornografia infantilă – în ansamblul său şi în formele sale moderne este pedepsită ca o
infracţiune contra moralităţii publice sau contra bunelor moravuri, referitoare la onoare şi
pudoare sexuală.
Spre deosebire de alte infracţiuni sexuale, în care autorul aduce atingere libertăţii sexuale a
unui minor (spre exemplu, la viol) şi unde valoarea juridic protejată este integritatea
sexuală a minorului, respectiv integritatea personalităţii sale sexuale, în cazul pornografiei
infantile se aduce atingere altor valori concurente sau complementare, cum ar fi „dreptul la
imagine” sau chiar „demnitatea” minorului.
În cazurile de elaborare a materialelor pornografice, este evident că aceste valori sociale de
natură individuală, al căror titular este minorul sunt cele lezate, în măsura în care minorul
este folosit direct în scena pornografică. Mai mult, difuzarea unor astfel de imagini ale
minorului aduce atingere dreptului la onoare, la intimitate şi la propria imagine a acestuia,
difuzarea implicând şi un risc de leziune în masă a acestor drepturi.
Este vorba, totodată, despre o ruptură a limitelor personale, emoţionale şi sexuale ale
minorului care, de cele mai multe ori, provoacă răni profunde şi lasă, în timp, cicatrice la
nivel fizic, emoţional, spiritual şi psihologic.
b) Obiectul material al infracţiunii îl constituie materialele obscene, care au ca obiect
stocarea în format electronic a materialelor pornografice cu minori, care reprezintă în
formă explicită comportamentul sexual prin imagini.
Cu privire la caracterizarea ca materiale pornografice cu minori, este de observat că legea
cuprinde o indicare a elementelor şi criteriilor după care se poate determina acest caracter.
17
Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a
copiilor şi a pornografiei infantile (J.O. L 13 din 20 ianuarie 2004), p. 44.
18
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3419/2009 (www.legalis.ro).
Drept penal – partea specială 119
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
Astfel, potrivit art. 374 alin. (4) C.pen., prin materiale pornografice cu minori se înţelege
orice material care prezintă un minor având un comportament sexual explicit sau care, deşi
nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de
comportament. Prin „materiale pornografice cu minori” înţelegem, aşadar, obiecte,
gravuri, fotografii, desene, scrieri, imprimate, filme, înregistrări video, precum şi orice alte
forme de exprimare care prezintă un comportament sexual explicit cu minori 19.
În art. 374 alin. (4) se foloseşte şi termenul de „material” care, deşi nu prezintă o persoană
reală, simulează în mod credibil un minor având un comportament sexual explicit; ca
urmare, înregistrările audio nu pot constitui „materiale pornografice cu minori” decât în
corelaţie cu înregistrările video. Pe de altă parte, considerăm că piesele muzicale nu pot fi
decât videoclipuri care prezintă şi imagini.
În definirea „materialelor pornografice cu minori” se fac referiri la un comportament
sexual explicit. Acest comportament poate însemna şi o poziţie sexuală, tot atât de bine
cum poate prezenta un act sexual sau orice atitudine, care poate fi considerată un
comportament sexual; acesta trebuie să fie, de asemenea, explicit, iar nu implicit, şi anume
să reiasă în mod direct din imaginile prezentate, să nu fie simple sugerări sau sugestii.
Comportamentul sexual al minorului trebuie să fie evident cuprins pe respectivul material
pornografic20.
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau
juridică. În varianta agravată prevăzută la alin. 3, subiectul activ este calificat, acesta fiind
un membru de familie al minorului (lit.a) sau o persoană care are legătură specială cu
minorul (lit.b).
b) Subiect pasiv general al infracţiunii este reprezentat de stat, iar subiectul pasiv special
este reprezentat de persoana minorului.

Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective pentru varianta tip prevăzută
la alin. (1) constă în diferite acţiuni sau inacţiuni alternative, şi anume: producerea,
deţinerea procurarea sau distribuirea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea,
precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori.
„Producerea” este o activitate de confecţionare a materialelor pornografice cu minori
fabricarea, extragerea, combinarea acestor materiale „Deţinerea” constă într-o acţiune de
posesie a acestor materiale în vederea expunerii sau distribuirii.
Procurarea semnifică a obține, a achiziționa materiale pornografice cu minori.
„Stocarea” reprezintă acţiunea de depozitare.
„Promovarea” reprezintă acţiunea de susţinere, de publicare a materialelor pronografice
cu minori, „distribuirea” reprezintă acţiunea de repartizare, iar „punerea la dispoziţie”
reprezintă acţiunea de a pune la îndemână aceste materiale pornografice cu minori.
Fiecare din aceste acţiuni este aptă de a caracteriza singură existenţa infracţiunii.
În varianta prevăzută la alin. (2), elementul material se realizează printr-un sistem
informatic în sensul art. 181 alin. (1) C.pen. sau alt mijloc de stocare a datelor
informatice21.
Varianta asimilată se realizează prin îndemnarea sau recrutarea unui minor în scopul
participării lui în cadrul unui spectacol pornografic, obținerea de foloase de pe urma unui
astfel de spectacol în cadrul căruia participă minori sau exploatarea unui minor în orice alt
fel pentru realizarea de spectacole pornografice.
Prin spectacol pornografic se înțelege expunerea în direct adresată unui public, inclusiv
prin tehnologia informațiilor și comunicațiilor, a unui copil implicat într-un comportament
sexual explicit ori a organelor genitale ale unui copil, cu scop sexual. Varianta asmilată
introdusă recent în legislația penală la in fracțiunea de pornografie infantilă prezintă o
19
Cuvântul „pornografie” vine din limba franceză şi înseamnă obscen, trivial. A se vedea, în acest sens, M.
Pătrăuş, C.V. Uşvat, Pornografia infantilă în reglementările actuale, în Dreptul nr. 4/2003, p. 44.
20
A se vedea M. Pătrăuş, C.V. Uşvat, loc. cit., p. 38.
21
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1739/2010 (www.legalis.ro).
Drept penal – partea specială 120
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
serie de probleme, atât de redactare a textului, cât și de corelare a acestuia cu textele legale
în vigoare. În primul rând se ridică problema termenilor folosiți în definirea noțiunii de
spectacol pornografic (textul de lege care prevede incriminarea pornografiei infantile se
referă la minor, pe când definiția dată spectacolului pornografic face referire la copil,
existând probleme de previzibilitate a textului de lege, în cazul în care nu se consideră că
noțiunile de copil și minor sunt echivalente). În al doilea rând textul variantei asimilate (în
modalitatea îndemnării sau recrutării minorului) se regăsește în aproape aceeași formulare
(mai puțin referirea la spectacol pornografic) în prevederile art. 211 C.pen., referitoare la
traficul de minori. Așa cum este definit, însă spectacolul pornografic, îndemnarea sau
recrutarea unui minor în scopul participării lui în cadrul unuik spectacol pornografic are în
opinia noastră aceeași sferă de curpindere cu recrutarea minorului în scopul exploatării
sexuale a acestuia, potrivit prevederilor art. 211 combinat cu art. 182 c.pen.. Din punctul
nostru de vedere, varianta asimilată prevăzută în art. 374 alin.1 1 intră în concurs de texte
cu cea prevăzută în art. 211 C.pen., astfel că este criticabilă opțiunea legiuitorului de
sancționare atenuată a acestei variante a pornografiei infantile, în modalitatea îndemnului
sau recrutării. Nu vedem cu este mai prejos recurtarea sau îndemnarea minorului în orice
fel pentru realizarea de spectacole pornografice (inclusiva aunui copil implicat într-un
comportament sexual explicit) față de variantele d eexploatare (inclusiv sexuală) a
minorului prevăzut în art. 211 C.pen. referitor la traficul de minori. Considerăm că datorită
adoptării în grabă a prevederilor legislative de modificare a C.pen., nu s-a realizat o
sistematizare corespunzătoare a prevedrilor legale, astfel încât modificările textului de lege
dorit pentru protejarea minorilor împotriva exploatării sexuale a acestora să fie introduse la
textul de lege corespunzător (traficul de minori). Pe de altă parte însă, în situația
exploatării sexuale ulterioare a minorului (după recrutare) se poate reține în concurs
infracțiunea de trafic de minori cu cea de pornografie infantilă.
b) Urmarea imediată. Acţiunile care se înscriu în cele trei variante ale infracţiunii au ca
urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru minori, dar şi pentru relaţiile sociale
ce apar şi se dezvoltă în cadrul unei societăţi, în ceea ce priveşte bunele moravuri.
c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunile incriminate şi producerea stării de pericol pentru
minori trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
B. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.

Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt incriminate şi ca atare nu sunt

pedepsite. Tentativa se pedepseşte, conform alin. (5) al art. 374.
B. Modalităţi. Infracţiunea prezintă opt modalităţi normative la alin. (1), iar în varianta
agravată de la alin. (3) doar o modalitate. Acestor modalităţi normative le pot corespunde
variate modalităţi de fapt.
C. Sancţiuni. Pornografia infantilă se pedepseşte în conformitate cu art. 374
alin. (1) cu închisoare de la unu la 5 ani. În varianta alin. (2) al acestui articol, pedeapsa
prevăzută de legiuitor este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar în varianta prevăzută la alin. (3)
al aceluiaşi articol, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda.

Ultrajul contra bunelor moravuri

Conţinutul legal

Această infracţiune este prevăzută în art. 375 C.pen. şi constă în fapta persoanei care, în
public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală,
alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvârşeşte acte de exhibiţionism sau alte acte
sexuale explicite.

Drept penal – partea specială 121

Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României

Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale de

convieţuire a căror existenţă şi dezvoltare sunt condiţionate de respectarea bunelor
moravuri în relaţiile interumane.
Prin „bune moravuri” trebuie să înţelegem acele obiceiuri, deprinderi, comportări care, în
raporturile dintre membrii unei colectivităţi, sunt compatibile cu respectul reciproc, cu
păstrarea demnităţii umane, cu observarea decenţei în atitudini şi cuvinte 22.
b) Obiectul material. Infracţiunea are ca obiect material imagini care prezintă explicit o
activitate sexuală, alta decât cea prevăzută la art. 374 C.pen. (de exemplu, fotografii,
desene, scrieri, embleme, filme etc.).
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană,
legea nu pretinde vreo condiţie specială cu privire la persoana subiectului. Infracţiunea
este susceptibilă de săvârşire în participaţie sub forma coautoratului, instigării sau
complicităţii.
b) Subiect pasiv al infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri este statul (subiect pasiv
principal) sau persoanele ale căror sentimente morale au fost ultragiate (subiect pasiv
adiacent).
În practica judiciară s-a hotărât că, atunci când manifestările lipsite de respect sunt
adresate unei singure persoane – şi numai acelei persoane – în urma unui conflict personal,
nu există această infracţiune23.

Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective se caracterizează prin

expunerea sau distribuirea fără drept de imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală,
alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvârşirea de acte de exhibiţionism sau alte
acte sexuale explicite.
„Expunerea de imagini” reprezintă acţiunea de etalare de imagini care prezintă explicit o
activitate sexuală.
„Distribuire de imagini” reprezintă acţiunea de împărţire, repartizare de imagini care
prezintă explicit o activitate sexuală.
Pentru întregirea laturii obiective este necesar ca fiecare acţiune incriminată să se
efectueze fără drept.
Pentru ca aceste manifestări să constituie conţinutul laturii obiective a infracţiunii, trebuie
să se comită în public (cerinţă esenţială). Cerinţa legii este îndeplinită dacă fapta se
săvârşeşte în condiţiile art. 184 C.pen.24
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire
socială, ca urmare a săvârşirii acţiunii incriminate.
c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată trebuie să existe
o legătură de cauzalitate. Această legătură rezultă din însăşi săvârşirea faptei.
Legea nu prevede condiţii speciale de loc sau timp pentru existenţa infracţiunii.

22
A se vedea G. Marcov, Criterii de delimitare a formei agravate de forma simplă a infracţiunii de ultraj contra
bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, în R.R.D. nr. 10/1971,
p. 93.
23
Trib. Hunedoara, decizia penală nr. 627/1984, în R.R.D. nr. 5/1985.
24
Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 5142/1971, în R.R.D. nr. 6/1972, p. 171; Trib. Timiş, decizia nr. 3/1970,
în R.R.D. nr. 10/1970, p. 167.
Drept penal – partea specială 122
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
B. Latura subiectivă a acestei infracţiuni se caracterizează prin forma de vinovăţie a
intenţiei, care poate fi directă sau indirectă25.

Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu se pedepsesc. Consumarea

ultrajului contra bunelor moravuri se produce în momentul săvârşirii acţiunii şi producerii
urmării imediate.
B. Modalităţi. Modalităţile normative ale infracţiunii, sunt reprezentate de modurile în care
poate fi realizat elementul material al infracţiunii prin expunere sau distribuire fără drept
imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori
săvârşirea de acte de exhibiţionism sau alte acte sexuale explicite.
Fiecărei modalităţi normative pot să-i corespundă variate modalităţi faptice, în raport cu
gradul de pericol social concret, asemenea împrejurări putând fi reprezentate de numărul
făptuitorilor, caracterul actelor comise, producerea unor tulburări care au creat condiţii
altor infractori să săvârşească infracţiuni etc.
C. Sancţiuni. Sancţiunea prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani, alternativ
cu amenda.

Sarcina de lucru 1
Prezintă în 10-15 rânduri observaţiile tale cu privire la
infracțiunea de constituire a unui grup infracțional
organizat.

4.2. Infracțiuni contra familiei

Abandonul de familie

Conţinutul legal

Constituie această infracţiune, potrivit art. 378 alin. (1) C.pen., săvârşirea de către per-
soana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a
uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau
morale;
b) neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege;
c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale
judecătorească.
De asemenea, constituie infracţiune şi neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel
condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea
persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii conform
prevederilor alin. (2) al art. 378 C.pen.

25
Trib. Neamţ, decizia penală nr. 162/1988, în R.R.D. nr. 11/1988, p. 62.
Drept penal – partea specială 123
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile

sociale referitoare la familie şi a căror existenţă şi dezvoltare sunt condiţionate de
respectarea obligaţiei de solidaritate şi de sprijin moral şi material. Între membrii familiei
nu este vorba de un sprijin moral şi material general şi abstract, ci de un sprijin concret,
efectiv, constând în furnizarea mijloacelor de întreţinere aceluia dintre membrii familiei
care se află în nevoie.
b) Obiectul material al infracţiunii îl constituie bunurile de care a fost lipsită persoana
îndreptăţită la ajutor şi întreţinere.
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiect activ al infracţiunii este persoana care are obligaţia
legală de întreţinere (subiect activ calificat). Această obligaţie există numai între
persoanele prevăzute de lege şi dacă sunt întrunite condiţiile cerute de art. 513 C.civ. (de
exemplu, obligaţia poate fi unilaterală, dar, cel mai adesea, este bilaterală, constituind o
obligaţie reciprocă de întreţinere între soţi, părinţi şi copii etc.).
Subiectul activ este calificat [alin. (2)], fiind cel condamnat la prestaţii periodice stabilite
prin hotărârea judecătorească în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea
victimei infracţiunii.
b) La rândul său, subiect pasiv al infracţiunii este persoana îndrituită la întreţinere (subiect
pasiv calificat).
În raport cu situaţia concretă, subiectul pasiv poate deveni subiect activ al infracţiunii şi
viceversa (de exemplu, dacă părintele se îmbolnăveşte grav, obligaţia de întreţinere o au
copiii de la o anumită vârstă).

Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective constă în diferite

acţiuni sau inacţiuni alternative, şi anume: părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a
celui îndreptăţit la întreţinere în varianta alin. (1).
„Părăsirea” este o acţiune de plecare, de îndepărtare de la domiciliu a persoanei obligate la
întreţinere şi lăsarea persoanei îndrituite la întreţinere fără mijloacele de întreţinere
necesare.
„Alungarea” constă într-o acţiune de izgonire, de îndepărtare de la locuinţa sa a persoanei
îndreptăţite la întreţinere.
„Lăsarea fără ajutor” înseamnă adoptarea unei atitudini de pasivitate, de inacţiune din
partea făptuitorului; chiar dacă cel îndreptăţit la întreţinere rămâne în locuinţă nu primeşte
ajutorul de care are nevoie.
Fiecare din aceste acţiuni este aptă de a caracteriza singură existenţa infracţiunii. Pentru
realizarea laturii obiective în această variantă, nu este suficientă părăsirea, alungarea sau
lăsarea fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere; mai este necesar ca acesta să fi fost
expus – ca o consecinţă a acestor acţiuni – la suferinţe fizice sau morale 26. Dacă cel
îndreptăţit la întreţinere nu este expus la suferinţe fizice sau morale, fapta nu constituie
infracţiunea de abandon de familie27.
Suferinţele la care se referă textul pot deriva din lipsa sau insuficienţa celor necesare
traiului – locuinţă, îmbrăcăminte, hrană –, din contractarea unei maladii ori din lipsa sau
dificultatea de a obţine îngrijiri medicale, din condiţiile neigienice de trai, din
imposibilitatea în care a fost pus de a urma o şcoală etc.
Cea de-a doua modalitate a elementului material al infracţiunii constă într-o inacţiune, o
omisiune, anume: neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de
lege. Este vorba de acele cazuri în care obligaţia de întreţinere, care operează în virtutea
legii, nu implică o determinare bănească sub forma unei pensii, ci prestarea directă a celor

26
Trib. Braşov, decizia penală nr. 772/1973, în R.R.D. nr. 9/1974, p. 66.
27
Trib. București, Secția a II-a penală, decizia penală nr. 862/1989 (nepublicată).
Drept penal – partea specială 124
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
necesare traiului cotidian – alimente, îmbrăcăminte, medicamente – fără de care nu pot fi
concepute viaţa de familie şi relaţiile dintre membrii acesteia 28.
Are dreptul la întreţinere numai acela care se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig
din muncă din cauza incapacităţii de a munci ori care nu are alte venituri. În practica
judiciară s-a decis că faptul de a avea un venit lunar în calitate de pensionar nu exonerează
pe fiu de obligaţia legală de întreţinere, dacă venitul este insuficient pentru acoperirea
nevoilor celui aflat în incapacitate de a munci29.
Tot în practica judiciară s-a hotărât că în cazul în care comisia pentru ocrotirea minori lor a
dispus încredinţarea minorului unui leagăn pentru copii, obligând în acelaşi timp pe mama
acestuia la plata unei contribuţii lunare, neîndeplinirea obligaţiei de a plăti această
contribuţie nu constituie infracţiunea de abandon de familie.
A treia modalitate de realizare a elementului material al infracţiunii de abandon de familie
[art. 378 alin. (1) lit. c)] constă într-o inacţiune, şi anume neplata timp de trei luni a pensiei
stabilite pe cale judecătorească. Termenul de 3 luni curge de la data când hotărârea a
rămas definitivă sau cu execuţie provizorie privind pensia de întreţinere. Dacă s-au plătit
unele sume şi apoi a încetat, termenul curge de la data ultimei plăţi 30. O plată parţială
echivalează cu o neplată, deoarece o asemenea plată nu mai este pensia stabilită de
instanţă.
Neplata pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească poate atrage răspunderea
penală, chiar dacă minorul, îndreptăţit la această pensie, realizează unele venituri proprii,
însă neîndestulătoare pentru a-şi asigura condiţiile necesare de creştere, educare,
învăţământ şi pregătire profesională31.
Este discutabilă în doctrină soluţia în cazul în care făptuitorul, fiind obligat la pensie de
întreţinere în beneficiul mai multor persoane, nu le plăteşte cu rea-credinţă timp de trei
luni; în acest caz, după o părere, ne vom afla în prezenţa unei pluralităţi de infracţiuni de
abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) C.pen. 32, iar după alţi autori ar fi o
unitate de infracţiune33.
În varianta asimilată, fapta se comite prin neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel
condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea
persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.
Aceasta presupune ca situaţia premisă săvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane
care are obligaţia de întreţinere, iar ca urmare a săvârşirii infracţiunii, aceasta să nu îşi mai
poată îndeplini obligaţiile (spre exemplu, în cazul decesului victimei sau pierderii
capacităţii de muncă a acesteia). De asemenea, în urma condamnării făptuitorului de către
instanţa de judecată, aceasta trebuie să-l oblige la efectuarea unor prestaţii periodice în
beneficiul persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.
b) Urmarea imediată. Acţiunile sau inacţiunile ce se înscriu în cele trei variante ale
abandonului de familie au ca urmare imediată lipsirea de întreţinere la care are dreptul o
persoană faţă de care există obligaţia de întreţinere şi, deci, păgubirea sub acest raport a
acestei persoane şi producerea unei suferinţe fizice sau morale.
c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea sau inacţiunea incriminată şi producerea stării de
suferinţă materială sau morală ca urmare a lipsei de ajutor, trebuie să existe o legătură de
cauzalitate.
B. Latura subiectivă la abandonul de familie se caracterizează prin intenţie, ca formă a
vinovăţiei, dar între cele trei modalităţi ale infracţiunii apar o serie de deosebiri. Astfel, în
ce priveşte prima modalitate – părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor –, vinovăţia se
caracterizează atât prin intenţie directă, cât şi prin intenţie indirectă. Celelalte două
28
A se vedea T. Vasiliu şi colab., op. cit., vol. II, p. 381.
29
Trib. Suceava, decizia penală nr. 422/1973, în V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alfabetic de practică
judiciară în materie penală pe anii 1969-1975, op. cit., p. 8.
30
A se vedea: Gh. Nistoreanu şi colab., op. cit., p. 446; O. Loghin, A. Filipaş, op. cit.,
p. 298.
31
Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 2211/1973, în C.D. 1973, p. 433.
32
A se vedea Gh. Vizitiu, Consideraţii privind încadrarea juridică în materia abandonului de familie prevăzut de
art. 305 lit. c) C.pen., în R.R.D. nr. 2/1979.
33
A se vedea G. Antoniu și colab., Practică judiciară penală, vol. II, Ed. Academiei, 1991, p. 213-214.
Drept penal – partea specială 125
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
modalităţi ale infracţiunii se caracterizează, sub aspect subiectiv, printr-o omisiune cu
rea-credinţă34. Această precizare, „reaua-credinţă”, indică intenţia legiuitorului de a
sancţiona numai infracţiunea intenţionată (directă, indirectă) nu şi pe cea din culpă [art. 16
alin. (4) C.pen.].
Dacă omisiunea nu este cu rea-credinţă, adică intenţionată, nu va exista infracţiune.
În practica judiciară s-a subliniat că infracţiunea de abandon de familie există şi în cazul în
care făptuitorul, obligat la plata pensiei de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească,
deşi capabil de muncă, refuză cu intenţie să presteze o activitate eficientă pentru a dobândi
venituri din care să achite obligaţia de întreţinere35.
Nu este realizat conţinutul infracţiunii de abandon de familie în situaţia în care neplata
pensiei de întreţinere, stabilită pe cale judecătorească, este urmarea stării de arestare (în
altă cauză) a celui obligat la întreţinere 36, ori este student sau militar în termen, deoarece
aceasta exclude condiţia impusă de textul incriminator ca neplata să fie urmarea
relei-credinţe. De asemenea, nu există rea-credinţă atunci când cel obligat la plata pensiei
de întreţinere, deşi nu a plătit-o, a locuit în perioada respectivă împreună cu mama
copilului şi cu acesta, îngrijindu-se de minor şi furnizându-i cele necesare traiului37.

Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Infracţiunea, având două modalităţi constând în inacţiune nu este susceptibilă

de tentativă; numai prima modalitate [art. 378 alin. (1) lit. a)] ar putea fi săvârşită sub
forma tentativei, însă, datorită gradului redus de pericol social al acesteia, nu este
incriminată.
Consumarea în ce priveşte prima modalitate [art. 378 alin. (1) lit. a)] se realizează în mo -
mentul când cel îndreptăţit la întreţinere este părăsit, alungat sau lăsat fără ajutor. În cazul
celei de-a doua modalităţi [art. 378 alin. (1) lit. b)] infracţiunea are caracter continuu şi ia
sfârşit odată cu încetarea activităţii delictuoase. În cazul celei de-a treia modalităţi,
infracţiunea se consumă în momentul în care nu s-a respectat termenul de plată, dacă
subiectul nu respectă succesiunea termenului de plată va exista o infracţiune continuată;
aceasta încetează odată cu săvârşirea ultimei acţiuni sau inacţiuni38.
B. Modalităţi. Infracţiunea de abandon de familie prezintă mai multe modalităţi normative.
În prima variantă, cea prevăzută în art. 378 alin. (1) lit. a), există ca variantă normativă
părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor; celelalte variante prezentate la lit. b) şi c) au
câte o singură modalitate normativă, neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere [lit. b)],
neplata pensiei de întreţinere [lit. c)].
Legea nu prevede decât modalităţi simple, nu şi agravate.
C. Sancţiuni. Abandonul de familie se pedepseşte, în modalităţi le prevăzute de art. 378
alin. (1) lit. a), b) şi c), precum şi în varianta prevăzută la alin. (2) cu închisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amendă.
În conformitate cu prevederile alin. (3), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Conform art. 378 alin. (4) C.pen., fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea
urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile.
În varianta alin. (5), dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,
inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării
pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.

34
A se vedea T. Pungă, Reaua-credinţă ca element al răspunderii penale, în Dreptul
nr. 8/2000, p. 93.
35
Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 1642/1988, în R.R.D. nr. 5/1989, p. 62.
36
Trib. Hunedoara, decizia penală nr. 621/1987, în R.R.D. nr. 6/1988, p. 64.
37
Procuratura locală Rm. Vâlcea, ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 20 martie 1971, în R.R.D. nr.
10/1971, p. 172.
38
A se vedea Gh. Voinea, Abandonul de familie. Infracţiune continuată. Momentul epuizării, în Dreptul nr.
12/2002, p. 145.
Drept penal – partea specială 126
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României

4.3. Infracțiuni contra libertății religioase și respectului

datorat persoanelor decedate

Profanarea lăcaşurilor sau a obiectelor de cult

Conţinutul legal

Este incriminată sub această denumire, în art. 382 C.pen., profanarea unui lăcaş sau a
unui obiect de cult aparţinând unui cult religios care este organizat şi funcţionează
potrivit legii.

Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl relaţiile sociale privitoare la

convieţuirea socială şi a căror dezvoltare este condiţionată de libertatea de exercitare unui
cult religios în lăcaşuri de cult şi cu ajutorul obiectelor de cult utilizate de către diferite
culte religioase recunoscute de lege.
b) Obiect material îl constituie lăcaşul sau obiectul de cult asupra cărora se îndreaptă
acţiunea făptuitorului.
„Lăcaş de cult” este locul în care se oficiază slujbele religioase corespunzătoare unui cult
religios recunoscut de lege. El cuprinde partea respectivă de teren cu toate anexele care se
află pe această împrejmuire, felinare, obiecte religioase etc.
„Obiect de cult” reprezintă orice bun cu ajutorul căruia se desfăşoară activitatea unui cult
religios (cruce, sfeşnic, candelabru etc.).
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ nu este determinat de lege, putând fi orice
persoană. Participaţia este posibilă sub oricare din formele acesteia.
b) Subiect pasiv este statul, societatea interesată pentru exercitarea libertăţii cultelor într-o
societate democratică, pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective presupune o acţiune de

profanare a unui lăcaş sau a unui obiect de cult, aparţinând unui cult religios care este
organizat şi funcţionează potrivit legii.
Profanarea constă într-o acţiune prin care se aduce atingere obiectului material prin
alterarea materială ori prin schimbarea poziţiei, a înfăţişării acestuia de natură a exprima
lipsa de respect faţă de lăcaşurile sau obiectele de cult.
Profanarea se poate realiza şi prin efectuarea unor acte care nu alterează substanţa sau
poziţia obiectului material, dar care exprimă aceeaşi lipsă de respect faţă de lăcaşul sau
obiectul de cult, ca de exemplu, desenarea pe pereţii lăcaşurilor de cult a unor scene
obscene, scrierea unor cuvinte lipsite de respect etc.
Dacă prin acţiunea de profanare se realizează şi conţinutul altei infracţiuni (perversiune
sexuală, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice), se aplică regula
referitoare la concursul de infracţiuni.

Drept penal – partea specială 127

Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
b) Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor de convieţuire socială referitoare
la exercitarea cultului religios.
c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să
existe o legătură de cauzalitate.
Legea nu cere condiţii speciale de loc sau timp pentru existenţa infracţiunii.
B. Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea este intenţia
directă sau indirectă.

Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Atât actele preparatorii, cât şi tentativa, deşi posibile, nu sunt pedepsite.
Infracţiunea de profanare a lăcaşurilor de cult sau a obiectelor de cult se consumă în
momentul producerii acţiunii de profanare, acţiune materializată în semnele vizibile
materiale ale profanării.
B. Modalităţi. Infracţiunea nu are decât o singură modalitate normativă de săvârşire.
Acesteia pot să-i corespundă diferite modalităţi faptice, în raport cu împrejurările concrete
în care are loc acţiunea (de exemplu, distrugerea lăcaşului sau obiectului de cult).
C. Sancţiuni. Sancţiunea prevăzută de lege este pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau
cu amendă.

Profanarea de cadavre sau morminte

Conţinutul legal

Este incriminată sub această denumire, în art. 383 C.pen., sustragerea, distrugerea sau
profanarea unui cadavru ori a cenuşii rezultate din incinerarea acestuia. De asemenea,
infracţiunea se mai poate realiza prin profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a
unei urne funerare sau a unui monument funerar.

Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind

convieţuirea socială, a căror dezvoltare este condiţionată de cultivarea şi păstrarea
sentimentului de respect şi pietate faţă de cei decedaţi şi faţă de obiectele care păstrează
memoria lor (cadavre, morminte, monumente, urne funerare etc.);
b) Obiect material îl constituie mormântul, monumentul, urna funerară sau cadavrul
asupra cărora se îndreaptă acţiunea făptuitorului.
„Mormântul” este locul în care se află înhumat cadavrul. El cuprinde partea respectivă de
teren cu toate anexele care se află pe această împrejmuire, felinare, obiecte religioase etc.
„Monumentul funerar” este orice lucrare artistică aflată pe un mormânt sau alături de un
mormânt, având menirea de a exprima sentimentele de respect şi veneraţie faţă de cel
dispărut.
„Urna funerară” este obiectul în care se păstrează cenuşa celui dispărut. Prin cadavru se
înţelege rămăşiţa trupească a celui decedat.
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ nu este determinat de lege, putând fi orice
persoană. Participaţia este posibilă sub oricare din formele acesteia.
b) Subiect pasiv este statul, societatea interesată în păstrarea unei atitudini de respect faţă
de cei dispăruţi.

Conţinutul constitutiv
Drept penal – partea specială 128
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective presupune o acţiune de
sustragere, distrugere sau profanare a unui cadavru ori a cenuşii rezultată din incinerarea
acestuia.
Profanarea constă într-o acţiune prin care se aduce atingere obiectului material prin
alterarea materială ori prin schimbarea poziţiei, a înfăţişării acestuia de natură a exprima
lipsa de respect faţă de memoria celui dispărut şi a aduce atingere sentimentului comun de
pietate şi respect faţă de morţi.
Profanarea se poate realiza şi prin efectuarea unor acte care nu alterează substanţa sau
poziţia obiectului material, dar care exprimă aceeaşi lipsă de respect faţă de memoria celui
dispărut, ca de exemplu, desenarea pe mormânt a unor scene obscene, scrierea unor
cuvinte lipsite de respect etc.
Dacă prin acţiunea de profanare se realizează şi conţinutul altei infracţiuni (perversiune
sexuală, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice), se aplică regula
referitoare la concursul de infracţiuni.
Sustragerea constă în luarea cadavrului, fără consimţământul persoanelor în drept, să
dispună sau să efectueze ritualul funebru.
Distrugerea înseamnă lezarea substanţei cadavrului sau a cenuşii rezultată din incinerarea
acestuia.
b) Urmarea imediată constă în atingerea adusă sentimentului comun de pietate faţă de
morţi şi crearea prin aceasta a unui pericol pentru relaţiile de convieţuire socială.
c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să
existe o legătură de cauzalitate.
Legea nu cere condiţii speciale de loc sau timp pentru existenţa infracţiunii.
B. Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea este intenţia
directă sau indirectă.

Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Atât actele preparatorii, cât şi tentativa, deşi posibile, nu sunt pedepsite.
Infracţiunea de profanare a unui cadavru, a cenuşii rezultate din incinerarea acestuia, a
mormintelor sau a unei urne funerare sau a unui monument funerar se consumă în
momentul producerii acţiunii de profanare, acţiune materializată în semnele vizibile
materiale ale profanării.
B. Modalităţi. Infracţiunea nu are decât o singură modalitate normativă de săvârşire.
Acesteia pot să-i corespundă diferite modalităţi faptice, în raport cu împrejurările concrete
în care are loc acţiunea (de exemplu, distrugerea monumentului sau urnei, devastarea
mormântului, mutilarea cadavrului etc.).
C. Sancţiuni. Sancţiunea prevăzută de lege pentru această infracţiune prevăzută la alin. (1)
este pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, iar în varianta prevăzută la
alin. (2) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Lucrare de verificare
Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5
rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse,
următoarele intercondiţionări:
- explică infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat;
- explică diferenţa dintre pornografia infantilă şi ultrajul contra bunelor
moravuri;
- compară profanarea lăcașurilor sau a obiectelor de cult cu profanarea de
Drept penal – partea specială 129
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
cadavre sau morminte;
N.B. Lucrarea va fi transmisă tutorelui în termen de 7 zile de la data anunţului
de executare a ei, iar rezultatul evaluării îţi va fi comunicat prin acesta sau prin
platforma e-learning.

Bibliografie minimală
Dongoroz Vintilă, Kahane Sigfrid ş.a.(1972). Explicaţii teoretice ale Codului
penal român. vol. III. vol. IV. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.
Teodor Vasiliu, Doru Pavel ş.a. (1976; 1977) Codul penal al României –
comentat şi adnotat. vol. I. II 1977. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Boroi Alexandru, Nistoreanu Gheorghe (2004). Drept penal. Partea specială.
Bucureşti: Editura All Beck.
Boroi Alexandru, Sultănescu Valentin Radu, Neagu Norel (2002) Drept penal,
partea specială – Culegere de speţe pentru uzul studenţilor. Bucureşti: Editura
All Beck.
Boroi Alexandru, Gorunescu Mirela, Muraru Mihaela (2004) Dicţionar de
drept penal. Bucureşti: Editura All Beck.
Boroi Al. (2006). Drept penal. Partea generală. Bucureşti: Ed. C.H. Beck.

Drept penal – partea specială 130

Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României

Bibliografie (de elaborare a cursului)

LEGISLAŢIE
Constituţia României,1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a
Constituţiei României nr.429/2003.
Codul penal român, intrat în vigoare la data de 01.01.1969, cu ultimele
modificări şi completări :
- L. nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum
şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. nr. 653/22 iul. 2005.
- L. nr.278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi
pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în M. Of. nr. 601/12 iul.
2006.
- O.u.G. nr.60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi.
- L. nr.337/2007 pentru completarea art. 195 din Codul penal.
- L. nr.58/2008 pentru completarea art. 258 din Codul penal.
- O.u.G. nr.198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal.

DOCTRINĂ
Dongoroz Vintilă, Kahane Sigfrid ş.a.(1972). Explicaţii teoretice ale Codului
penal român. vol. III. vol. IV. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.
Vasiliu Teodor, Pavel Doru ş.a. (1976; 1977) Codul penal al României –
comentat şi adnotat. vol. I. II 1977. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Boroi Alexandru, Nistoreanu Gheorghe (2004). Drept penal. Partea specială.
Bucureşti: Editura All Beck.
Boroi Alexandru, Sultănescu Valentin Radu, Neagu Norel (2002) Drept penal,
partea specială – Culegere de speţe pentru uzul studenţilor. Bucureşti: Editura
All Beck.
Boroi Alexandru, Gorunescu Mirela, Muraru Mihaela (2004) Dicţionar de
drept penal. Bucureşti: Editura All Beck.
Boroi Al. (2006). Drept penal. Partea generală. Bucureşti: Ed. C.H. Beck.
Colecţia Revistei de Drept Penal, Revistei Dreptul.

JURISPRUDENŢĂ
Papadopol V., Popovici M. (1977). Repertoriu alfabetic de practică judiciară
în materie penală pe anii 1969-1975. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică si
Enciclopedică.
Drept penal – partea specială 131
Boroi Alexandru Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României
Papadopol V., Popovici M. (1982). Repertoriu alfabetic de practică judiciară
în materie penală pe anii 1976-1980. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică.
Papadopol V., Daneş Şt., Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie
penală pe anii 1981-1985. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Antoniu G., Brutaru V. (2007). Revista de drept penal. Studii şi practică
judiciară, 1994- 2007. Bucureşti: Ed. Hamangiu.
Culegeri de practică judiciară în materie penală

ADRESE WEB
www.cdep.ro
www.scj.ro
www.dsclex.ro
www.avocatura.com

Drept penal – partea specială 132