TITLUL I - INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI

Capitolul I – Infracțiuni contra vieții

1. Obiectul material al infracţiunii de omor este reprezentat de:

a. corpul persoanei
b. acţiunea ucigătoare
c. corpul persoanei în viaţă
d. un bun mobil sau instrumentul cu ajutorul căruia se comite infracțiunea.

2. Infracțiunea de omor poate fi comisă:

a. și printr-o acțiune îndreptată asupra psihicului victimei
b. prin inacțiune, chiar dacă făptuitorul nu avea obligația legală de a acționa
c. numai printr-o acțiune
d. indiferent de timp și loc.

3. Infracțiunea de omor se poate comite:

a. și în formă continuată
b. numai cu intenție, indiferent de forma sa, chiar și cea supravenită
c. numai asupra unei persoane în viață
d. cu toate formele intenției, chiar și cea depășită.

4. Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii de omor:

a. nu este niciodată culpa, în niciuna dintre modalitățile sale
b. este prevăzută în norma de incriminare
c. contribuie la stabilirea în concret a periculozității faptei și a făptuitorului, fiind numai
intenţia
d. nu se poate stabili și în funcție de locul comiterii infracțiuni.

5. În cazul infractiunii de omor, participația este posibilă:

a. în forma instigării insiduoase
b. numai în forma instigării și a complicității materiale concomitente
c. numai în forma complicității și coautorului
d. în toate formele sale, inclusiv cea impropie.

6. Infracțiunea de omor:
a. este întotdeauna imprescriptibilă
b. devine prescriptibilă, atunci când a rămas în forma tentativei perfecte
c. devine prescriptibilă, când a fost comisă în una din formele secundare de participație
d. este o infracțiune simplă.

7. Omorul comis prin aducerea victimei, de către făptuitor, în stare de neputință de a se apăra,
constituie:
a. omor calificat
b. omor simplu

1
c. omor prin cruzimi
d. omor cu premeditare.

8. Nu se reține tentativa la infracțiunea de omor:

a. când autorul, din eroare a acționat împotriva altei persoane și aceasta decedează
b. atunci când făptuitorul încearcă să ucidă în aceeași împrejuarare trei persoane și nu
moare niciuna
c. când infracțiunea nu s-a consumat, fatorită folosirii unor mijloace defecte.

9. Eroarea cu privire la persoana împotriva căreia este îndreptatã acţiunea ucigătoare:

a. înlătură răspunderea penală a autorului
b. diminuează răspunderea penală a autorului
c. nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte răspunderea penală a autorului
d. înlătură caracterul penal al faptei.
10.În cazul infracțiunii de omor, există raport de cauzalitate între activitatea făptuitorului și
moartea victimei:
a. dacă se stabilește că fără activitatea făptuitorului moartea nu s-ar fi produs
b. dacă la activitatea făptuitorului s-au adăugat exclusiv factori preexistenți sau concomitenți
c. chiar dacă la activiatea făptuitorului s-au adaugat factori posteriori.

11. Infracţiunea de omor:

a.devine prescriptibilă când se comite de un minor, deoarece minoritatea este o stare generală
obligatorie de atenuare
b. se consumă în momentul comiterii acţiunii incriminate
c. se consumă în momentul producerii urmării imediate, adică al instalării morţii
persoanei, indiferent de perioada de timp care trece de la data comiterii elementului
material și cea a instalării morții cerebrale a victimei
d. poate cunoaște toate formele tentativei, inclusiv cea absurdă.

12. În cazul infracţiunii de omor:

a.vor imprima acţiunii un caracter ucigător regiunea anatomică vizată de către făptuitor și
nu cea efectiv lezată în concret, precum și mijloacele alese de autor pentru executarea
acţiunii și intensitatea loviturii
b. pentru stabilirea formei și a modalității vinovăției interesează și numărul de făptuitori
c. legătura de cauzalitate rezultă ex re
d. este de neconceput în lipsa obiectului material, deoarece urmarea imediată constă în
decesul victimei.

13. La infracţiunea de omor:

a. actele pregătitoare sunt posibile şi se pedepsesc, fiind asimilate tentativei
b. actele pregătitoare sunt posibile în toate formele sale
c. tentativa este posibilă şi se pedepseste întotdeauna
d. datorită gravității ei, nu poate fi absorbită de nici o altă infracțiune.

2
14. Fapta aceluia care a aplicat victimei o lovitură puternică cu o sabie, în zona capului,
provocându-i o leziune gravă în urma căreia victima a decedat după 3 zile, întruneşte elementele
constitutive ale infracțiunii:
a. de omor
b. de ucidere din culpă
c. de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte
d. omor calificat.

15. Aruncarea cu putere, de la mică distanţă, a unei pietre de pavaj stradal spre capul unei
persoane şi rănirea acesteia, la cap, cu urmarea unor leziuni ce necesită 15 de zile de îngrijiri
medicale reprezintă:
a. tentativă la infracţiunea de omor
b. vătămare corporală
c. loviri sau alte violențe
d. o infracțiune care antrenează aplicarea obligatorie și a unei pedepse complementare,
imprescriptibilă.

16. Se poate reţine infracţiunea de omor calificat:

a.în varianta omorului săvârşit din interes material, atunci când făptuitorul urmăreşte
dobândirea unei succesiuni în raport cu victima
b.când făptuitorul urmăreşte dobândirea unei recunoașteri morale în raport cu victima
c.când făptuitorul urmăreşte sustragerea unei sume de bani din posesia victimei
d. în cazul omoruluicomis de către o persoană care a comis anterior infracțiunea de lovirisau
vătămări cauzatoare de moarte sau o ucidere din culpă în formă agravată.

17. Infracțiunea de omor calificat.

a. poate fi o infracțiune complexă
b. poate fi o infracțiune progresivă
c. nu poate da naștere în același timp și recidivei postcondamnatorii și recidivei postexecutorii
d. reținerea sa poate fi împiedicată de obținerea anterioară a reabilitării pentru o tentativă de
omor.

18. Agravanta premeditării, în cazul omorului săvârșit cu premeditare:

a. este o circumstanță reală
b. este o cirsumnstanță personală
c. se răsfrânge asupra tuturor participanților, chiar dacănumai unii au premeditat omorul
d. poate da naștere unei infracțiuni simple sau complexe.

19. Constituie omor calificat,prevăzut de art. 189 Cod penal:

a. omorul comis în public
b. omorul asupra unui magistrat, polițist ori militar
c. omorul asupra unei femei gravide
d. omorul săvârșit de o persoană care a mai comis un omor.

20.Constituie infracțiunea de omor calificat comis din interes material:

3
a. omorul comis de debirentier asupra credirentierului în scopul încetării obligației de
plată a rentei
b. omorul comis asupra unei persoane pentru a o deposeda pe aceasta de un portofel în care știe
ca se află o sumă de bani
c. omorul comis de legatarul universal asupra unicului moștenitor în scop de răzbunare
d. uciderea soțului de către soție, pentru ca aceasta să intre în posesia asigurării de viață a
soțului.

21. Omorul este calificat dacă este comis:

a. asupra soțului, dar numai dacă aceștia locuiesc împreună
b. asupra unei femei gravide, indifenent dacă această stare era vizibilă sau nu, dar ea este
cunoscută de către făptuitor
c. pentru a ascunde comiterea unei piraterii
d. prin aplicarea unei puternice lovituri cu un pumnal în zona inimii victimei.

22. Omorul comis pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni, se poate comite:
a. cu oricare dintre formele intenției
b. spontan sau cu premediatre
c. numai cu intenție directă
d. trebuie să aibă în antecedență (în forma ascunderii) numai infracțiuni comise cu violență.

23. Omorul calificat:

a. implică existenţa unui interval de timp între luarea hotărârii de a comite infracţiunea şi
săvârşirea acesteia, chiar dacă făptuitorul nu a chibzuit asupra faptei şi nu a pregătit-o
b. se poate reţine, indiferent dacă făptuitorul a obţinut sau nu satisfacerea interesului
urmărit
c. se poate reţine şi când mobilul omorului a fost gelozia, dacă în urma infracţiunii
făptuitorulrealizează un avantaj material
d.din interes material, nu se poate reţine dacă interesul material urmărit este legitim.

24. Constituie infracţiunea de omor calificat, omorul comis în una din următoarele împrejurări:
a. în timpul nopţii sau în loc public
b. de către o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică sau paralizantă
c. prin cruzimi sau asupra unei femei gravide
d. de două sau mai multe persoane împreună.

25. Dacă făptuitorul a ucis, în aceeaşi împrejurare, cu intenţie două persoane, se reţine:
a. săvârşirea a două infracţiuni de omor simplu, aflate în concurs real sau ideal
b. săvârşirea unei singure infracţiuni de omor
c. săvârşirea unei unice infracţiuni de omor calificat, ca infracțiune complexă
d. omor calificat, indiferent că victimele au fost ucise printr-o acţiune unică, cât şi prin
acţiuni succesive.

26. Uciderea unei persoane prin aplicarea a 80 de lovituri cu cuțitul în zone vitale, dar și nevitale
reprezintă:
a. omor simplu

4
b. omor calificat
c. o infracțiune la care este posibilă reținerea cauzei de impunitate a împiedicării
producerii rezultatului.

27. La infracţiunea de determinarea sau înlesnirea sinuciderii:

a.nu se poate reține împiedicarea producerii rezultatului
b. urmarea imediată constă în decesul persoanei sau în încercarea acesteia de a se sinucide
c. legătura de cauzalitate rezultă ex re
d. se reține, chiar dacă făptuitorul a comis determinarea prin ușoare constrângeri morale.

28. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii este mai gravă,atunci când fapta s-a comis față de:
a. un minor
b. soț sau rudă apropiată
c. o persoană ce nu putea fi stăpână pe acținile sale sau faţă de o persoană care nu era în
stare să-şi dea seama de fapta sa
d. când sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc sau când fãptuitorul a profitat de
starea de neputinţă a victimei de a se apăra.

29.La infracţiunea de determinarea sau înlesnirea sinuciderii:

a. tentativa este posibilă şi se pedepseşte
b. tentativa nu este posibilă
c. tentativa este posibilă şi nu se pedepseşte
d. forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.

30. La infracțiunea de ucidere din culpă, este posibilă:

a. numai participația proprie
b. participația proprie sau impropie, după caz
c. numai participația improprie
d. prescripția răspunderii penale.

31. Dacă prin uciderea prin culpă s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane:
a. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de alin. 1 și 2 se majorează cu cel mult o treime
b. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de alin. 1 și 2 se pot majora cu cel puțin jumătate
c. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de alin. 1 și 2 se majorează cu cel mult jumătate
d. se va reține o singură infracţiune de ucidere din culpă în variantă agravată, ca infracțiune
simplă.

32. La infracțiunea de ucidere din culpă nu este posibil a se reține niciodată:

a. coautoratul sau tentativa, în niciuna dintre formele sale
b. comiterea sa în formă progresivă
c. săvârșirea acesteia în formă continuată
d. un concurs de infracțiuni, dacă victimele decedează în urma aceluiași accident rutier, în
aceeași împrejurare.

33. Uciderea din culpă este o infracţiune:

a. comisivă, care se poate săvârşi doar prin acţiune

5
b. comisivă, care se poate săvârşi atât prin acţiune, cât şi prin inacţiune
c. de pericol
d. simplă, complexă sau progresivă.

34. Uciderea din culpă se reţine în variantă agravată:

a. când fapta a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună
b. când prin fapta comisă s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane
c. când fapta a fost comisă de către o persoană care a mai săvârşit un omor
d. dacă este săvârşită în public.

35. Omorul calificat și uciderea din culpă:

a. pot fi infracțiuni complexe
b. în cazul pluralității de subiecți pasivi, va lua naștere o pluralitate de infracțiuni
c. în cazul acestora, forma de vinovăție cu care se comit este expres prevăzută de lege
d. nu au subiecți circumstanțiați.

36. Infracțiunea de ucidere din culpă:

a. fiind o infracțiune contra vieții persoanei, aceasta este imprescriptibilă
b. fiind o infracțiune contra vieții persoanei, în cazul acesteia nu se poate dispune o condamnare
cu suspendare sub supraveghere sau o eventuală liberare condiționată
c. nu poate cunoaște niciodată niciuna dintre formele atipice ale tentativei întrerupte.

37. Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. infracțiunile comise cu intenție indirectă, care au avut ca urmare moartea unei persoane sunt
imprescriptibile
b. numai infracțiunile comise cu intenție directă care au avut ca urmare moartea unei persoane
sunt imprescriptibile
c. infracțiunile comise din culpă, care au avut ca urmare moartea unei persoane sunt
imprescriptibile
d. infracțiunile comise cu praeterintenție, care avut ca urmare moartea unei persoane sunt
imprescriptibile.

38. În cazul infracțiunilor contra vieții persoanei:

a. acestea se pot săvârși cu orice formă de vinovăție
b. forma de vinovăție este de natură a schimba încadrarea juridică a faptei
c. subiectul pasiv nu poate fi niciodată o persoană juridică
d. modalitatea formei de vinovăție schimbă încadrarea juridică a faptei.

Capitolul II – Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății

1. În cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe:

a. trebuie să se producă o lezare fizică ce necesită minim o zi de îngrijiri medicale
b. trebuie ca numărul maxim de zile de îngrijiri medicale să nu îl depășescă pe cel al concediului
medical sau al recuperării medicale
c. trebuie ca numărul maxim de zile de îngrijiri medicale să nu depășescă 90 de zile
d. poate fi o infracțiune simplă sau progresivă.

6
2. Infracţiunea de lovire sau alte violenţe:
a. se consumă în momentul apariţiei efectelor dureroase sau vătămătoare
b. are întotdeauna obiect material
c. se consumă în momentul atingerii violente a corpului victimei
d. se sancţionează şi în forma tentativei.

3. Actele de violenţă intenţionate care au pricinuit victimei o vătămare ce necesită pentru

vindecare 20 de zile de îngrijiri medicale,poate constitui infracţiunea de:
a. vătămare corporală
b. lovire sau alte violenţe, alin. (2) C. pen.
c. lovire sau alte violenţe, alin. (1) C. pen.
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.

4. În cazul în care pentru vindecare sunt necesare între 88 și 92 de zile de îngrijiri medicale se va
reține comiterea infracțiunii:
a. de loviri sau alte violențe (art.193 C.pen.)
b. de vătămare corporală (art.194 C.pen)
c. o infracțiune pentru care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală
d. numai cu praeterintenție.

5. Infracţiunea de lovire sau alte violenţe:

a. se comite cu orice formă de vinovăție, deoarece legea nu prevede nimic în acest sens
b. poate da naștere unui concurs ideal omogen de infracțiuni, comis cu forme de vinovăție
diferite
c. este întotdeauna absorbită de infracțiunea de șantaj
d. poate avea ca punct de plecare al prescripției răspunderii penale și momentul epuizării,
dar și momentul consumării sale.

6. Infracțiunea de lovire sau alte violențe este mai gravă atunci când:
a. este comisă asupra unei rude apropriate sau a soțului
b. este comisă asupra unui membru de familie
c. are ca urmare o zi de îngrijiri medicale
d. are ca urmare producerea unei infirmității fizice permanente.

7. Se reține infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 Cod penal:
a. lovirea unei persoane (îmbrâncirea)
b. orice acte de violență asupra unei persoane, numai dacă au produs o minimă suferință
fizică
c. orice acte de violență, dacă au produs suferinte fizice și\sau psihice
d. dacă se comite de către un profesor asupra studentului său, în pauză la universitate.

8. Lovirea sau alte violențe, comise din culpă, ce au produs o vătămare ce necesită 10 zile de
ingrijiri medicale, constituie infracțiunea de:
a. vătămare corporală din culpă

7
b. lovirea sau alte violențe
c. nu constituie infracțiune
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.

9. Lovirea intentionaţă de către făptuitor, cu aceeaşi ocazie, a două persoane constituie:

a. o infracţiune de lovire sau alte violenţe, în formă agravată
b. două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, aflate în concurs real sau ideal
c. o infracţiune de lovire sau alte violenţe în formă continuată
d. o circumstanţă agravantă legală cu caracter general.

10. În cazul infracţiunii de loviri sau alte violențe:

a. tentativa nu este posibilă
b. tentativa este posibilă, însă nu este incriminată
c. tentativa este posibilă şi este incriminată
d. se poate reține o infracțiune simplă, simplă colectivă și progresivă.

11. În cazul infracţiunii prevăzute în art. 193 C. pen.:

a. pentru existenţa acesteia nu este necesar ca autorul să fi comis fapta dintr-un anume
mobil sau într-un anumit scop
b. participaţia penală este posibilă în toate formele sale, inclusiv cea improprie
c. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai în cazul
formei tip a infracțiunii
d. nu se poate schimba încadrarea juridică a faptei în funcție de calitatea subiecților infracțiunii.

12. Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. infracțiunea de loviri sau alte violențe este absorbită natural în cea de omor și absorbită
juridic în cea de ultraj
b. consimțământul victimei în cazul infracțiunii de loviri sau alte violențe nu este valabil,
neoperând ca o cauză lustificativă
c. infracțiunea de loviri sau alte violențe se poate comite și printr-o inacțiune
d.infracțiunea de loviri sau alte violențe nu se mai reține în cazul devierii acțiunii
făptuitorului la o altă persoană.

13. Poate reprezenta infracţiunea de vătămare corporală, fapta prin care s-a pricinuit:
a. pierderea unei proteze
b. pierderea cunoştinţei
c. avortul
d. punerea în primejdie a vieții persoanei, indiferent de forma de vinovăție cu care se comite
fapta.

14. Infracțiunea de vătămare corporală se poate comite:

a. cu oricare dintre formele intenției, chiar și cea depășită sau cu intenție repentină
b. dacă victima și-a pierdut degetul mic de la mâna strângă
c. numai cu praeterintenție
d. numai printr-o acțiune.

8
15. Consecinţele prevăzute de lege pentru ca fapta să constituie infracţiunea de vătămare
corporală sunt:
a. vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale
cel mult de 90 de zile
b. sluţirea, chiar și temporară
c. sluţirea cu caracter permanent și care nu poate fi înlăturată pe care naturală
d. vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, care necesită pentru vindecare îngrijiri
medicale de 90 de zile și recuparare medicală de 100 de zile.

16. Infracțiunea de vătămare corporală se reține dacă s-a produs una din următoarele consecințe:
a. punerea în primejdie a vieții unei persoane, dar numai cu intenție depășită
b. avortul sau o infirmitate temporară fizică sau psihică
c. slăbirea văzului pe o perioadă de 60 de zile
d. pierderea unui simţ sau organ ori încetarea temporară a funcționarii acestora.

17. Infracțiunea de vătămare corporală:

a. poate fi condiționată de numărul de zile de îngrijiri medicale sau de o anumită urmare
imediată prevăzută de lege
b. se comite cu toate formele de vinovăție
c. în varianta avortului, se poate comite și cu intenție indirectă
d. nu se poate comite niciodată din culpă.

18. X îl taie pe față pe Y în formă de Z. Y se vindecă în 19 zile. Precizați care este încadrarea
juridică a faptei comisă de către X:
a. infracțiunea de loviri sau alte violențe, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale
b. infracțiunea de vătămare corporală, raportat la urmarea imediată a faptei
c. tentativă de omor, raportat la instrumentul folosit (cuțitul)
d. o infracțiune pentru care termenul de prescripție al răspunderii penale este de 8 ani.

19. Sunt false următoarele afirmații:

a. diferența dintre loviri sau alte violențe și vătămarea corporală subzistă și sub aspectul
numărului de zile de recuperare medicală
b. infracțiunea de loviri sau alte violențe și vătămarea corporală se pot comite și prin acțiune și
prin inacțiune
c. vătămarea corporală absoarbe natural infracțiunea de loviri sau alte violențe, dar se pot reține
în concurs ideal
d. infracțiunile de loviri sau alte violențe, vătămarea corporală și loviri sau vătămări cauzatoare
de moarte nu se pot reține în concurs ideal, deoarece cea din urmă le absoarbe pe primele în mod
natural.

20. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte implică din partea făptuitorului:
a. intenție directă pentru comiterea lovirii sau vătămării și intenție indirectă față de producerea
morții victimei
b. intenție pentru comiterea lovirii sau a vătămării, chiar dacă față de rezultatul produs (moartea)
făptuitorului nu i se poate impune vreo culpă

9
c. intenție directă pentru comiterea lovirii sau a vătămării și culpa, indifferent de formele
sale față de rezultatul produs (moartea).
d. existența responsabilității la momentul consumării faptei nu și la cel al epuizării acesteia.

21.Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:

a.poate fi culpa
b.este numai praeterintenţia
c. poate fi și intenţia indirectă cu caracter spontan
d. o face pe aceata o infracțiune imprescriptibilă.

22. La infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:

a. obiectul material lipseşte
b. urmarea imediată constă în decesul victimei
c. legătura de cauzalitate rezultă ex re
d. putem identifica și un moment al epuizării.

23. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:

a. este o infracțiune contra vieții persoanei
b. se reține în variantă agravată în caz de pluralitate de subiecți pasivi
c. nu poate atrage reținerea unei recidive, datorită formei de vinovăție cu care se comite
d. nu se poate comite în niciun caz în formă continuată.

24. A îl împinge pe B în urma unei discuții mai aprinse. B cade și se lovește cu capul de
marginea unei clădiri. Acesta se ridică acuzând ușoare dureri în zona capului și merge acasă.
După 2 zile se internează acuzând dureri de cap și amețeli, iar după 10 zile de spitalizare acesta
decedează. Sunt adevărate următoarele afirmații:
a. în speță este vorba despre o infracțiune din culpă
b. se poate reține o infracțiune de omor
c. este vorba despre o infracțiune progresivă, comisă cu praeterintenție
d. termenul de prescripție al răspunderii penale curge de la data consumării infracțiunii.

25. Fapta conducătorului auto care, din culpă, provoacă o vătămare corporală unei persoane,
pentru vindecarea căreia sunt necesare 10 zile de îngrijiri medicale:
a. constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, raportat la numărul de zile de îngrijiri
medicale
b. nu constituite infracţiunea de vătămare corporală din culpă
c. constituie infracţiunea de vătămare corporală
d. fapta nu este infracţiune.

26. Dacă s-a provocat vătămarea corporală din culpă a mai multor persoane:
a. limitele speciale se majorează cu jumătate
b. se va reține o singură infracţiune de vătămare corporală din culpă în variantă agravată
c. se reține un concurs deinfracţiuni de vătămare corporală din culpă (atâtea infracţiuni câte
persoane au fostvătămate)
d. va exista o singură infracţiune complexă.

10
27. Ce are în comun infracțiunea de loviri sau alte violențe cu vătămarea corporală din culpă:
a. au aceeași modalitate de punere în mișcare a acțiunii penale, indiferent de forma tip sau
agravantă a infracțiunilor
b. este posibilă participația în toate formele sale
c. calitatea circumstanțiată a subiecților activi nemijlociți
d. ambele se pot comite și în formă continuă sau continuată.

28. Subiectul activ al infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului poate fi:
a. orice persoană fizică responsabilă penal
b. numai persoana căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare
c. oricare dintre părinţii minorului, indiferent dacă locuiesc sau nu împreună
d. doar părintele minorului.

29. Urmarea socialmente periculoasă a infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului constă
în:
a. punerea în primejdie a sănătăţii minorului
b. punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului
c. punerea în primejdie a vieţii minorului
d. transmiterea unei stări anxioase sau depresive asupra minorului.

30. Aplicarea de lovituri minorului de către unul din părinţi, faptă ce a avut ca efect pierderea
unui organ, poate constitui:
a. infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului în concurs cu cea de vătămare
corporală
b. doar infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului
c. infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului în concurs cu cea de violență în familie
d. o infracțiune continuată.

31. Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului:

a. nu poate cunoaște forma simplă a infracțiunii, ci este necesară o atitudine de continuitate
b. se consumă în momentul creării stării de pericol pentru dezvoltarea fizică, intelectuală
sau morală a minorului
c. se consumă doar în momentul producerii unei vătămări fizice sau psihice efective minorului
d. atrage reținerea unei singure infracțiuni complexe agravante în caz de pluralitate de subiecți
pasivi.

32. În cazul infracţiunii de încăierare, nu se pedepseşte persoana care:

a. a participat la încăierare pentru a apăra pe altul
b. a participat la încăierare pentru a realiza un interes legitim
c. a participat la încăierare împotriva voinţei sale sau care a încercat să-i despartă pe alții.

33. Dacă în cursul săvârşirii infracţiunii de încăierare s-a cauzat o vătămare corporală a uneia
sau mai multor persoane şi nu se cunoaşte care dintre participanţi a realizat-o:
a.se va aplica tuturor, cu excepția victimei, pedeapsa prevăzută în art. 194 alin. 1 Cod penal
b.se va aplica tuturor, cu excepția victimei, pedeapsa prevăzută în art. 194 alin. 1 Cod penalal
cărei maxim se majorează cu un an

11
c.se va aplica tuturor, cu excepția victimei, pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

34. Tentativa se pedepsește:

a. în cazul tuturor infracțiunilor contra vieții comise cu intenție
b. în cazul infracțiunii de vătămare corporală comisă cu intenție directă
c. în cazul infracțiunii de vătămare corporală comisă cu intenție indirectă
d. și în cazul infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.

35. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul
următoarelor infracţiuni:
a.vătămarea corporală din culpă, dar numai în forma de bază
b. vătămarea corporală în forma de bază
c. lovirea sau alte violenţe în ambele forme ale sale și vătămarea corporală din culpă.

Capitolul III – Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie

1. Constituie infracțiunea de violență în familie:

a. omorul comis asupra concubinului sau logodnicului
b. omorul comis asupra unei rude în linie dreaptă
c. omorul comis de fratele firesc al adoptatului asupra acestuia din urmă
d. omorul comis asupra unei rude de gradul IV în linie colaterală.

2. Infracțiunea de lovire, dacă subiectul pasiv este un membru de familie cu făptuitorul, se

pedepsește:
a. numai cu închisoarea
b. cu închisoare sau cu amendă
c. numai cu amendă.

3. Uciderea fratelui mamei, reprezintă:

a. omor
b. omor calificat
c. violență în familie
d. o infracțiune imprescriptibilă.

4. Omorul comis asupra soţului sau unei rude apropiate:

a. nu se poate reţine în cazul în care victima este fiul fratelui tatălui făptuitorului
b. nu se poate reţine în cazul în care victima este soţia fratelui tatălui făptuitorului
c. nu se poate reţine în cazul în care făptuitorul era despărţit în fapt de soţia sa (victima) care
locuia
în altă localitate.

5. Omorul săvârşit asupra fratelui soţiei reprezintă:

a. omor calificat, comis asupra unui membru de familie
b. omor simplu
c. violență în familie.

12
6. Sunt adevărate afirmațiile:
a. omorul asupra soţului se mai numește uxoricid
b. omorul asupra părinților sau fratelui/surorii se mai numește paricid sau fratricid
c. subiect pasiv al infracţiunii de violență în familie nu poate fi fiica făptuitorului, dacă este
adoptată
d.nu se poate reține violența în familie dacă făptuitorul bate victima, fratele său biologc, dar care
este adoptat de altă familie și făptuitorul cunoștea acest lucru.

7. Uciderea copilului nou-născut, cu intenție directă,comis imediat după naștere, de către mama
aflată într-o stare de tulburare nepricinuită de către actul nașterii, constituie:
a. omor calificat, asupra unei persoane aflată în neputință de a se apăra
b. omor simplu
c. pruncucidere
d. violență în familie.

8. Infracţiunea de ucidere a noului născut (art. 200 C.pen.):

a. reprezintă suprimarea vieţii unui nou-născut comisă de un părinte
b. se săvârseşte imediat după naştere
c.niciodată nu poate fi comisă și în coautorat
d. este imprescriptibilă.

9. Constituie infracţiunea de pruncucidere, omorul comis de:

a. mamă, cu premeditare
b. mamă, aflată într-o stare de tulburare psihică pricinuită sau nepricinuită de actul
nașterii
c.și tatăl copilului nou-născut
d. mamă aflată într-o stare de tulburare psihică pricinuităobligatoriu de naştere.

10. Pentru a se reține infracțiunea de ucidere a copilului nou-născut de către mamă, sunt necesare
următoarele condiții:
a. o calificare a subiectului activ și pasiv
b. un termen de maxim 48 de ore de la naștere
c. fapta să fie comisă numai cu intenție indirectă
d. fapta se poate comite cu orice formă de vinovăție.

11. Subiectul pasiv al infracţiunii de pruncucidere:

a.este copilul nou-născut, cu condiţia de a fi viabil
b.este copilul nou-născut, cu condiţia să fie viu
c.dacă este plural, va da naștere unui concurs de infracțiuni real sau ideal.

12. Prin infracţiunea de pruncucidere se înțelege uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat
după naştere de către mama aflată:
a. într-o stare de tulburare psihică pricinuită de naştere
b. în stare de beţie involuntară şi completă
c. într-o stare de tulburare psihică gravă pricinuită de naştere
d. într-o stare de tulburare psihică gravăchiar și nepricinuită de naştere.

13
13. Participanţii la săvârşirea infracţiunii de pruncucidere pot răspunde, în calitate de instigatori
sau complici pentru săvârşirea infracţiunii de:
a. omor simplu sau calificat
b. pruncucidere
c. violență în familie.

14. Dacă mama, imediat după naștere, în timpul somnului, se rostogolește peste copilul nou-
născut, sufocându-l, se va reține infracțiunea de:
a. violență în familie
b. ucidere din culpă, în varianta calificată
c. pruncucidere
d. ucidere din culpă, în varianta simplă.

15. La infracţiunea de pruncucidere:

a. tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte
b. tentativa este posibilă şi se pedepseşte
c. tentativa nu este posibilă, datorită stării subiectului activ nemijlocit
d. consumarea infracțiunii trebuie să aibă loc în interiorul celor 24 de ore de la naștere.

16. Infracţiunea de pruncucidere:

a.necesită ca elementul material al infracțiunii să se comită numai după ce copilul a fost
scos sau expulzat integral din corpul mamei
b.nu poate fi comisă de către mama surogat
c. poate fi comisă și de către mama biologică a nou-născutului dacă acesta este născut de o mamă
purtătoare
d. forma de vinovăție a subiectului activ nemijlocit este numai intenția spontană, repentină.

17. Împăcarea poate înlătura răspunderea penalăîn cazul infracțiunii de:

a. violență în familie
b. în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe, atunci când acțiunea penală a fost pusă în
mișcare din oficiu
c. în cazul infracțiunii de vătămare corporală în forma de bază.

Capitolul IV - Agresiuni asupra fătului

Capitolul V - Infracțiuni privind obligația de asistență a celor în primejdie
Capitolul VI - Infracţiuni contra libertății persoanei

1. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegaleste o infracțiune:

a. simplă
b. continuă permanentă sau succesivă
c. ce se poate comite și în mod continuat
d. comisivă sau omisivă.

2. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:

a. nu poate avea obiect material

14
b.poate fi imprescriptibilă
c. nu poate fi absorbită de infracţiunea de viol
d.nu este susceptibilă de împiedicare a producerii rezultaului, ci numai de desistare.

3. Vinovăția făptuitorului, în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, nu este

înlăturată:
a. când făptuitorul acționează cu intenție indirectă
b. când făptuitorul comite fapta cu consimțământul victimei
c. când făptuitorul comite fapta din culpă
d. atunci când făptuitorul se afla într-o stare de intoxicație accidentală incompletă.

4. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se va reține în variantă calificată:

a. dacă este comisă prin simularea de calități oficiale sau prin răpire
b. dacă făptuitorul este înarmat
c. dacă este comisă de trei sau mai multe persoane împreună
d. prin simulare de calităţi mincinoase.

5. Lipsirea de libertate în mod ilegal se va reţine în variantă agravată atunci când fapta este
comisă:
a. în scopul de a obliga victima la practicarea prostituţiei
b. de către o persoană mascată, deghizată sau travestită
c. asupra unui minor
d. prin răpire în timpul nopţii.

6. Lipsirea de libertate în mod ilegal se reţine în variantă agravată atunci când fapta este comisă:
a.asupra a două sau mai multor persoane
b. în timpul unei calamităţiși profitând de această stare
c.prin producerea sau procurarea mijloacelor, instrumentelor sau luarea de măsuri în scopul
lipsirii de libertate a unui minor
d. cu intenție depășită, având ca urmare moartea victimei.

7. Tentativa la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal:

a. nu este incriminată
b. este posibilă, dar nu se pedepsește
c. este posibilă și se pedepsește, dau numai în cazul faptei comise cu intenție
d. este posibilă în toate formele sale.

8. Tentativa la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se pedepseşte dacă:

a. victima este minoră
b. fapta a avut ca urmare moartea victimei
c. fapta este săvârşită prin răpire
d. fapta a avut ca urmare sinuciderea victimei.

9. Precizați care este circumstanța agravantă comună a infracțiunii de lipsire de libertate în mod
ilegal și a celei de violare de domiciliu:
a. comiterea infracțiunii pe timpul nopții

15
b. comiterea infracțiunii de către o persoană înarmată
c. comiterea infracțiunii de către două sau mai multe persoane împreună
d. pluralitatea de subiecți pasivi.

10. Precizați elementele comune ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal și
infracțiunea de violare de domiciliu:
a. ambele sunt infracțiuni de pericol
b. ambele se pot săvârși și prin inacțiune
c. pentru ambele infracțiuni este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru a se
pune în mișcare acțiunea penală.

11. Infracțiunea de lipsire de liberate în mod ilegal:

a. poate fi imprescriptibilă
b. prescripția răspunderii penale poate să nu curgă nici de la momentul consumării, nici de la cel
al epuizării, ci de la o altă dată ulterioară acestor momente
c. nu poate da naștere unui concurs ideal omogen de infracțiuni comis cu forme diferite de
vinovăție
d. poate fi o infracțiune progresivă.

12. Ameninţarea:
a. este lipsită de obiect material
b. nu se poate comite în coautorat
c. se comite cu orice formă a intenției, inclusiv cea depășită
d. poate cunoaște și un moment al epuizării.

13.În cazul infracțiunii de amenințare:

a. pluralitatea de subiecți pasivi, atrage reținerea uni concurs real sau ideal de infracțiuni
b. subiectul pasiv nu poate fi o persoană iresponsabilă
c. are ca obiect numai comiterea unei infracțiuni de o anumită gravitate pentru subiectul pasiv
d. se consumă în momentul producerii efective a unei stări de temere subiectului pasiv.

14. Prin comiterea infracțiunii de șantaj se pot încălca:

a. relațiile sociale referitoare la patrimoniul unei persoane fizice
b. numai libertatea psihică a unei persoane
c. libertatea fizică sau psihică a unei persoane
d. relațiile sociale privitoare a viața subiectului pasiv.

15. În cazul infracţiunii de şantaj, folosul urmărit de făptuitor:

a. trebuie să fie injust
b. poate să fie de natură patrimonială sau nepatrimonială
c. trebuie să fie pentru sine sau pentru altul
d. nu poate fi unul just.

16. Şantajul, ca infracţiune complexă, absoarbe în conţinutul său infracţiunile de:

a. vătămare corporală, dar numai în varianta tip
b. lovirea sau alte violenţe, dar numai în varianta tip

16
c. ameninţarea
d. furt.

17. Infracţiunea de şantaj:

a. este absorbită în lipsirea de libertate în mod ilegal, atunci când în schimbul eliberării se cere
un folos material sau orice alt avantaj patrimonial
b. poate fi reţinută numai atunci când victima acceptă solicitarea făptuitorului
c.poate fi reţinută indiferent dacă victima acceptă sau nu solicitarea făptuitorului
d. se comite numai cu intenţie directă, calificată prin scop.

18. La infracţiunea de şantaj:

a. tentativa este posibilă, dar nu este sancţionată
b. tentativa nu este posibilă, de aceea nu se pedepseşte
c. poate avea ca obiect și o faptă pur imaginară, dar compromițătoare pentru subiectul
pasiv
d. diferența acesteia în raport de infracțiunea de tâlhărie subzistă sub aspectul naturii folosului
urmărit.

19. Precizați elementele comune ale infracțiunii de amenințare și șantaj:

a. ambele se comit numai cu intenție directă
b. ambele sunt infracțiuni de pericol
c. în cazul ambelor infracțiuni, subiecții sunt necalificați
d. în cazul ambelor infracțiuni se pot identifica două momente: cel al consumării și cel al
epuizării.

20. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în

cazulinfracţiunilor de:
a. lipsire de libertate în mod ilegal, forma tip
b. ameninţare și loviri sau alte violențe
c. şantaj și hărțuire
d. vătămarea corporală din culpă și vătămarea corporală în forma tip.

Capitolul VII –Infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile

1. La infracţiunea de sclavie:
a. obiectul material lipseşte, fiind lezată libertarea fizică a persoanei
b. subiecţii sunt calificaţi, iar participația penală este posibilă în toate formele sale
c. elementul material poate să constea şi în traficul de sclavi
d. legătura de cauzalitate rezultă ex re.

2. Infracțiunea de sclavie:
a. poate fi o infracțiune simplă, continuă sau continuată
b. se comite numai cu intenție
c. este absorbită de supunerea la muncă forțată sau obligatorie
d. este înlăturată tipicitatea infracțiunii în cazul în care există consimțământul victimei.

17
3. Sunt adevărate afirmațiile:
a. pluralitatea de subiecți pasivi la infracțiunea de sclavie va da naștere unui concurs real
sau ideal de infracțiuni
b. se va reține o variantă agravată atunci când se comite asupra unui minor
c. se poate reține în concurs ideal cu infracțiunea supunere la muncă forțată sau
obligatorie, asupra aceluiași subiect pasiv
d. se va reține o variantă agravată atunci când fapta a avut ca urmare o vătămare corporală sau
moartea victimei.

4. Supunerea la muncă forţată sau obligatorie:

a. este lipsită de obiect material
b. are ca urmare imediată o stare de pierdere a libertăţii persoanei de a-şi alege munca
c. legătura de cauzalitate rezultă ex re
d. se comite numai cu intenţie directă.

5. Actele preparatorii şi tentativa la infracţiunea de supunere la muncă forţată sau obligatorie:

a. sunt posibile şi se pedepsesc
b. nu sunt posibile
c. sunt posibile, dar nu se pedepsesc
d. sunt asimilate faptului consumat.

6. Infracțiunea de supunere la muncă forțată sau obligatorie, se realizează prin:

a. supunerea unei persoane la prestarea unei munci contrar voinței sale
b. supunerea unei persoane, în alte cazuri decât cele prevăzute de lege, la prestarea unei
munci obligatorii
c. supunerea unei persoane la prestarea unei munci obligatorii.

7. Tentativa se pedepseste:
a. la lipsirea de libertate în mod ilegal
b. la sclavie și supunerea la muncă forțată sau obligatore
c.la infracțiunea de trafic de persoane și proxenetism.

Capitolul VIII – Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale

1. La infracţiunea de viol:
a. subiectul activ nemijlocit nu poate fi decât bărbatul și subiectul pasiv nu poate fi decât femeia
b. subiectul activ nemijlocit poate fi orice persoană fizică, indiferent de sex
c. participaţia penală este posibilă în toate formele sale
d. pluralitatea de subiecți pasivi va da naștere unei singure infracțiuni complexe, în variantă
agravată.

2. Constrângerea lainfracţiunea de viol:

a.poate să fie concomitentă cu comiterea elementului material
b.poate să fie posterioară actului sau raportului sexual
c.poate să nu existe de la începutul comiterii faptei, dar să apară în timpul desfășurării lui

18
d.nu poate să fie făcută de către o altă persoană decât cea care realizează raportul sau actul
sexual.

3. Forma de vinovăţie cu care se comite infracţiunea de viol:

a. este numai intenția directă
b. poate fi și intenția depășită
c. este intenția în toate formele sale, inclusiv cea depășită
d. subzistă chiar și în caz de consimțământ tacit al victimei.

4. Fapta tatălui de a-şi obliga fiica în vârstă de 12 ani să întreţină raporturi sexuale cu el:
a.reprezintă infracţiunea de viol, în varianta agravată
b.reprezintă infracţiunea de act sexual cu un minor
c.constituie infracțiunea viol în concurs cu infracţiunea de incest
d. va face ca termenul de prescripție al răspunderii penale să curgă de la un alt moment
decât cel al comiterii infracțiunii.

5. În cazul infracțiunii de viol:

a. se absoarbe infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal
b. elementul material constă numai într-un raport sexual realizat prin constrângere
c. aceasta absoarbe infracțiunea de incest, devenind o infracțiune complexă
d. nu se poate identifica și un moment al epuizării.

6.S-a constatat că X, după ce a luat hotărârea de a avea raport sexual cu numita Y, a încercat,
fără să folosească constrângerea, să aibă un astfel de raport, însă, faţă de riposta violentă a
victimei, dându-şi seama de opunerea acesteia, a abandonat hotărârea luată. Astfel:
a. fapta constituie infracţiune, deoarece îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în art. 15 alin. 1 C.
pen.
b. fapta nu constituie infracţiunea de viol
c. fapta constituie tentativă pedepsibilă la infracţiunea de viol
d. fapta va putea constitui infracțiunea de corupere sexuală a minorilor în cazul în care victima
nu a împlinit 14 ani.

7. Violul urmat de căsătoria dintre autor și victimă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare:
a. înlătură răspunderea penală a autorului
b. nu se pedepseste, în ceea ce-l privește pe autor, însă eventualii participanți răspund penal
c. nu are nicio relevanță juridică.

8. X întreține prin constrângere un raport sexual cu Y. Victima Y, fiind însărcinată în luna a

treia, din cauza agresiunilor fizice suferite, pierde sarcina. Care este încadrarea juridică a faptei
comisă de către X?
a. infracțiunea de viol în concurs cu infracțiunea de vătămare corporală
b. infracțiunea de viol în variantă agravantă
c. infracțiunea de viol în formă tip comisă cu praeterintenție
d. o infracțiune comisă cu praeterintenție pentru care instanța va aplica în mod obligatoriu
și o pedeapsă complementară, care nu se prescrie niciodată.

19
9. Precizați elementele comune ale infracțiunii de viol și ale infracțiunii de lipsire de libertate în
mod ilegal:
a. ambele se pot săvârși cu intenție, în ambele forme ale sale
b. ambele au ca circumstanță agravantă comună, comiterea acestora asupra unui minor
c. ambele au ca circumstanță agravantă comună, săvârșirea faptei în participație penală
concomitentă
d. ambele au o circumstanță agravantă comună comisă cu intenție depășită și transformă
infracțiunile în categoria celor imprescriptibile.

10. Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. infracțiunea de viol și infracțiunea de șantaj pot absorbi infracțiunea de amenințare și
loviri sau alte violențe în forma tip
b. niciodată infracțiunea de viol nu absoarbe infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, ci
se rețin în concurs
c. pluralitatea de victime la infracțiunea de șantaj și viol nu va da naștere unui concurs de
infracțiuni
d. violul este întotdeauna o infracțiune de rezultat și poate îmbrăca forma infracțiunii
progresive, pe când șantajul poate fi atât o infracțiune de pericol, cât și una de rezultat.

11. Violul este mai grav dacă:

a. se săvârşeşte de două sau mai multe persoane
b. victima este membru al familiei
c. când făptuitorul se află în îngrijirea victimei
d.când devine imprescriptibil.

12. Violul este în variantă agravată:

a. când făptuitorul profită de imposibilitatea victimei de a se apăra
b. când victima se află în îngrijirea făptuitorului
c. victima nu a împlinit vârsta de 16 ani
d. când violul se comite în mod continuat.

13. Actul sexual cu o persoană de sex feminin având vârsta între 15 și 18 ani, realizat prin
constrângere morală de către medicul curant, folosindu-se de calitatea sa, constituie:
a. act sexual cu un minor
b. viol, în variantă calificată
c. coruperea sexuală a minorilor
d. agresiunea sexuală.

14. Infracțiunea de viol este mai gravă, atunci când:

a. a fost comisă de unchi asupra nepoatei sale care locuiește cu făptuitorul
b. s-a cauzat victimei o vătămare corporală
c. s-a comis de soț asupra soției sau de soție asupra soțului
d. după comiterea violului, victima a fost lipsită de libertate 4 ore.

15. Sunt adevărate afirmațiile:

20
a. se poate reține coautoratul la viol în agravanta comterii faptei de două sau mai multe persoane
împreună și în același timp și agravanta de la art. 77 lit. a)
b. în cazul în care o persoană determină pe o alta să comită un viol și apoi imobilizează victima
ca autorul instigat să comită violul, se va reține instigare la viol și nu complicitate concomitentă,
deoarece instigarea este principală în raport cu complicitatea
c. violul poate fi comis și de către o persoană de sex masculin care, din cauza unei probleme
de sănătate, nu mai poate îndeplini funcția erectilă
d. nu se va reține niciodată o infracțiune de viol, atunci când făptuitorul a întreținut un
raport sexual cu victima decedată, dar despre care făptuitorul credea că doarme.

16. Fapta aceluia care prin promisiune de căsătorie determină o persoană de sex feminin în vârstă
de 14 ani și 6 luni de a avea cu el raport sexual constituie:
a. o faptă care nu este prevăzută de legea penală
b. infracțiunea de act sexual cu un minor, în forma tip
c. viol, în formă calificată
d. o infracțiune pentru care prescripția răspunderii penale nu va curge nici de la
consumarea faptei și nici de la epiuzarea acesteia, ci de la un alt moment prevăzut expres
de lege.

17. Subiect pasiv al infractiunii de act sexual cu un minorpoate fi:

a. o persoană de acelasi sex cu făptuitorul
b. numai o persoană de sex diferit față de făptuitor
c. un minor cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani
d. un minor în vârstă de 8 ani, care și-a dat consimțământul la acel act sexual.

18. Minorul cu vârsta între 15 și 18 ani:

a. este întotdeauna subiect pasiv al infracțiunii de act sexual cu un minor
b. nu este întotdeauna subiect pasiv al infracțiunii de act sexual cu un minor
c. poate fi subiect activ al infracțiunii de act sexual cu un minor
d. nu poate fi autor al unei infracțiuni de viol în formă agravată.

19. Raportul sexual cu o minoră mai mare de 15 ani constituie infracţiune dacă făptuitorul are, la
data săvârşirii faptei, calitatea de:
a. tutore, chiar dacă victima nu-i cunoştea această calitate
b. profesor sau educator, chiar dacă victima nu-i cunoştea această calitate
c. medic curant, iar acesta se foloseşte de această calitate pentru a săvârşi fapta
d. procuror sau judecător.

20. Actul sexual cu un minor se va reţine în variantă agravată dacă:

a. victima nu a împlinit vârsta de 15 ani
b. victima are vârsta între 15 și 18 ani, iar fapta a fost săvârşită de tutore sau curator
c. victima nu a împlinit vârsta de 18 ani, iar actul sexual a fost determinat de oferirea de bani de
cătrefãptuitor
d. victima are vârsta între 15 și 18 ani, iar fapta a fost comisă de profesor sau educator.

21. Actele cu caracter obscen comise asupra unui minor,pot constitui infracțiunea de:

21
a. tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor
b. hărțuire sexuală
c. corupție sexuală a minorilor în formă consumată
d. agresiune sexuală.

22. Actele cu caracter obscen comise în public asupra unui minor, poate constitui:
a. infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri
b. infracțiunea de coruperea sexuală a minorilor
c. concurs de infracțiuni între coruperea sexuală a minorilorși ultraj contra bunelor
moravuri
d. un concurs ideal eterogen de infracțiuni, ca formă a pluralității de infracțiuni.

23. Ademenirea unei persoane în vederea comiterii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau
de același sex, constituie infracțiunea de:
a. coruperea sexuală a minorilor
b. complicitate la viol
c. instigare la comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor
d. o infracțiune pentru care operează întotdeauna principiul oficialității procesului penal.

24. Elementul material la infracțiunea de hărțuire sexuală se comite prin:

a. lovire sau amenințare
b. constrângere de orice natură
c. mai multe fapte ale subiectului activ nemijlocit
d. viu grai sau în scris.

25. Poate avea calitate de subiect activ al infracțiunii de hărțuire sexuală:

a. orice persoană fizică ce poate răspunde penal
b. numai o persoană care lucrează în aceeași unitate cu victima infracțiunii
c. o persoană care abuzează de autoritatea sau influența pe care i-o conferă funcția sau un
coleg al victimei
d. profesorul universitar asupra unui student al său.

Capitolul IX – Infracțiuni care aduc atingere domiciliului și vieții private

1. Infracţiunea de violare de domiciliu:

a. are atât subiectul activ, cât și subiectul pasiv necalificați
b. este susceptibilă de aplicare a amenzii penale în toate formele sale de comitere
(modalitatea faptică a elementului material, forma tip și cea agravată)
c. este o infracțiune de pericol concret
d. dacă în aceeași împrejurare elementul material se comite în toate formele sale, se afectează
unitatea de infracțiune.

2. La infracţiunea de violare de domiciliu:

a. obiectul material lipseşte
b. tentativa se pedepsește
c. de regulă participația este posibilă în toate formele sale

22
d. forma de vinovăţie este numai intenţia directă.

3. La infracțiunea de violare de domiciliu:

a. expresia „calităţi mincinoase” nu absoarbe (include) şi pe aceea de „calităţi oficiale”
b. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, chiar și
în varianta agravată a infracțiunii
c. se reține ca agravantă și comiterea faptei de către o persoană mascată
d. putem identifica și un moment al epuizării.

4. În cazul infracțiunii de violare de domiciliu:

a. aceasta se consumă chiar dacă făptuitorul a pătruns numai în curtea casei în care dorea
inițial să intre
b. se va reține o circumstanță agravantă specială dacă infracțiunea se comite de către trei
persoane împreună
c. se consideră consumată chiar dacă pătrunderea s-a făcut numai cu jumătate din corpul
autorului
d. elementul material este alternativ.

5. La infracțiunea de violare de domiciliu:

a. subiectul activ nu poate fi proprietarul imobilului
b. subiectul activ poate fi chiar şi proprietarul imobilului în care se pătrunde
c. se consideră consumată și atunci când se pătrunde în curtea victimei, care nu era împrejmuită
d. se consideră consumată și atunci când se pătrunde fără drept în rezerva din spital a
victimei.

6. Violarea de domiciliu va fi reţinută în variantă agravată atunci când este săvârşită:

a. și în timpul unei calamităţi
b. prin folosire de calităţi mincinoase
c. prin simulare de calităţi mincinoase
d. în zorii zilei.

7. Infracțiunea de violare de domiciliu este mai gravă:

a. dacă se comite de o persoană înarmată, indiferent dacă arma este sau nu la vedere
b. dacă se comite în timpul nopții sau în amurg
c. dacă făptuitorul se folosește exclusiv de folosirea unor calități oficiale
d. dacă se comiteîn timpul unei eclipse totale de soare la ora 12 ziua.

8. La infracțiunea de violare de domiciliu:

a. expresia „calităţi mincinoase” poate absoarbi(include) şi pe aceea de „calităţi oficiale”
b. se poate reține numai desistarea nu și împiedicarea producerii rezultatului
c. se va reține ca infracțiune consumată și pătrunderea fără drept într-o locuință ce se află în
construcție ridicată la roșu
d. actele pregătitoare şi tentativa sunt posibile şi sunt sancţionate.

9. Fapta celor 3 inculpaţi care, pentru a pătrunde în casa victimei au sărit gardul în curtea
acesteia, fiind surprinşi de poliţie în momentul în care se pregăteau să intre în casă, reprezintă:

23
a. tentativă întreruptă la infracţiunea de violare de domiciliu, varianta tip
b. tentativă întreruptă la infracţiunea de violare de domiciliu, varianta agravată
c. infracţiunea de violare de domiciliu în formă consumată, varianta tip
d. infracţiunea de violare de domiciliu în formă consumată, varianta agravată

10. Numitul X, aflând ca într-un bloc de locuinţe este o garsonieră liberă, nelocuită, s-a mutat în
garsoniera respectivă (care, într-adevăr era nelocuită), titularul acesteia fiind internat în spital.
După o lună, adevăratul proprietar s-a reîntors din spital şi a găsit garsoniera sa ocupată abuziv,
astfel că a cerut în mod ferm numitului X să părăsească locuinţa, dar acesta a refuzat categoric.
În raport de cele întâmplate:
a. fapta nu constituie infracţiune, ci este vorba despre un litigiu civil
b. fapta constituie infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută în art. 224 alin. (1) teza a
II- a C. pen. (refuzul de a părăsi)
c. fapta constituie infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută în art. 224 alin. (1) teza a I- a C.
pen. (pătrunderea fără drept)
d. fapta constituie infracțiunea de tulburare de posesie, în forma ocupării pe nedrept a unui
imobil.

11. Infracțiunea de divulgarea secretului profesional poate fi comisă:

a. de către orice persoană care răspunde penal
b. de persoana care, întâmplător, face serviciu altei persoane
c. de persoana care divulgă date ce i-au fost încredințate, exercitând legal o profesie sau
funcție
d. și din culpă simplă.

12. În cazul infracţiunii de divulgarea secretului profesional:

a. participația este posibilă sub forma coautoratului, instigării și a complicităţii
b. participația este posibilănumai sub formainstigării și a complicităţii anterioare
c. pluralitatea de subiecți pasivi atrage reținerea unei pluralități de infracțiuni
d. ca și în cazul infracțiunii de pruncucidere nu se poate reține coautoratul.

13. La infracţiunea de divulgarea secretului profesional:

a. subiectul pasiv este circumstanţiat de text
b. legătura de cauzalitate trebuie dovedită
c. forma de vinovăţie este intenţia în toate formle sale
d. actele preparatorii şi tentativa sunt posibile, dar nu se sancţioneazã.

14. Sunt lipsite de obiect material, următoarele infracțiuni:

a. violarea de domiciliu și amenințarea
b. supunerea la muncă forțată sau obligatorie
c. lipsirea de libertate în mod ilegal și șantajul.

15. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul
următoarelor infracţiuni:
a. violare de domiciliu și ameninţare
b. şantaj, în forma de bază

24
c. divulgarea secretului profesional și loviri sau alte violențe.

TITLUL II – INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Capitolul I – Furtul

1. Obiect material al infracțiunii de furt poate fi:

a. un înscris, chiar dacă nu are valoare patrimonială
b. orice energie, care are valoare economică
c. un vechicul
d. părți naturale ale corpului uman.

2. Pot constitui obiect material al infracţiunii de furt:

a. bunurile abandonate de posesorul lor (res derelictae)
b. bunurile găsite
c. imobilele prin destinaţie
d. lucrurile ce nu aparţin cuiva (res nullius).

3. Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de furt poate fi:

a. proprietarul bunului
b. posesorul sau detentorul bunului
c.o persoană fizică sau juridică
d. niciodată unul plural.

4. Furtul săvârșit într-un taxi constituie:

a. furt simplu, prevăzut de art. 228 Cod penal
b. furt calificat, prevăzut de art. 229 lit. a) Cod penal
c. o infracțiune simplă, pentru care se poate aplica amenda penală și care poate constitui al
doilea termen al unei recidive postcondamnatorii sau postexecutorii.

5. Fapta constând în însușirea unui bun pe are făptuitorul îl sustrage din mâna victimei, fără ca
victima să opună rezistență, constituie infracțiunea de:
a. tâlhărie în formă simplă
b. furt simplu
c. furt calificat
d. o infracțiune pentru care poate interveni împăcarea părților.

6. Infacțiunea de furt poate fi săvârșită:

a. numai de către o persoană care nu este proprietarul bunului sustras
b. și de proprietar, când bunul se afla la un posesor de rea-credință
c. și de proprietarul bunului, dar numai când, în momentul comiterii faptei, acel bun se
găsea în posesia legitimă a altei persoane fizice sau juridice
d. și cu intenție depășită.

7. Fapta aceluia care sustrage din apartamentul victimei,de la care are cheile, cu aceeaşi ocazie,
mai multe bunuri pentru transportul cărora face mai multe drumuri între apartamentul victimei şi
autoturismul său, reprezintă:

25
a. o singură infracţiune de furt, în formă simplă
b. o infracţiune de furt în formă continuată
c. o infracţiune de furt în formă continuă
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune întotdeauna în mișcare din oficiu.

8. Infracţiunea de furt se consumă în momentul:

a. deposedării victimei de bun
b. împosedării autorului cu acel bun, indiferent de perioada de timp cât a durat posedarea
bunului
c.și în momentul scoaterii bunului din sfera de posesie a subiectului pasiv.

9. Fapta inculpatului care, după ce a escaladat gardul pătrunzând fără drept în curtea unei
întreprinderi, a intrat în garajul acesteia de unde a luat două roţi de rezervă pe care le-a dus lângă
gardul întreprinderii şi, în timp ce încerca să le scoată din unitate, a fost surprins de un muncitor
constituie:
a.o infracţiune consumată de furt calificat
b. tentativă la infracţiunea de furt calificat
c. tentativă la infracţiunea de furt calificat în concurs cu infracţiunea de violare a sediului
profesional în fomă consumată
d. o singură infracțiune complexă.

10. Furtul săvârşit prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de:
a. furt calificat, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu
b. tâlhărie, în forma simplă
c. tâlhărie, în forma calificată
d. o unică infracțiune complexă, ce lezează două valori socale de natură diferită.

11. Dacă la comiterea furtului, autorul a fost ajutat nemijlocit de alte persoane, care însă nu au
ştiut că se comite o infracţiune, încadrarea juridică va fi:
a. furt simplu
b. furt calificat, săvârşit de două sau mai multe persoane împreună
c.furt simplu, cu reținerea unei circumstanțe agravante judiciare
d. o participație improprie.

12. Nu reprezintă infracţiunea de furt calificat:

a. luarea unui bun mobil din posesia altuia prin ameninţarea cu o armă
b. sustragerea unor bunuri în timpul nopții
c. furtul săvârşit într-un mijloc de transport în comun
d. sustragerea unor bunuri în timpul unei calamităţi.

13. Constituie furt calificat, conform art. 229 Cod penal:

a. furtul comis într-un mijloc de transport
b. furtul unui act are servește la dovedirea stării civile, legitimare sau identificare
c. furtul unui vehicul în zorii zilei, cu scopul de a-l folosi pe nedrept
d. sustragerea unui bun de la o persoană aflată în imposibilitate de a se apăra.

26
14.Este calificat furtul dacă:
a. este comis într-un loc public, dar numai dacă se afla de față mai mult de două persoane
b. este comis dintr-o casă sau dintr-un sediu al unei firme
c. este comis prin ruperea unui sigiliu pentru a lua bunul
d. este comis de o persoană care avea capul acoperit cu o glugă și era în amurg.

15.Inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de furt calificat, prin
schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de furt calificat consumat. Instanţa a
reţinut că cei trei inculpaţi au sustras ţiţei şi au fost surprinşi la locul faptei după ce au umplut
două bidoane de motorină, conţinând 50 de litri de motorină, urmând să mai umple alte trei
asemenea bidoane. Astfel:
a. fapta inculpaţilor constituie o tentativă întreruptă la infracţiunea de furt
b. fapta inculpaţilor constituie o infracţiune de furt calificat în formă consumată
c. acțiunea penală se va pune în mișcare din oficiu și o eventuală împăcare a părților nu are
nicio relevanță juridică
d. în cazul în care se restituie bunul sustras, aceștia vor putea beneficia de o circumstanță
atenuantă legală.

16. Luarea unui vehicul din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, cu scopul
de a-l folosi pe nedrept:
a.întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii defurt în scop de folosință
b.constituie furt simplu
c.constituie furt calificat
d. va antrena răspunderea penală ca și pentru situația în care vehicolul s-ar fi sustras cu scopul
vinderii lui în străinătate.

17. Se urmărește numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate:

a. furtul între soți, indiferent dacă locuiesc sau nu împreună
b. furtul comis de tutore în paguba minorului
c. furtul comis de găzduitor în paguba celui pe care îl găzduiește
d. furtul săvârşit de un minor în paguba vecinului său.

18. Sunt aplicabile dispoziţiile art. 231 C. pen., pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă, în
cazul în care subiectul activ este:
a. fie găzduitorul, fie găzduitul, care fură unul în paguba celuilalt
b. găzduitul care sustrage bunuri de la persoana care îl găzduieşte
c. militarul în termen, care sustrage bunuri din dormitorul comun
d. furtul săvârşit între logodnici.

19. Sunt adevărate afirmațiile:

a. la infracțiunile de furt nu este posibilă în niciun caz împiedicarea producerii rezultatului
b. furturile se comit numai cu intenție directă, datorită scopului lor prevăzut expres de lege
c. furturile sunt întotdeauna prescriptibile
d. furturile se pot comite numai în formă simplă și continuată.

27
20. Sunt false afirmațiile:
a. infracțiunea de furt simplu se poate prelungi în timp
b. pluralitatea de subiecți pasivi va da naștere întotdeauna unei pluralități de infracțiuni,
deoarece se lezează mai multe patrimonii
c. dacă se sustrage un vehicul pentru a fi folosit pe nedrept, faptă urmată ulterior de sustragerea
unui obiect din mașină, se va reține un concurs real de infracțiuni
d. când se sustrage un obiect dintr-o locuință, se va absorbi întotdeauna și infracțiunea de
violare de domiciliu.
Capitolul II – Tâlhăria și pirateria

1. Fapta aceluia care, prin ameninţare cu un cuţit, îi cere victimei o sumă de bani, pe care aceasta
i-o dă de îndată, reprezintă infracţiunea de:
a. ameninţare în concurs cu cea de furt
b. şantaj
c. tâlhărie în formă simplă
d. tâlhărie calificată.

2. Există infracţiunea de tâlhărie, în cazul în care:

a. furtul este urmat de întrebuinţarea de ameninţări pentru păstrarea bunului furat
b. furtul este săvârşit prin întrebuinţarea unor mijloace frauduloase
c. furtul este săvârşit asupra unei persoane care se afla în stare de inconştienţăsau neputinţă de a
se apăra
d. furtul săvârşit prin întrebuinţare de insulte sau calomnii.

3. Tâlhăria:
a. este întotdeauna o infracţiune complexă
b. este o infracțiune de rezultat
c. se poate comite cu orice formă a vinovăției, inclusiv cea depășită
d. nu se poate comite în formă continuată.

4. Elementul material al infracţiunii de tâlhărie:

a. constă într-un bun mobil
b.este acelaşi ca la infracţiunea de furt, la care se adaugă folosirea violenţei fizice sau
psihice
c. degradarea unui bun mobil prin folosirea violenţei fizice sau psihice
d. poate consta fie într-o singură atitudine, fie în mai multe fapte ale autorului.

5. Pentru a se reține infracțiunea de tâlhărie:

a. ambele componente ale elementului material trebuie să se comită asupra aceluiași subiect
pasiv
b. nu este obligatoriu ca ambele componente ale elementului material să se comită asupra
aceluiași subiect pasiv
c. subiectul pasiv nu poate fi o persoană juridică
d. trebuie ca fapta să se comită numai cu intenție directă.

28
6. Un grup de indivizi au atacat şi violentat un alt grup de persoane pe care le-au jefuit de
bunurile pe care le posedau. Prima instanţă a condamnat pe fiecare dintre coinculpaţi pentru
comiterea atâtor infracţiuni de tâlhărie câte părţi vătămate au fost, făcând aplicarea dispoziţiilor
legale referitoare la concursul de infracţiuni. Instanţa superioară a reţinut în sarcina acestora o
singură infracţiune de tâlhărie, cu motivarea că, infracţiunea de tâlhărie este îndreptată împotriva
patrimoniului şi nu contra persoanei. Astfel:
a. inculpații au comis o singură infracțiunecomplexă în varianta agravată
b. inculpații cu comis atâtea infracțiuni câți subiecți pasivi sunt
c. va rămâne la latitudinea instanței reținerea unității sau pluralității de infracțiuni
d. inculpații au comis o infracţiune de tâlhărie în formă continuată.

7. Tâlhăria are ca formă de vinovăţie praeterintenţia, în cazul în care:

a. a avut ca urmare moartea victimei
b. a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 193alin. 1 sau 2 C.pen.
c. a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei
d. este progresivă.

8. Tâlhăria se va reţine în varianta agravată atunci când:

a. a avut vreuna din urmprile arătate în art. 193 sau 194 C. pen.
b. a fost săvârşită prin efracţie
c. a fost săvârşită într-un mijloc de transport
d. a avut ca urmare luarea unui bun important al victimei.

9. Infracțiunea de tâlhărie este calificată atunci când:

a. s-a comis prin simulare de calități oficiale sau calități mincinoase
b. a avut ca urmare moartea victimei
c. se comis dintr-o locuință sau dependință a acesteia
d. s-a comis asupra unui mjloc de transport.

10. În cazul infracțiunii de tâlhărie calificată:

a. se absorb două infracțiuni, aceea de furt şi de amenințare
b. furtul nu absoarbe vătămarea corporală
c. se reține un concurs de infracțiuni dintre aceasta şi violarea de domiciliu
d. se poate comite numai cu intenție directă sau praeterintenție.

11. În cazul infracțiunii de tâlhărie:

a. pot exista două obiecte materiale
b. se deosebește de infracțiunea de șantaj și după criteriul cronologic al obținerii folosului
material
c. nu se poate reține niciodată o singură infracțiune în cazul în care există un subiect pasiv plural
d. nu se poate reține în concurs ideal eterogen cu o altă infracțiune complexă.

12. Infracțiunea de piraterie se poate comite:

a. prin jefuire, prin acte de violență, de către echipajul unei nave, a bunurilor care se
găsesc pe aceea navă
b. în spațiul aerian al României sau în marea teritorială a României

29
c. în marea liberă.

13. Infracțiunea de piraterie se poate comite:

a. pe o navă saupe o aeronavă
b. între aeronave și nave
c. în apele maritime interioare
d. cu intenție directă, indirectă sau intenție depășită.

Capitolul III – Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii

1. Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, reprezintă:

a. furt sau furt calificat după caz
b. însuşirea bunului găsit
c. abuz de încredere
d. o infracțiune simplă, în cazul căreia retrargea plângerii înlătură răspunderea penală.

2. Infracţiunea de abuz de încredere există în cazul în care făptuitorul îşi însuşeşte:

a. un bun mobil încredinţat, de victimă, pentru transport
b.și un bun imobil, prin natura lui
c. o sumă de bani care îi fusese dată, de victimă, cu titlu de împrumut
d. o sumă de bani înmânată, în vederea depunerii la bancă pe numele victimei.

3. Fapta inculpatului care primeşte de la partea vătămată un obiect spre păstrare şi la împlinirea
termenului convenit refuză restituirea bunului, afirmând în mod mincinos că nu l-a primit
reprezintă:
a. infracţiunea de înşelăciune
b. infracţiunea de furt prin omisiune
c. infracţiunea de abuz de încredere, pentru care acțiunea penală se pune întotdeauna în
mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
d. gestiune frauduloasă.

4. Reprezintă infracțiunea de abuz de încredere:

a. refuzul de a restitui un telefon mobil dat inculparului pentru a da un telefon
b. refuzul de a restitui o mașină lăsată de un prieten al făptuitorului în garajul acestuia pe
o perioadă determinată
c. refuzul de a achita întreținerea la bloc
d. refuzul de a restitui la magazin un bun luat pentru a-l proba în cabina de probă.

5. Nu poate fi obiect material al infracţiunii de abuz de încredere:

a. un bun mobil corporal sau o sumă de bani
b. un bun imobil prin destinaţie sau imobil prin natura lui
c.un bun consumtibil dat pentru a putea dispune de el
d. bunul mobil transmis în detenţia fãptuitorului.

6. Latura subiectivă la infracţiunea de abuz de încredere este formată din:

a. intenţie,sub toate formele sale

30
b.intenție depășită
c. existența unui anume scop
d. posibilitatea de prelungire în timp a elementului material.

7. Sunt adevărate afirmațiile:

a. abuzul de încredere poate fi o infracțiune continuă sau continuată, în funcție de
modalitatea de comitere în concret a elementului material
b. are ca termen de prescripție al răspunderii penale, același termen ca și la infracțiunea de
furt simplu
c. ca și în cazul infracțiunii de furt, subiectul activ la abuz de încredere poate fi chiar și
proprietarul bunului
d. infracțiunea este mai gravă când a produs consecințe deosebit de grave.

8. Sunt false afirmațiile:

a. obiectul material al infracțiunii de abuz de încredere nu poate avea o origine ilicită
b. urmarea imediată a infracțiunii de abuz de încredere poate să constea în producerea unei uzuri
bunului mobil deținut
c. în cazul infracțiunii de abuz de încredere se pot reține ambele cauze generale de
nepedepsire: desistarea și împiedicarea producerii rezultatului
d. în cazul infracțiunii de abuz de încredere detenția bunului mobil trebuie obligatoriu să fie
încredințată cu un anume scop.

9. Obiectul material al infracțiunii de gestiune frauduloasă, îl poate constitui:

a. numai bunurile mobile
b. și bunurile imobile
c. niciodată o sumă de bani
d. o universalitate de bunuri mobile şi/sau imobile.

10. Subiect activ nemijlocit al infracţiunii de gestiune frauduloasă poate fi:

a. persoana care are în conservare bunurile
b. persoana care are numai în administrare bunurile
c.și persoana care are în folosinţă bunurile
d. numai un gestionar sau un administrator la o persoană juridică.

11. Autor al infracţiunii de gestiune frauduloasă poate fi:

a. orice persoană al cărei patrimoniu este prejudiciat
b. persoana căreia i s-au încredinţat bunuri spre conservare sau administrare
c. orice persoană fizică ce îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale
d. și o persoană juridică.

12. În cazul infracțiunii de gestiune frauduloasă:

a. subiectul activ este dublu calificat și anume funcționar și gestionar
b. este suficient ca subiectul activ să fie numai gestionar
c. nu este condiționată de producerea unui anume rezultat
d. subiectul activ la gestiune frauduloasă poate fi și părintele care administază bunurile
copiilor săi minori sau majori.

31
13. Gestiunea frauduloasă este mai gravă atunci când:
a. este comisă de administrator
b. este comisă în scopul de a dobândi un folos patrimonial
c. a produs consecințe deosebit de grave
d. este comisă de către lichidatorul averii creditorului sau de către un reprezentant al acestuia.

14. Există gestiune frauduloasă în variantă agravată atunci când:

a. pagubele sunt pricinuite cu rea-credinţă, deci atunci când fapta este comisă cu intenție directă
b. fapta este săvârşită cu ocazia administrării bunurilor
c. fapta este comisă de administratorul judiciar
d. fapta este săvârşită cu ocazia conservării bunurilor.

15. La infracţiunea de gestiune frauduloasă, sunt adevărate afirmațiile:

a. ca și în cazul infracțiunii de abuz de încredere, la gestiunea frauduloasă proprietarul
bunurilor nu poate fi subiect activ al infracțiunii
b. tentativa este posibilă şi se pedepseşte
c. tentativa, deşi posibilă, nu este incriminată
d. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate numai în cazul
formei tip, nu și în cazul agravantelor.

16. Tutorele care a sustras o parte din pensia de urmaș cuvenită minorilor aflați sub tutela sa, se
face vinovat de comiterea infracțiunii de:
a. gestiune frauduloasă
b. abuz de încredere
c. furt
d. furt calificat, deoarece victima este un minor.

17. Însușirea pe nedrept a unui bun mobil al altuia ajuns din eroare în posesia făptuitorului,
constituie:
a. abuz de încredere
b. însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor
c. furt prin inacțiune
d. o infracțiune pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală.

18. Fapta aceluia care, cumpărând un autoturism, l-a înstrăinat, deși prin contractul de vânzare-
cumpărare se stipulase ca la plata integrală a prețului, cumpărătorul poate dispune de acel bun,
constituie infracțiunea de:
a. abuz de încredere
b. înșelăciune
c. furt.

19. Un bun mobil găsit, trebuie predat autorităților sau celui care l-a pierdut, în termen de
maxim:
a. 10 zile, calculate din momentul în care bunul a fost găsit
b. 10 zile calendaristice

32
c. 10 zile lucrătoare.

20. Sunt adevărate afirmațiile:

a. însușirea unui bun mobil al altuia, uitat într-un loc nu constituie infracțiunea de
însușirea bnului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor
b. fapta șoferului de taxi care își însușește un bun mobil uitat în mașină reprezintă infracțiunea de
însușirea bnului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor
c. cel ce ia o poșetă lăsată temporar nesupraveghetă, comite infracțiunea de furt
d. persoana care ia de pe câmp un animal ce păștea, comite infracțiunea de însușirea bunului
găsit.

21. La infracţiunea de înşelăciune, urmarea imediată constă:

a. într-o stare de pericol cu privire la patrimoniul victimei
b. într-o pagubă ce se produce în patrimoniul victimei
c. în obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust
d. într-o acţiune sau inacţiune.

22. La infracţiunea de înşelăciune:

a. obiectul material poate fi un bun mobil sau imobil
b. elementul material constă întotdeauna într-o acţiune
c. latura subiectivă a infracțiunii include scopul de a obtine pentru altul un folos material
injust
d. se reţine în variantă agravată dacă se comite prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase.

23. Infracţiunea de înşelăciune:

a. are ca formă de vinovăţie numai intenţia directă
b. nu exclude comiterea sa cu intenţie depășită în varianta agravată
c. este mai gravă atunci când a produs consecințe deosebit de grave
d. absoarbe uzul de fals.

24. La infracțiunea de înșelăciune:

a. pentru consumare, aceasta nu este condiționată de producerea unei anumite urmări imediate
b. tentativa este posibilă şi este incriminată
c. are o agravantă comună cu violarea de domiciliu
d. nu se poate reține ca circumstanță atenuantă legală, acoperirea integrală a prejudiciului
material cauzat prin infracțiune.

Capitolul IV – Infracțiuni comise prin sisteme inframatice și mijloace de plată electronice

Capitolul V – Distrugerea și tulburarea de posesie

1. Pentru a se reține infracțiunea de distrugere:

a. bunul distrus nu trebuie să fie al făptuitorului
b. bunul distrus poate fi chiar proprietatea făptuitorului
c. elementul material nu se poate comite și printr-o inacțiune
d. este necesar ca fapta să se comită cu intenție, în oricare dintre formele sale.

33
2. Infracţiunea de distrugere a bunului propriu se poate comite şi prin:
a. împiedicarea luării măsurilor de conservare a unui bun extrem de valoros
b. incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public
c. distrugerea unui bun care are o deosebită valoare pentru făptuitor
d. neluarea măsurilor de conservare a unui bun mobil sau imobil.

3. Infracţiunea de distrugere a bunului propriu se poate comite:

a.prin împiedicarea luării măsurilor de conservare a unui bun care face parte din
patrimoniul cultural
b.prin poluare fonică
c. în forma distrugerii unui bun care nu are o deosebită valoare ştiinţifică, dar are o valoare mare
patrimonială
d. și în formă continuată.

4. Infracţiunea de distrugere:
a. este o infracţiune de pericol concret
b. se poate săvârşi prin acţiune sau inacţiune
c.este o infracţiune de rezultat
d. nu se pedepseşte dacă rămâne în stadiul de tentativă.

5. Urmarea imediată a infracţiunii de distrugere poate consta în:

a. crearea unei stări de pericol prin împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de
salvare a unui bun
b. distrugerea, ori aducerea în stare de neîntrebuinţare în totalitate sau în parte a unui bun
aflat în patrimoniulpublic ori privat
c.degradarea, dar numai a unui bun imobil
d. o tulburare însemnată a activităţii unei persoane fizice sau juridice.

6. În cazul infracțiunii de distrugere:

a. elementul material este alternativ, format numai din acțiuni
b. fapta nu se poate comite în nicio situație din culpă sau cu intenție depășită
c. coautoratul este posibil în toate modalitățile faptice de comitere a elementului material
d. obiectul material îl poate reprezenta un bun mobil sau imobil.

7. Există infracțiunea de distrugere calificată:

a. când fapta a produs consecințe deosebit de grave
b. când fapta a avut ca urmare un dezastru
c. când se comite prin incendiere, explozie, sau prin orice mijloc și dacă prezintă pericol public
d. când are loc și moartea a cel puțin o persoană.

8. Infracțiunea de distrugere calificată:

a. se comite numai cu intenție depășită
b. fiind o infracțiune complexă este susceptibilă de tentativă, dar se va aplica pedeapsa
pentru fapta consumată

34
c. se reține și atunci când fapta are ca urmare moartea unei persoane și vătămarea corporală a
alteia
d. subiectul activ nemijlocit nu poate fi proprietarul bunurilor distruse.

9. Infracțiunea de distrugere calificată:

a. poate fi prescriptibilă sau imprescriptibilă
b. poate intra în concurs ideal cu omorul calificat sau cu vătămarea corporală
c. se poate comite în formă continuată
d. este susceptibilă de desistare, dar nu și de împiedicarea producerii rezultatului.

10. În cazul infracțiunilor de distrugere:

a. forma de vinovăție este de natură a schimba încadrarea juridică a faptei
b. acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, cu excepția situației când bunul aparține
făptuitorului
c. pluralitatea de subiecți pasivi va da naștere unei pluralități de infracțiuni
d. sunt mai grave atunci când se comit pe timp de noapte.

11. Tentativa la infracţiunea de distrugere din culpă:

a. este posibilă, dar nu se pedepseşte
b. este incriminată
c. nu este în niciun caz posibilă
d. se sancţionează ca şi fapta consumată.

12. Ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, constituie:
a. un litigiu civil, deoarece fapta nu este tipică
b. tulburare de posesie, în forma tip
c. tulburare de posesie, în forma agravată
d. violare de domiciliu.

13. La infracţiunea de tulburare de posesie:

a. elementul material este reprezentat de acţiunea de pătrundere fără drept într-un imobil
b. tentativa este posibilă, dar nu este incriminată
c. consumarea are loc instantaneu, la momentul intrării făptuitorului în imobil
d. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

14. Obiectul material al infracţiunii de tulburare de posesie poate să fie:

a. un imobil, deoarece numai acesta poate fi ocupat
b. un bun mobil sau imobil
c. ocuparea fără drept a unui imobil aflat în posesia altuia
d. corpul unei persoane fizice.

15. Se va reține infracțiunea de tulburare de posesie:

a. atunci când făptuitorul refuză în mod categoric să iasă din casa victimei
b. atunci când făptuitorul pătrunde fără drept în curtea altei persoane, staționând acolo preț de o
oră și jumătate
c. și atunci când ocuparea, prin desființarea semnelor de hotar, vizează un teren extravilan

35
d. și atunci când făptuitorul intră și ocupă prin viclenie mașina victimei și doarme în interior timp
de 5 ore.

16. Infracțiunea de tulburare de posesie este tipică atunci când:

a. se comite prin violență sau amenințare
b. se comite de două sau mai multe persoane împreună
c. se comite prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în
posesia altuia
d. se comite chiar de către proprietarul imobilului, care nu se afla în posesia legitimă a altei
persoane.

TITLUL III – INFRACȚIUNI PRIVIND AUTORITATEA ȘI FRONTIERA DE STAT

Capitolul I – Infracțiuni contra autorității

1. În cazul infracțiunii de ultraj, sunt adevărate următoarele afirmații:

a. faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, al cărei maxim se majorează cu jumătate
b.faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în
exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se
majorează cu jumătate
c. faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu o treime.

2. Se va reține infracțiunea de ultraj:

a. atunci când subiectul pasiv este un avocat sau executor judecătorescîn exercitarea atribuțiilor
de serviciu
b. atunci când subiectul pasiv este un polițist, care nu se află în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, dar infracțiunea este comisă în legătură cu o asemenea faptă
c. atunci când victima infracțiunii este un profesor universitar în timpul serviciului
d. dacă fapta se comite numai cu intenție directă.

3. Infracțiunea de ultraj:
a. se reține într-o variantă agravantă specială atunci când sunt mai multe persoane ultragiate
b. se reține și atunci când se comit acțiuni de violență împotriva unui polițist ieșit la pensie,
dar pentru fapte îndeplinite în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu
c. se poate reține și atunci când funcționarul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu își
depășește aceste atribuțiuni
d. nu se poate comite niciodată din culpă.

4. Infracțiunea de ultraj:
a. este, ca și infracțiunea de tâlhărie, întotdeauna o infracțiune complexă
b. nu poate fi săvârșită în formă continuată
c. uneori se poate comite și cu intenție depășită

36
d. nu poate absorbi infracțiunea de viol.

5. Diferența dintre infracțiunea de ultraj și infracțiunea de ultraj judiciar subzistă sub aspectul:
a. calității subiectului activ
b. calității subiectului pasiv
c. elementului material
d. obiectului juridic generic.

6. X, soția lui Y polițist, merge la locul de muncă al soțului, intră în sediu și apoi în biroul
acestuia și îi aplică o serie de lovituri peste față pe motivul că acesta i-ar fi fost infidel. Astfel:
a. X va răspunde numai pentru infracțiunea de violență în familie, deoarece lovirile nu au
legătură cu atribuțiile de serviciu ale soțului
b. X va răspunde numai pentru infracțiunea de ultraj, deoarece acesta se afla în exercițiul
atribuțiilor de serviciu
c. X va răspunde pentru un concurs ideal eterogen de infracțiuni
d. acțiunea penală se va pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a soțului.

7. Precizați care dintre următoarele infracțiuni absorb infracțiunea de amenințare:

a. infracțiunea de înșelăciune și violare de domiciliu
b. infracțiunea de șantaj și ultraj
c. infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal și viol
d. infracțiunea de ultraj și ultraj judiciar.

8. Sunt adevărate afirmațiile:

a. ultrajul poate fi o infracțiune prescriptibilă sau imprescriptibilă
b. sub aspectul unității de infracțiune, ultrajul se poate comite ca: infracțiune simplă,
simplă colectivă, continuă, continuată, complexă și progresivă
c. nu reprezintă o infracțiune de ultraj violarea, în scop de răzbunare, a fiicei polițistului care a
luat carnetul făptuitorului
d. ultrajul nu poate intra în concurs ideal cu o altă infracțiune complexă, deoarece aceasta din
urmă este absorbită de ultraj.

9. Folosirea fără drept a unei calități oficiale, însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat
de acea calitate, reprezintă:
a. ultraj
b. înșelăciune
c. uzurpare de calități oficiale.

10. Infracțiunea de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri se pedepsește:

a. numai când este comisă cu intenție, indiferent de formele sale
b. numai când este comisă cu intenție directă
c. și când este comisă din culpă.

11. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, este mai gravă dacă este comisă:
a. de un funcționar public cu atribuții de control
b. de un funcționar public cu atribuții de conducere

37
c. de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Capitolul II – Infracțiuni privind frontiera de stat

TITLUL IV – INFRACȚIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIȚIEI

1. Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. având în vedere că obiectul nedenunțării îl reprezintă infracțiunile contra vieții, aceasta devine
o infracțiune imprescriptibilă
b. nedenunțarea se comite numai cu intenție
c. nedenunțarea este o infracțiune omisivă improprie
d. dacă la comiterea faptei, ce formează obiectul nedenunțării, au participat mai multe
persoane, acestea nu au obligația de denunțare.

2. În cazul infracțiunii de nedenunțare:

a. nu este posibil nici coautoratul nici tentativa
b. are ca obiect nedenunțarea numai a infracțiunilor care au avut ca urmare moartea unei
persoane
c. nedenunțarea comisă de concubin se pedepsește
d. instigatorul și complicele la nedenunțare sunt asimilați autoratului la această
infracțiune.

3. Infracțiunea de nedenunțare:
a. comisă de soțnu se pedepsește
b. nedenunțarea comisă de verișorul primar nu constituie infracțiune
c. nedenunțarea comisă de un membru de famlie, va antrena reținerea unei circumstanțe
atenuante speciale
d. poate intra în concurs real eterogen cu infracțiunea de mărturie mincinoasă sau
influențarea declarațiilor, referitoare la același făptuitor și la aceeași faptă.

4. Fapta funcţionarului public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu
seviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile nu sesizează de îndată organul de urmărie
penală, constituie infracţiunea de:
a. nedenunţare,prevăzută în art. 266 Cod penal
b. nedenunțarea unor infracţiuni contra securității naționale, prevăzută în art. 410 Cod penal
c. omisiunea sesizării, prevăzută în art. 267 Cod penal
d. obstrucționarea justiției, prevăzută în art. 271 Cod penal.

5.Inducerea în eroare a organelor judiciare se poate realiza prin:

a. învinuire mincinoasă făcută prin denunț sau plângere
b. ticluirea de probe mincinoase în vederea apărării
c. producerea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte.

6. Sunt adevărate afirmațiile:

a. fapta de a ticlui probe nereale în sprijinul unei învinuiri nedrepte reprezintă infracţiunea de
inducere în eroare a organelor judiciare, în forma asimilată

38
b. fapta de a produce probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte reprezintă infracţiunea
de mărturie mincinoasă
c. nedenunațarea și omisiunea sesizării se comit numai printr-o inacțiune
d. inducerea în eroare a organelor judiciare are o cauză de nepedepsire identică cu cea de
la mărturie mincinoasă.

7. Nu reprezintă infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare:

a. sesizarea organului competemt cu o infrațiune, care la acea data era prescrisă
b. fapta aceluia care a sesizat directorul unei societăţi comerciale, la care lucra partea
vătămată, în legătură cu unele sustrageri de materiale de construcţii, pe care aceasta le-ar
fi comis în cursul lunii anterioare la locul de muncă
c. fapta aceluia care în momemtul sesizării organelor judiciare avea certitudinea că persoana
acuzată nu era autorul infracțiunii ce formează obiectul sesizării.

8. Ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii
infracțiunii, constituie:
a. tăinuire
b. complicitate morală
c. favorizarea făptuitorului
d. o infracțiune ce poate antrena aplicarea unei pedepse ce nu poate fi mai mare decât
pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă de autor.

9. Fapta constând în distrugerea unor procese-verbale de constatare a unui accident rutier şi a

probelor biologice recoltate pentru analiză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de:
a. favorizarea făptuitorului
b. tăinuire
c.sustragere sau distrugerea de înscrisuri
d. sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri.

10. Elementul material al infracţiunii de tăinuire poate consta în:

a. transformarea unui bun, cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte
prevăzută de legea penală
b. sustragerea unui bun, cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzută de legea
penală
c. pretinderea unui bun, cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzută de legea
penală
d. înlesnirea valorificării unui bun, cunoscând că acesta provine din săvârşirea unei fapte
prevăzută de legea penală.

11. În cazul tăinuirii:

a. pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege
pentru fapta săvârșită de autor
b. pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât aceea care s-a aplicat autorului
faptei din care provine bunul
c. pedeapsa aplicată tăinuitorului se reduce dacă pentru autorul faptei din care provine bunul s-au
reţinut circumstanţe atenuante

39
d. pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea din care provine bunul tăinuit.

12. În cazul infracţiunii de tăinuire, înţelegerea între tăinuitor și autorul faptei din care provine
bunul este:
a.numai posterioară infracţiunii principale
b. concomitentă infracţiunii principale
c. anterioară infracţiunii principale
d. expresă sau tacită, anterioară sau concomitentă infracţiunii principale.

13. Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. forma de vinovăţie cu care se poate comite tăinuirea poate fi intenţia directă sau
indirectă
b. infracțiunea din care provine bunul tăinuit poate fi de orice natură, chiar și una de
corupție sau contra patrimoniului
c. tăinuirea comisă de un membru de familie se sancţionează cu o pedeapsă redusă la jumătate
d. nu sepedepsește tăinuirea comisă decumnatul autorului faptei penale de la care provine bunul.

14. Nu se pedepsește niciodată tăinuirea comisă de:

a. soț, indiferent dacă aceștia locuiesc sau nu împreună
b. fratele autorului faptei din care provine bunul
c. socrii celui care a comis fapta din care provine bunul
d. nașii sau finii celui care a comis fapta din care provine bunul.

15. Înlesnirea valorificării unui bun, cunoscând că bunul provine din comiterea unei fapte
prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a
unui folos material constituie:
a. favorizarea făptuitorului
b. tăinuire, în formă calificată, datorită scopului urmărit
c. complicitate
d. tăinuire în formă simplă.

16. Fapta inculpatului de a se înţelege cu autorul unui furt, după săvârşirea de către acesta a
infracţiunii, de a-l ajuta să vândă bunurile sustrase şi de a împărţi preţul obţinut constituie:
a. complicitate materială la infracţiunea de furt
b. infracţiunea de tăinuire
c. infracţiunea de favorizarea infractorului.

17. Într-o seară inculpaţii X şi Y au sustras păsări din domiciliul unei persoane, pe care imediat
după aceea le-au dus în locuinţa inculpatei Z, căreia cu acest prilej i-au spus că sunt furate, iar
aceasta le-a dat pentru ele sume modice de bani. Inculpaţii X şi Y i-au spus inculpatei Z că în
viitor vor sustrage şi alte păsări, pe care i le vor vinde acesteia, lucru care, de alfel, s-a întâmplat
încă de 3 ori. În raport de normele de incriminare, inculpata va răspunde penal pentru:
a. o infracţiune de tăinuire, săvârşită în mod continuat
b. complicitate la infracţiunea de furt, comisă în mod continuat
c. o infracţiune de tăinuire şi complicitate de furt, comisă în formă continuată

40
d. un concures real eterogen de infracțiuni, fără conexitate.

18. Elementele comune ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului și tăinuire sunt:

a. acestea pot fi comise și concomitent cu infracțiunile la care se referă
b. nu se pedepsesc atunci când sunt comise de un membru de familie, având aceeași cauză
specială de nepedepsire
c. pedeapsa aplicată în cazul acestor două infracțiuni poate fi mai mare decât pedeapsa aplicată
autorului faptei din care provine bunul sau pedeapsa prevăzută de lege, raportat la infracțiunea la
care se referă
d. amândouă se prescriu în termen de 5 ani.

19. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni fapta săvârșită de un membru de familie nu se
pedepsește:
a. la infracțiunea de nedenunțare și de favorizarea făptuitorului
b. la infracțiunea de tăinuire și loviri sau alte violențe
c. la infracțiunea de favorizarea făptuitorului și mărturia mincinoasă.

20. Infracțiunea de mărturie mincinoasă, poate fi comisă într-o cauză:

a. numai civilă sau penală în care se ascultă martori
b. disciplinară, în care se ascultă martori
c. orice altă cauză în care se ascultă martori.

21. Infracțiunea de mărturie mincinoasă:

a. este o infractiune de pericol abstract
b. este o infractiune de pericol concret
c. este o infractiune de rezultat, pedepsindu-se doar dacă pe baza ei s-a pronunțat o soluție de
către organul judiciar
d. devine imprescriptibilă dacă mărturia mincinoasă se referă la o infracțiune imprescriptibilă.

22. Martorul care, în faţa instanţei, face cu intenţie afirmaţii mincinoase privitor la împrejurări
esenţiale asupra cărora a fost întrebat nu se pedepseşte pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie
mincinoasă dacă îşi retrage mărturia:
a. într-o cauză penală, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului
b. într-o cauză penală, chiar şi după arestarea inculpatului, dar înainte de pronunţarea unei
hotărâri definitive
c. în cauzele civile, mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre definitivă
d. în alte cauze, mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre.

23. La infracţiunea de mărturie mincinoasă, subiectul activ poate fi:

a. orice persoană care face afirmaţii mincinoase în fața instanței de judecată
b. martorul, ascultat într-o cauză penală sau civilă
c. orice persoană, care face declarații ce nu corespund adevărului în fața organului judiciar
d. expertul chemat să realizeze o expertiză într-o cauză civilă.

24. Infracțiunea de mărturie mincinoasă:

a. se poate rețineîn orice procedură în care se ascută martori

41
b. are întotdeauna un subiect activ nemijlocit calificat
c. nu se poate comite și printr-o inacțiune
d. nu poate avea un obiect juridic complex.

25. Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. niciodată nu se poate reține coautoratul la infracțiunea de mărturie mincinoasă
b. mărturia mincinoasă se deosebește de falsul în declarații prin raportare la calitatea subiectului
pasiv
c. se va reține în variantă atenuantă atunci când făptuitorul își retrage mărturia mincinoasă
înainte de arestarea inculpatului
d. persoana incriminată nu poate comite în propria cauză o mărturie mincinoasă.

26.Lovirea sau orice alte acte de suferințe fizice exercitate de un polițist, care nu se află în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunea de:
a. purtare abuzivă, în varianta agravată
b. lovirea sau alte violențe, chiar și în forma tip
c. cercetare abuzivă
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate

27. Supunerea unei persoane la executarea unei măsuri de siguranță sau educative, în alt mod
decât cel prevăzut de dispozițiile legale, constituie:
a. supunerea la rele tratamente
b. represiune nedreaptă
c. cercetare abuzivă
d. tortura.

28. X, procuror, în cadrul unei anchete îi aplică lui Y, persoană cercetată pentru infracțiunea de
omor, mai multe lovituri în zona ficatului, pe o perioadă îndelungată, acesta fiind în arest
preventiv, în scopul de a obține de la această persoană informații de natură a-i dovedi vinovăția.
Astfel, X va răspunde pentru:
a. infracțiunea de purtare abuzivă
b. infracțiunea de supunere la rele tratamente
c. infracțiunea de tortură
d. infracțiunea de cercetare abuzivă.

29. Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. subiectul activ la infracțiunea de tortură este dublu calificat
b. infracțiunea de tortură se poate comite numai cu intenție în ambele forme ale sale
c. infracțiunea de tortură nu absoarbe și infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de
moarte, acestea reținându-se în concurs
d. poate avea un mobil identic cu cel al infracțiunii de abuz în serviciu.

30. Infracțiunea de tortură:

a. nu se poate comitecu intenție depășită, deoarece aceasta este condiționată de un anume scop
b. este întotdeauna o infracțiune complexă

42
c.este o infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul
d. poate fi prescriptibilă sau imprescriptibilă.

31.Infracțiunea de tortură este mai gravă atunci când:

a. a produs una din urmările prevăzute de art. 193 Cod penal
b. a produs una dintre urmările prevăzute de art. 194 Cod penal
c. a avut ca urmare moartea victimei
d. se comite de două sau mai multe persoane împreună.

32.Subiect activ al infracțiunii de represiune nedreaptă poate fi:

a. un judecător
b. un procuror
c. persoana vătămată, dacă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale este necesară plângerea
prealabilă a acesteia.

33. Fapta de a condamna o persoanăștiind că este nevinovată, constituie:

a. abuz în serviciu, în formă calificată
b. supunerea la rele tratamente
c. represiunea nedreaptă, în formă calificată
d. întotdeauna o infracțiune complexă.

34. Infracțiunea de evadare:

a. este mai gravă atunci când se comite de două sau mai multe persoane împreună
b. se consumă în momentul în care persoana deținută reușește să iasă din curtea penitenciarului
chiar și cu un singur picior, fiind surprinsă în acel moment de un gardian
c. poate da naștere unei pluralități intermediare de infracțiuni sau a oricărei forme de
recidivă.

35. Infracţiunea de evadare:

a. nu poate constitui cel de-al doilea termen al unei recidive postexecutorii
b. nu poateda naștere unui concurs de infracțiuni
c. poate da naștere la toate cele trei forme ale pluralității de infracțiuni, inclusiv
concursului ideal de infracțiuni
d. poate fi comisă în coautorat.

36. Infracţiunea de evadare, varianta agravantă se reţine dacă:

a. fapta este comisă prin folosirea de violenţe
b. fapta este săvârşită în timpul nopţii
c. fapta este săvârşită de două sau mai multe persoane împreună
d. fapta este comisă de către o persoană înarmată.

37. Sunt adevărate afirmațiile:

a. nu pot fi autori la infracțiunea de evadare minorii care pleacă în mod nepermis dintr-un
centru de reeducare sau cei care părăsesc tot în același mod instituția în care execută
măsura de sigurnață a internării medicale

43
b. este autor al infracțiunii de evadare și cel care părăsește în mod nepermis arestul
preventiv
c. nu se poate reține complicitatea la evadare, căci aceasta este o infracțiune distinctă
d. evadarea se reține în concurs cu infracțiunile de loviri sau ale violențe, vătămarea corporală
sau amenințarea.

38. Pedeapsa pentru infracțiunea de evadare:

a. poate fi suspendată sub supraveghere
b. nu poate fi mai mare decât pedeapsa aplicată pentru infracțiunea pentru care s-a dispus
condamnarea din care făptuitorul evadează
c. se contopește cu restul de pedeapsă rămas neexecutat
d. se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsa ce se execută.

39. Constituie infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti:

a. împiedicarea unei persoane de a folosi un imobil deţinut în baza unei hotărâri
judecătoreşti
b. sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă constând în obligarea la tratament medical
sau internarea medicală
c. împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti prin notificarea către organul de
executare a refuzului de a executa
d. refuzul de a executa o pedeapsă complementară.

TITLUL V – INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE ȘI DE SERVICIU

Capitolul I – Infracțiuni de corupție

1. Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de luare de mită trebuie să fie:

a. un funcționar cu atribuții de conducere sau de control
b. un funcţionar public
c. un funcţionar public, care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat
d. numai o persoană fizică, nu și una juridică.

2. Fapta persoanei care primeste bani sau orice alte foloase ulterior îndeplinirii actului pe care era
obligat să-l efectueze în temeiul funcţiei sale, însă ca urmare a unei înţelegeri anterioare,
referitoare la primirea acestora, constituie:
a. infracţiunea de abuz în serviciu,deoarece nu a existat o înțelegere prealabilă între subiecți
b. infracţiunea de luare de mită, în formă atenuată
c. infracţiunea de luare de mită
d. o faptă care nu este prevăzută de legea penală, ci de cea contravențională.

3. Elemental material al infracţiunii de luare de mită poate consta în:

a.acceptarea tacită de foloase
b. primirea de bani sau alte foloase cu titlu de împrumut
c. nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase care nu i se cuvin
d. comiterea uni act legal.

44
4. Dacă funcţionarul corupt, în scopul de a satisface solicitarea mituitorului nu îndeplineşte un
act privitor la îndatoririle lui de serviciu, iar această neîndeplinire constituie prin ea însăşi o
infracţiune:
a. luarea de mită va intra în concurs cu respectiva infracţiune
b. luarea de mită absoarbe respectiva infracţiune, devenind o infracțiune complexă
c. luarea de mită se reţine în variantă agravată.

5. Inculpata a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, reţinâdu-se că

îndeplinea funcţia de şef al serviciului personal, calitate în care a pretins şi primit o sumă de bani
pentru a ajuta o persoană să se angajeze. Totuși, inculpata a susţinut că fapta reţinută nu
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, deoarece nu avea atribuţii de
angajare a personalului, aceasta efectuându-se de directorul unităţii. Având în vedere că, potrivit
fişei postului, între obligaţiile ce reveneau inculpatei, în calitate de şef al serviciului personal, era
şi aceea de a face parte din comisia de examinare, în speţă:
a.se impune achitarea inculpatei, deoarece directorul avea ultimul cuvânt
b. a fost săvârşită infracţiunea de luare de mită, deoarece inculpata, în calitatea sa de
membru în comisia de examinare, putea influenţa rezultatul examinării
c. a fost săvârşită infracţiunea de abuz în serviciu, deoarece inculpata şi-a încălcat atribuţiile de
serviciu
d. se va reține un concurs de infracțiuni dintre luare de mită și abuz în serviciu.

6. Infracțiunea de luare de mită:

a. nu se poate comite în coautorat, deoarece subiectul activ nemijlocit este circumstanțiat
b. se poate comite și în formă continuată
c. cunoaște și o cauză specială de neimputabilitate
d. se comite numai cu intenție directă.

7. La infracțiunea de luare de mită:

a. tentativa, deși posibilă nu este incriminată
b. tentativa nu este posibilă, fiind o infracțiune cu consumare anticipată
c. tentativa se pedepsește între limitele prevăzute de lege pentru fapta consumată, reduse la
jumătate
d. nu identificăm un obiect material.

8. În cazul infracțiunii de luare de mită:

a. se confiscă numai bunurile efectiv primite, sau echivalentul acestora
b. subiect activ nu poate fi în niciun caz avocatul
c. aceasta este o infracțiune de rezultat, obiectul material fiind reprezentat de bani, bunuri sau
alte foloase
d. se aplică obligatoriu și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

9. În cazul infracțiunii de luare de mită:

a. aceasta nu este condițianată de vreo atitudine a persoanei de la care se solicită mita
b. subiect activ nemijlocit nu poate fi în niciun caz o persoană juridică
c. nu are un element material similar cu cel al infrațiunii de trafic de influență

45
d. nu se reține în modalitatea acceptării promisiunii de foloase în mod indirect pentru a altă
persoană.

10. Infracțiunea de dare de mită:

a. este condiționată pentru consumarea sa de existența infracțiunii de luare de mită
b. se poate comite numai înainte sau în timpul îndeplinirii actului de către funcționarul corupt
c. cunoaște o cauză specială de neimputabilitate și una de nepedepsire
d. se comite numai cu intenție directă.

11. În cazul infracțiunii de dare de mită:

a. nu se confiscă bunurile promise
b. când mita se dă mai multor persoane, se va reține un concurs real sau ideal de infracțiuni
c.când mita se dă mai multor persoane, se va putea reține o infracțiune unică, în anumite
situații
d. nu se poate comite în formă continuată.

12. Infracţiunea de trafic de influenţă:

a. are un subiect activ necircumstanţiat
b. se poate comite şi printr-o inacţiune, respectiv prin nerespingerea unei promisiuni
c.poate avea ca urmare imediată o pagubă patrimonială
d. se poate reține în concurs cu infracțiunea de luare și dare de mită.

13. Fapta inculpatului care pretextând că îl va recompensa pe un funcționar, după ce acesta a

efectuat un act în cadrul atribuțiunilor sale de serviciu a cerut reclamantului un bun pe care și l-a
însușit, reprezintă infractiunea de:
a. trafic de influență
b. abuz în serviciu
c. luare de mită.

14. Latura obiectivă în cazul infracțiunii de trafic de influență, implică determinarea

funcționarului:
a. să facă un act ce intră în atribuțiunile sale de serviciu
b. să nu facă un act ce intră în atribuțiunile sale de serviciu
c. să facă un act ce nu intră în atribuțiunile sale de serviciu.

15. Subiect activ nemijlocit al infracțiunii de trafic de influență:

a. poate fi numai un funcționar care are influență asupra altuia
b. poate fi orice persoană care lasă să se creadă că are o influență asupra unui funcționar
c. poate fiși un funcționar public cu atribuții de conducere
d. nu poate fi soțul funcționarului pe lângă care se intervine.

16. Elementul material al infracțiunii de trafic de influență, se poate realiza prin:

a. primirea de bani și/sau alte foloase
b. pretinderea de bani sau alte foloase
c. acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, dar numai când acestea sunt destinate
făptuitorului.

46
17. Dispozițiile art. 289–292 din Codul penal, referitoare la funcționarii publici, se aplică și
celorlalți funcționari, cu precizarea că în acest caz:
a. limitele speciale ale pedepsei se reduc cu 1/2
b. limitele speciale ale pedepsei se pot reduce cu 1/4
c. limitele speciale ale pedepsei se reduc cu 1/3
d. limitele speciale ale pedepsei se pot reduce cu minim 1/3.

18. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni subzistă o cauză specială de nepedepsire:
a. la infracțiunile de luare și dare de mită
b. la infracțiunile de dare de mită și mărturie mincinoasă
c. la infracțiunile de mărturie mincinoasă și fals în declarații.

Capitolul II – Infracțiuni de serviciu

1. Pot constitui obiect material al infracțiunii de delapidare:

a. banii sau alte valori
b. plusurile create în gestiune
c. numai bunurile mobile, corporale.

2. Poate fi subiect activ nemijlocit al infracțiunii de delapidare:

a. directorul și contabilul șef
b.un functionar cu atributii de administrare sau gestiune
c. doar un funcţionar public
d. orice persoană fizică ce îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale.

3. În cazul infracțiunii de delapidare:

a. subiect activ nemijlocit poate fi un funcţionar public sau functionar, care este însărcinat
cu gestiunea sau administrarea bunurilorunei persoane juridice de drept public sau privat
b. subiect pasiv al infractiunii de delapidare poate fi o persoana juridică de drept privat
sau o persoană juridică de drept public
c. subiectul pasiv nu poate fi o persoană fizică
d. elementul material poate consta în distrugerea unor valori pe care le făptuitorul le
administrează sau gestionează.

4. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni subiectul activ nemijlocit este dublu calificat:
a. gestiune frauduloasă și luare de mită
b. delapidare și uciderea copilului nou-născut de către mamă
c. tortura și abuzul în serviciu
d. înalta trădare și falsul intelectual.

5. Elementul material în cazul infracțiunii de delapidare se poate realiza prin:

a. însușirea de bani ori traficarea de valori
b. folosirea de valori sau alte bunuri
c.distrugerea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate
d. primirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate.

47
6. Fapta administratorului asociaţiei de proprietari de însuşire, folosire sau traficare în interesul
său sau pentru altul de bani, valori sau alte bunuri pe care le administrază constituie infracţiunea
de:
a. furt, în formă continuată
b. abuz de încredere
c. delapidare.

7. Fapta profesorului care, în timpul cursului,adresează unui student injurii, va răspunde penal
pentru infracțiunea de:
a. purtare abuzivă, în forma de bază
b. abuz în serviciu
c. fapta nu este prevăzută de legea penală
d. uzurparea funcției.

8. Infracțiunea de purtare abuzivă:

a. este întotdeauna o infracțiune complexă
b. poate absorbi și infracțiunea de vătămare corporală
c. pentru forma tip, subzistă principiul oficialității procesului penal
d. se poate comite și în mod continuat.

9. În cazul infracțiunii de purtare abuzivă:

a. pluralitatea de subiecți pasivi atrage reținerea unei singure infracțiuni în formă calificată
b. pluralitatea de subiecți pasivi secundari dă naștere unei pluralități de infracțiuni
c. nu este absorbită de infracțiunea de tortură
d. poate fi comisă și cu intenție depășită.

10. În cazul infracţiunii de purtare abuzivă:

a. participația penală este posibilă în toate formele sale
b. subiectul activ nemijlocit poate fi funcţionarul sau orice alt salariat aflat în excercitiul
atribuţiilor de serviciu
c. se absoarbe infracțiunea de loviri sau alte acte violente și în acest caz este necesară plângerea
prealabilă a persoanei fizice vătămate
d. aceasta nu este absorbită de infracțiunea de cercetare abuzivă.

11. Sunt adevărate afirmațiile:

a. când fapta se comite prin gesturi jignitoare, nu se poate reține infracțiunea de purtare
abuzivă
b. dacă făptuitoul nu se afla în exercitarea artibuțiilor de serviciu, ci este în concediu, dar lovește
o persoană cu care a avut o altercație în timpul programului său de lucru, fapta va fi reținută tot
ca purtare abuzivă
c. se va reține un concurs ideal eterogen format din două infracțiuni complexe, atunci când
purtarea abuzivă se comite printr-o acțiune de lovire de către o persoană ce se află în
exercitarea atribuțiilor de serviciu asupra unui coleg de serviciu cu autorul, care este și
acesta un funcționar public cu autoritate de stat și care se afla în exercitarea atribuțiilor
sale de serviciu

48
d. purtarea abuzivă se poate comite și de către o persoană juridică, în toate formele de
participație.

12. Sunt false afirmațiile:

a. urmarea imediată, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu poate consta într-o tulburare
însemnată a bunului mers al unui organ de stat
b.în cazul infracţiunii de abuz în serviciu tentativa este posibilă și este incriminată, datorită
caracterului său complex
c. purtarea abuzivă se poate comite în formă continuată
d. purtarea abuzivă nu este condiționată de vreun mobil sau scop.

13. În cazul infracțiunii de abuz în serviciu:

a. putem identifica un obiect juridic complex
b. se incriminează în forma asimilată acele fapte de discriminare
c. aceasta nu se va reține în cazul profesorului care refuză în mod nejustificat să treacă în catalog
nota de la examen a unui student.

14. În cazul infracțiunii de abuz în serviciu:

a. aceasta se va reține în concurs ideal cu luarea de mită, în cazul medicului care primește o sumă
de bani pentru o intervenție chirurgicală
b. se va interzice dreptul profesorului de a mai preda, ca pedeapsă complementară, în cazul
în care acesta refuză să primească la examen un student pe motiv că este homosexual și că
acest lucru este în antiteză cu morala pe care o cere viitoarea funcție pentru care studentul
se pregătește
c. se va reține un concurs de infracțiuni dacă funcționarul public, prin atitudinea sa, lezează
interesele legale a cel puțin două persoane.

15. Când infracţiunea de neglijenţă în serviciu este comisă de un funcţionar care nu are calitatea
de funcţionar public:
a. limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime
b.limitele speciale ale pedepsei se pot reduce cu cel mult o treime
c.suntem în prezența unei cauze speciale obligatorii de atenuare a pedepsei
d. legea penală nu prevede nimic în acest sens.

16. În cazul infracțiunii de neglijenţă în serviciu:

a. nu se poate comite niciodată în formă continuată
b. forma de vinovăție cu care se comite fapta este expres prevăzută de lege
c. nu se poate comite printr-o acțiune, ci numai prin inacțiune
d. este o infracțiune de pericol concret.

17. Infracţiunea de deturnare de fonduri:

a. există, indiferent dacă s-a produs ori nu o pagubă unei instituţii de stat
b. există, numai dacă s-a produs o perturbare a activităţii economico-financiare a unei instituţii
de stat
c. există numai dacă s-a produs o perturbare a activităţii economico-financiare sau dacă s-a
produs o pagubă unei instituţii de stat.

49
18. Tentativa nu se pedepsește:
a. la toate infracțiunile de serviciu care sunt susceptibile de element material alternativ
b. la inducerea în eroare a organelor judiciare
c. la mărturie mincinoasă.

19.Poate să constituie infracțiune de rezultat:

a. purtarea abuzivă în forma de bază
b. abuzul în serviciu și neglijența în serviciu
c. violarea secretului corespondenței.

TITLUL VI – INFRACȚIUNI DE FALS

Capitolul I – Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori

1. În cazul infracţiunii de falsificare de monede, urmarea socialmente periculoasă poate fi:

a. producerea unei pagube importante sistemului financiar
b. o eventuală pagubă importantă sistemului financiar
c. crearea unei stări de pericol pentru instituţiile financiare.

2. În cazul infracţiunii de falsificare de monede:

a. actele pregătitoare, deşi posibile nu se pedepsesc
b. actele pregătitoare sunt posibile şi se pedepsesc ca şi tentativă
c. actele pregătitoare sunt incriminate şi sancţionate ca infracţiune de sine stătătoare.

3. Infracţiunea de falsificare de monede poate avea ca obiect material:

a. monedele, titlurile de credit şi, în general, titlurile de valoare adevărate cu putere
circulatorie
b. monede antice din diverse metale
c. orice fel de monede sau bancnote, chiar ieşite din circulaţie.

4. Infracţiunea de falsificare de monede se poate realiza:

a. doar prin contrafacere (confecţionarea prin imitare de monede sau valori)
b. doar prin alterare (modificarea conţinutului său formei unor monede sau valori adevărate)
c. fie prin contrafacere, fie prin alterare
d. numai prin acțiuni.

5. La infracţiunea de falsificare de timbre sau efecte poștale se sancţionează:

a. falsificarea, deţinerea şi punerea în circulaţie a acestor valori falsificate
b. numai falsificarea ori punerea în circulaţie a acestor valori falsificate
c. numai falsificarea valorilor respective.

6. Tentativa se pedepseşte la următoarele infracţiuni:

a. deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori
b. falsificarea de timbre sau efecte poștale
c. falsificarea de valori străine.

50
 Capitolul III – Falsuri în înscrisuri

1. Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale poate fi săvârşită:

a. de către orice persoană fizică responsabilă penal sau de către o persoană juridică
b. numai de către un funcţionar public
c. şi de către un funcţionar, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
d. numai de către un funcţionar, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

2. Elementul material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale:

a. constă în falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, prin consemnarea unor
fapte sau împrejurări neadevărate ori neconsemnarea unor date sau împrejurări
b. poate consta în falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a
subscrierii ori prin alterararea lui în orice mod
c. se reține și atunci când se folosește unînscris oficial în vederea producerii de consecinţe
juridice
d. se poate comite și în formă continuată.

3. Pentru existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale:

a. este necesar ca subiectul activ să fie un funcţionar
b. este necesar ca înscrisul falsificat să fi produs consecinţe juridice
c. nu este necesar ca înscrisul să fie folosit
d. trebuie ca înscrisul să fie de natură a produce consecințe juridice.

4. Acţiunea de întocmire a unei "copii" a unui act oficial inexistent:

a. poate reprezenta infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale
b. poate reprezenta infracţiunea de fals intelectual
c. nu poate reprezenta o infracţiune
d. este o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

5. Falsificarea unei diplome de licență, urmată de folosirea acesteia cu prilejul înscrierii la un

concurs național, va antrena răspunderea penală a făptuitorului pentru:
a. singură infracțiune de fals în formă continuată
b. un concurs real eterogen de infracțiuni
c. o infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale.

6. La infracţiunea de fals intelectual:

a. nu este posibil coautoratul
b. elementul material nu se poate realiza prin omisiune
c. tentativa este posibilă şi se pedepsește
d. se aseamănă cu infracțiuna de fals material în înscrisuri oficiale, prin aceea că aceasta
din urmă se poate comite și ea de către un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de
serviciu.

7. În cazul infracţiunii de fals intelectual:

a. alterarea priveşte materialitatea înscrisului
b. alterarea priveşte conţinutul actului

51
c. alterarea poate fi și ulterioară întocmirii actului
d. se pot preciza mai multe împrejurări neadevărate în conținutul aceluiași act, fără ca
acest lucru să afecteze unitatea de infracțiune.

8. Infracţiunea de fals intelectual:

a. poate avea ca subiect activ nemijlocit numai o persoană cu studii superioare
b. se referă numai la falsificarea actelor de studii
c. se săvârşeşte numai cu prilejul întocmirii actului oficial
d. impune aplicarea unei pedepse complementare, constând în interzicerea dreptului persoanei de
a mai ocupa funcția pe care o avea făptuitorul în momentul comiterii infracțiunii.

9. Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de fals intelectual poate fi:

a. orice funcţionar aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
b. numai un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
c. un functionar cu atribuţii de control
d. și unul plural, caz în care se poate reține o circumstanță agravantă legală cu caracter
general.

10. Infracţiunea de fals intelectual, sub aspectul elementului material se poate săvârşi prin:
a. acțiuni sau inacțiuni
b. falsificarea înscrisului oficial numai cu prilejul întocmirii acestuia
c. alterarea înscrisului în orice mod
d. falsificarea semnăturii funcționarului care trebuia să întocmească actul.

11. Falsul intelectual săvârşit prin omisiunea de a insera într-un înscris oficial unele date sau
împrejurări se poate săvârşi sub aspectul subiectiv:
a. atât cu intenţie directă cât şi indirectă
b. niciodată din culpă
c. numai cu intenţie directă, fiind prevăzută în mod expres de textul de lege.

12. Falsul material în înscrisuri sub semnătură privată:

a.se poate comite și în formă continuată
b.are ca rezultat numai crearea unei stări de pericol
c.poate avea ca urmare atât crearea unei stări de pericol cât şi o vătămare a intereselor
unei persoane
d. se reține ori de câte ori se falsifică un testament.

13. La infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:

a. tentativa este posibilă numai în forma întreruptă şi se pedepseşte
b. tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte
c.se reține și atunci când se contraface un înscris emis de o unitate bancară din mediul
privat, nu și atunci când se alterează un înscris emis de Banca Națională a României
d. există întotdeauna un obiect material.

14.Sunt adevărate afirmațiile:

52
a. din punct de vedere obiectiv, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se
poate săvârşi prin contrafacerea sau alterarea scrierii ori a subscrierii
b.infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe înșelăciunea, deoarece prima
are un element material cumulativ, fiind format și din folosirea lui sau încredințarea actului altei
persoane spre folosire
c.infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se consumă în momentul finalizării
activității de falsificare a actului și prezentarea acestuia unui prieten pentru a se lăuda cu fapta sa
d. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată poate viza și un ordin de plată
sau un contract de asistență juridică, precum și împuternicirea avocațială.

15. Pentru existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată:
a. este suficient să se realizeze contrafacerea scrierii sau alterarea înscrisului
b. este obligatoriu ca falsificarea înscrisului să fie urmată de folosirea acestuia
c. trebuie să producă o anumită consecinţă juridică
d. este necesar ca actul să nu fie autentificat la notar.

16. Falsificatorul unui înscris sub semnătură privată, dacă îl încredinţează altei persoane spre
folosire, va răspunde:
a.pentru un concurs de infracţiuni
b.pentruinstigare la infracţiunea de uz de fals
c. numai pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

17. Folosirea unui înscris sub semnătură privată de către cel care a falsificat un asemenea înscris
constituie:
a. un concurs real eterogen de infracţiuni
b. o infracţiune de uz de fals
c.numai o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.

18. Folosirea unui înscris sub semnătură privată falsificat de către o persoană, alta decât
falsificatorul acelui înscris, constituie:
a. o infracţiune de uz de fals
b. o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată
c. complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

19. Obiectul material al infracţiunii de uz de fals poate fi:

a. doar un înscris oficial
b. doar un înscris sub semnătură privată
c. un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată, care a fost alterat și nu
contrafăcut.

20. În cazul infracţiunii de uz de fals:

a. pedeapsa prevăzută de lege este mai mică, dacă înscrisul falsificat şi folosit este sub
semnătură privată
b. pedeapsa prevăzută de lege este mai mare dacă înscrisul falsificat folosit este oficial

53
c. pedeapsa prevăzută de lege este aceeaşi, indiferent dacă înscrisul este oficial ori sub semnătură
privată.

21. Infracţiunea de fals în declaraţii se consideră a fi consumată când:

a. declararea necorespunzătoare a adevărului se face în faţa unui organ de stat
b. este necesar ca declararea necorespunzătoare a adevărului să se facă în vederea
producerii unei consecinţe juridice
c. este necesar ca, potrivit legii, declaraţia necorespunzătoare adevărului să fi produs consecinţe
juridice.

22. Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de fals în declaraţii:

a.poate fi martorul, expertul sau interpretul
b.este persoana care face în public declaraţii necorespunzătoare adevăului
c.poate fi orice persoană, capabilă să facă declaraţii producătoare de consecinţe juridice
d. nu poate fi unul plural, nefiind posibil coautoratul.

23. Infracţiunea de fals în declaraţii:

a. are ca obiect material înscrisul în care se consemnează declaraţia
b.se reține și atunci când făptuitorul face un denunț calomnios la organul competent pe numele
vecinului său
c. are ca obiect material acţiunea de a face declaraţii necorespunzătoare adevărului
d. se deosebește de infracțiunea de mărturie mincinoasă prin calitatea subiectului activ
nemijlocit.

24. Încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile altei persoane, spre a fi
folosit fără drept constituie:
a. infracţiunea de fals privind un înscris sub semnătură privată
b. infracţiunea de fals privind identitatea
c. instigare la infracţiunea de uz de fals
d. instigare la infracțiunea de uz de fals sau înșelăciune după caz.

25. Din punct de vedere obiectiv, infractiunea de fals privind identitatea se săvârşeşte prin:
a. atribuirea unei identităţi false altei persoane
b. declararea necorespunzatoare a identității, făcută într-unclub de noapte pentru a impresiona o
persoană de sex feminin, deoarece făptuitorul profita de asemănarea sa cu un actor celebru
c. încredinţarea unui înscris pentru identificare, spre a fi folosit fără drept
d. prezentarea unui cadru didactic în fața studenților atât cu numele actual, cât și cu numele
anterior, pentru o mai bună identificare a sa.

26. Cel care primeşte de la o altă persoană un înscris, care serveşte pentru legitimare şi nu-i
aparţine, spre a fi folosit fără drept:
a. nu răspunde penal
b. răspunde penal pentru fals privind identitatea în modalitatea asimilată prevăzută în art 327
alin. 2 C. pen.
c. este complice la infracţiunea de fals privind identitatea

54
d. în cazul în care înscrisul este folosit, nu se va reține și uzul de fals, dar se poate reține un
fals privind identitatea în concurs ideal cu înșelăciunea.

27. În cazul infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută în art. 327 alin. 2 și 3, subiectul
activ nemijlocit poate fi:
a. numai cel care încredințează altei persoane actul care serveşte la dovedirea stării civile
b. numai cel care încredinţează altei persoane un înscris care serveşte la dovedirea stării civile,
spre a a fi folosit fără drept
c. atât cel care încredinţează altei persoane un înscris care serveşte la dovedirea stării
civile, cât şi cel care îl folosește.

28. La infracţiunea de fals privind identitatea:

a. nu poate exista obiect material
b. participaţia este posibilă, inclusiv sub forma coautoratului
c.se reține numai intenția directă
d. se reține și atunci când o persoană publică se prezintă pe scenă sau la TV cu un pseudonim.

29.Sunt adevărate următoarele afirmații:

a. falsul în înscrisuri sub semnătură privată nu se poate reține în concurs cu uzul de fals
b. în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale se va reține ca faptă consumată
și atunci când alterarea documentului este numai parțială sau când vizează modul de
autentificare al acestuia
c.în cazul infracțiunii de bigamie, se absoarbe natural și infracțiunea de fals în declarații
d. se va reține o infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale, atunci când profesorul
pune o notă în catalog unui student, fără ca acesta să se prezinte la examen.

30. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni de fals în înscrisuri este posibil coautoratul:
a. fals în declarații
b. falsul intelectual, indiferent de modul în care se comite elementul material
c. fals privind identitatea.

31. X, suspect în cadrul unei anchete penale pentru o infracțiune de omor, face afirmații
necorespunzătoare adevărului pentru a-și asigura propria apărare. Astfel:
a. X va răspunde pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă
b. X va răspunde pentru infracțiunea de fals în declarații
c. X nu va răspunde penal pentru aceste afirmații neadevărate.

32. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni se absoarbe infracțiunea de uz de fals:

a. fals în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată
b. fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații
c. falsul intelectual și fals privind identitatea.

33. La care dintre infracțiunile de fals în înscrisuri, subiectul activ nemijlocit este întotdeauna
calificat:
a. falsul în înscrisuri oficiale, în forma agravată
b. falsul intelectual

55
c. falsul în declarații
d. falsul privind identitatea, în varianta calificată.

34. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni, subiectul activ nemijlocit este un funcționar
public:
a. delapidare, gestiune frauduloasă, fals intelectual
b. fals intelectual, luare de mită, tortura
c. tortura, delapidarea, purtarea abuzivă.

35. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni, forma de vinovăție este numai intenția
directă:
a. abandonul de familie în forma inacțiunii și falsul intelectual comis tot în forma inacțiunii
b. falsul în declarații și falsul în înscrisuri oficiale
c. mărturia mincinoasă și falsul în declarații.

36. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni nu există obiect material:

a. luare de mită și falsul în declarații
b. mărturia mincinoasă, violarea de domiciliu și tulburarea de posesie
c. falsul intelectual, lipsirea de libertate în mod ilegal în varianta răpirii persoanei și purtarea
abuzivă.

TITLUL VII – INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI PUBLICE

Capitolul I – Infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate

1. Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate:

a. sunt întotdeauna infracţiuni de pericol
b. nu pot fi infracţiuni de rezultat
c. trebuie întotdeauna cercetată legătura de cauzalitate, chiar şi în cazul lipsei obiectului
material.

2. Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate:

a. sunt infracţiuni simple, care lezează o singură valoare socială ce beneficiază de protecție
penală
b. în anumite cazuri, pot fi infracţiuni complexe, care să lezeze două sau mai multe valori
sociale de natură diferită
c. se pot comite numai cu intenție sau cu intenție depășită.

3. Forma de vinovăţie în cazul infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate:

a. schimbă întotdeauna încadrarea juridică a faptei
b. nu schimbă întotdeauna încadrarea juridică a faptei
c. are o importanţă deosebită pentru justa încadrare juridică a faptei.

4. În cazul infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate:

a. subiectul activ este întotdeauna calificat, fiind un angajat al căilor ferate
b. participaţia penală nu este posibilă întotdeauna în toate formele sale
c. acestea sunt condiţionate de producerea unei urmări periculoase în mod efectiv.

56
5. Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate:
a. sunt infracţiuni comisive, constând în comiterea unei activităţi interzise de legiuitor
b. tentativa este posibilă şi se pedepseşte indiferent de modalitatea de comitere a elementului
material
c.unele pot fi comise și în mod continuat.

6. Aspectele comune tuturor infracţiunor contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate sunt:
a. toate sunt infracţiuni de rezultat potenţial
b. toate au ca circumstanţă agravantă producerea unui accident
c. toate au subiect activ calificat.

7. Îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod defectuos din culpă de către angajaţii care
gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenţie sau manevră, dacă
prin aceasta se pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau
manevră pe calea ferată, constituie:
a. infracţiunea de neglijenţă în serviciu, deoarece aceştia au calitatea de funcţionari
b. infracţiunea deneîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă
din culpă
c. un concurs ideal omogen de infracţiuni, deoarece în ambele cazuri făptuitorul a acţionat din
culpă.

8.Infracţiunea de părăsire a postului şi prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului sau a altor
substanţe constă în:
a. părăsirea postului, în orice mod şi sub orice formă, de angajaţii cu atribuţii privind siguranţa
circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, doar dacă prin
aceasta s-a produs un accident
b. părăsirea postului, în orice mod şi sub orice formă, de angajaţii cu atribuţii privind
siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată,
dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa circulaţiei acestor mijloace
c. părăsirea postului, în orice mod şi sub orice formă, de angajaţii cu atribuţii privind siguranţa
circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, chiar şi dacă prin
aceasta nu se pune în pericol siguranţa circulaţiei acestor mijloace.

9. Infracţiunea de distrugere sau semnalizare falsă:

a. se reţine în concurs ideal cu infracţiunea de distrugere de la art. 253 C.pen.
b. se reţine în concurs ideal cu infracţiunea de distrugere calificată prevăzută în art. 254
C.pen.
c. absoarbe infracţiunea de distrugere de la art. 253 C.pen.

10.Accidentul de cale ferată constă în:

a. distrugerea adusă mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalaţiilor de cale
ferată în cursul circulaţiei mijloacelor de transport
b. degradarea adusă mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalaţiilor de cale
ferată în cursul manevrei întreţinerii pe calea ferată

57
c.distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor instalaţii de cale ferată, lucrări,
echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau
vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.

Capitolul II – Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice

1. Conducerea unui autovehicul, succesiv, de către un inculpat major şi de unul minor, ambii fără
a avea permis de conducere, corespunzător categoriei din care face parte vehicolul condus,
reprezintă:
a. coautorat la infracţiunea constând în conducerea unui autovehicul fără permis de conducere
b. o singură infracţiune prevăzută în C.pen., infracţiunea săvârşită în condiţiile prevederilor art.
77 alin. 1 lit d) C.pen., constând în săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, împreună
cu un minor
c. câte o infracţiune individuală, săvârşită de fiecare inculpat.

2. Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice:

a. sunt întotdeauna condiţionate de locul comiterii lor
b. nu toate sunt condiţionate de locul comiterii lor
c. se pot comite cu intenţie sau din culpă.

3. Infracţiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat:

a. poate fi comisă de orice persoană fizică ce are capacitate juridică penală
b. poate îmbrăca și forma infracţiunii continuate
c. este o infracţiune complexă.

4. Persoana care pune în circulaţiepe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat şi cu

număr fals de înmatriculare va răspunde pentru:
a. o singură infracţiune, deoarece ambele fapte formează elementul material al unei singure
infracţiuni
b. un concurs ideal eterogen de infracţiuni
c. un concurs real eterogen de infracţiuni

5. Infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere:

a. permite toate formele de participaţie, deoarece subiectul activ este necalificat
b. prin natura ei, este o infracţiune continuă succesivă
c. se poate reţine şi când persoana care conduce vehicolul avea permisul de conducere
suspendat ori acesta i-a fost retras.

6. Persoana care conduce pe drumurile publice un autoturism având permisul suspendat, după
care cu aceeaşi ocazie încredinţează vehicolul unei alte persoane despre care ştie că nu are
permis corespunzăror categoriei din care face parte vehicolul condus şi care se află sub influenţa
unor substanţe psihoactive, va răspunde penal pentru:
a. o singură infracţiune în mai multe modalităţi faptice
b. un concurs real eterogen de infracţiuni
c. o singură infracţiune, cu reţinerea unei circumstanţe agravante speciale.

58
7. Tatăl, care fiind în stare de ebrietate voluntară, determină pe fiul său în vârstă de 15 ani să
conducă autoturismul său, lucru care se şi realizează imediat prin încredințarea mașinii, va
antrena răspunderea penală a tatălui pentru:
a.numai pentru instigare la infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere
b. autor la infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere
c. atât ca autor pentru fapta de încredințare, cât şi ca instigator la infracţiunea de
conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în modalități diferite pe alin. 1.

8.Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe:

a. se reţine atunci când persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o
îmbibaţie alcoolică de 0,80 g/l alcool pur în sânge
b. se poate reţine atunci când persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice,
are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge
c. nu poate antrena niciodată o cauză justificativă.

9. Persoana care conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat, dar cu numere

false de înmatriculare, neavând permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte
vehicolul condus, care are o îmbibaţie alcoolică de 0.80 g/l alcool pur în sânge, loveşte o
persoană care trecea regulamentar strada şi fuge de la locul comiterii faptei:
a. nu va putea beneficia niciodată de nicio cauză de nepedepsire, fiind incidente mai mult de trei
infracţiuni
b.nu va răspunde penal pentru un concurs real omogen de infracţiuni, chiar dacă toate
faptele comise aduc atingere siguranţei circulaţiei pe drumurile publice
c. va răspunde pentru o pluralitate de infracţiuni.

10. Fapta persoanei care modifică starea locului sau şterge urmele accidentului de circulaţie din
care a rezultat vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii mai multor persoane, fără acordul
echipei de cercetare la faţa locului, va răspunde penal pentru:
a. o singură infracţiune de părăsire a locului accidentului ori de modificare sau ştergere a
urmelor acestuia, ca infracţiune complexă, care lezează mai multe valori sociale
b. o singură infracţiune de favorizare a făptuitorului
c. un concurs ideal de infracţiuni, format din infracţiunea de părăsire a locului accidentului ori de
modificare sau ştergere a urmelor acestuia şi infracţiunea de favorizare a făptuitorului.

Capitolul III – Nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al

materiilor explozive

Capitolul IV – Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităţi reglementate

de lege

Capitolul V –Infracţiuni contra sănătăţii publice

1. Din punct de vedere al urmării socialmente periculoase, infracţiunea de zădărnicirea

combaterii bolilor există:
a. dacă s-a creat o stare de pericol pentru sănătatea populaţiei
b. numai dacă a avut ca urmare răspândirea unei boli infectocontagioase
c. indiferent dacă a avut, ori nu ca urmare răspândirea unei boli infectocontagioase.
59
2. Elementul material al infracţiunii de zădarnicirea combaterii bolilor se poate realiza:
a. numai prin inacţiuni
b. numai prin acţiuni
c. atât prin acţiuni cât şi prin inacţiuni
d. cu orice formă de vinovăție.

3. Infracţiunea de contaminarea venerică se săvârşeşte:

a. numai cu intenţie
b. şi din culpă
c. atât cu intenţie cât şi din culpă
d. numai prin activități de natură sexuală.

4. În cazul infracţiunii de contaminarea venerică:

a. instanţa de judecată poate aplica și măsura de siguranţă a obligării la tratament medical a
făptuitorului
b. instanţa de judecată aplică, în mod obligatoriu şi măsura de siguranţă a obligării la
tratament medical a făptuitorului
c. instanţa de judecată va sancţiona pe făptuitor chiar şi în cazul în care persoana cu care
se întreţin relaţiile sexuale ştie că subiectul activ suferă de o astfel de boală.

5. Sustragerea făptuitorului condamant pentru infracţiunea de contaminarea venerică de la

executarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical, constituie:
a. infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti
b. infracţiunea de neexecutarea sancţiunilor penale
c. o infracţiune aflată în concurs cu cea de contaminare venerică
d. nicio infracțiune.

6. În cazul infracțiunii de transmitere a sindromului imunodeficitar dobândit:

a. subiectul activ este calificat, adică o persoană ce are această afecțiune
b. forma de vinovăție cu care se comite este numai intenția
c. se poate comite cu orice formă de vinovăție
d. este obligatorie aplicarea măsurii de siguranță a internării medicale.

7. În cazul unui director al unei crescătorii de animale (respectiv porci şi vaci), care din
neglijenţă nu ia toate măsurile necesare prevenirii bolilor infectocontagioase la aceste animale şi
urmare a acestui lucru se răspândeşte o asemenea boală, va antrena răspunderea a acestuia
pentru:
a. infracţiunea de zădărnicirea combaterii bolilor
b. infracţiunea de răspândirea bolilor la animale sau plante
c. infracţiunea de neglijenţă în serviciu.

8. Infracţiunea de infectarea apei:

a. constă în infectarea prin orice mijloace a surselor sau reţelelor de apă numai dacă apa
devine dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor

60
b. constă în infectarea prin orice mijloace a surselor sau reţelelor de apă, chiar dacă apa nu
devine dăunătoare sănătăţii oamenilor, ci numai animalelor sau plantelor
c. nu antrenează răspunderea penală în cazul tentativei.

9.Prin săvârşirea infracţiunii de falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse sunt
lezate relațiile sociale care privesc:
a. numai sănătatea publică
b. integritatea corporală a persoanei fizice
c. atât sănătatea publică, cât şi integritatea corporală a unei persoanei fizice.

10. În cazul infracţiunii de falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse:
a. tentativa este posibilă şi se pedepseşte
b. tentativa deşi posibilă, nu se pedepseşte
c. se pedepseşte numai în cazul punerii în consum public de carne provenită din tăieri de animale
sustrase controlului veterinar.

Capitolul VI – Infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice

TITLUL VIII – INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND
CONVIEȚUIREA SOCIALĂ
Capitolul I - Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice

1. În cazul infracţiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, pedeapsa ce se aplică

pentru aceasta:
a. trebuie să fie de aceeaşi natură cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea care intră în
scopul constituirii
b. nu trebuie să fie mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea care
intră în scopul constituirii
c. poate fi mai mare decât pedeapsa ce se aplică pentru infracţiunea care intră în scopul
constituirii.

2. Dacă fapta de constituirea unui grup infracțional organizat a fost urmată de acea infracţiune:
a. pedeapsa pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracțional organizat se adaugă la
pedeapsa pentru infracţiunea care a intrat în scopul asocierii
b. pedeapsa pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracțional organizat se contopeşte cu
pedeapsa pentru infracţiunea ce a intrat în scopul asocierii
c. se aplică principiul absorbţiei, în sensul că infractorul va executa numai pedeapsa aplicată
pentru infracţiunea ce a intrat în scopul asocierii
d. se vor aplica regulile de la concursul de infracţiuni.

3. În cazul infracţiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, infractorul nu se

pedepseşte dacă:
a. denunţă autorităţilor infracţiunea de constituire a unui grup infracțional organizat mai înainte
de a fi fost descoperită
b. denunţă autorităţilor infracţiunea ce intră în scopul asocierii, mai înainte ca aceasta să fi fost
săvârşită

61
c. denunţă autorităţilor infracţiunea de constituirea unui grup infracțional organizat
înainte de a fi fost descoperită şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în
scopul grupului.

4. Elementul material al infracţiunii de instigarea publică se poate realiza prin:

a. fapta unei persoane de a se lăuda în public că a săvârşit infracţiuni
b. purtarea în public a unei uniforme sau semne distinctive neautorizate
c. fapta unei persoane de a îndemna publicul să comită infracțiuni.

5. Dacă infracţiunea de instigarea publică a avut ca urmare săvârşirea infracţiunii la care s-a
instigat:
a. pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită este cea prevăzută de lege pentru acea
infracţiune
b. pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită nu poate fi mai mare decât cea care s-a aplicat pentru
infracţiunea de instigare publică
c. pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege
pentru instigarea publică.

6. Infracţiunea de instigarea publică se poate săvârşi:

a.numai pe cale orală
b.și în scris
c. numai cu intenție directă
d. de către orice persoană fizică ce are capacitate penală.

7. Infracţiunea de incitarea la ură sau discriminare se poate săvârşi pe temei de:

a. boală cronică necontagioasă
b. avere
c. nivel de pregătire profesională
d. etnie sau cetățenie.

8. Pentru existenţa infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice se cere:

a. fapta să se săvârşească prin violență
b. fapta să se săvârşească prin acte de amenințare
c. fapta să se săvârşească prin pătrunderea fără drept într-o locuinţă.

9. Infracţiunea de tulburarea ordinii și liniştii publice există:

a. dacă o persoană proferează în public cuvinte ori expresii jignitoare prin care aduce o
atingere gravădemnității persoanelor
b. dacă o persoană de dedă, în public la orice manifestări prin care se aduce atingere bunelor
moravuri
c. dacă o persoană tulbură în orice mod ordinea şi liniștea publică.

10. Infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri există numai:

a. dacă o persoană proferează cuvinte ori expresii jignitoare prin care aduce atingere bunurilor
moravuri

62
b. dacă o persoană de dedă, în public la orice manifestări ce prezintă explicit o activitate
sexuală
c. dacă o persoană tulbură în orice mod ordinea şi linistea publică.

Capitolul II – Infractiuni contra familiei

1. În cazul infracţiunii de bigamie, persoana necăsătorită, care se căsătoreşte cu o persoană pe

care o ştie căsătorită:
a. răspunde penal în calitate de coautor al infracţiunii
b. răspunde penal în calitate de complice nemijlocit al autorului infracţiunii
c. nu răspunde penal.

2. Sunt adevărate afirmațiile:

a. dacă subiecții infracțiunii de bigamie sunt amândoi căsătoriți cu alte persoane, atunci ei vor
răspunde în calitate de coautori
b. în cazul bigamiei nu se poate reține coautoratul, datorită naturii faptei
c. și delegatul de stare civilă poate răspunde pentru infracțiunea de bigamie.

3. Poate fi comisă și de un bărbat și de o femeie:

a. infractiunea de incest și bigamie
b. infractiunea de pruncucidere
c. infractiunea de viol.

4. Se reține infracțiunea de incest, realizarea unui raport sexual între:

a. frate și soră
b. unchi și nepoată
c. bunic și nepoată
d. verișori primari.

5. Infracţiunea de incest:
a. are ca element material actul sexual de orice natură
b. se poate realiza chiar și între fraţi şi surori adoptați
c. poate fi comisă de tată asupra fiului având în vedere că aceştia sunt rude în linie directă.
d. poate fi comisă în coautorat.

6. Sunt adevărate afirmațiile:

a. în cazul infracțiunii de incest nu se poate reține coautoratul, datorită naturii faptei
b. subiecții implicați în comiterea incestului pot fi de același sex sau de sex opus
c. incestul se poate comite cu orice formă a intenției, chiar și depășită
d. incestul poate avea și un moment al epuizării.

7. La infracţiunea de abandon de familie, elementul subiectiv îl constituie vinovăţia:

a. sub forma intenţiei
b. numai sub forma intenţiei directe
c. atât sub forma intenţiei, cât şi sub forma culpei.

63
8. La infracţiunea de abandon de familie, subiectul activ este:
a. persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere
b. doar persoana care are de plătit o pensie de întreţinere stabilită pe cale judecătorească
c. orice persoană ce are capacitate penală.

9. În cursul judecăţii pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, îndeplinirea de către

inculpat a obligaţiilor de întreţinere determină din partea instanței dispunerea după caz la:
a. condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere
b. reducerea pedepsei la jumătate
c. amânarea aplicării pedepsei.

10. Infracţiunea de abandon de familie:

a. este susceptibilă de tentativă în oricare din modalităţile prevăzute de lege
b. este susceptibilă de tentativă doar în modalitatea prevăzută în alin. 1 lit. a)
c. nu este pedepsită în forma tentativei.

11. Situaţia premisă la infracţiunea de abandon de familie în modalitatea prevăzută la art. 378
alin. 1 lit. c) C.pen. (neplata cu rea-credinţă a pensiei de întreţinere) constă în:
a. neplata cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere
b. preexistenţa unei hotărâri judecătoreşti de stabilire a pensiei de întreţinere
c. omisiunea plăţii pensiei de întreţinere.

12. Din punct de vedere obiectiv, infracţiunea de abandon de familie se poate săvârşi:
a. numai prin inacţiune
b. atât prin inacţiuni cât şi prin acţiuni
c. numai prin acţiuni.

13. Când infracţiunea de abandon de familie se săvârşeşte prin neplată cu rea-credinţă, timp de
trei luni, a pensiei de întreţinere stabilită de instanţă, pedeapsa pentru infractor:
a. este aceeaşi ca la celelalte modalităţi ale infracţiunii
b. este mai mică decât la celelalte modalităţi
c. este mai aspră decât la celelalte modalităţi.

14. Infracţiunea de abandon de familie se poate săvârşi prin:

a. neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească
b. neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege
c. neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere.

15. În cazul infracțiunii de abandon de familie sunt adevărate afirmațiile:

a. aceasta se poate comite și sub forma unei infracțiuni complexe
b. fapta are obiect material
c. în cazul pluralității de subiecți pasivi secundari, nu se va reține întotdeauna o singură
infracțiune
d. cele 3 luni de neplată trebuie să fie consecutive.

64
16. Subiectul activ al infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului
poate fi:
a. oricare dintre părinţii minorului
b. orice persoană fizică responsabilă penal
c. o persoană căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească.

Capitolul III – Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor

decedate

1. Infracţiunea de împiedicare a exercitării libertăţii religioase se poate săvârşi prin:

a. fapta de a determina o persoană să participe la serviciile religioase ale unui cult
b. fapta de a tulbura libertatea de exercitare a unui cult religios
c. fapta de a obliga o persoană prin constrângere să participe la serviciile religioase ale
unui cult.

2. Infracţiunea de împiedicare a exercitării libertăţii religioase:

a. este o infracțiune de pericol abstract
b. poate fi o infracțiune complexă
c. poate fi și o infracțiune de rezultat.

3. Persoana care ucide victima prin incendiere va răspunde pentru:

a. infracţiunea de omor calificat, în concurs cu infracţiunea de profanare de cadavre
b. infracţiunea de omor calificat
c. o singură infracţiune, cu reţinerea unei circumstanţe agravante.

4. Fapta persoanei care întreţine relaţii sexuale cu un cadavru:

a. nu va răspunde penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală
b. nu va răspunde în niciun caz pentru infracţiunea de viol
c. va răspunde pentru infracţiunea de profanare de cadavre sau morminte.

5. Persoana care, după ce ucide victima, incendiază cadavrul pentru a ascunde crima, va
răspunde penal pentru:
a. omor calificat prin cruzimi
b. un concurs real de infracţiuni cu conexitate consecvenţională
c. o singură infracțiune cu reținerea unei circumstanțe agravante
d. o pluralitate de infracţiuni.

6. Infracţiunea de profanare de cadavre sau morminte:

a. se poate comite numai cu intenție, în oricare dintre formele sale
b. nu se reține niciodată în cazul efectuării necropsiei de către medicul legist, în vederea
stabilirii cauzei morții
c. se reține în cazul incinerării cadavrului la crematoriu uman de către rudele defunctului, în
cazul în care religia sa nu permite acest lucru.

7. Persoana care promite lui X, înainte de comiterea crimei de către acesta, că va arde cadavrul
pentru a ascunde fapta acestuia, lucru care se şi întâmplă, va răspunde penal:

65
a.numai pentru profanare de cadavre
b.pentru complicitate materială la infracţiunea de omor
c.pentru un concurs de infracţiuni dintre complicitate la omor şi profanare de cadavre.

8. Persoana care dezgroapă pe mama sa decedată, deoarece a visat că se transformă în strigoi

dacă nu îi va înfige un ţăruş în inimă, va răspunde penal pentru:
a. infracţiunea de profanare a lăcaşurilor sau a obiectelor de cult
b. infracţiunea de profanare de cadavre
c. distrugerea unui mormânt.

TITLUL IX – INFRACȚIUNI ELECTORALE

TITLUL X – INFRACȚIUNI CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE

1. La infracţiunile contra securităţii naţionale:

a. forma de vinovăţie este numai intenţia sau praeterintenția
b. nu intervine prescripția răspunderii penale
c. actele pregătitoare sunt posibile şi se pedepsesc în anumite cazuri
d. tentativa este posibilã şi se pedepseşte.

2. În cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale:

a. nu se poate aplica niciodată amenda penală
b. pot fi prescriptibile sau imprescriptibile
c. pot fi infracțiuni complexe, ce lezează valori sociale de natură diferită
d. nu se pot comite și prin inacțiune.

3. Infracţiunile de trădare (art. 394, 395 şi 396 C. pen.) au ca autor:

a. numai cetăţeanul român
b. cetăţeanul român sau persoana fără cetăţenie dar care domiciliază pe teritoriul statului român
c. o persoană juridică română, în condiţiile şi cu limitările prevăzute în art. 135 C. pen.
d. și o persoană cu dublă cetățenie, româno-canadiană.

4. În cazul infracţiunii de trădare:

a. obiectul material lipseşte
b. subiectul pasiv este statul
c. legătura de cauzalitate trebuie dovedită
d. urmarea imediatănu constă numai într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin
incriminare.

5. Forma de vinovăţie cu care se poate comite infracţiunea de trădare este:

a. intenţia directă sau indirectă
b. numai intenţia directă
c. praeterintenţia.

6. Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat:

a. poate avea ca obiect material un document sau obiect care conţine secrete de stat

66
b. poate fi comisă în autorat (coautorat), instigare sau complicitate
c. nu se poate comite în formă continuată.

7. Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat:

a. se poate comite numai cu intenție directă
b. are ca urmare imediată o stare de pericol pentru securitatea statului
c. se consumă în momentul când autorul execută efectiv acţiunea prescrisă de text.

8. Trădarea prin ajutarea inamicului poate fi săvârşită:

a. numai în timp de război
b. şi în timp de pace
c. în timp de război şi de pace
d. cu intenţie directă calificată prin scop.

9. Trădarea prin ajutarea inamicului:

a. este lipsită de obiect material
b. poate avea ca subiect pasiv și statele aliate României
c. nu presupune o determinare a legăturii de cauzalitate
d. poate fi săvârşită de una sau mai multe persoane, în oricare formă de participare penală.

10. La infracţiunea de înaltă trădare:

a. subiectul activ este dublu calificat
b. nu este posibil coautoratul
c. forma de vinovăţie este numai intenţia
d. nu este posibilă prescripția răspunderii penale.

11. La infracţiunea de spionaj:

a. subiectul activ nemjlocit poate fi un apatrid
b. nu este obligatorie cercetarea legăturii de cauzalitate
c. nu poate fi comisă de o persoană care a avut în trecut cetăţenia română.

12. În cazul în care o persoană, cu dublă cetăţenie (româno-canadiană), împuşcă (dar nu mortal)
pe preşedintele ţării la o reuniune a şefilor de stare şi de guverne, va răspunde pentru:
a. tentativă de omor calificat
b. tentativă la infracţiunea de atentat care pune în pericol securitatea naţională
c. infracţiunea de atentat care pune în pericol securitatea naţională în formă consumată.

13. În cazul infracţiuni de atentat care pune în pericol securitatea naţională

a. obiectul juridic este complex
b. nu există obiect material, fiind lezată securitatea naţională ca valoare abstactă
c. subiectul activ nemijlocit este necalificat

14. În cazul infracţiunii de atentat contra unei colectivităţi:

a. regăsim două urmări imediate
b. regăsim un obiect material
c. nu absoarbe infracţiunea de omor calificat, asupra a două sau mai multor persoane.

67
15. În cazul infracţiuni de acte de diversiune:
a. aceasta vine în concurs ideal cu infracţiunea de distrugere
b. trebuie să se producă o urmare efectivă
c. elementul material constă și în acte de explozie sau incendiere.

16. În cazul infracţiunii de propagandă pentru război.

a. forma de vinovăţie este numai intenţia directă
b. poate cunoaşte şi un moment al epuizării
c. subiectul activ este calificat

17. În cazul infracţiunii de divulgare a secretului care periclitează securitatea naţională:

a. se va reţine un concurs de infracţiuni cu infracţiunea de divulgare a secretului profesional
b. subiectul activ nu este calificat
c. subiectul activ poate fi numai un cetăţean român
d. se poate comite şi printr-o inacţiune.

18. Uciderea preşedintelui Americi aflat în vizită oficială în România:

a. este întotdeauna o infracţiune complexă
b. va antrena răspunderea penală pentru o infracţiune contra securității naționale
c. va antrena răspunderea penală pentru o infracţiune contra vieţii persoanei
d. pedeapsa aplicată se va majora cu o treime.

19. Fapta celui care cunoaşte că un grup de persoane pune la cale un rapt teritorial şi nu anunţă
autorităţile:
a. nu va răspunde penal
b. nu va răspunde pentru infracţiunea de nedenunţare
c. va răspunde pentru infracţiunea de nedenunţare a unor infracţiuni contra securităţii
naţionale.

20. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat poate avea ca scop săvârşirea
uneia dintre următoarele infracţiuni:
a. numai infracţiuni economice
b. trădarea
c. numai infracţiuni grave şi foarte grave
d. şi infracţiuni contra securităţii naţionale.

TITLUL XI – INFRACȚIUNI CONTRA CAPACITĂȚII DE LUPTĂ A FORȚELOR

ARMATE
Capitolul I – Infracţiuni săvârşite de militari
1. Infracţiunea de absenţă nejustificată:
a. are ca subiect activ, inclusiv complicii, doar un militar
b. nu se poate comite în coautorat
c. este condiţionată de comiterea ei într-un anumit timp.

2. Infracţiunea de absenţă nejustificată:

68
a. se consumă în momentul împlinirii celor 24 de ore prevăzute de lege
b. se poate comite numai printr-o inacţiune, constând în neprezentarea la unitate sau la serviciu a
militarului
c. se poate comite şi printr-o inacţiune şi printr-o acţiune.

3. În cazul infracţiunii de absenţă nejustificată:

a. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu
b. acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului
c. nu este aplicabil principiul oficialităţi procesului penal.

4. Militarul X părăseşte unitatea militară, fără acordul comandantului şi revine după 10 ore,
motivând că a fost la o rudă care se simţea rău. În acest caz, X:
a. va răspunde penal pentru infracţiuna de absenţă nejustificată
b. va răspunde penal pentru infracţiuna de dezertare
c. nu a comis nicio infracţiune.

5. Infracţiunea de absenţă nejustificată:

a. este condiţionată întotdeauna de comiterea sa într-un anumit timp
b. este condiţionată întotdeauna de comiterea sa într-un anumit loc
c. se comite numai pe timp de război.

6. Infracţiunea de dezertare:
a. nu are obiect material, asemeni infracţiunii de absenţă nejustificată
b. poate cunoaşte toate formele de participaţie
c. se consumă în momentul împlinii celor 24 de ore de absentare nemotivată.

7. Infracţiunea de dezertare:
a. este întotdeauna condiţionată, ca şi infracţiunea de absenţă nejustificată, de comiterea ei pe
timp de război
b. se consumă în mod diferit, după timpul în care se săvârşeşte
c. se poate reţine coautoratul în agravanta comiterii faptei de doi sau mai mulţi militari împreună.

8. În cazul infracţiunii de dezertare:

a. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu
b. acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului, indiferent de
modul şi mijloacele în care se comite infacţiunea
c. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, atunci când fapta a fost comisă pe timp de
război.

9. În cazul infracţiunilor de absenţă nejustificată şi dezertare reţinem următoarele aspecte

comune:
a. acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului
b. ambele se pot comite numai printr-o inacţiune
c. sunt infracţiuni cu autor unic şi se comit numai cu intenţie.

10. Infracţiunea de încălcarea consemnului:

69
a. este condiţionată de comiterea sa pe timp de război
b. este condiţionată de comiterea sa pe timp de război numai în varianta agravantă
c. cunoaşte toate formele de participaţie.

11. Infracţiunea de încălcarea consemnului:

a. presupune o dublă calificare a subiectului activ nemjlocit
b. se poate comite şi prin acţiune şi prin inacţiune
c. se poate comite cu orice formă a intenţiei, inclusiv cu cea a intenţiei depăşite.

12. Diferenţa dintre infracţiunea de încălcarea consemnului şi părăsirea postului sau comenzii de
către militar constă în:
a. în cazul infracţiunii de încălcarea consemnului, militarul părăseşte serviciul de pază,
intervenţie, însoţire sau de securitate, iar în cazul infracţiunii de părăsire a postului sau
comenzii militarul părăseşte orice post în care acesta trebuia să se afle sau serviciul de
permanenţă
b. în cazul infracţiunii de încălcarea consemnului, subiectul activ nemijlocit nu este calificat,
deoarece norma de incriminare nu face nicio precizare în acest sens
c. în cazul infracţiunii de părăsirea postului sau comenzii participaţia este posibilă în toate
formele sale.

13.Insubordonarea:
a. se poate comite numai printr-o inacţiune
b. nu are obiect material
c. se poate comite printr-o acţiune sau inacţiune.

14.Insubordonarea:
a. nu se poate comite în coautorat
b. comisă în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă presupune
respectarea principiului oficialităţii procesului penal
c. se reţine şi atunci când se refuză executarea unui ordin ilegal.

15. În cazul infracţiunii de constrângerea superiorului:

a. spre deosebire de celelalte infracţiuni comise de militari, aceasta se poate comite şi în
coautorat
b. spre deosebire de celelalte infracţiuni comise de militari, aceasta poate avea un obiect
material
c. are un obiect juridic simplu.

16. În cazul infracţiunii de constrângerea superiorului:

a. se absorb două infracţiuni contra persoanei
b. se poate reţine un concurs cu infracţiunea de vătămare corporală
c. nu există un subiect pasiv principal şi unul secundar.

17. Infracţiunea de abuz de autoritate:

a. se poate reține în concurs ideal cu infracţiunea de abuz în serviciu
b. absoarbe întotdeauna infracţiunea de abuz în serviciu

70
c. cere subiectului activ nemijlocit o dublă calificare.

18. În cazul infracţiunii de abuz de autoritate:

a. se absoarbe infracţiunea de abuz în serviciu, atunci când subiectul pasiv secundar este
un subordonat al acestuia
b. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă subiectului pasiv secundar
c. se cere ca vătămarea intereselor legale a subordonatului să fie de o anumită intensitate.

19. Infracţiunea de lovirea superiorului ori a inferiorului:

a. absoarbe în chip natural infracţiunea de loviri sau alte violenţe
b. poate veni în concurs ideal cu infracţiunea de ultraj, atunci când subiectul pasiv
secundar este un militar care poartă şi autoritate de stat
c. nu absoarbe infracţiunea de abuz în serviciu.

20. Infracţiunea de lovirea superiorului ori a inferiorului:

a. nu se poate comite în coautorat
b. are un obiect juridic simplu
c. poate antrena răspunderea penală pentru un concurs de infracţiuni în cazul pluralităţii
de subiecţi pasivi secundari.

21. Când prin lovirea superiorului de către inferior s-au produs vătămări care necesită pentru
vindecare 92 de zile de îngrjiri medicale:
a. se va reţine un concurs ideal eterogen de infracţiuni
b. se va reţine o singură infracţiune şi anume aceea de vătămare corporală
c. se aplică în mod obligatoriu pedeapsa complementară a degradării militare.

22. X militar activ, îi aplică lui Y şi el militar activ, în exercitatea atribuţiilor de serviciu, mai
multe lovituri prin care îi produce acestuia o lezare ce necesită pentru vindecare îngrijri medicale
20 de zile. X şi Y sunt militari egali în grad. Astfel:
a. X va răspunde pentru infracţiunea de lovirea superiorului ori a inferiorului
b. X va răspunde pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe
c. X va răspunde pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe în concurs cu infracţiunea de abuz
în serviciu sau ultraj, după caz
d. acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

23. În cazul în care subiectul pasiv secundar este, în acelaşi timp, şi superior, dar şi inferior
subiectului activ nemjlocit, acesta va răspunde pentru:
a. două infracţiuni de lovirea superiorului ori a inferiorului
b. o singură infracţiune de lovirea superiorului ori a inferiorului
c. o infracţiune unică complexă.

24. Capitularea:
a. nu se poate comite în coautorat
b. este o infracţiune de pericol, deoarece se pune în pericol capacitatea de apărare a României
c. antrenează în mod obligatoriu şi aplicarea pedepsei complementare a degradării militare.

71
25.Capitularea:
a. are un element material alternativ
b. absoarbe în mod natural infracţiunea de distrugere
c. este mai gravă atunci când se comite pe timp de război.

26.Capitularea:
a. absoarbe infracţiunea de trădare pe timp de război, deoarece au aceleaşi sancţiuni, ambele se
comit pe timp de război, au în principiu acelaşi element material şi ambele se comit cu intenţie
b. intră în concurs ideal sau real cu infracţiunea de trădare pe timp de război, deoarece
lezează valori sociale de natură diferită
c. spre deosebire de trădarea prin ajutarea inamicului este condiţionată de comiterea sa pe
câmpul de luptă.

27.Capitularea:
a. este condiţionată de comiterea ei într-un anume interval de timp şi loc
b. este absorbită de infracţiunea de trădare pe timp de război
c. are un obiect juridic complex.

28. În cazul infracţiunii de părăsirea câmpului de luptă:

a. se poate reţine coautoratul
b. nu poate fi o infracţiune de rezultat
c. se comite numai cu intenţie.

29. Infracţiunea de părăsirea câmpului de luptă:

a. este întotdeauna condiţionată de loc şi timp
b. se consumă indiferent dacă prin aceasta se serveşte sau nu cauza inamicului
c. este mai gravă când se comite de către comandant.

30. La care dintre următoarele infracţiuni comiterea faptei pe timp de război este mai gravă:
a. absenţa nejustificată şi dezertarea
b. părăsirea câmpului de luptă
c. părăsirea navei.

31. La care dintre următoarele infracţiuni subiectul activ nemjlocit este numai comandantul:
a. capitularea şi părăsirea navei
b. părăsirea comenzii
c. coborârea pavilionului şi coliziunea.

32. Infracţiunea de coborârea pavilionului:

a. se comite numai cu intenţie directă
b. absoarbe infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului
c. se poate reţine în concurs cu infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului.

33. Care dintre următoarele infracţiuni se poate comite şi din culpă:

a. coborârea pavilionului
b. coliziunea

72
c. lovirea superiorului sau a inferiorului.

34. În cazul infracțiunilor privind capacitatea de luptă a forțelor armate, comise de militari:
a. toate sunt infracțiuni prescriptibile
b. se pot comite cu orice formă de vinovăție
c. acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu
d. atrag aplicarea de drept a pedepsei complementare a degradării militare.

Capitolul II –Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili

1. Infacţiunile contra capacităţii de luptă a forţelor armate:

a. cele mai multe dintre ele sunt imprescriptibile
b. sunt prescriptibile
c. atrag aplicarea depesei complemntare a degradării militare.

2. În cazul infracţiunii de sustragere de la serviciul militar în timp de război:

a. nu este posibil în nicio situaţie coautoratul
b. cel ce produce vătămări corporale subiectului în scopul sustragerii de la serviciul militar
în timp de război va răspunde pentru complicitate
c. se va reţine o agravantă, când aceasta se comite pe durata stării de asediu.

3. Infracţiunea de sustragere de la serviciul militar în timp de război:

a. se comite numai cu intenţie directă
b. poate veni în concurs cu infracţiunea de uz de fals
c. are obiect material.

4. Infracţiunea de sustragere de la luarea în evidenţa militară:

a. se poate sancţiona cu amendă penală de 100 de zile
b. nu are obiect material
c. nu se poate comite pe timp de pace, ci numai pe timp de război.

5. Neprezentarea la încorporare sau concentrare:

a. subiectul activ este numai un civil
b. nu se poate comite în forma tentativei
c. în varianta agravantă este condiţionată de timpul de război.

6. Infracţiuna de jefuire a celor căzuţi pe câmpul de luptă:

a. este condiţionată întotdeauna de timp şi loc
b. se poate comite în coautorat
c. absoarbe infracţiunea de furt şi tâlhărie.

7. În cazul infracţiunii de jefuire a celor căzuţi pe câmpul de luptă:

a. există o condiţie de loc, în toate cazurile, având în vedere şi denumirea marginală a infracţiunii
b. subiectul pasiv este reprezentat de morţii sau răniţii de pe câmpul de luptă
c. subiectul pasiv este statul.

73
8. În cazul infracţiunii de folosire a emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiunilor militare:
a. poate exista un moment al epuizării
b. fapta este mai gravă dacă se comite pe timp de război
c. se poate reţine coautoratul.

TITLUL XII – INFRACȚIUNI DE GENOCID, CONTRA UMANITĂȚII ȘI DE RĂZBOI

Capitolul I – Infracțiuni de genocid și contra umanității

1. Infracţiunea de genocid:
a. are întotdeauna un obiect juridic complex
b. este o infracţiune imprescriptibilă
c. poate fi comisă cu orice formă a intenţiei.

2. Infracţiunea de genocid:
a. intră în concurs ideal cu infracţiunea de omor calificat
b. absoarbe în chip natural infracţiunea de omor calificat
c. poate avea ca subiect pasiv secundar numai persoane adulte.

3. Infracţiunea de genocid poate avea următorul scop:

a. de a distruge în totalitate populaţia dintr-o anumită regiune a ţării
b. de a distruge în parte o colectivitate ce vorbeşte o anumită limbă
c. de a extermina un grup religios.

4. Uciderea membrilor unui grup în scopul distrugerii etniei din care aceștia fac parte, prin
infectarea sursei principale de apă:
a. constituie infracţiunea de genocid în concurs cu infracţiunea de infectarea apei
b. constituie numai infracţiunea de genocid
c. constituie infracţiunea de crime contra umanităţii.

5. Persoana care incită, în public o altă persoană să comită un genocid, iar apoi îl ajută pe acesta
la comiterea infracţiunii, va răspunde pentru:
a. autorat la infracţiunea de genocid
b. instigare şi complicitate la infracţiunea de genocid
c. numai instigare la infracţiunea de genocid.

6. Acela care ucide 10 persoane care fac parte dintr-un grup etnic:
a. nu poate răspunde nicioadată pentru infracţiunea de genocid
b. poate răspunde pentru infracţiunea de genocid
c. poate răspunde pentru infracţiunea de omor calificat.

7. Infracţiunea de genocid:
a. este întotdeauna condiţionată de scop
b. este condiţionată de mobil
c. se poate reţine în concurs ideal cu infracţiunea de atentat contra unei colectivităţi.

8. Intră în categoria infracţiunilor contra umanităţii:

74
a. săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii
civile, uciderea unor personae, supunerea unei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a
o distruge în tot sau în parte, la condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică,
totală sau parţială, a acesteia, sclavia sau traficul de fiinţe umane, în special de femei sau
copii;
b. faptele săvârşite în cadrul unui regim instituţionalizat de oprimare sistematică şi de
dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intenţia de a menţine acest regim
c. vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane.

9. Intră în categoria infracţiunilor contra umanităţii:

a. comiterea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii
civile, supunerea acestei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în
parte, la condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică, totală sau parţială, a
acesteia
b.uciderea de membrii ai unui grup săvârşită, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte
respectivul grup naţional, etnic, rasial sau religios
c. persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile
fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe
motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte
criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international.

10. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. infracţiunile contra umanităţii au ca subiect pasiv unul colectiv, format dintr-un număr
de persoane nedeterminat
b. infracţiunea de genocid poate avea ca subiect pasiv unul colectiv, format dintr-un număr
de persoane nedeterminat
c. infracţiunile contra umanităţii şi infracţiunea de genocid se comit cu intenţie directă, calificată
prin scop
d. infracţiunea de genocid și infracţiunile contra umanităţii devin prescriptibile atunci când
rămân în forma tentativei.
Capitolul II – Infracțiuni de război

1.Infracţiuni de război contra persoanelor se caracterizează prin:

a. existenţa unui obiect juridic complex
b. comiterea faptei numai cu intenţie directă
c. absorbirea unor infracţiuni contra persoanei.

2. Persoanele protejate de dreptul internaţional umanitar sunt:

a. într-un conflict armat cu caracter internaţional: răniţii, bolnavii, naufragiaţii, prizonierii
de război şi civilii
b. comandanţii armatelor
c. într-un conflict armat cu sau fără caracter internaţional: membrii forţelor armate şi
combatanţii părţii inamice, care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se mai
pot apăra şi care nu se află sub puterea părţii inamice.

3. Luarea de ostatici reprezintă:

75
a. infracţiunea de crime contra umanităţii
b. întotdeauna infracţiuni de război contra persoanelor
c. infracţiuni de război contra persoanelor.

4.Infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi:

a. se poate comite numai în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional
b. se comite numai în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional
c. poate fi comisă în coautorat.

5.Infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi se realizează în alin 2 prin:

a. declararea, în cadrul unui conflict armat, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justiţie
drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor părţii inamice sau ale unei părţi importante a acestora
b. declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, ca fiind stinse,
suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor părţii
inamice sau ale unei părţi importante a acestora
c. declararea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional, ca fiind stinse,
suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor părţii inamice
sau ale unei părţi importante a acestora.

6.Infracţiuni de război contra operaţiunilor umanitare şi emblemelor:

a. se va reţine atunci când se declanşează un atac împotriva personalului, clădirilor, unităţilor
sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care utilizează semnele distinctive prevăzute de
Convenţiile de la Geneva
b. se va reţine numai în cadrul declanşării unui atac din cadrul unui conflict armat cu sau
fără caracter internaţional
c. se va reţine atunci când, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, se
utilizează fără drept steagul de parlamentare, insignele militare sau uniforma Organizaţiei
Naţiunilor Unite, indiferent dacă se cauzează moartea sau vătămarea corporală a uneia sau mai
multor personane.

7. Infracţiunea de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă constă în:

a. declară sau ordonă că nu va exista îndurare pentru învinşi
b. declanşează un atac împotriva populaţiei civile sau a unor civili care nu participă direct la
ostilităţie de luptă, în scopul de a-i extermina
c. desfăşurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu caracter
internaţional, ştiind că el va cauza mediului înconjurător daune extinse, care ar fi vădit
disproporţionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret.

8. Diferenţa dintre infracţiunea de genocid pe timp de război şi infracţiunea de utilizare de

metode interzise în operaţiunile de luptă constă în:
a. modul în care este comis elementul material
b. scopul propus
c. timpul comiterii faptelor.

76
9. Fapta de a utiliza o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional umanitar (aşa-
zisul scut uman) pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forţe militare să devină ţintă a
operaţiunilor militare ale părţii inamice, atrage răspunderea pnală pentru infracţiunea de:
a. infracţiuni contra umanităţii
b. utilizarea de metode interzise în operaţiunile de luptă
c. infracţiuni de război contra persoanelor.

10. Persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile
fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de
ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii
recunoscute ca inadmisibile în dreptul international, constituie infracţiunea de:
a. infracţiuni de război contra persoanelor
b. infracţiuni contra umanităţii
c. genocid sau apartheid.

11. Infracţiunea de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă:

a. este condiţionată de comiterea sa în cadrul unui conflict armat numai cu caracter internaţional
b. este condiţionată de comiterea sa numai în cadrul unui conflict armat cu sau fără
caracter internaţional
c. absoarbe înfracţiunea de crime contra umanităţii.

12. Realizarea şi folosirea de stratageme de luptă în cadrul războiului, constând în acte ce au

drept scop inducerea în eroare a adversarului, de a-l face să comită imprudenţe (folosirea
camuflajelor, a momelilor):
a.reprezintă conţinutul infracţiunii de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă
b. nu reprezintă conţinutul infracţiunii de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă, ci
aceea de utilizare de mijloace interzise în operaţiunile de luptă
c. reprezintă conţinutul infracţiunii de utilizare de metode interzise în operaţiunile de
luptă, doar dacă se încalcă reguli de drept internaţional aplicabil în conflictele armate.

13. Infracţiunea de utilizare de mijoace interzise în operaţiunile de luptă:

a. constă, printre altele, în utilizarea de gloanţe dum-dum
b. constă, printre altele, în fapta de a declara sau ordona că nu va exista îndurare pentru învinşi
c. constă, printre altele, în fapta de a înfometa deliberat prizonierii de război.

14. Infracţiunea de utilizare de mijloace interzise în operaţiunile de luptă:

a. constă în fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter
internaţional utilizează otravă, arme cu substanţe otrăvitoare, gaze asfixiante, toxice sau
asimilate
b.nu constă în utilizarea de mine antipersoană
c. constă în utilizarea de arme care cauzează suferinţe fizice inutile.

15. Efectuarea asupra unei persoane de experienţe cu privire la care ea nu a consimţit în mod
voluntar, expres şi prealabil sau care nu sunt necesare pentru sănătatea acesteia, ori nu sunt
efectuate în interesul său, prelevarea de ţesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului,
fără consimţământ voluntar, expres şi prealabil al persoanei, supunerea acesteia la metode de

77
tratament nerecunoscute medical, fără ca acestea să fie necesare pentru sănătatea persoanei şi
fără ca ea să fi consimţit, în mod voluntar, expres şi prealabil:
a. constituie infracţiuni contra umanităţii, chiar dacă fapta nu este săvârşită în cadrul unui atac
generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile
b. poate constitui infracţiunea de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă, dacă fapta
se comite în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional
c. constituie infracţiunea de omor calificat prin cruzimi
d. constituie infracțiuni de razboi contra persoanelor, dar numai dacă fapta se comite în
cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter international.

RĂSPUNSURI:
TITLUL I – INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI
Capitolul I – Infracțiuni contra vieții
1. c
2. a,d
3. b,c
4. a,c
5. a,d
6. a,d
7.b
8.a,b
9. c
10. a,c
11. c,d
12. a,d
13. b,c
14.a
15. a,d
16. a,c
17. a,b
18.b,d
19.c,d
20. a,d
21. b,c
22. a,b
23. b
24. c
25. c,d
26. b,c
27. a,b
28. a,c
29. c,d
30. b,d
31. c

78
32. c,d
33. b,d
34. b
35. a,d
36. c
37. d
38. b,c
Capitolul II – Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății
1. c,d
2. b,c
3. b,d
4. a,c
5. b,d
6.c
7. a,b
8.c
9. b
10.b,d
11. a,b
12. a,c
13. c
14. a,b
15. c
16. a
17.a,d
18.b,d
19.a
20. c,d
21. b,d
22. b,d
23. d
24. c
25. b,d
26. b,d
27. a,b
28. c
29. b
30. a,d
31. a,b
32.c
33. c
34. b
35. c
Capitolul III – Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie

1. b,c

79
2. b
3. c
4.b
5. b
6. a,b
7. c
8. b,c
9. b
10. a
11. b,c
12. a
13. a,c
14. d
15. a
16. a,d
17. a,b
Capitolul IV –Agresiuni asupra fătului
Capitolul V –Infracțiuni privind obligația de asistență a celor în primejdie
Capitolul VI – Infracţiuni contra libertății persoanei
1. c,d
2.b,d
3. a,d
4. b
5.c
6.d
7. c
8. a,c
9. b
10. b
11. a,d
12. a,d
13. a,b
14. a,c
15. b,c
16. b,c
17. c,d
18. a,c
19. c,d
20. b

Capitolul VII - Infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile

1. c
2. a,b
3. a,c
4. a,b

80
5. c
6. b
7. a,c
Capitolul VIII – Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale
1. b,c
2. a,c
3. b
4.a,d
5.a,c
6. b
7. c
8. b,d
9. b,d
10. a,d
11. d
12. b,c
13.b
14. b
15. c,d
16. b,d
17. a,c
18. b,c
19. a,c
20. b,d
21. a,c
22. c,d
23. c,d
24. c,d
25. c,d
Capitolul IX – Infracțiuni care aduc atingere domiciliului și vieții private

1. a,b
2.a,c
3.b,d
4.a,d
5. b,d
6. b,d
7. a
8. a,b
9. c
10. b
11. c
12. c,d
13. c,d
14. a,b
15. a,c

81
 TITLUL II – INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
Capitolul I – Furtul
1. b,c
2. c
3. a,c
4. a,c
5. b,d
6. c
7. a,d
8. b,c
9. a,d
10. b,d
11. a,d
12. a,d
13. c
14. c
15. b,c
16. a
17. a
18. b,c
19. a,c
20. b,d
Capitolul II – Tâlhăria și pirateria
1. c
2. a
3.a,b
4. b,d
5.b,d
6.b
7. a,c
8. c
9. d
10. a,d
11. a,b
12. a,c
13. a,b
Capitolul III – Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii
1. c,d
2. a,d
3. c
4.a,b
5. c
6. a
7.a,b
8. a,c
9.b

82
10. a
11. b
12. b,d
13. b,c
14. c
15. a,c
16. c
17. b,d
18. a
19. a,c
20. a,c
21. b
22. a,c
23. a,c
24. b,c

Capitolul IV – Infracțiuni comise prin sisteme inframatice și mijloace de plată electronice

Capitolul V – Distrugerea și tulburarea de posesie

1. b,d
2. b
3. a,d
4. b,c
5. a,b
6. b,d
7. b
8. a,b
9. a,b
10. a
11. c
12. a
13. b,d
14. a,d
15. c
16. a,c

TITLUL III – INFRACȚIUNI PRIVIND AUTORITATEA ȘI FRONTIERA DE STAT

Capitolul I – Infracțiuni contra autorității
1. b
2. b
3. b,d
4.a,c
5. b,d
6. c
7. b,d
8. a,b

83
9. c
10. a
11. c
Capitolul II – Infracțiuni privind frontiera de stat
TITLUL IV - INFRACȚIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIȚIEI
1. b,d
2. a,d
3. a,d
4. c
5.a,c
6. c,d
7.a,b
8.c,d
9. a,d
10. a,d
11. a,d
12. a
13. a,b
14. a,b
15. d
16. b
17. c,d
18. b,d
19. a
20. b,c
21. a
22. a,d
23. b,d
24. a,b
25. d
26. b,d
27. a
28. c
29. a,d
30. b,d
31. b,c
32. a,b
33. c,d
34. c
35. c,d
36. a
37. a,b
38. a,d
39. a
TITLUL V – INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE ȘI DE SERVICIU
Capitolul I – Infracțiuni de corupție

84
1. b,d
2. c
3. a,b
4. a
5.b
6. b,d
7. b,d
8. a,d
9. a,b
10. c,d
11. a,c
12. a,d
13. b
14. a,b
15. b,c
16. a,b
17. c
18. b
Capitolul II – Infracțiuni de serviciu
1. a,b
2. a,b
3. a,b
4. b
5. a,b
6.c
7. a
8. c,d
9. b,d
10. a,b
11. a,c
12. a,b
13. a,b
14.b
15. a,c
16. a,b
17. a
18. b,c
19. b
TITLUL VI – INFRACȚIUNI DE FALS
Capitolul I – Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori

1. c
2. c
3. a
4. c,d

85
5.a
6. b,c
Capitolul III – Falsuri în înscrisuri

1. a,c
2. b,d
3. c,d
4. a,d
5. b
6. c,d
7. b,d
8. c
9.b,d
10. a,b
11. b,c
12. a,c
13. a,c
14. a,d
15. b,d
16. c
17. c
18.a
19. c
20. a,b
21.a,b
22. c,d
23. d
24. b
25. a,c
26. a,d
27. c
28. b,c
29. b,d
30. c
31. c
32. b
33. a,b
34. b
35. a
36. a
TITLUL VII – INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI PUBLICE
Capitolul I – Infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate
1. c
2. b
3. b,c
4. b

86
5. c
6. a,b
7. b
8. b
9. b,c
10. a,b

Capitolul II - Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice

1. c
2. b,c
3. a,b
4. b
5. a,c
6. b
7. c
8. b
9.b,c
10. a

Capitolul III – Nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al

materiilor explozive
Capitolul IV - Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităţi reglementate
de lege
Capitolul V - Infracţiuni contra sănătăţii publice
1.b
2. c
3. a,d
4. b,c
5. d
6. c
7. b
8. a
9. c
10. b

Capitolul VI - Infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice

TITLUL VIII – INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND

CONVIEȚUIREA SOCIALĂ
Capitolul I – Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice

1. b
2. d
3. c
4. c

87
5. a
6.b,d
7. a, b
8. a, b
9. a
10. b
Capitolul II - Infractiuni contra familiei

1. b
2. b,c
3. a,c
4. a,c
5. b
6. a,d
7. a
8. a
9. a,c
10. b,c
11. b
12. b
13. a
14. b
15. a,c
16. a,c

Capitolul III - Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor

decedate

1. b,c
2. b,c
3. b
4. b,c
5. b,d
6. a,b
7. c
8. b
TITLUL IX – INFRACȚIUNI ELECTORALE
TITLUL X – INFRACȚIUNI CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE
1. c,d
2. b,c
3. a,d
4. a,b
5. b
6. a,b
7. b,c
88
8. a
9. b,d
10. a,c
11. a,b
12. c
13. a,c
14. a,b
15. b,c
16. a,b
17.b,d
18. a,b
19. b,c
20. b,d

TITLUL XI – INFRACȚIUNI CONTRA CAPACITĂȚII DE LUPTĂ A FORȚELOR

ARMATE
Capitolul I - Infracţiuni săvârşite de militari
1. b,c
2. c
3. b,c
4. c
5. a,b
6. a
7. b
8. b
9. a,c
10. b
11. a,b
12. a
13. b,c
14. a
15. a,b
16. a,b
17. b,c
18. a,c
19. a,b
20. a,c
21. a
22. b,d
23. b,c
24. a
25. a,b
26. b,c
27. a,c
28. a,c

89
29. a
30. c
31. b
32. a,c
33. b
34. a
Capitolul II - Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili
1. b
2. a,b
3. a,b
4. a,b
5. b
6. b,c
7. c
8. a,c

TITLUL XII – INFRACȚIUNI DE GENOCID, CONTRA UMANITĂȚII ȘI DE RĂZBOI

Capitolul I – Infracțiuni de genocid și contra umanității
1. a,b
2. b
3. b,c
4. b
5. a
6. b,c
7. a,c
8. a,b
9. a,c
10. a,b
Capitolul II – Infracțiuni de război
1. a,c
2. a,c
3. c
4. b,c
5. b
6. b
7. a,c
8. b
9. b
10. b
11. b
12. c
13. a
14. a,c
15. d

90