Răspunsurile corecte sunt notate cu roșu.

1. La infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare:

a) Coautoratul este posibil;
b) Subiectul pasiv secundar este statul, prin organul judiciar al cărui activitate a fost periclitată; *statul
este subiect pasiv principal, subiectul pasiv secundar fiind persoana acuzată pe nedrept de
săvârşirea unei fapte penale.
c) Obiectul juridic special adiacent se referă la relaţiile sociale privind normala desfăşurare a actelor de
justiţie. *obiectul juridic princpial constă în relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei/normala
desfăşurare a actelor de justiţie, în timp ce obiectul juridic secundar/adiacent constă în relaţiile
sociale care privesc demnitatea, onoarea, libertatea persoanei.
2. În cazul în care prin acelaşi denunţ mai multe persoane sunt învinuite de aceeaşi infracţiune, se va
reţine:
a) O singură infracţiune de inducere în eroare a organelor judiciare;
b) Mai multe infracţiuni de inducere în eroare a organelor judiciare în concurs; *dacă prin
sesizări succesive sau chiar aceeaşi sesizare sunt învinuite mincinos mai multe persoane, se va reţine
un concurs de infracţiuni, deoarece sunt afectate relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei cu
privire la fiecare din aceste persoane.
c) O singură infracţiune de inducere în eroare a organelor judiciare în variantă agravată.
3. Infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare se pedepseşte mai grav, potrivit art. 268
C.pen., când:
a) Învinuirea mincinoasă a avut ca efect arestarea sau condamnarea unei persoane;
b) S-au produs ori ticluit probe nereale în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de
legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană;
c) Fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
4. În cazul inducerii în eroare a organelor judiciare, sesizarea penală:
a) Nu se poate referi la o faptă care ar expune persoana la o sancţiune disciplinară;
b) Se poate referi la săvârşirea unei contravenţii;
c) Se poate referi doar la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
5. Omisiunea sesizării (art. 267 C.pen.) se poate comite din punct de vedere al vinovăţiei:
a) Numai cu intenţie;
b) Numai din culpă;
c) Atât cu intenţie, cât şi din culpă.
6. Infracţiunea de omisiunea sesizării:
a) Instituie pentru subiectul activ o obligaţie de sesizare de îndată după luarea la cunoştinţă de
săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi
îndeplineşte sarcinile;
b) Se poate săvârşi numai cu intenţie directă sau indirectă;
c) Este o infracţiune de pericol.
7. Infracţiunea de omisiunea sesizării poate avea ca subiect activ:
a) Orice angajat;
b) Numai un funcţionar public;
c) Orice persoană care răspunde penal.
8. Omisiunea sesizării este o infracţiune:
a) De serviciu;
b) Care împiedică înfăptuirea justiţiei;
c) De corupţie.
9. Ajutorul dat făptuitorului, în urma unei înţelegeri avute cu acesta anterior săvârşirii faptei, pentru
zădărnicirea urmăririi penale, a judecăţii sau a executării pedepsei, reprezintă infracţiunea de:
a) Favorizarea făptuitorului;
b) Tăinuire;
c) Complicitate la acea infracţiune. *înţelegerea trebuie să intervină după săvârşirea faptei penale
pentru a se putea reţine infracţiunea de favorizare a făptuitorului sau cea de tăinuire, orice
înţelegere anterioară sau concomitentă comiterii faptei penale atrăgând reţinerea complicităţii.
10. Infracţiunea de favorizarea făptuitorului:
a) Intră întotdeauna în concurs cu infracţiunea de tăinuire; *favorizarea reprezintă forma cea mai
simplă de ajutor, putând fi văzută ca o normă generală şi deci subsidiară, astfel încât dacă
făptuitorul are o calitate specială (de exemplu, martor) sau dacă fapta se realizează prin modalităţi
care întrunesc conţinutul constitutiv al altor infracţiuni (de exemplu, ajutor dat prin transformarea
bunurilor, care justifică reţinerea infracţiunii de tăinuire), se vor reţine doar acestea din urmă.
b) Se poate săvârşi printr-o acţiune sau printr-o inacţiune;
c) Poate fi săvârşită şi de un membru de familie al făptuitorului, dar fapta nu se pedepseşte.
11. În cazul infracţiunii de favorizare a făptuitorului, ajutorul:
a) Se poate acorda în timpul executării pedepsei;
b) Se poate acorda înainte de executarea pedepsei;
c) Se poate acorda în timpul săvârşirii faptei.
12. Fapta de a nu aduce la cunoştinţa organelor judiciare unele împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar
duce la stabilirea nevinovăţiei unei persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de:
a) Omisiunea sesizării;
b) Fapta nu constituie infracţiune;
c) Nedenunţarea unor infracţiuni.
13. În cazul infracţiunii de tăinuire:
a) Fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul tăinuit poate consta într-o infracţiune
de furt;
b) Sora tăinuitorului beneficiază de cauza de nepedepsire dacă foloseşte bunul tăinuit de fratele
ei;
c) Nu există situaţie premisă.
14. Fapta de a avea o înţelegere prealabilă cu autorul unui furt de a-i depozita bunurile sustrase poate
constitui infracţiunea de:
a) Tăinuire;
b) Complicitate la furt;
c) Favorizarea făptuitorului.
15. Elementul material al infracţiunii de tăinuire poate consta în:
a) Transformarea unui bun cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte penale;
b) Sustragerea unui bun cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte penale;
c) Înlesnirea valorificării unui bun cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte penale.
16. Situaţia premisă în cazul infracţiunii de tăinuire poate consta în:
a) O infracţiune contra patrimoniului;
b) O faptă prevăzută de legea penală din care rezultă un bun;
c) O hotărâre judecătorească de condamnare pentru o infracţiune contra patrimoniului.
17. În cazul tăinuirii (art. 270 C. pen.):
a) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate depăşi maximul special prevăzut de lege pentru fapta
din care provine bunul;
b) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât aceea care s-a aplicat autorului faptei din
care provine bunul;
c) Pedeapsa aplicată tăinuitorului se reduce dacă pentru autorul faptei din care provine bunul s-au
reţinut circumstanţe atenuante.
18. Fapta persoanei care, în schimbul unei sume de bani, ascunde un bun despre care, în momentul
primirii, a aflat că provine din furt, reprezintă:
a) Complicitate la furt;
b) Tăinuire;
c) Favorizarea făptuitorului.
19. Tăinuirea săvârşită de un membru de familie:
a) Se pedepseşte în aceleaşi condiţii ca orice tăinuire;
b) Se pedepseşte cu o pedeapsă redusă;
c) Nu se pedepseşte.
20. În cazul în care o persoană nu sesizează organele penale despre săvârşirea unei tentative la omor:
a) Se poate reţine infracţiunea de nedenunţare;
b) Se poate reţine infracţiunea de omisiunea sesizării;
c) Fapta nu este infracţiune.
21. Se poate reţine săvârşirea infracţiunii şi din culpă la:
a) Nedenunţare;
b) Omisiunea sesizării;
c) Inducerea în eroare a organelor judiciare.
22. În cazul infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare:
a) Tentativa nu se pedepseşte;
b) Există o cauză justificativă dacă persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare
declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă
de care s-a făcut denunţu sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele
sunt nereale;
c) Fapta se poate săvârşi şi prin producerea de probe nereale în scopul de a dovedi existenţa unei
fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană.
23. Dacă făptuitorul îi promite unei persoane care vrea să săvârşească un furt că îl va favoriza, astfel
încât acesta să nu mai poate fi tras la răspundere penală:
a) Se reţine infracţiunea de favorizare a făptuitorului;
b) Se reţine complicitate la infracţiunea de furt;
c) Se reţine o tentativă la favorizarea făptuitorului, care nu este însă pedepsită, dacă promisiunea nu a
fost îndeplinită.
24. Infracţiunea de tăinuire:
a) Poate fi reţinută şi dacă făptuitorul nu a cunoscut că bunul provine din săvârşirea faptei
prevăzute de legea penală, dar a prevăzut acest lucru din împrejurările concrete ale cauzei;
b) Poate fi săvârşită şi prin transformarea unui bun provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute
de legea penală;
c) Se pedepseşte în forma tentativei.
25. Fapta unui funcţionar public de a nu sesiza autorităţile după ce a luat cunoştinţă că un coleg şi-a
omorât soţia:
a) Reprezintă infracţiunea de nedenunţare; *fapta comisă de colegul său nu are legătură cu serviciul
în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, însă intră în categoria infracţiunilor contra vieţii, astfel că
se va reţine nedenunţarea.
b) Reprezintă infracţiunea de omisiunea sesizării;
c) Nu se pedepseşte dacă, după punerea în mişcare a acţiunii penale, înlesneşte tragerea la
răspundere penală a autorului.
26. În cazul infracţiunii de favorizarea făptuitorului:
a) Ajutorul dat făptuitorului poate privi îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, civilă sau de altă
natură; *ajutorul priveşte strict cauzele penale.
b) Forma de vinovăţie poate fi şi intenţia depăşită;
c) Nu există obiect material.
27. Neînştiinţarea autorităţilor, săvârşită cu intenţie, cu privire la comiterea unei infracţiuni de
determinarea sau înlesnirea sinuciderii:
a) Reprezintă infracţiunea de nedenunţare;
b) Nu se pedepseşte dacă acela care nu înştiinţează este un membru de familie al autorului
infracţiunii de determinarea sau înlesnirea sinuciderii;
c) Nu reprezintă infracţiune.
28. X, Y şi Z au avut o dispută verbală cu A. Peste două zile X şi Y, înarmaţi cu bâte, l-au urmărit pe A
timp de două ore, fiind înţeleşi să îi aplice acestuia o corecţie fizică pentru insultele proferate. X l-a
prins pe A, l-a imobilizat, în timp ce Y i-a aplicat mai multe lovituri puternice cu bâta în zona
toracelui, lăsându-l în stare de inconştienţă. Cei doi au plecat de la locul faptei şi s-au întâlnit
întâmplător cu Z, căruia i-au povestit cele întâmplate. Z s-a deplasat pentru a verifica gravitatea
loviturilor. L-a găsit pe A în stare de inconştienţă şi pentru că a constatat că acesta avea bunuri asupra
sa (ceas, telefon, portofel) şi le-a însuşit, iar seara, când s-a întâlnit cu X şi Y le-a împărţit pe acestea.
Pentru însănătoşire A a necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale.
a) În sarcina lui X se poate reţine complicitate la infracţiunea de omor;
b) În sarcina lui Z se poate reţine infracţiunea de tâlhărie; *Z nu a fost cel care a pus victima în stare de
inconştienţă, ci doar a profitat de această stare.
c) În sarcina lui Y se poate reţine infracţiunea de tăinuire. *Y putea să prevadă că bunurile provin
din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
29. Infracţiunea de omisiunea sesizării:
a) Are subiectul activ necircumstanţiat;
b) Poate fi comisă de către o persoană care a luat cunoştinţă de o faptă prevăzută de legea penală contra
vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane;
c) Are ca formă de vinovăţie intenţia sau culpa.
30. X a pătruns noaptea într-un depozit de materiale de construcţii cu intenţia de a sustrage 3 cutii de
faianţă pentru a-şi renova bucătăria. După ce a pătruns în interior a realizat că i-ar fi utile şi alte
materiale de construcţie (nisip, ciment, adeziv etc.), dar şi-a dat seama că dacă le-ar sustrage şi pe
acestea nu ar avea unde să le depoziteze. De aceea l-a sunat pe prietenul său P., i-a spus în ce situaţie
se află şi l-a întrebat dacă ar fi de acord ca materialele sustrase să fie depozitate la el, pentru că altfel
nu ar avea rost să le sustragă. P a fost de acord să depoziteze bunurile în garajul său până ce X va
avea nevoie de ele. După ce a descărcat bunuile sustrase în garaj, X a fost prins de poliţie. În cauză:
a) Se va putea reţine infracţiunea de favorizarea făptuitorului în sarcina lui P, dar nu se va putea reţine
instigare la favorizarea făptuitorului în sarcina lui X;
b) Se va putea reţine infracţiunea de tăinuire în sarcina lui P;
c) Nu se va putea reţine infacţiunea de tăinuire în sarcina lui P.
31. Infracţiunea de nedenunţare se sancţionează penal dacă omisiunea de a denunţa se referă la:
a) Infracţiunea de vătămare corporală care a avut ca urmare punerea în primejdie a vieţii persoanei;
b) Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
c) Infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii, atunci când sinuciderea a avut loc.
32. Nu se poate comite în coautorat:
a) Infracţiunea de favorizarea făptuitorului;
b) Infracţiunea de nedenunţare; *există o obligaţie individuală a fiecărei persoane de a aduce la
cunoştinţa organelor oficiale comiterea oricăreia dintre faptele la care face trimitere art. 266 C.pen.
c) Infracţiunea de tăinuire.
33. Infracţiunea de nedenunţare se sancţionează penal dacă omisiunea de a denunţa se referă la:
a) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, atunci când doar încercarea de sinucidere a avut loc;
b) Viol care a avut ca urmare moartea victimei;
c) Tâlhărie în formă simplă.
34. Infracţiunea de favorizare a făptuitorului:
a) Este comisă, de regulă, de către avocat în cadrul exercitării profesiei, deoarece prin asistenţa juridică
acordată suspectului sau inculpatului acesta îngreunează procesul penal;
b) Presupune întotdeauna preexistenţa unei infracţiuni consumate, comisă de către cel favorizat;
*infracţiunea are ca situaţie premisă orice faptă prevăzută de legea penală, săvârşită în formă
consumată sau tentată.
c) Are drept cauză specială de nepedepsire comiterea faptei de un membru de familie.
35. Infracţiunea de favorizare a făptuitorului:
a) Se poate comite şi cu praeterintenţie;
b) Se va reţine în sarcina lui X atunci când acesta îi promite lui Y, înainte de comiterea unei înşelăciuni,
că, după ce Y va comite înşelăciunea, X îl va lăsa pe Y să se ascundă câteva zile în apartamentul său,
promisiune care ulterior este nerespectată de X;
c) Este o infracţiune de pericol.
36. Tăinuirea:
a) Poate avea ca obiect un înscris;
b) Se va comite întotdeauna în forma agravată atunci când bunul tăinuit are o valoare de peste 2.000.000
de lei;
c) Presupune întotdeauna ca bunul tăinuit să provină din săvârşirea unei infracţiuni.
37. Inducerea în eroare a organelor judiciare:
a) Este o infracţiunea de rezultat;
b) Este o infracţiune cu subiect activ general;
c) Se urmăreşte din oficiu.
38. Infracţiunea de tăinuire:
a) Presupune întotdeauna urmărirea de către tăinuitor a obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos
material;
b) Nu se poate reţine în sarcina lui X atunci când acesta ascunde în garajul său o maşină de lux,
obiect material al unui furt la care el a participat; *participantul la fapta penală din care provine
bunul nu poate fi subiect activ al infracţiunii de tăinuire.
c) Nu se sancţionează şi în forma tentativei.
39. Infracţiunea de nedenunţare:
a) Se va reţine în cazul nedenunţării unei infracţiuni de luare de mită;
b) Nu are obiect material;
c) Nu are forme agravate în Codul penal.
40. Infracţiunea de tăinuire:
a) Se va reţine indiferent dacă promisiunea de tăinuire a bunului a fost făcută înainte sau după comiterea
faptei;
b) Se poate comite şi de către un funcţionar public;
c) Se va reţine şi în sarcina lui X, care îl ajută pe Y să vândă un bun fără a cunoaşte că bunul a fost furat
anterior de Y.
 1. X, aflând că Y vrea să îşi ucidă soţia, i-a spus acestuia că dacă se hotărăşte să o facă, el nu va spune
nimănui despre aceasta. Acest lucru s-a şi întâmplat. X a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de
nedenunţare.
Este corectă această încadrare juridică?

X va răspunde pentru complicitate la infracţiunea de omor (art. 188), iar nu nedenunţare.

Nu se poate reţine infracţiunea de nedenunţare, deoarece aceasta trebuie să fie ulterioară comiterii
faptei. De asemenea, din moment ce ne aflăm în prezenţa unei participaţii penale, nedenunţarea nu poate fi
reţinută, întrucât ar fi vorba de autodenunţare.

2. S-a reţinut că X a primit de la Y, autorul unui furt, mai multe bunuri, pentru ca acestea să nu fie
găsite la domiciliul său, în eventualitatea unei percheziţii. Mai mult, X a primit de la Y o sumă de
bani pentru a-i depozita aceste bunuri. X a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de tăinuire în
concurs cu favorizarea făptuitorului.
Ce trebuie să decidă instanţa?

X răspunde numai pentru comiterea infracţiunii de tăinuire [art. 270 alin. (1)].

3. S-a reţinut că X, în timp ce era cercetat pentru infracţiunea de omor calificat, s-a autodenunţat pentru
comiterea unei infracţiuni de furt, pentru a-l scăpa de rigorile legii pe autorul real al acestei
infracţiuni, Y, fratele său.
Ce trebuie să decidă instanţa?

În sarcina lui X s-ar fi putut reţine infracţiunea de favorizare a făptuitorului, însă fiind vorba de
fratele inculpatului, este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 269 alin. (3).

*Nu putem vorbi de inducere în eroare a organelor judiciare. Fapta nu reprezintă infracţiunea
de inducere în eroare când o persoană se autoînvinuieşte mincinos ori produce probe împotriva sa,
putându-se ridica, eventual, problema favorizării făptuitorului, dacă are ca scop ascunderea
adevăratului făptuitor.