Tulburarea liniștii publice – de la contravenție la infracțiune

Contravenția și infracțiunea de tulburare a liniștii publice sunt prevăzute în cadrul legislativ ca

instrumente prin care se protejează pacea, ordinea și liniștea din comunitate. Legea dorește ca cetățenii să
aibă un climat social liniștit, deci să conviețuiească în înțelegere și bună-comunicare. Orice perturbare a
acestei ordini firești din viața și activitatea oamenilor (a comunității) se sancționează contravențional sau
penal, sancțiunile fiind în functie de câteva elemente precum actele de perturbare și gravitatea lor,
consecințele lor, existența unei/unor infracțiuni, etc.
În anumite cazuri există neclarități cu privire la calificarea juridică a faptei de tulburare a ordinii
publice, adică la încadrarea unei fapte în regimul penal sau în regimul contravențional. Agentul
constatator (cel care face încadrarea în regimul contravențional) și procurorul (cel care face încadrarea în
regimul penal) au câteva elemente juridice prin care fac aceste calificări. Aceste elemente juridice sunt
foarte importante și elimină arbirtrariul din decizia agentului sau procurorului, putând fi oricum
cenzutare/anulate de către instanțele judecătorești dacă calificarea a fost greșit făcută.
Pentru a avea o schemă a diferenței dintre contravenția și infracțiunea de tulburare a liniștii publice,
putem lua ca exemplu contravenția și infracțiunea privind consumul de alcool la volan. Este cunoscut că o
alcolemie de până la 0,40 mg/litru alcool pur în aerul expirat atrage sancțiuni contravenționale, în timp ce
depășirea acestui prag atrage sancțiuni penale. În această situație, consumul de alcool de către un
conducător auto poate fi ori contravenție ori infracțiune, calificarea fiind făcută de acest prag de 0,40
mg/litru alcool pur în aerul expirat. Aproximativ în același cadru juridic este gândită și tulburarea liniștii
publice, doar că acolo nu există un prag valoric, agentul neavând ce măsura pentru că actele/acțiunile prin
care se poate săvârși contravenția/infracțiunea sunt multiple și nu pot fi cuantificate valoric/fizico-chimic.
O tulburare redusă atrage sancțiuni contravenționale, o tulburare gravă atrage sancțiuni penale.
Pragul în cazul tulburării ordinii publice este dat de gravitatea acțiunii/actelor/gesturilor/amenintărilor
săvârșite/proferate în public, și se va stabili de la caz la caz.
Contravenția de tulburare a liniștii publice comportă o multitudine de acte sau fapte ce pot atrage
sancțiuni. Încălcarea normelor de conviețuire socială, a ordinii și linișii publice poate fi o contravenție
dacă o persoană săvârșește în public acte, fapte, gesturi ori folosește injurii, expresii jignitoare ori vulgare,
amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora apte să provoace o perturbare
a ordinii și liniștii publice sau apte să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea/onoarea
acestora. De asemeni este contravenție fapta de a provoca sau participa la scandaluri în locuri/localuri
publice, de a tulbura fără drept liniștea locuitorilor ori locatarilor dintr-un bloc (în cazul acestora în
perioada de odihnă dintre orele 22.00-08.00 și 13.00-14.00) prin zgomote produse cu diverse aparate sau
obiecte, prin strigăte ori alarmă publică. Legea 61/1996 stabilește și alte acte ce pot constitui contravenții
la regimul ordinii și liniștii publice, sancționabile cu amenda contravențională de până la 6.000 lei. Există
o paletă largă de fapte ce pot constitui contravenții la regimul ordinii publice, ele fiind incriminate în
legea amintită mai sus.
Infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice constă în fapta persoanei care, în public, prin
violențe comise împotriva persoanelor  (violențe, loviri, vătămari corporale) sau bunurilor (distrugeri ori
aducere în stare de neîntrebuințare) ori prin amenințări (amenințare simplă sau șantaj) sau atingeri grave
aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică, conform articolului 317 Cod Penal.
Valoarea socială protejată de această normă vizează apărarea climatului social general de conviețuire
civilizată, afectat prin ecoul social concret al faptei, iar nu valorile individuale ale persoanei (integritate
corporală, sănătate, libertate psihică etc., acestea vor antrena un eventual concurs de infracțiuni).
Infracțiunea subzistă indiferent de numărul actelor de violență și de numărul indivizilor care sunt supuși
violențelor, esențial fiind ca acestea să depășească contextul unui conflict personal și să devină
manifestări de lipsă de respect pentru colectivitate. Împrejurarea că violența este îndreptată împotriva unei
singure persoane nu exclude posibilitatea ca – dat fiind locul unde se comite (în public), numărul și vârsta
celor care asistă etc. – aceasta să reprezinte în același timp un act care periclitează valoarea socială
ocrotită prin norma de la art. 371 din Codul penal, și anume ordinea și liniștea publică. Practic dacă acea
infracțiune de lovire, de distrugere sau de lezare a demnității ar avea loc într-un loc privat, într-un loc ferit
de ”ochiul public”, atunci nici nu s-ar pune problema de tulburare a liniștii publice (colective,
comunitare). Prin Decizia nr. 9 din 12 aprilie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 371 din
Codul penal, în cazul infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, pentru existența infracțiunii,
violențele, amenințările sau atingerile grave aduse demnității nu trebuie să fie comise împotriva mai
multor persoane, fiind suficient ca violențele, amenințările ori atingerile grave aduse demnității, care
tulbură ordinea și liniștea publică, să fie săvârșite, în public, împotriva unei singure persoane. Dacă sunt
mai multe victime în conflictul penal privind viața sau integritatea lor, dar nici o altă terță persoană
străină de acel conflict penal, nu sunt întrunite condițiile infracțiunii de tulburare a liniștii publice, nefiind
nici o persoană – înafară de victime – în acel loc. Dacă în acel loc nu este nici o persoană înafară de
victimă/victime și făptuitor, nu se poate vorbi de infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice. În
ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, aceasta se
săvârșește atât cu intenție directă, cât și indirectă, culpa, ca formă de vinovăție, fiind exclusă. Făptuitorul
trebuie să aibă reprezentarea că acțiunea sa se săvârșește în public. Pentru existența infracțiunii de
tulburare a ordinii și liniștii publice, legea nu prevede condiții speciale de mobil și scop, însă
scopul/mobilul vor cântări în soluția la această faptă.
Având în vedere cele două definiții, observăm că definiția infracțiunii este cu mult mai restrictivă
față de definiția contravenției, deși ele protejează aceeași pace și ordine publică.
Ce este definitoriu pentru a considera o astfel de faptă infracțiune este tocmai modalitatea de
săvârșire, acțiunea efectivă prin raportare la locul și efectul produs. Astfel, pentru ca o faptă ce tulbură
ordinea publică să fie infracțiune este nevoie ca acțiunea făptuitorului să fie una penală prin raportare la
infracțiunea de loviri, de vătămări corporale, de distrugere și sau amenințări, fapte penale grave prin ele
însele. Această gravitate a faptelor se răsfrânge în acel loc public (unde este minim o persoană care
reprezintă, juridic vorbind, comunitatea) și atrage o gravitate și mai mare întregului context factual.
Practic o infracțiune din cele de mai sus este mai gravă pentru că este săvârșită în public, și în acest
context legiuitorul a mai consacrat o infracțiune cu o sancțiune specifică, fapta inițială (faptă
determinantă)  generând apariția faptei de tulburare a liniștei publice (faptă determinată), deși temporal
ele se petrec concomitent.
Definitoriu pentru contravenția de tulburare a liniștii publice, în raport cu violența asupra
persoanelor sau bunurilor, este ca actul verbal de violență să nu fie comis efectiv ci să fie doar la stadiul
de amenințare. Amenințarea cu acte de violență este contravenție la regimul ordinii publice, pe când
comiterea actelor de violență este deja infractiunea de tulburare a liniștii publice. Actele de amenințare ce
compun contravenția trebuie să perturbe liniștea publică ori să provoace indignarea oamenilor sau să
lezeze demnitatea ori onoarea acestora. În contrast cu acest conținut al contravenției, pentru a se califca la
regimul penal, lezarea demnității trebuie să fie gravă, deci să fie de o intensitate majoră, nu doar să
provoace o simplă indignare pentru public. Daca este vorba de un act sau o acțiune prin care se aduce o
atingere gravă demnității unei persoane, lezare ce provoacă nu doar indignare ci spaimă, frică, stări de
insecuritate, etc, atunci acel act sau acea acțiune pot conduce la calificarea lor ca infracțiune de tulburare
a ordinii și liniștii publice, în funcție și de context.
Dincolo de condițiile legale raportare la acțiune și locul desfășurării, analiza laturii obiective dar și
a laturii subiective a faptei constituie o obligație a agentului ori procurorului de caz, ele generând
elementele de încadrare/calificare a faptei ca infracțiune sau contravenție.