Constituirea unui grup infracţional organizat reprezintă:

(1)Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice
formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.

(2)Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege
cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea
de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3)Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se
aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(4)Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă
autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început
săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.

(5)Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul
urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor
membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6)Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe
persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în
scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni (Art. 367 C. Pen. ).

Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 367 C. Pen.
Reprezintă o incriminare-cadru care a luat naştere din dorinţa legiuitorului de a renunţa la
paralelismul existent anterior noului Cod penal între textele ce incriminau acelaşi gen de fapte
(grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare
teroristă).

Articolul 367 C. Pen. Reprezintă, în parte, corespondentul infracţiunilor de complot,

prevăzută la art. 167 C. Pen. Anterior, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, înscrisă în art.
323 C. Pen. Anterior, iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional
organizat, incriminată în art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea
criminalităţii organizate, şi iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup, prevăzută la
art. 8 din actul normativ anterior arătat.

Pluralitatea de infractori presupune, obligatoriu, pluralitatea de persoane, unitate de

infracţiune, cooperare materială şi coeziune subiectivă şi, ca atare, implică un efort comun al mai
multor persoane materializat în producerea unui rezultat ilicit unic; pluralitatea evidenţiază
caracterul indivizibil al contribuţiei tuturor făptuitorilor la violarea (înfrângerea) legii penale .
Pluralitatea de infractori se poate realiza în trei forme diferite: pluralitatea naturală (necesară),
pluralitatea constituită (legală) şi pluralitatea ocazională (participaţia penală).

Asocierile criminale sunt fapte de pluralitate constituită de infractori. În esenţă, pluralitatea

constituită constă în simplul fapt, incriminat de lege, de a alcătui o grupare de persoane în vederea
săvârşirii de infracţiuni.

Incriminările prevăzute în partea specială a legii penale în vigoare acoperă aproape toate
faptele ilicite care ar putea fi comise de asociaţiile criminale, inclusiv în cazul crimei organizate.
 Înțelegerea și posibilitatea realizării unei analize in oglinda corecte a principalelor dispozitii
penale care incriminează faptele săvârsite de grupările infractionale și în final efectuarea unor
observații, depind în mare măsură de cunoașterea conținutului incriminator. De aceea, prin
dispoziția art. 367 C. Pen. Infracțiunea în discuție se definește astfel:

(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice
formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.

(2) Când infracțiunea ce intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu
pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoare mai mare de 19 ani, pedeapsa este închisoarea de
la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică
regulile privind concursul de infracțiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și (2), dacă denunță
autorităților grupul infracțional organizat înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi început
săvârșirea vreuneia care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesnește în cursul
urmăririi penale aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unui sau mai multor
membrii ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe
persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în
scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Asemănări și deosebiri față de Codul penal din 1968, Codul penal actual, Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.

Într-o cercetare firească și detașată în timp de momentul incriminării în Codul penal a

infracțiunii în discuție un astfel de sub-punct ar putea să nu prezinte relevanță și cu atât mai puțin
să fie interesant, însă conștientizând factorii de timp în care are loc prezenta analiză (la aproape 5
ani de la incriminare) apreciem că ar putea să apară interesantă și stimulatorie prezentarea chiar
și în mod succint a elementelor de comparație dintre reglementările de mai sus și aceasta, cu atât
mai mult cu cât factorul timp – și nu numai acesta – ne poate îndreptăți a face unele observații de
natură a readuce conceptul de grup infracțional organizat între parametrii prevăzuți în Convenția
Națiunilor Unite privind criminalitatea transnațională organizată, aliniindune și prin aceasta la
legislația europeană în care într-o măsură majoritară se definește sintagma în cauză prin reținerea
tuturor elementelor prevăzute în Convenție.

A) În privința asemănărilor și deosebirilor dintre Codul penal anterior și legea specială precizăm
că:- în Codul penal anterior nu exista o incriminare a constituirii unui grup infracțional organizat
prevăzându-se doar fapta de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni (art. 323 C. Pen.
Anterior);- noțiunea de grup infracțional organizat și implicit infracțiunea de inițiere sau constituire
a unui grup infracțional organizat nu au fost ignorate de legislația națională fiind prevăzute în art.
7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, dispoziție
abrogată prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
286/2009 privind Codul penal.
B) În legătură cu asemănările și deosebirile dintre Codul penal actual și legea specială amintită,
consemnăm:- în amândouă prevederile se definește grupul infracțional organizat, cu mențiunea că
dispoziția art. 2 lit. A) din Legea nr. 39/2003 a fost modificată prin art. 126 pct. 1 lit. A) din Legea
nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, astfel încât prin
grup infracțional organizat se înțelege grupul constituit potrivit art. 367 alin. (6) C. Pen.;- dacă prin
dispoziția art. 367 C. Pen. Se incriminează constituirea unui grup infracțional organizat, prin
prevederile art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009
privind Codul penal, se abrogă art. 7 din Legea nr. 39/2003 care prevedea infracțiunea de inițiere
sau constituire a unui grup infracțional organizat.

Nu există însă dezincriminare atunci când, deşi norma de incriminare din legea veche nu se
mai regăseşte în legea nouă, conţinutul ei a fost preluat de o altă normă din Codul penal sau din
legislaţia specială ori este acoperit de o incriminare generală existentă.

Prin acţiunea de a se asocia se înţelege intrarea în asociaţie chiar în momentul constituirii

acesteia, în acest fel luând naştere pluralitatea constituită de făptuitori, o grupare de persoane
care este supusă unei anumite discipline interne, unor anumite reguli privind ierarhia, rolurile
membrilor şi planurile de activitate, realizându-se, prin consensul mai multor persoane, un nucleu
autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea de
infracţiuni .

Prin acţiunea de a iniţia constituirea unei asocieri se înţelege efectuarea de acte menite să
determine şi să pregătească constituirea asocierii, aceasta putând fi săvârşită de o singură
persoană sau mai multe, fiecare având calitatea de autori ai infracţiunii, indiferent dacă s-a ajuns
sau nu la constituirea asocierii şi indiferent dacă persoana sau persoanele care au iniţiat
constituirea au intrat sau nu în asociere.

Prin aderarea la o asociere se înţelege intrarea în asociere ca membru al acesteia, alături de

nucleul inițial, iar acţiunea de sprijinire constă în înlesnirea sau ajutorul dat asociaţiei în tot timpul
existenţei sale.Membrii pot stabili participarea tuturor sau numai a unora, pot recruta chiar și
executanți din afară.

Cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective era aceea ca asocierea
constituită sau a cărei constituire este iniţiată, la care se aderă sau căreia i se acordă sprijin, să
aibă ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele menţionate în mod
distinct în art. 167 din Codul penal anterior.

Noua dispoziţie a art. 367 din Codul penal a preluat atât prevederile art. 7 (aspect
necontroversat în practică), cât şi pe cele ale art. 323 din Codul penal anterior şi ale art. 8 din Legea
nr.39/2003 [9] , faptele prevăzute de aceste texte de lege nefiind dezincriminate. De altfel, aceasta
a fost şi voinţa legiuitorului, aspect ce rezultă din expunerea de motive a noului Cod penal , în care
se arată că, în privinţa grupărilor infracţionale, noul cod urmăreşte să renunţe la paralelismul
existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup
infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în
favoarea instituirii unei incriminări-cadru – constituirea unui grup infracţional organizat – cu
posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul acesteia.

Dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu

mai fie îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 C. Pen. Pluralitatea
constituită a fost incriminată în art. 367 C. Pen. Ca infracţiune, în considerarea periculozităţii sale,
decurgând din chiar scopul grupării, şi anume săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa faptei
este, aşadar, suficient ca infracţiunea să fi fost planificată şi nu efectiv comisă, astfel că legiuitorul
incriminează şi actele de pregătire care iau forma iniţierii grupului infracţional organizat. Dacă
infracţiunea ce intră în scopul grupării a fost însă efectiv comisă, va exista un concurs de infracţiuni
între grupul infracţional organizat şi respectiva infracţiune ce a intrat în scopul grupării.

Lipsa scopului grupării, săvârşirea de infracţiuni, face ca fapta să nu mai corespundă unui
model legal.

Dacă mai multe persoane – dintre care una voia să se răzbune pe un duşman al său, care se
afla într-un grup – au luat hotărârea de a lovi pe cei ce alcătuiau acel grup şi au realizat în comun
hotărârea lor, fapta săvârşită constituie numai infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de
art. 181 C. Pen., în raport de rezultatul produs, iar nu şi aceea de asociere pentru săvârşirea de
infracţiuni, prevăzută de art. 322 C. Pen.; infracţiunea prevăzută de acest ultim text presupune o
întovărăşire de oarecare durată, în vederea realizării unui scop infracţional comun, iar nu o simplă
înţelegere întâmplătoare şi spontană.

Asocierea în vederea săvârşirii de contravenţii sau în vederea comiterii unei fapte ce intră în
ilicitul disciplinar nu reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 367 din Codul penal , chiar dacă ar fi
îndeplinite celelalte condiţii din art. 367 alin. (6) din Codul penal . Principiul legalităţii incriminării şi
pedepsei presupune că nicio faptă nu poate fi considerată ca infracţiune dacă nu există o lege care
să prevadă acest lucru (nullum crimen sine lege) şi că nicio sancţiune penală nu poate fi aplicată
dacă ea nu era prevăzută de lege pentru fapta comisă (nulla poena sine lege). Legalitatea
incriminării şi a pedepsei reprezintă principala garanţie a securităţii juridice a cetăţeanului în
raport cu dreptul penal.

În dreptul român, principiul legalităţii este consacrat de Constituţie în art. 23 alin. (12) şi
prevede că “nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii” şi
în art. 73 alin. (3) lit. H) potrivit căruia “prin lege organică se reglementează: infracţiunile,
pedepsele şi regimul executării acestora”.

O faptă concretă poate să atragă răspunderea penală dacă poate fi încadrată în tiparul
stabilit de norma de incriminare. Premisa esenţială pentru examenul de tipicitate o constituie
identificarea elementelor prin prisma cărora se va analiza concordanţa dintre fapta comisă de
inculpat şi modelul descris de legiuitor în norma de incriminare. În consecinţă, tipicitatea
reprezintă corespondenţa dintre fapta concret săvârşită de o persoană şi modelul abstract
construit de legiuitor în norma de incriminare. În speţă, lipsa scopului grupului, determinată de
dezincriminarea faptei în vederea căreia a fost iniţiat, constituit ori a fost sprijinit, face să nu mai
fie îndeplinită condiţia tipicităţii.

Această primă trăsătură a infracţiunii se constituie într-o garanţie a respectării unora dintre
principiile fundamentale ale dreptului penal, respectiv principiul legalităţii. Astfel, tipicitatea
asigură în primul rând respectarea principiului legalităţii incriminării, căci o faptă concretă poate fi
sancţionată numai dacă ea se regăseşte în descrierea realizată de o normă penală. În acelaşi timp,
tipicitatea poate contribui la respectarea principiului minimei intervenţii, căci dintre diferitele
acţiuni ce se dovedesc la un moment dat antijuridice (contrare ordinii de drept), legiuitorul trebuie
să le aducă în sfera dreptului penal numai pe acelea care nu pot fi prevenite eficient prin mijloacele
altor ramuri de drept.

Pentru considerentele expuse se va admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel

Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Încheierea din 9 februarie 2015, prin care se
solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept
vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal , respectiv
dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă sunt
întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a
intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal .

În sensul Convenţiei Națiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate

adoptate la N.Y. la 15 noiembrie 2000, expresia grup infracţional organizat desemnează un grup
structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă şi
acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia ori mai multor infracţiuni grave sau infracţiuni
prevăzute de această convenţie, pentru a obţine, direct sau indirect, un avantaj financiar sau un alt
avantaj material.

Expresia infracţiune gravă înseamnă un act care constituie o infracţiune pasibilă de o

pedeapsă privativă de libertate mai mare de 4 ani sau de o pedeapsă mai grea.

Expresia grup structurat desemnează un grup care nu s-a constituit la întâmplare pentru a
comite neapărat o infracţiune şi care nu deţine neapărat un anumit rol de continuitate sau de
structură elaborată pentru membrii săi.

Sintagma criminalitate organizată acoperă orice faptă ilicită comisă de o organizaţie

criminală definită ca o asociaţie structurată, de mai mult de două persoane, formată în timp şi
acţionând într-o manieră concertată în vederea comiterii de infracţiuni pentru care se prevede o
pedeapsă privativă de libertate cu limita maximă de cel puţin 4 ani ori cu o pedeapsă mai gravă,
aceste infracţiuni constituind un scop în sine sau un mijloc pentru a obţine unele avantaje
patrimoniale ori, după caz, pentru a influenţa în mod ilicit funcţionarea autorităţilor publice.

Reținem, de asemenea, că pluralitățile de infractori au fost clasificate în doctrină în

următoarele trei categorii: pluralități naturale (necesare), pluralități constituite (legale) și
pluralități ocazionale (participația penală).

Condițiile de existență a pluralității constituite sunt următoarele: a) să existe o grupare de

mai multe persoane; b) gruparea să fie constituită pe o anumită perioadă de timp, să nu aibă
caracter ocazional; c) gruparea să aibă un program infracțional și o structură ierarhică.

Nu în ultimul rând, menționăm că prevederile art.367 din Codul penal au mai făcut obiectul
controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, mai multe
decizii, printre care Decizia nr.559 din 12 iulie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția
de neconstituționalitate invocată, constatând că nu poate fi reținută critica potrivit căreia
prevederile art.367 alin.(1) și (6) din Codul penal reprezintă o reglementare excesivă (întrucât ar
incrimina orice asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, indiferent de scop).

Potrivit dispoz. Art. 2 lit. A din actul normativ sus menţionat, rezultă că grupul organizat este
un grup structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi
acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a
obţine direct sau indirect un beneficiul financiar sau alt beneficiul material.

Potrivit aceluiaşi text, nu constituie grup infracţional organizat, grupul format ocazional în
scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o
structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Aşadar, nu există „grup organizat” fără să existe o organizare a grupului, reguli de acţionare,
ierarhie a membrilor şi repartizare a rolurilor.
 Săvârşirea mai multor furturi a unor bunuri de acelaşi fel de către mai mulţi făptuitori, la
propunerea unuia dintre ei, fără să existe o organizare a grupului, reguli de acţionare, o ierarhie a
membrilor şi repartizare a rolurilor, nu constituie infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de
infracţiuni prevăzută în art. 323 C. Pen.anterior, ci una sau mai multe forme de participaţie
prevăzute în titlul II Capitolul III din Partea generală a Codului penal.

Pentru existenţa infracţiunii, în ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective,

trebuie să existe o acţiune de asociere, ceea ce înseamnă o grupare de mai multe persoane cu o
anumită organizare, cu o disciplină internă, cu anumite reguli privind ierarhia şi rolurile fiecăruia
dintre participanţi.

Din examinarea probelor rezultă că într-o anume cauză nu este dovedită o asemenea acţiune
de asociere între inculpaţi ci, la propunerea inculpatului G.N., ceilalţi inculpaţi au fost de acord să
sustragă împreună cablurile, fără a se organiza în acest scop.

Aşa fiind, recursurile inculpaţilor au fost admise şi s-a dispus achitarea lor pentru această
infracţiune.

Pericolul provine din însăşi constituirea şi fiinţarea grupului, al cărei scop este comiterea unei
sau mai multor infracţiuni; asocierea are o existenţă independentă, cu o durată de timp şi implică o
activitatea de organizare a acţiunii infracţionale.