Analizați în oglindă principalele dispoziții penale care incriminează

faptele săvârșite de grupările infracționale.

Constituirea unui grup infracţional organizat reprezintă  (1)Iniţierea sau
constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă,
a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.

 (2)Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este

sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10
ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3)Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei
infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(4)Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2),
dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost
descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul
grupului.

(5)Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte,
în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia
sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale
pedepsei se reduc la jumătate.

(6)Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau
mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona
în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni (Art. 367 C.
pen. ).

Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art.

367 C. pen. reprezintă o incriminare-cadru care a luat naştere din dorinţa legiuitorului
de a renunţa la paralelismul existent anterior noului Cod penal între textele ce
incriminau acelaşi gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea
săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă).
             Articolul 367 C. pen.  reprezintă, în parte, corespondentul infracţiunilor de
complot, prevăzută la art. 167 C. pen.   anterior, asociere în vederea săvârşirii de
infracţiuni, înscrisă în art. 323 C. pen. anterior, iniţierea, constituirea, aderarea sau
sprijinirea unui grup infracţional organizat, incriminată în art. 7 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, şi iniţierea, constituirea,
aderarea sau sprijinirea unui grup, prevăzută la art. 8 din actul normativ anterior arătat.

          Pluralitatea de infractori presupune, obligatoriu, pluralitatea de persoane, unitate

de infracţiune, cooperare materială şi coeziune subiectivă  şi, ca atare, implică un efort
comun al mai multor persoane materializat în producerea unui rezultat ilicit unic;
pluralitatea evidenţiază caracterul indivizibil al contribuţiei tuturor făptuitorilor la
violarea (înfrângerea) legii penale . Pluralitatea de infractori se poate realiza în trei
forme diferite: pluralitatea naturală (necesară), pluralitatea constituită (legală) şi
pluralitatea ocazională (participaţia penală).

Asocierile criminale sunt fapte de pluralitate constituită de infractori. În esenţă,

pluralitatea constituită constă în simplul fapt, incriminat de lege, de a alcătui o grupare
de persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Incriminările prevăzute în partea specială a legii penale în vigoare acoperă

aproape  toate faptele ilicite care ar putea fi comise de asociaţiile criminale, inclusiv în
cazul crimei organizate. 

Înțelegerea și posibilitatea realizării unei analize in oglinda corecte a

principalelor dispozitii penale care incriminează faptele săvârsite de grupările
infractionale și în final efectuarea unor observații, depind în mare măsură de
cunoașterea conținutului incriminator. De aceea, prin dispoziția art. 367 C. pen.
infracțiunea în discuție se definește astfel:
(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau
sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la unu
la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Când infracțiunea ce intră în scopul grupului infracțional organizat este
sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoare mai mare de 19
ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) au fost urmate de săvârșirea unei
infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și
(2), dacă denunță autorităților grupul infracțional organizat înainte ca acesta să fi fost
descoperit și să se fi început săvârșirea vreuneia care intră în scopul grupului.
(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3)
înlesnește în cursul urmăririi penale aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală
a unui sau mai multor membrii ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale
pedepsei se reduc la jumătate.
(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei
sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a
acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.
Asemănări și deosebiri față de Codul penal din 1968, Codul penal actual, Legea
nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate
Într-o cercetare firească și detașată în timp de momentul incriminării în Codul
penal a infracțiunii în discuție un astfel de sub-punct ar putea să nu prezinte relevanță
și cu atât mai puțin să fie interesant, însă conștientizând factorii de timp în care are loc
prezenta analiză (la aproape 5 ani de la incriminare) apreciem că ar putea să apară
interesantă și stimulatorie prezentarea chiar și în mod succint a elementelor de
comparație dintre reglementările de mai sus și aceasta, cu atât mai mult cu cât factorul
timp - și nu numai acesta - ne poate îndreptăți a face unele observații de natură a
readuce conceptul de grup infracțional organizat între parametrii prevăzuți în
Convenția Națiunilor Unite privind criminalitatea transnațională organizată, aliniindu-
ne și prin aceasta la legislația europeană în care într-o măsură majoritară se definește
sintagma în cauză prin reținerea tuturor elementelor prevăzute în Convenție.
a) În privința asemănărilor și deosebirilor dintre Codul penal anterior și legea
specială precizăm că:
- în Codul penal anterior nu exista o incriminare a constituirii unui grup infracțional
organizat prevăzându-se doar fapta de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni (art.
323 C. pen. anterior);
- noțiunea de grup infracțional organizat și implicit infracțiunea de inițiere sau
constituire a unui grup infracțional organizat nu au fost ignorate de legislația națională
fiind prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea
criminalității organizate, dispoziție abrogată prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
b) În legătură cu asemănările și deosebirile dintre Codul penal actual și legea
specială amintită, consemnăm:
- în amândouă prevederile se definește grupul infracțional organizat, cu mențiunea că
dispoziția art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 a fost modificată prin art. 126 pct. 1 lit. a)
din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul
penal, astfel încât prin grup infracțional organizat se înțelege grupul constituit potrivit
art. 367 alin. (6) C. pen.;
- dacă prin dispoziția art. 367 C. pen. se incriminează constituirea unui grup
infracțional organizat, prin prevederile art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se abrogă art. 7 din
Legea nr. 39/2003 care prevedea infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup
infracțional organizat.

Nu există însă dezincriminare atunci când, deşi norma de incriminare din legea
veche nu se mai regăseşte în legea nouă, conţinutul ei a fost preluat de o altă normă
din Codul penal sau din legislaţia specială ori este acoperit de o incriminare generală
existentă.

Prin acţiunea de a se asocia se înţelege intrarea în asociaţie chiar în momentul

constituirii acesteia, în acest fel luând naştere pluralitatea constituită de făptuitori, o
grupare de persoane care este supusă unei anumite discipline interne, unor anumite
reguli privind ierarhia, rolurile membrilor şi planurile de activitate,  realizându-se, prin
consensul mai multor persoane, un nucleu autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a
pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea de infracţiuni .

Prin acţiunea de a iniţia constituirea unei asocieri se înţelege efectuarea de acte

menite să determine şi să pregătească constituirea asocierii, aceasta putând fi săvârşită
de o singură persoană sau mai multe, fiecare având calitatea de autori ai infracţiunii,
indiferent dacă s-a ajuns sau nu la constituirea asocierii şi indiferent dacă persoana sau
persoanele care au iniţiat constituirea au intrat sau nu în asociere.

Prin aderarea la o asociere se înţelege intrarea în asociere ca membru al

acesteia, alături de nucleul inițial,  iar acţiunea de sprijinire constă în înlesnirea sau
ajutorul dat asociaţiei în tot timpul existenţei sale.
 Membrii pot stabili  participarea tuturor sau numai a unora,  pot recruta chiar
și executanți din afară.

Cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective era aceea ca

asocierea constituită sau a cărei constituire este iniţiată, la care se aderă sau căreia i se
acordă sprijin, să aibă ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât
cele menţionate în mod distinct în art. 167 din Codul penal anterior.

Noua dispoziţie a art. 367 din Codul penal a preluat atât prevederile art. 7
(aspect necontroversat în practică), cât şi pe cele ale art. 323 din Codul penal
anterior şi ale art. 8 din Legea nr.39/2003[9], faptele prevăzute de aceste texte de lege
nefiind dezincriminate. De altfel, aceasta a fost şi voinţa legiuitorului, aspect ce rezultă
din expunerea de motive a noului Cod penal, în care se arată că, în privinţa grupărilor
infracţionale, noul cod urmăreşte să renunţe la paralelismul existent înainte de intrarea
sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional
organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare
teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări-cadru – constituirea unui grup
infracţional organizat – cu posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei
teroriste, dat fiind specificul acesteia.

Dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional

organizat face să nu mai fie îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art.
367 C. pen. Pluralitatea constituită a fost incriminată în art. 367 C. pen. ca infracţiune,
în considerarea periculozităţii sale, decurgând din chiar scopul grupării, şi anume
săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa faptei este, aşadar, suficient ca infracţiunea
să fi fost planificată şi nu efectiv comisă, astfel că legiuitorul incriminează şi actele de
pregătire care iau forma iniţierii grupului infracţional organizat. Dacă infracţiunea ce
intră în scopul grupării a fost însă efectiv comisă, va exista un concurs de infracţiuni
între grupul infracţional organizat şi respectiva infracţiune ce a intrat în scopul
grupării.

Lipsa scopului grupării, săvârşirea de infracţiuni, face ca fapta să nu mai

corespundă unui model legal. 

Dacă mai multe persoane – dintre care una voia să se răzbune pe un duşman al
său, care se afla într-un grup – au luat hotărârea de a lovi pe cei ce alcătuiau acel grup
şi au realizat în comun hotărârea lor, fapta săvârşită constituie numai infracţiunea de
vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., în raport de rezultatul produs, iar nu
şi aceea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 322 C. pen.;
infracţiunea prevăzută de acest ultim text presupune o întovărăşire de oarecare
durată, în vederea realizării unui scop infracţional comun, iar nu o simplă
înţelegere întâmplătoare şi spontană.

Asocierea în vederea săvârşirii de contravenţii sau în vederea comiterii unei

fapte ce intră în ilicitul disciplinar nu reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 367
din Codul penal, chiar dacă ar fi îndeplinite celelalte condiţii din art. 367 alin. (6)
din Codul penal. Principiul legalităţii incriminării şi pedepsei presupune că nicio faptă
nu poate fi considerată ca infracţiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru
(nullum crimen sine lege) şi că nicio sancţiune penală nu poate fi aplicată dacă ea nu
era prevăzută de lege pentru fapta comisă (nulla poena sine lege). Legalitatea
incriminării şi a pedepsei reprezintă principala garanţie a securităţii juridice a
cetăţeanului în raport cu dreptul penal.

În dreptul român, principiul legalităţii este consacrat de Constituţie în art. 23

alin. (12) şi prevede că “nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în
condiţiile şi în temeiul legii” şi în art. 73 alin. (3) lit. h) potrivit căruia “prin lege
organică se reglementează: infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”.

O faptă concretă poate să atragă răspunderea penală dacă poate fi încadrată în

tiparul stabilit de norma de incriminare. Premisa esenţială pentru examenul de
tipicitate o constituie identificarea elementelor prin prisma cărora se va analiza
concordanţa dintre fapta comisă de inculpat şi modelul descris de legiuitor în norma de
incriminare. în consecinţă, tipicitatea reprezintă corespondenţa dintre fapta concret
săvârşită de o persoană şi modelul abstract construit de legiuitor în norma de
incriminare. În speţă, lipsa scopului grupului, determinată de dezincriminarea faptei în
vederea căreia a fost iniţiat, constituit ori a fost sprijinit, face să nu mai fie îndeplinită
condiţia tipicităţii.

Această primă trăsătură a infracţiunii se constituie într-o garanţie a respectării

unora dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, respectiv principiul
legalităţii. Astfel, tipicitatea asigură în primul rând respectarea principiului legalităţii
incriminării, căci o faptă concretă poate fi sancţionată numai dacă ea se regăseşte în
descrierea realizată de o normă penală. În acelaşi timp, tipicitatea poate contribui la
respectarea principiului minimei intervenţii, căci dintre diferitele acţiuni ce se
dovedesc la un moment dat antijuridice (contrare ordinii de drept), legiuitorul trebuie
să le aducă în sfera dreptului penal numai pe acelea care nu pot fi prevenite eficient
prin mijloacele altor ramuri de drept.

Pentru considerentele expuse se va admite sesizarea formulată de către Curtea

de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Încheierea din 9
februarie 2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru
dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând modalitatea de interpretare a
dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv dacă este îndeplinită
condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă sunt întrunite
elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a
intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

În sensul Convenţiei Națiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale

organizate adoptate la N.Y. la 15 noiembrie 2000, expresia grup infracţional
organizat desemnează un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care
există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia ori
mai multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute de această convenţie, pentru a
obţine, direct sau indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material.
 Expresia infracţiune gravă înseamnă un act care constituie o infracţiune
pasibilă de o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 4 ani sau de o pedeapsă mai
grea.

Expresia grup structurat desemnează un grup care nu s-a constituit la

întâmplare pentru a comite neapărat o infracţiune şi care nu deţine neapărat un anumit
rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi.

 Sintagma criminalitate  organizată acoperă orice faptă ilicită comisă de o

organizaţie criminală definită ca o asociaţie structurată, de mai mult de două
persoane, formată în timp şi acţionând într-o manieră concertată în vederea comiterii
de infracţiuni pentru care se prevede o pedeapsă privativă de libertate cu limita
maximă de cel puţin 4 ani ori cu o pedeapsă mai gravă, aceste infracţiuni constituind
un scop în sine sau un mijloc pentru a obţine unele avantaje patrimoniale ori, după caz,
pentru a influenţa în mod ilicit funcţionarea autorităţilor publice.

Reținem, de asemenea, că pluralitățile de infractori au fost clasificate în

doctrină în următoarele trei categorii: pluralități naturale (necesare), pluralități
constituite (legale) și pluralități ocazionale (participația penală).

   Condițiile de existență a pluralității constituite sunt următoarele: a) să existe o

grupare de mai multe persoane; b) gruparea să fie constituită pe o anumită perioadă de
timp, să nu aibă caracter ocazional; c) gruparea să aibă un program infracțional și
o structură ierarhică.

Nu în ultimul rând, menționăm că prevederile art.367 din Codul penal au mai

făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțând, în
acest sens, mai multe decizii, printre care Decizia nr.559 din 12 iulie 2016, prin care a
respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată, constatând că nu
poate fi reținută critica potrivit căreia prevederile art.367 alin.(1) și (6) din Codul penal
reprezintă o reglementare excesivă  (întrucât ar incrimina orice asociere pentru
săvârșirea de infracțiuni, indiferent de scop).

Potrivit dispoz. art. 2 lit. a din actul normativ sus menţionat, rezultă că grupul
organizat este un grup structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există
pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai
multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiul financiar
sau alt beneficiul material.

Potrivit aceluiaşi text, nu constituie grup infracţional organizat, grupul

format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi
care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru
membrii săi în cadrul grupului.

Aşadar, nu există „grup organizat” fără să existe o  organizare a grupului, reguli

de acţionare, ierarhie a membrilor şi repartizare a rolurilor.
 Săvârşirea mai multor furturi a unor bunuri de acelaşi fel de către mai mulţi
făptuitori, la propunerea unuia dintre ei, fără să existe o organizare a grupului, reguli
de acţionare, o ierarhie a membrilor şi repartizare a rolurilor, nu constituie infracţiunea
de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută în art. 323 C. pen.anterior, ci una
sau mai multe forme de participaţie prevăzute în titlul II Capitolul III din Partea
generală a Codului penal.

Pentru existenţa infracţiunii, în ceea ce priveşte elementul material al laturii

obiective, trebuie să existe o acţiune de asociere, ceea ce înseamnă o grupare de mai
multe persoane cu o anumită organizare, cu o disciplină internă, cu anumite reguli
privind ierarhia şi rolurile fiecăruia dintre participanţi.

Or, din examinarea probelor rezultă că într-o anume cauză nu este dovedită o
asemenea acţiune de asociere între inculpaţi ci, la propunerea inculpatului G.N.,
ceilalţi inculpaţi au fost de acord să sustragă împreună cablurile, fără a se organiza în
acest scop.

Aşa fiind, recursurile inculpaţilor au fost admise şi s-a dispus achitarea lor
pentru această infracţiune.

Pericolul provine din însăşi constituirea şi fiinţarea grupului, al cărei scop este
comiterea unei sau mai multor infracţiuni; asocierea are o existenţă independentă, cu o
durată de timp şi implică o activitatea de organizare a acţiunii infracţionale.