UNIVERSITATEA DANUBIUS GALAŢI

FACULTATEA DE DREPT

Student: Bilibok Jozsef, Facultatea de Drept, anul III, IF.

Dreptul familiei
TEMA II

I. Ulterior căsătoriei încheiate la data de 15 mai 2020, soții și-au stabilit

locuința comună în municipiul Galați, iar pe data de 20 noiembrie 2020 s-a
născut fiica soților. Pe data de 12 ianuarie 2021, soțul introduce acțiune în
tăgada paternității.

1. Care este termenul de prescripție extinctivă în cazul acțiunii în

tăgada paternității, daca reclamantul este soțul mamei ? Dar dacă acțiunea
este promovată de mamă?
Termenul în care soțul mamei poate să-și valorifice, prin promovarea unei
acțiuni în justiție, dreptul de a tăgădui paternitatea copilului din căsătorie este de 3
ani, care curge fie de la data la care soţul a cunoscut că este prezumat tată al
copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumţia nu corespunde
realităţii. (art. 430 Cod Civil).
Dacă acțiunea este promovată de către mamă, termenul de prescripție
extinctivă este, de asemenea, de 3 ani de la data nașterii copilului (art. 431).

2. Indicați în ce constă probațiunea reclamantului.

În cadrul procesului de tăgăduire a paternității, nepaternitatea poate fi
dovedită prin orice mijloc de probă legal: înscrisuri, depoziții testimoniale,
mărturisirea, prezumții simple, expertize. Instanța are obligația de a dispune
completarea probatoriului ori de câte ori este necesar în vederea unei intime
convingeri.
 3. În cazul în care este admisă acțiunea în tăgada paternității:
a) care sunt mijloacele juridice prin care minora poate să își stabilească
paternitatea față de un alt bărbat?
Paternitatea minorei față de un alt bărbat poate fi stabilită prin expertiză
medico-legală a filiației, ce este considerat alături de recunoaștere, cea mai
importantă probă în stabilirea paternității.

b) în ce condiții poate fi adoptată această minoră și de către cine?

-------
c) viitorul soț al mamei, în ipoteza în care prima căsătorie a mamei este
desfăcută prin divorț, poate adopta această minoră? În ce condiții?
Articolul 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 273/2004 prevede că poate fi
adoptat copilul care are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se află într-o
relație stabilă și conviețuiește cu o persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este
rudă cu acesta până la gradul al patrulea, și declară prin act autentic notarial că
noul adoptator a participat direct și nemijlocit la creșterea și îngrijirea copilului
pentru o perioadă neîntreruptă de cei puțin 5 ani.

II. Dacă acțiunea în tăgada paternității mai sus prezentată este

respinsă de instanță, răspundeți la următoarele întrebări:

1. Este posibil ca ulterior finalizării procesului de tăgada a paternității

soții să divorțeze pe cale administrativă? Justificați răspunsul.
La finalizarea procesului de tăgadă a paternității, dacă aceasta este
respinsă, soții nu pot divorța pe cale administrativă deoarece această procedură este
accesibilă numai de către soții care nu au copii minori, născuți din căsătorie, din
afara căsătoriei sau adoptați.

2. Care sunt cererile accesorii acțiunii de divorț pe baza acordului de

voință?
Potrivit art. 918, alin. (1) din Codul Civil,
La cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la:
a) exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de
creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea
legături personale cu acesta;
b) numele soţilor după divorţ;
c) locuinţa familiei;
d) despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca
urmare a desfacerii căsătoriei;
e) obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi;
f) încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri
şi partajul acestora.
(2) Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori
adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum
şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor,
chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.

3. În ce constă obligația de întreținere a părinților față de copilul

minor? Dar față de cel major?
În conformitate cu prevederile art. 499 C. civ., "tatăl și mama sunt obligați
în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului,
precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Obligația de întreținere
pe care o au părinții față de copiii lor minori este una solidară, pe care soții trebuie
să o îndeplinească împreună și cu privire la care ei trebuie să fie, în principiu, de
acord, pentru că, după cum dispune alin. (4) al art. 499 C. civ., în caz de
neînțelegere, "întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării,
precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă".
Obligația de întreținere se execută în natură prin asigurarea celor necesare
traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire
profesională. Asupra acestui mod de executare trebuie să cadă de acord soții în
momentul divorțului realizat prin procedură notarială. Prin urmare, nu se stabilește
o pensie de întreținere pentru că aceasta este varianta reglementată de lege atunci
când părțile nu se înțeleg și când deduc cauza spre soluționare instanței de
judecată.