TEST 1

1. Formele pluralităţii de infracţiuni sunt:

a. concursul de infracţiuni;
b. recidiva;
c. pluralitatea intermediară.

2. Există concurs de infracţiuni:

a) chiar atunci când unele infracţiuni sunt comise în timpul minorităţii;
b) când, în afară de o infracţiune, pentru celelalte a intervenit o cauză de
nerăspundere penală;
c) când, în afară de o infracţiune, pentru celelalte a intervenit o cauză de impunitate.

3. Stabilirea pedepsei pentru concursul de infracţiuni se face:

a) într-o primă etapă, prin stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune, ţinându-se
cont de celelalte infracţiuni;
b) aplicându-se, în a doua etapă, pedeapsa cea mai grea, la care se poate adauga un
spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) în cazul în care s-au stabilit două pedepse cu amendă, prin aplicarea celei mai
grele, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

4. Primul termen al recidivei postcondamnatorii este o pedeapsă:

a) mai mică de 1 an închisoare;
b) de 1 an închisoare;
c) mai mare de 1 an închisoare.

5. La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările:

a) pentru care a intervenit reabilitarea de drept;
b) cu privire la infracţiunile săvârşite din culpă;
c) cu privire la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.

6. Activitatea infracţională de înlesnire, cu intenție, a săvârşirii unei infracţiuni,

constituie activitate specifică:
a) autorului;
b) instigatorului;
c) complicelui.

7. Sunt considerate forme principale de participaţie:

a) coautoratul faţă de instigare;
b) instigarea faţă de complicitate;
c) complicitatea faţă de instigare;
d) coautoratul faţă de complicitate.

8. Participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prin două tipuri de activităţi

distincte, una specifică instigării, iar cealaltă specifică complicităţii:
a) constituie concurs de infracţiuni;
 b) se pedepseşte potrivit textului de lege care sancţionează
instigarea;
c) se pedepseşte în raport cu ultima formă de activitate săvârşită de către
participant, încadrându-se, după caz, în textul de lege care sancţionează instigarea
sau în cel care sancţionează complicitatea.

9. În cazul autoratului, autorul poate săvârşi fapta:

a) cu intenţie;
b) din culpă;
c) fără vinovăţie.

10. În cazul instigării, hotărârea de a săvârşi infracţiunea:

a) aparţine autorului;
b) aparţine instigatorului;
c) aparţine în mod obligatoriu autorului.

11. Activitatea de instigare se poate realiza:

a) cu intenţie directă;
b) cu intenţie indirectă;
c) din culpă.

Raspunsuri
1. a, b, c; 2. a; 3. c; 4. c; 5. a, b; 6. c; 7. a, b, d; 8. b; 9. a, b, c; 10. c, 11.
a, b.

1.Formele pluralităţii de infracţiuni sunt:

a) concursul de infracţiuni;
b) recidiva;
c) pluralitatea intermediară.

2. Există concurs de infracţiuni:

a) chiar atunci când unele infracţiuni sunt comise în timpul minorităţii;
b) când, în afară de o infracţiune, pentru celelalte a intervenit o cauză de nerăspundere enală;
c) când, în afară de o infracţiune, pentru celelalte a intervenit o cauză de impunitate.

3. Stabilirea pedepsei pentru concursul de infracţiuni se face:

a) într-o primă etapă, prin stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune, ţinându-se cont de
celelalte infracţiuni;
b) aplicându-se, în a doua etapă, pedeapsa cea mai grea, la care se poate adauga un spor de o
treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) în cazul în care s-au stabilit două pedepse cu amendă, prin aplicarea celei mai grele, la care se
adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
4. Primul termen al recidivei postcondamnatorii este o pedeapsă:
a) mai mică de 1 an închisoare;
b) de 1 an închisoare;
c) mai mare de 1 an închisoare.

5. La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările:

a) pentru care a intervenit reabilitarea de drept;
b) cu privire la infracţiunile săvârşite din culpă;
c) cu privire la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.

6. Activitatea infracţională de înlesnire, cu intenție, a săvârşirii unei infracţiuni, constituie

activitate specifică:
a) autorului;
b) instigatorului;
c) complicelui.

7. Sunt considerate forme principale de participaţie:

a) coautoratul faţă de instigare;
b) instigarea faţă de complicitate;
c) complicitatea faţă de instigare;
d) coautoratul faţă de complicitate.

8. Participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prin două tipuri de activităţi distincte, una
specifică instigării, iar cealaltă specifică complicităţii:
a) constituie concurs de infracţiuni;
b) se pedepseşte potrivit textului de lege care sancţioneazăinstigarea;
c) se pedepseşte în raport cu ultima formă de activitate săvârşită de către
participant, încadrându-se, după caz, în textul de lege care sancţionează
instigarea sau în cel care sancţionează complicitatea.

9. În cazul autoratului, autorul poate săvârşi fapta:

a) cu intenţie;
b) din culpă;
c) fără vinovăţie.

10. În cazul instigării, hotărârea de a săvârşi infracţiunea:

a) aparţine autorului;
b) aparţine instigatorului;
c) aparţine în mod obligatoriu autorului.

11. Activitatea de instigare se poate realiza:

a) cu intenţie directă;
b) cu intenţie indirectă;
c) din culpă.
II
1. Se află în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta penală:
a) pentru a salva de la un pericol iminent, şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa sau integritatea
corporală a unei persoane;
b) pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva altei persoane;
c) depăşind limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în
care s-a produs atacul și nu se afla într-o stare de tulburare sau temere.

2. Există legitimă apărare dacă:

a) atacul este îndreptat asupra unui bun al celui care ripostează;
b) atacul este verbal sau scris;
c) atacul este dezlănţuit de un iresponsabil şi cel care ripostează cunoaşte acest
lucru;
d) atacul pune în pericol persoana celui atacat ori interesul general.

3. Constituie cauze de impunitate:

a) cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;
b) împiedicarea săvârşirii infracţiunii;
c) retragerea mărturiei mincinoase intervenită oricând;
d) împiedicarea de către făptuitor a producerii rezultatului, împiedicare ce a
avut loc mai înainte sau ulterior descoperirii faptei.

4. Există stare de necesitate dacă sunt îndeplinite şi condiţiile:

a) pericolul iminent este urmarea nemijlocită a unei activităţi omeneşti
responsabile îndreptate împotriva unei persoane;
b) pericolul este iminent;
c) pericolul iminent ameninţă orice bun al persoanei.

III
1. Constituie pedepse principale:
a. detenţiunea pe viaţă;
b. interzicerea exercitării unor drepturi de la 1 la 5 ani;
c. potrivit Codului penal, doar închisoarea şi amenda.

2. Limitele generale minime şi maxime ale închisorii sunt cuprinse între:

a. 1 lună - 25 ani
b. 15 zile - 25 ani
c. 15 zile - 30 ani

3. Minorului care săvârşeşte infracţiuni i se pot aplica:

a. măsuri educative neprivative de libertate sau privative de libertate;
b. pedepse principale, complementare şi măsuri educative;
c. pedepse şi măsuri de siguranţă.

4. Scopul măsurilor de siguranţă constă în:

a. reeducarea condamnatului;
b. înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea
penală;
c. se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

5. Când persoana faţă de care s-a luat măsura de siguranţă a obligării la

tratament medical nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune:
a. arestarea preventivă
b. interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată
c. internarea medicală.

IV
1. Răspunde din punct de vedere penal:
a) orice persoană juridică, indiferent de forma de organizare;
b) statul;
c) orice persoană juridică, cu excepția statului și a autorităților publice.

2. Persoana juridică răspunde penal pentru infracțiunile:

a) săvârșite în realizarea obiectului de activitate;
b) săvârșite în interesul ori în numele persoanei juridice;
c) săvârșite în interesul și în numele persoanei juridice.

3. Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul:

a) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care au fost
comise;
b) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, comise după data de 1 februarie 2014;
c) infracţiunilor prevăzute la art. 188 şi 189 şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea
victimei.

4. Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală:
a) chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele;
b) numai dacă plângerea prealabilă s-a făcut de către una dintre ele;
c) numai dacă plângerea prealabilă s-a făcut de către toate persoanele.

5. În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât

după un termen de:
a) un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă;
b) un an și șase luni, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin
hotărâre definitivă;
c) doi ani, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre
definitivă.

Sunt participanţi:
A. autorul, instigatorul şi complicele
B. coautorul, instigatorul şi complicele
C. autorul

Constituie măsuri de siguranţă:

A. confiscarea extinsă
B. obligarea de a nu părăsi localitatea
C. interzicerea de a părăsi localitatea
În cazul instigării, hotărârea de a săvârşi infracţiunea:
A. aparţine autorului
B. aparţine instigatorului
C. aparţine în mod obligatoriu autorului

Se află în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta penală:

A. pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a
altuia, drepturile acestora sau un interes general
B. pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol grav persoana
sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general
C. pentru a salva de la un pericol imediat, şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa sau integritatea
corporală a unei persoane

1.Se află în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta penală:

A. pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol grav persoana
sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general
B. pentru a salva de la un pericol imediat, şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa sau integritatea
corporală a unei persoane
C. pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol
persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general

2. Sunt participanţi:
A. autorul
B. coautorul, instigatorul şi complicele
C. autorul, instigatorul şi complicele

3. Constituie pedepse principale:

A. detenţiunea pe viaţă
B. interzicerea exercitării unor drepturi de la 1 la 5 ani
C. potrivit Codului penal, doar închisoarea şi amenda

4. În cazul instigării, hotărârea de a săvârşi infracţiunea:

A. aparţine autorului
B. aparţine instigatorului
C. aparţine în mod obligatoriu autorului

5. Constituie măsuri de siguranţă:

A. interzicerea de a părăsi localitatea
B. obligarea de a nu părăsi localitatea
C. confiscarea extinsă
 TEST 2
1. Se află în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta penală:
a) pentru a salva de la un pericol iminent, şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa
sau integritatea corporală a unei persoane;
b) pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva
altei persoane;
c) depăşind limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu
împrejurările în care s-a produs atacul și nu se afla într-o stare de tulburare sau
temere.
2. Există legitimă apărare dacă:
a) atacul este îndreptat asupra unui bun al celui care ripostează;
b) atacul este verbal sau scris;
c) atacul este dezlănţuit de un iresponsabil şi cel care ripostează cunoaşte acest
lucru;
d) atacul pune în pericol persoana celui atacat ori interesul general.

3. Constituie cauze de impunitate:

a) cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;
b) împiedicarea săvârşirii infracţiunii;
c) retragerea mărturiei mincinoase intervenită oricând;
d) împiedicarea de către făptuitor a producerii rezultatului, împiedicare ce a avut
loc mai înainte sau ulterior descoperirii faptei.

4. Există stare de necesitate dacă sunt îndeplinite şi condiţiile:

a) pericolul iminent este urmarea nemijlocită a unei activităţi omeneşti responsabile
îndreptate împotriva unei persoane;
b) pericolul este iminent;
c) pericolul iminent ameninţă orice bun al persoanei.

Raspunsuri test 2
1. b; 2. a, d; 3. b; 4. b;
 TEST 3

1. Constituie pedepse principale:

a. detenţiunea pe viaţă;
b. interzicerea exercitării unor drepturi de la 1 la 5 ani;
c. potrivit Codului penal, doar închisoarea şi amenda.

2. Limitele generale minime şi maxime ale închisorii sunt cuprinse între:

a. 1 lună - 25 ani
b. 15 zile - 25 ani
c. 15 zile - 30 ani

3. Minorului care săvârşeşte infracţiuni i se pot aplica:

a. măsuri educative neprivative de libertate sau privative de libertate;
b. pedepse principale, complementare şi măsuri educative;
c. pedepse şi măsuri de siguranţă.

4. Scopul măsurilor de siguranţă constă în:

a. reeducarea condamnatului;
b. înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute
de legea penală;
c. se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală,
nejustificată.

5. Când persoana faţă de care s-a luat măsura de siguranţă a obligării la

tratament medical nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune:
a. arestarea preventivă
b. interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată
c. internarea medicală.

Raspunsuri test 3
1. a; 2. c; 3. a, c; 4. b; 5. c.
 TEST 4
1. Răspunde din punct de vedere penal:
a. orice persoană juridică, indiferent de forma de organizare;
b. statul;
c. orice persoană juridică, cu excepția statului și a autorităților publice.

2. Persoana juridică răspunde penal pentru infracțiunile:

a. săvârșite în realizarea obiectului de activitate;
b. săvârșite în interesul ori în numele persoanei juridice;
c. săvârșite în interesul și în numele persoanei juridice.

3. Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul:

a. infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care
au fost comise;
b. infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, comise după data de 1
februarie 2014;
c. infracţiunilor prevăzute la art. 188 şi 189 şi al infracţiunilor intenţionate urmate
de moartea victimei.

4. Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală:
a. chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele;
b. numai dacă plângerea prealabilă s-a făcut de către una dintre ele;
c. numai dacă plângerea prealabilă s-a făcut de către toate persoanele.

5. În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere

decât după un termen de:
a. un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă;
b. un an și șase luni, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre
definitivă;
c. doi ani, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă.

RASPUNSURI TEST 4
1. c; 2. a, b; 3. a, c; 4. a; 5. a;