1. Infractiunile de trădare (art. 155, 156 si 157 C. pen.

) au ca subiect activ:
A) numai cetateanul roman;
B) cetăteanul român sau persoana fără cetătenie care domiciliază pe teritoriul statului român
C) cetătean străin sau persoana fără cetătenie care nu domiciliază pe teritoriul statului ro mân
ANS: B

2. Forma de intentia intentia intentia vinovătie cu care se poate comite infractiunea de trădare este:
a) intenșia directa sau indirecta
b) intenția indirectă
c) intentia directă

ANS: C

3. Trădarea prin ajutarea inamicului poate fi săvârsită numai:

a) în timp de război
b) în timp de pace
c) în timp de război si de pace
ANS: A

4. Forma de vinovătie cu care se poate comite infractiunea de trădare prin ajutarea inamicului este:
A) intentia directă sau indirectă
B) intentia indirectă
C) intentia directă
ANS: A

5. Forma de vinovătie cu care se poate comite infractiunea de trădare prin transmite de secrete este:
a) intentia directă sau indirectă
b) intentia indirectă
c) intentia directă
ANS: A

6. Forma de intentia intentia intentia vinovătie cu care se poate comite infractiunea de complot este:
a) intenția directă sau indirectă
b) intenția indirectă
c) intenția directă, calificată prin scop
ANS: C

7. Obiectul material al infractiunii de omor este reprezentat de:

a) corpul persoanei
b) actiunea ucigătoare
c) corpul persoanei în viată
ANS: C

8. Omorul săvârsit cu premeditare art. 175 lit. a) C. pen.:

A) implică o simplă chibzuire anterioară asupra faptei
B) implică exteriorizarea rezolutiei infractionale prin acte de pregătire a infracti unii
C) implică existenta unui interval de timp între luarea hotărârii de a comite infractiun ea si săvârsirea acesteia, chiar dacă
făptuitorul nu a chibzuit asupra faptei si nu a pregătit-
ANS: B

9. Omorul săvârsit din interes material art. 175 lit. b) C. pen.:

A) se poate retine indiferent dacă făptuitorul a obtinut sau nu satisfacerea interes ului urmărit
B) se poate retine si când mobilul omorului a fost gelozia, dacă în urma infractiunii făptuitorul realizează un avantaj material
C) nu se poate retine dacă interesul material urmărit este legitim
ANS: A

10. Uciderea fratelui mamei reprezintă infractiunea de :

A) omor
B) omor calificat
C) omor deosebit de grav
ANS: B

11. Elementul material al infractiunii de omor se poate realiza:

A) numai prin acte comisive
B) prin acte comisive sau omisive
C) numai prin acte omisive
ANS: B

12. Suprimarea vietii unei persoane grav bolnave la rugămintea acesteia (eutanasia ):
A) nu reprezintă infractiune
B) reprezintă infractiunea de omor
C) reprezintă infractiunea de omor calificat
ANS: B

13. Eroarea cu privire la persoana împotriva căreia este îndreptată actiunea ucigătoare:
A) înlătură răspunderea penală a autorului
B) diminuează răspunderea penală a autorului
C) nu prezintă relevantă în ce răspunderea penală a autorului
ANS: C

14. Constituie infractiunea de omor calificat omorul comis în una din următoarele împr ejurări:
A) în timpul noptii
B) cu premeditare
C) de către o persoană având asupra sa o armă, o substantă narcotică sau paralizantă
ANS: B

15. Constituie infractiunea de omor calificat omorul comis în una din următoarele împr ejurări:
A) de două sau mai multe persoane împreună;
B) asupra sotului sau unei rude apropiate;
C) asupra unei femei gravide:
ANS: B

16. Omorul săvârsit asupra sotului sau

A) nu se poate retine în cazul în care victima este fiul fratelui tatalui faptuitorului
B) nu se poate retine în cazul în care victima este sotia fratelui tatalui faptuitorului
C) nu se poate retine în cazul în care unei rude apropiate: victima este fiul fratelui tatălui făptuitorului victima este sotia
fratelui tatălui făptuitorului făptuitorul era despărtit în fapt de sotia sa (victima) care locuia în altă localitate
ANS: B

17. Există agravanta prevăzută la art. 175 lit. h) C. pen omorul săvârsit pentru a înlesni au a ascunde săvârsirea altei
infractiuni:
A) indiferent dacă scopul urmărit a fost sau nu realizat
B) chiar dacă infractiunea scop este o tâlhărie
C) dacă infractiunea scop a fost săvârsită sau urmează a fi săvârsită doar de către făptuitor
ANS: A

18. Omorul comis pentru săvârsirea unei tâlhării reprezintă:

A) omor calificat
B) omor deosebit de grav
C) concurs de infractiuni între omor calificat si tâlhărie
ANS: B

19. Omorul comis pentru săvârsirea unei piraterii reprezintă:

A) omor calificat
B) omor deosebit de grav
C) concurs de infractiuni între omor calificat si tâlhărie
ANS: B

20. Reprezintă omor calificat omorul săvârsit:

A) in public;
B) de doua sau mai multe persoane;
C) asupra unei femei gravide;
ANS: A

21. Omorul săvârsit asupra fratelui sotiei reprezintă:

A) omor calificat, săvârsit asupra unei rude apropiate
B) omor simplu
C) omor deosebit de grav
ANS: B

22. Dacă făptuitorul a ucis în aceeasi împrejurare, cu intentie, două persoane, se retine:
A) săvârsirea a două infractiuni de omor simplu aflate în concurs
B) săvârsirea unei infractiuni de omor
C) săvârsirea unei infractiuni de omor deosebit de grav
ANS: C

23. Infractiunea de pruncucidere:

A) reprezintă suprimarea vietii unui nou-născut comisă de un părinte
B) se săvârseste imediat după nastere
C) are un subiect activ necircumstantiat, putând fi orice femeie
ANS: B

24. Prin infractiunea de pruncucidere se întelege uciderea copilului nou-născut, săvârsită imediat după nastere de către
mama aflată:
A) într-o stare de tulburare pricinuită de nastere
B) în stare de betie involuntară si completă
C) într-o stare de tulburare gravă pricinuită de nastere
ANS: A

25. Constituie infractiunea de pruncucidere omorul comis de:

A) mamă cu premeditare
B) orice persoană asupra unui copil nou-născut
C) mamă aflată într-o stare de tulburare pricinuită de nastere
ANS: C
26. Participantii la săvârsirea infractiunii de pruncucidere răspund, în calitate de ins tigatori sau complici pentru
săvârsirea infractiunii de:
A) omor calificat
B) omor deosebit de grav
C) pruncucidere
ANS: A

27. Realizarea infractiunii de pruncucidere este conditionată de starea de viabili tate a copilului nou-născut ?
A) da
B) nu
C) da, dar în anumite circumstante
ANS: B

28. Este necesar a se demonstra legătura de cauzalitate dintre actiunea sau inact iunea mamei si decesul copilului nou-
născut?
A) nu
B) da
C) numai în anumite circumstante
ANS: B

29. Forma de vinovătie la infractiunea de pruncucidere este:

A) culpa cu prevedere
B) intentia
C) praeterintentia
ANS: B

30. Forma de vinovătie la infractiunea de omor este:

A) culpa
B) intentia
C) praeterintentia
ANS: B

31. Tentativa la următoarele infractiuni se pedepseste:

A) uciderea din culpă;
B) pruncuciderea;
C) omorul simplu;
ANS: C

32. La infractiunea de pruncucidere:

A) consumarea are loc în momentul survenirii decesului nou-născutului;
B) tentativa nu este posibilă;
C) tentativa este posibilă si se pedepseste;
ANS: A

33. Subiectul pasiv al infractiunii de pruncucidere este:

A) copilul nou-născut, cu conditia de a fi viabil;
B) copilul nou-născut, cu conditia să fie viu;
C) copilul născut mort;
ANS: B

34. Tentativa la următoarele infractiuni nu se pedepseste:

A) omorul deosebit de grav
B) omorul simplu;
C) pruncuciderea;
ANS: C

35. Limita legală de îmbibatie alcoolică a cărei depăsire antrenează răspunderea persoanelor ce conduc autovehicule pe
drumurile publice este de:
A) 1,00 g/l alcool pur în sânge;
B) 0,80 g/l alcool pur în sânge;
C) 0,40 g/l alcool pur în sânge;
ANS: B

36. Constituie infractiunea de lovire sau alte violente fapta prin care se produ ce victimei o vătămare ce necesită pentru
vindecare îngrijiri medicale de:
A) peste 20 de zile;
B) cel mult 20 de zile;
C) peste 60 de zile;
ANS: B

37. Infractiunea de lovire sau alte violente se consuma:

A) în momentul aparitiei efectelor dureroase sau vătămătoare;
B) dupa ultimul act material de lovire;
C) se consumă în momentul atingerii violente a corpului victimei;
ANS: C

38. Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul rmătoarelor infractiuni:
A) vătămarea corporală ;
B) lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte;
C) vătămarea corporală grava
ANS: A

39. Atunci când vătămarea corporală are loc asupra membrilor familiei:
A) actiunea penală se pune în miscare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
B) actiunea penală se pune în miscare si din oficiu;
C) actiunea penală se pune în miscare numai din oficiu;
ANS: B

40. Consecintele prevăzute de lege pentru ca fapta să constituie infractiunea de vătămar e corporală gravă sunt:
A) vătămarea integritătii corporale sau a sănătătii care necesită pentru vindecare îngrijiri icale cel mult de 60 de zile;
B) o infirmitate temporara fizica sau psihica;
C) vătămarea integritătii corporale sau a sănătătii, care necesită pentru vindecare îngrijiri dicale mai mult de 60 de zile ANS:
C

41. Lovirea intentionată de către făptuitor, cu aceeasi ocazie, a două persoane constitu ie:
A) o infractiune de lovire sau alte violente
B) două infractiuni de lovire sau alte violente aflate în concurs
C) o infractiune de lovire sau alte violente în formă continuată
ANS: B

42. Dacă în urma unui accident de circulatie au fost ucise două persoane, fapta consti tuie:
A) o infractiune de ucidere din culpă, modalitatea simplă
B) două infractiuni de ucidere din culpă aflate în concurs
C) infractiunea de ucidere din culpă în variantă agravată
ANS: C

43. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii se retine în varianta agravata:

A) când fapta s-a săvârsit fată de o persoană care nu era în stare să-si dea seama de fapta sa
B) când sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc
C) când făptuitorul a profitat de starea de neputintă a victimei de a se apăra
ANS: A

44. Forma de vinovătie în cazul infractiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte e ste:
A) culpa
B) intentia
C) praeterintentia
ANS: C

45. Tentativa la următoarele infractiuni nu se pedepseste:

A) vătămarea corporală gravă, prevăzută în art. 182 alin. (3) C. pen.;
B) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
C) omor calificat
ANS: B

46. În care din următoarele împrejurări întreruperea cursului sarcinii constituie infracti une:
A) în afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop ;
B) dacă vârsta sarcinii nu a depăsit patrusprezece săptămâni;
C) de către o persoană care are calitatea de medic de specialitate;
ANS: A

47. Întreruperea cursului sarcinii este legală dacă, între alte conditii, se realizează:
A) de către o persoană care are calitatea de medic de specialitate.
B) în afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop ;
C) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate;
ANS: A

48. Care este forma de vinovătie în cazul în care prin infractiunea de provocare ilega lă a avortului s-a cauzat femeii
însărcinate o vătămare corporală gravă sau moartea acesteia?
A) culpa
B) intentia
C) praeterintentia
ANS: C

49. Uciderea din culpă, din punctul de vedere al elementului material, este o infractiune:
A) omisivă
B) comisivă, care se poate săvârsi doar prin actiune
C) comisivă, care se poate săvârsi atât prin actiune, cât si prin inactiune
ANS: C

50. Uciderea din culpă se retine în variantă agravată:

A) când fapta a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună
B) când prin fapta comisă s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane
C) când fapta a fost comisă de către o persoană care a mai săvârsit un omor
ANS: B
51. În cazul infractiunii prevăzute în art. 180 C. pen., tentativa:
A) nu este posibilă;
B) este posibilă si este incriminată;
C) pentru existenta acesteia nu este necesar ca autorul să fi comis fapta dintr-un anume mobil sau într-un anumit scop ANS:
C

52. Pătrunderea, fără drept, într-o locuintă, constituie infractiunea de violare de domici liu în variantă agravată, dacă se
săvârseste:
A) prin simulare de calităti oficiale;
B) în timpul noptii;
C) prin folosire de chei mincinoase
ANS: B

53. Folosul pe care autorul intentionează să-l dobândească prin săvârsirea infractiunii de santaj este de ordin:
A) numai material;
B) numai moral;
C) material sau moral;
ANS: C

54. Dacă în urma unui accident rutier victima necesită pentru vindecare 8 zile de îngrij iri medicale, fapta va fi încadrată
ca:
A) vătămare corporală din culpă - art. 184 alin. (3) C. pen.
B) lovire sau alte violente - art. 180 alin. (2) C. pen.
C) fapta nu este infractiune.
ANS: C

55. Dacă s-a provocat vătămarea corporală din culpă a mai multor persoane, încadrarea juridi că va fi:
A) o singură infractiune de vătămare corporală din culpă în varianta tip
B) o singură infractiune de vătămare corporală din culpă în variantă agravată
C) un concurs de infractiuni de vătămare corporală din culpă (atâtea infractiuni câte persoa ne au fost vătămate)
ANS: C

56. La care dintre următoarele infractiuni este posibil coautoratul?

A) pruncuciderea;
B) santajul;
C) seductie
ANS: B

57. Nu este posibil coautoratul la următoarele infractiuni:

A) santajul;
B) amenintarea;
C) pruncuciderea;
ANS: C

58. Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală în cazul infractiunilor de:

A) amenintare;
B) violare de domiciliu - art. 192 alin. (2) C. pen.
C) santaj;
ANS: A

59. Constrângerea explicită la infractiunea de viol trebuie sa fie:

A) concomitentă;
B) posterioară actului sexual;
C) inexistenta.
ANS: A

60. Participatia la săvârsirea infractiunii de viol este posibilă în următoarele forme:

A) instigare si complicitate; coautoratul nu este posibil
B) nu este posibila;
C) coautorat, instigare,complicitate
ANS: C

61. Forma de vinovătie cu care se săvârseste infractiunea de viol în cazul în care fapta a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei este:
A) intentia
B) culpa
C) praeterintentia
ANS: C

62. Violul este mai grav dacă:

A) se săvârseste de două sau mai multe persoane;
B) victima este membru al familiei;
C) se comite în timpul noptii;
ANS: B

63. Subiectul activ al infractiunii de furt poate fi:

A) detentorul bunului;
B) exclusiv proprietarul bunului;
C) numai o persoană juridică în conditiile art. 191 C. pen
ANS: A

64. Infractiunea de furt se consumă în momentul:

A) deposedării victimei de bun
B) împosedării autorului cu acel bun
C) atingerii bunului de autor
ANS: B

65. În cazul infractiunii de omor, vor imprima actiunii caracter ucigător:

A) calitatea subiectului activ
B) mobilul si scopul;
C) gravitatea consecintelor provocate.
ANS: C

66. La infractiunea de omor, legatura de cauzalitate:.

A) trebuie dovedită;
B) nu se stabileste in raport cu urmarea imediată;
C) rezultă ex re
ANS: A

67. La infractiunea de omor, in ceea ce priveste formele infractiunii:

A) actele pregătitoare sunt posibile si se pedepsesc
B) actele pregătitoare nu sunt posibile
C) tentativa este posibilă si se pedepseste
ANS: C

68. În cazul infractiunii de tăinuire întelegerea între făptuitori este:

A) posterioară infractiunii principale
B) concomitentă infractiunii principale
C) anterioară infractiunii principale
ANS: A

69. Actele de violentă intentionate care au pricinuit victimei o vătămare ce necesită pe ntru vindecare 20 de zile de
îngrijiri medicale constituie:
A) infractiunea de vătămare corporală;
B) reprezintă contraventie;
C) infractiunea de lovire sau alte violente art.180 alin. (2) C. pen
ANS: C

70. Poate reprezenta infractiunea de vătămare corporală gravă fapta prin care s-a pricin uit :
A) pierderea cunostintei;
B) pierderea unei proteze;
C) punerea în primejdie a vietii persoanei
ANS: C

71. Poate exista tentativă la infractiunea de :

A) ucidere din culpă
B) lovituri cauzatoare de moarte
C) pruncucidere.
ANS: C

72. Nu poate fi autor al infractiunii de provocare ilegală a avortului:

A) femeia însărcinată
B) medicul de specialitate
C) o persoană care nu este cadru medical
ANS: A

73. Lipsirea de libertate în mod ilegal este mai gravă în cazul în care fapta este săvârsită:
A) prin simulare de calităti mincinoase;
B) prin simulare de calităti oficiale;
C) în timpul noptii;
ANS: B

74. Lipsirea de libertate în mod ilegal se va retine în variantă agravată atunci când fapt a este săvârsită:
A) de către o persoană mascată, deghizată sau travestită;
B) în timpul unei calamităti;
C) în scopul de a obliga victima la practicarea prostitutiei
ANS: C

75. Violarea de domiciliu va fi retinută în variantă agravată atunci când este săvârsită:
A) în timpul unei calamităti;
B) prin folosire de calităti mincinoase;
C) prin simulare de calităti mincinoase;
ANS: B

76. La infractiunea de santaj, tentativa:

A) este posibilă, dar nu este sanctionată;
B) nu este posibilă;
C) se pedepseste
ANS: A

77. La infractiunea de santaj forma de vinovătie cerută de lege este:

A) intentia directă sau indirectă
B) intentia directă calificată prin scop
C) praeterintentia
ANS: B

78. Deschiderea unei scrisori adresate altuia poate reprezenta infractiunea de :

A) lipsire de libertate în mod ilegal
B) violarea secretului corespondentei
C) divulgarea secretului profesional
ANS: B

79. La infractiunea de viol, subiectul activ nemijlocit:

A) nu poate fi decât bărbatul;
B) nu poate fi femeia;
C) poate fi orice persoană, indiferent de sex.
ANS: C

80. Fapta tatălui de a-si obliga fiica în vârstă de 12 ani să întretină raporturi sexuale cu l reprezintă infractiunea de :
A) viol
B) act sexual cu un minor
C) viol în concurs cu infractiunea de incest
ANS: C

81. Violul este în variantă agravată:

A) când făptuitorul profită de imposibilitatea victimei de a se apăra
B) când s-a cauzat victimei o vătămare corporală
C) când victima se află în îngrijirea făptuitorului
ANS: C

82. Actul sexual cu un minor se va retine în variantă agravată dacă:

A) victima nu a împlinit vârsta de 15 ani;
B) victima are vârsta între 15 18 ani, iar fapta a fost săvârsită de tutore sau curator;
C) victima nu a împlinit vârsta de 18 ani, iar actul sexual a fost determinat de ofe rirea de bani de către făptuitor
ANS: C

83. Infractiunea de incest are urmatoarea particularitate:

A) are ca element material actul sexual de orice natură
B) se poate realiza si între frati si surori
C) poate fi comisă numai de tată asupra fiului având în vedere că acestia sunt rude în linie directă
ANS: B

84. Infractiunea de furt poate avea ca obiect material:

A) imobilele prin destinatie;
B) lucrurile ce nu apartin cuiva (res nullius);
C) lucrurile abandonate de posesorul lor (res derelictae).
ANS: A

85. Sunt aplicabile dispozitiile art. 210 C. pen pedepsirea unor furturi la plânge rea prealabilă în cazul în care subiectul
activ este:
A) fie găzduitorul, fie găzduitul, care fură unul în paguba celuilalt;
B) găzduitorul care săvârseste furtul în paguba celui pe care îl găzduieste
C) găzduitul care sustrage bunuri de la persoana care îl găzduieste
ANS: C

86. Înscrisurile pot fi obiect material al infractiunii de furt:

A) doar dacă au valoare economică;
B) doar dacă sunt acte ce dovedesc starea civilă;
C) indiferent dacă au sau nu valoare economică;
ANS: C

87. Nu reprezintă infractiunea de furt calificat:

A) luarea unui bun mobil din posesia altuia prin amenintarea cu o armă
B) sustragerea unor bunuri în timpul unei calamităti
C) sustragerea unui bun de la o persoană aflată în imposibilitate de a se apăra
ANS: A

88. Tâlhăria are ca formă de vinovătie praeterintentia în cazul în care:

A) a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 182;
B) a fost săvârsită în timpul noptii
C) a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei
ANS: A

89. Reprezintă infractiune de tâlhărie:

A) furtul săvârsit prin întrebuintare de insulte
B) furtul urmat de întrebuintarea de amenintări pentru păstrarea bunului furat
C) furtul săvârsit asupra victimei aflate în stare de inconstientă sau neputintă de a se a păra
ANS: B

90. Tâlhăria se va retine în varianta agravată atunci când:

A) a avut vreuna din urmările arătate în art. 181 C. pen;
B) a fost săvârsită prin efractie
C) a fost săvârsită într-un mijloc de transport
ANS: C

91. Tâlhăria, dupa obiectul juridic special ocrotit este o infractiune:

A) complexă
B) de obicei
C) simplă
ANS: A

92. Elementul material al infractiunii de tâlhărie este:

A) un bun mobil
B) acelasi ca la infractiunea de furt, la care se adaugă folosirea violentei fizic e sau psihice
C) degradarea unui bun mobil prin folosirea violentei fizice sau psihice
ANS: B
93. Însusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, reprezintă:
A) furt
B) însusirea bunului găsit
C) abuz de încredere
ANS: C

94. Latura subiectivă la infractiunea de abuz de încredere este formată din:

A) intentie directă sau indirectă
B) praeterintentie
C) intentie sau culpă
ANS: A

95. Nu poate fi obiect material al infractiunii de abuz de încredere :

A) un bun mobil corporal;
B) un bun imobil prin destinatie
C) o sumă de bani dată cu titlu de împrumut.
ANS: C

96. Există gestiune frauduloasă în variantă agravată atunci când:

A) pagubele sunt pricinuite cu rea-credintă;
B) fapta este săvârsită cu ocazia administrării bunurilor;
C) fapta este săvârsită în scopul de a dobândi un folos material;
ANS: C

97. Obiectul material al infractiunii de gestiune frauduloasă este:

A) doar un bun mobil;
B) doar o sumă de bani;
C) o universalitate de bunuri mobile si/sau imobile.
ANS: C

98. Autor al infractiunii de gestiune frauduloasă poate fi:

A) numai un gestionar sau un administrator la o persoană juridică
B) orice persoană al cărei patrimoniu este prejudiciat
C) persoana căreia i s-au încredintat bunuri spre conservare sau administrare
ANS: C

99. La infractiunea de gestiune frauduloasă, tentativa:

A) este posibilă si se pedepseste;
B) desi posibilă, nu este incriminată;
C) nu este posibilă;
ANS: B

100. La infractiunea de înselăciune, obiectul material:

A) poate fi un bun mobil sau imobil;
B) este doar un bun mobil;
C) nu exista.
ANS: A

101. La infractiunea de înselăciune urmarea imediată constă:

A) într-o stare de pericol cu privire la patrimoniul victimei;
B) într-o pagubă ce se produce în patrimoniul victimei;
C) în obtinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.
ANS: B

102. Tentativa în cazul infractiunii de înselăciune:

A) nu este posibilă;
B) este posibilă, însă nu este incriminată;
C) este posibilă si este incriminată.
ANS: C

103. La infractiunea de înselăciune forma de vinovătie este:

A) intentia directă;
B) intentia directă sau indirectă;
C) praeterintetia.
ANS: A

104. Există înselăciune în varianta agravată atunci când fapta:

A) se comite în scopul de a obtine un folos material injust;
B) a pricinuit o pagubă;
C) este săvârsită prin folosire de nume sau calităti mincinoase;
ANS: C

105. Subiect activ nemijlocit la infractiunea de delapidare poate fi:

A) un functionar public sau functionar, care este însărcinat cu gestiunea sau administrarea bunurilor unei persoane juridice
de drept public sau privat
B) doar un functionar public
C) doar un functionar
ANS: A

106. Elementul material al infractiunii de delapidare constă în:

A) însusirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate
B) însusirea, distrugerea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate
C) primirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate
ANS: A

107. Dintre infractiunile contra patrimoniului, tentativa se pedepseste la:

A) abuzul de încredere;
B) gestiunea frauduloasă;
C) delapidarea.
ANS: C

108. Infractiunea de distrugere a bunului propriu se poate săvârsi si prin:

A) incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si dacă rezultă pericol public;
B) poluare fonică;
C) distrugerea unui bun care nu are o deosebită valoare stiintifică si care apartine făptuitorului
ANS: A

109. Infractiunea de distrugere:

A) este o infractiune de pericol;
B) se poate săvârsi prin actiune sau inactiune;
C) nu se pedepseste dacă rămâne în stadiul de tentativă.
ANS: B

110. Urmarea imediată a infractiunii de distrugere poate consta în:

A) crearea unei stări de pericol
B) distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare a unui bun aflat în patrimoniul public ori privat
C) o vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate;
ANS: B

111. Tentativa la infractiunea de distrugere din culpă:

A) este posibilă, dar nu se pedepseste;
B) este incriminată;
C) nu este posibilă.
ANS: C

112. La infractiunea de tulburare de posesie:

A) elementul material este reprezentat de actiunea de pătrundere fără drept într-un imobil
B) tentativa este posibilă, dar nu este incriminată
C) consumarea are loc instantaneu, la momentul intrării făptuitorului în imobil
ANS: B

113. Obiectul material al infractiunii de tulburare de posesie este:

A) un bun imobil;
B) un bun mobil sau imobil;
C) ocuparea fără drept a unui imobil aflat în posesia altuia.
ANS: A

114. Infractiunea de tulburare de posesie, din punct de vedere al unitatii de in fractiune, este:
A) o infractiune continuata;
B) o infractiune continuă;
C) o infractiune de obicei;
ANS: B

115. Există infractiunea de tulburare de posesie în variantă agravată art. 220 alin. (3) C. pen. atunci când:
A) imobilul apartine domeniului public al statului;
B) fapta a fost săvârsită de două sau mai multe persoane împreună;
C) fapta a fost săvârsită în timpul noptii;
ANS: B

116. Tăinuirea este o infractiune:

A) contra patrimoniului;
B) contra libertătii persoanei.
C) contra persoanei
ANS: A

117. Elementul material al infractiunii de tăinuire poate consta în:

A) sustragerea unui bun cunoscând că acesta provine din săvârsirea unei fapte prevăzută de legea penală;
B) înlesnirea valorificării unui bun cunoscând că acesta provine din săvârsirea unei fapte prevăzută de legea penala;
C) pretinderea unui bun cunoscând că acesta provine din săvârsirea unei fapte prevăzută de legea penală;
ANS: B

118. În cazul tăinuirii, pedeapsa aplicata tainuitorului:

A) nu poate depăsi pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea din care provine bunul tăinuit
B) nu poate fi mai mare decât aceea care s-a aplicat autorului faptei din care provine bunul
C) se reduce dacă pentru autorul faptei din care provine bunul s-au retinut circumstante atenuante
ANS: A

119. Tăinuirea săvârsită de sot sau de o rudă apropiată:

A) se pedepseste în aceleasi conditii ca orice tăinuire;
B) se sanctionează cu o pedeapsă redusă;
C) nu se pedepseste;
ANS: C
120. Forma de vinovătie cu care se poate comite tăinuirea este:
A) intentia directă sau indirectă;
B) intentia directă calificată prin scop;
C) intentia indirectă.
ANS: B

121. În cazul infractiunii de trădare:

A) obiectul material lipseste;
B) legătura de cauzalitate trebuie dovedită;
C) nu este susceptibil coautoratul
ANS: A

122. Trădarea prin ajutarea inamicului:

A) este lipsită de obiect material;
B) poate avea ca subiect pasiv statele aliate României;
C) subiectul activ nu este calificat
ANS: B

123. Trădarea prin transmitere de secrete:

A) nu are obiect material;
B) nu poate fi comisă în autorat (coautorat), instigare sau complicitate;
C) are ca obiect material un document sau obiect care contine secrete de stat
ANS: C

124. Complotul:
A) are un obiect material;
B) nu poate fi săvârsit în participatie penală;
C) se poate săvârsi si prin constituirea unei asociatii sau grupări în scopul săvârsirii uno r infractiuni contra sigurantei
statului
ANS: C

125. Scopul prevăzut în art. 167 C. pen. (complotul) constă în săvârsirea uneia dintre următo rele infractiuni:
A) compromiterea unor interese de stat
B) trădarea
C) comunicarea de informatii false
ANS: B
126. In cazul in care faptuitorul s-a aflat in eroare asupra aspectului ilegal a l privarii de libertate, atunci fapta:
A) este lipsire de libertate in mod ilegal, savarsita cu intentie indirecta;
B) este lipsire de libertate in mod ilegal, savarsita din culpa;
C) nu este infractiune.
ANS: C

127. Daca doua persoane, impreuna, iau un bun mobil din posesia sau detentia alt uia, fara consimtamantul acestuia in
scopul de a si-l insusi pe nedrept, constit uie infractiunea de:
A) furt calificat;
B) furt;
C) talharie
ANS: A

128. In cazul infractiunilor contra libertatii persoanei, actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate în cazul:
A) santajului;
B) violarii de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen.
C) violarii de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C.pen.
ANS: B

129. Infractiunea de omor se consuma:

A) în momentul realizării actiunii incriminate;
B) in momentul luarii rezolutiei infractionale;
C) în momentul producerii urmării imediate, adică al instalării mortii persoanei.
ANS: C

130. Omorul asupra sotului sau unei rude apropiate se retine în caz de:
A) ucidere a persoanelor devenite astfel de rude prin afinitate
B) ucidere a persoanelor devenite astfel de rude prin adoptie.
C) ucidere a copilului concubinului
ANS: B

131. Omorul deosebit de grav art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. se retine dacă omo rul asupra a două sau mai multe
persoane se realizează:
A) doar printr-o actiune unică
B) doar prin actiuni succesive
C) atât printr-o actiune unică, cât si prin actiuni succesive
ANS: C

132. În cazul infractiunii de ucidere din culpă:

A) tentativa este posibila, dar nu se pedepseste;
B) participatia penala este posibila doar in modalitatea improprie
C) este lipsita de obiect material
ANS: B

133. La infractiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii, referitor la latu ra obiectiva:

A) urmarea imediată constă exclusiv în decesul persoanei;
B) legătura de cauzalitate rezultă ex re;
C) legătura de cauzalitate trebuie dovedită.
ANS: C
134. La infractiunea de determinarea sau înlesnirea sinuciderii, tentativa:
A) este posibilă si se pedepseste;
B) nu este posibilă;
C) este posibilă si nu se pedepseste;
ANS: C

135. Infractiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 alin. (1) si (2) C. pen. se săvârseste numai cu:
A) intentie indirectă;
B) intentie directă;
C) intentie indirectă sau cu praeterintentie;
ANS: C

136. Infractiunea de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. (3) se săvârseste cu:
A) intentie indirectă;
B) intentie directă;
C) intentie;
ANS: B

137. La infractiunea de vătămare corporală gravă tentativa se sanctionează în cazul variantei prevăzute în:
A) alin. (1)
B) alin. (1) si (2)
C) alin. (3)
ANS: C

138. La infractiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:

A) obiectul material lipseste;
B) urmarea imediată constă în decesul victimei;
C) legătura de cauzalitate rezultă ex re;
ANS: B

139. În cazul infractiunii prevăzute în art. 185 C. pen., nu se pedepseste întreruperea cursului sarcinii efectuată de medic,
daca:
A) întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viata, sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate,
de la un pericol grav si iminent si care nu pu
tea fi înlăturat altfel;
B) întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viata, sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate,
de la un pericol grav si care nu putea fi înlătura
t altfel;
C) întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viata, sănătatea sau integ ritatea corporală a femeii însărcinate,
de la un pericol iminent si care nu putea fi înlăt urat altfel;
ANS: A

140. Tentativa la infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se pedepseste dacă:

A) fapta este săvârsită prin răpire;
B) fapta a avut ca urmare moartea victimei;
C) fapta a avut ca urmare sinuciderea victimei
ANS: A
141. La infractiunea de lipsire de libertate, unele acte preparatorii se pedepse sc în cazul variantelor prevăzute în art. 189
C. pen.:
A) alin. (3)
B) alin. (6)
C) alin. (4)
ANS: C

142. La infractiunea de sclavie:

A) obiectul material lipseste;
B) subiectii sunt calificati;
C) elementul material poate să constea si în traficul de sclavi;
ANS: C

143. Supunerea la muncă fortată sau obligatorie:

A) este lipsită de obiect material;
B) legătura de cauzalitate rezultă ex re;
C) se săvârseste numai cu intentie directă
ANS: A

144. Actele preparatorii si tentativa la infractiunea de supunere la muncă fortată s au obligatorie:

A) sunt posibile si se pedepsesc;
B) nu sunt posibile;
C) sunt posibile si nu se pedepsesc
ANS: C

145. La infractiunea de violare de domiciliu:

A) obiectul material lipseste;
B) autorul este necircumstantiat de text;
C) coautoratul nu este posibil
ANS: B

146. La violarea de domiciliu:

A) expresia calităti mincinoase absoarbe (include) si pe aceea de calităti oficiale ;
B) expresia calităti mincinoase nu absoarbe (include) si pe aceea de calităti oficiale ;
C) forma de vinovătie este intentia directă;
ANS: A

147. Amenintarea:
A) nu se poate săvârsi decât de către un subiect activ calificat;
B) este lipsită de obiect material;
C) nu se poate săvârsi în coautorat;
ANS: B

148. Santajul, ca infractiune complexă, absoarbe în continutul său infractiunile de:

A) amenintare si loviri sau alte violente;
B) amenintare si violare de domiciliu
C) amenintare si omor simplu
ANS: A

149. Participatia penală la infractiunea de divulgarea secretului profesional este posibilă sub forma:
A) coautoratului, instigării, complicitătii;
B) instigării, complicitătii;
C) coautoratului;
ANS: B

150. La infractiunea de divulgarea secretului profesional:

A) subiectul pasiv este circumstantiat de text;
B) legătura de cauzalitate trebuie dovedită;
C) actele preparatorii si tentativa sunt posibile, dar nu se sanctionează
ANS: C

151. Determinarea sau inlesnirea sinuciderii este mai grava cand fapta s-a savar sit fata de :
A) doua sau mai multe persoane;
B) sot sau ruda apropiata;
C) un minor;
ANS: C

152. Exista infractiunea de determinarea sau inlesnirea sinuciderii prevazuta de art. 179 C.pen:
A) numai daca sinuciderea sau incercarea de sinucidere a avut loc;
B) chiar daca persoana determinata sa se sinucida nu incearca sa se sinucida;
C) cand faptuitorul determina o persoana la sinucidere ori la incercarea acestei a prin mijloace de constrangere fizice ori
psihice
ANS: A

153. Uciderea din culpa este susceptibila de :

A) de participatie proprie;
B) de participatie proprie sau improprie dupa caz;
C) numai de participatie improprie;
ANS: C

154. Daca in urma unui accident de circulatie au fost ucise patru persoane, fapt a constituie:
A) patru infractiuni de ucidere din culpa, aflate in concurs;
B) ucidere din culpa in modalitate agravata;
C) ucidere din culpa, in forma simpla;
ANS: B

155. Constituie obiect material al infractiunii de pruncucidere:

A) numai corpul copilului nou-nascut viabil;
B) numai corpul copilului nou-nascut conceput in afara casatoriei;
C) numai corpul copilului nou-nascut viu;
ANS: C

156. Constituie infractiunea de loviri sau alte violente :

A) violentele comise in cadrul jocurilor sportive legale;
B) violentele produse cu ocazia unor operatii medicale;
C) violentele comise in gluma sau cu intentia de a aplica o corectie;
ANS: C

157. Constituie infractiunea de vatamare corporala, numai daca s-a pricinuit o vatamare care necesita ingrijiri medicale
pentru vindecare :
A) cel mult 60 de zile;
B) cel mult 20 de zile;
C) mai mult de 60 de zile
ANS: A

158. La infractiunea de provocare ilegala a avortului sunt incriminate si se ped epsesc:

A) actele pregatitoare, tentativa si forma consumata;
B) actele pregatitoare si forma consumata;
C) tentativa si forma consumata
ANS: C

159. Lipsirea de libertate in mod ilegal poate fi comisa:

A) atat prin actiuni, cat si prin inactiuni;
B) numai prin inactiuni;
C) numai prin actiuni
ANS: A

160. Subiect pasiv al infractiunii de provocare ilegala a avortului poate fi:

A) statul si femeia careia i s-a provocat avortul;
B) fatul;
C) femeia careia i s-a provocat avortul, cand acesta se impunea din motive terap eutice
ANS: A

161. La infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, legatura de ca uzalitate:

A) rezulta din materialitatea faptei (ex re);
B) trebuie stabilita intre elementul material si urmarea imediata;
C) se stabileste doar in functie de rezultat
ANS: B

162. Daca infractiunea de violare de domiciliu se savarseste prin folosirea de calitati mincinoase;
A) nu are relevanta asupra incadrarii juridice a faptei;
B) constituie modalitate normativa agravata a infractiunii;
C) va exista concurs de infractiuni
ANS: B

163. Obiect material al infractiunii de violare de domiciliu poate fi:

A) statul;
B) nu are obiect material;
C) insasi locuinta asupra careia este indreptata actiunea faptuitorului
ANS: C

164. Infractiunea de violare de domiciliu:

A) este susceptibila de consumare in timp;
B) este instantanee, intervenind in momentul patrunderii in locuinta ori in momentul exprimarii refuzului de a parasi
imobilul;
C) este susceptibil si un moment al epuizarii infractiunii
ANS: B

165. Elementul material al infractiunii de amenintare este constituit:

A) numai din actiuni;
B) numai din inactiuni;
C) atat din actiuni, cat si din inactiuni
ANS: A

166. Prin savarsirea infractiunii de santaj se incalca:

A) relatiile sociale privitoare la libertatea morala a persoanei;
B) relatiile sociale referitoare la libertatea fizica a unei persoane;
C) relatiile sociale referitoare exclusiv la patrimoniul unei persoane
ANS: A

167. Infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, dupa unitatea de infrac tiune, este:
A) continua;
B) continuata;
C) de obicei
ANS: A

168. Folosul urmarit de faptuitor, in cazul infractiunii de santaj:

A) trebuie sa fie just;
B) poate fi pentru sine sau pentru o alta persoana;
C) trebuie sa fie materializat exclusiv in bani
ANS: B

169. Producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masur i in scopul lipsirii de libertate in mod
ilegal a unui minor:
A) constituie tentativa la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal;
B) constuie infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal;
C) nu constituie infractiune
ANS: C

170. Divulgarea continutului unei convorbiri sau comunicari intercepate, chiar i n cazul in care faptuitorul a luat
cunostinta de acesta din intamplare, constitu ie infractiunea de:
A) divulgarea secretului profesional;
B) santaj;
C) violarea secretului corespondentei
ANS: C

171. Pentru a se realiza continutul constitutiv al infractiunii de hartuire sexu ala, amenintarea sau constrangerea trebuie
sa se faca in scopul:
A) de a indeplini un act contrar indatoririlor de serviciu;
B) de a obtine satisfactii de natura sexuala;
C) de a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu ale victimei
ANS: B

172. Actele cu caracter obscen savarsite asupra unei minore constituie infractiu nea de:
A) act sexual cu un minor;
B) coruptie sexuala;
C) perversiuni sexuale
ANS: C

173. Infractiunea de coruptie sexuala este mai grava:

A) cand actele cu caracter obscen se savarsesc in cadrul familiei;
B) cand actele cu caracter obscen se savarsesc asupra unui minor sau in prezenta unui minor;
C) cand actele cu caracter obscen se savarsesc asupra unei rude apropiate
ANS: A

174. In cazul infractiunii de seductie, victima de sex feminin:

A) trebuie sa fie in varsta de pana la 16 ani;
B) trebuie sa fie in varsta de pana la 18 ani;
C) poate avea si peste 18 ani
ANS: B

175. Infractiunea de perversiune sexuala este mai grava daca:

A) se savarseste in public;
B) se produce vatamarea corporala a victimei;
C) este savarsita impotriva a doua sau mai multe persoane
ANS: B

176. Tentativa este sanctionata la urmatoarele infractiuni:

A) incestul;
B) hartuirea sexuala;
C) seductia
ANS: A

177. Infractiunea de divulgare a secretului profesional se va retine daca:

A) s-a adus un prejudiciu de orice natura unei persoane;
B) fapta este de natura sa aduca un prejudiciu;
C) nu are relevanta daca fapta este sau nu apta sa produca un prejudiciu vreunei persoane
ANS: B

178. Calitatea de subiect pasiv al infractiunii de amenintare o poate avea:

A) o colectivitate;
B) bolnavul aflat in stare de coma;
C) nu este circumstantiat de text
ANS: C

179. Nu constituie infractiunea de violare de domiciliu:

A) patrunderea cu forta in locuinta a celui care o foloseste efectiv;
B) patrunderea proprietarului in locuinta chiriasului fara voia acestuia;
C) patrunderea in fostul domiciliu a sotului despartit in fapt de sotia sa, avan d domiciliul flotant in alta localitate, fara
consimtamantul sotiei
ANS: A

180. Subiectul pasiv al infractiunii de act sexual cu un minor este:

A) numai minorul care nu a implinit varsta de 15 ani;
B) atat minorul care nu a implinit varsta de 15 ani, cat si cel intre 15 si 18 a ni, daca fapta este savarsita de tutore, curator,
supraveghetor, ingrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa;
C) numai minorul intre 15 si 18 ani, daca fapta este savarsita de tutore curator, supraveghetor,ingrijitor, medic curant,
profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa
ANS: B
181. Fapta aceluia care, prin promisiuni de casatorie, determina o persoana de s ex femeiesc in varsta de 14 ani si 6 luni
de a avea cu el raport sexual, constit uie:
A) infractiunea de seductie;
B) act sexual cu un minor;
C) concurs intre infractiunea de seductie si cea de act sexual cu un minor
ANS: B

182. Actul sexual cu un minor este comis cu:

A) praeterintentie;
B) atat intentie directa, cat si indirecta;
C) cu intentie directa calificata prin scop
ANS: C

183. Incestul este comis, din punct de vedere al laturii subiective :

A) numai cu intentie directa;
B) numai cu intentie indirecta;
C) atat cu intentie, cat si din culpa
ANS: A

184. Subiect pasiv al infractiunii de hartuire sexuala poate fi:

A) orice persoana, indiferent de sex, aflata in imposibilitate de a se apara;
B) orice persoana, indiferent de sex, angajata in munca in aceeasi structura profesionala cu subiectul activ;
C) orice persoana de sex feminin
ANS: B

185. Consumarea infractiunii de viol survine:

A) in momentul finalizarii actului sexual;
B) in momentul constrangerii, de orice natura;
C) in momentul inceperii actului sexual
ANS: C

186. Renuntarea voluntara la inceperea actului sexual (desistarea) la infractiu nea de viol:
A) nu atrage raspunderea penala;
B) atrage raspunderea penala in forma tentativei;
C) atrage raspunderea penala, daca survine ca urmare a rugamintilor victimei
ANS: A

187. Obiectul juridic special al infractiunii de talharie este:

A) simplu, fiind constituit din relatiile sociale referitoare la patrimoniu;
B) simplu, fiind constituit din relatiile sociale referitoare la viata, sanatatea sau integritatea corporala a persoanelor;
C) complex, fiind constituit din relatiile sociale referitoare la patrimoniu, pr ecum si cele referitoare la viata, sanatatea sau
integritatea corporala a persoa nelor
ANS: C

188. Nu constituie infractiunea de furt calificat:

A) furtul savarsit de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita;
B) furtul savarsit asupra membrilor familiei;
C) furtul privind componente ale sistemelor de irigatii
ANS: B
189. Luarea unui vehicul din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul ac estuia, in scopul de a-l folosi pe nedrept,
constituie infractiunea de:
A) furt calificat, art.209 C.Pen.;
B) furt prev. de art.208 C.Pen.;
C) abuz de incredere.
ANS: B

190. Se aplica agravanta prevazuta de art. 209 alin.1 lit. g C.Pen. in timpul no ptii in urmatorul caz:
A) fapta a fost savarsita intr-o camera intunecata, situata la subsolul cladirii;
B) fapta a fost savarsita in timpul unei eclipse totale de soare;
C) fapta a fost savarsita la instalarea intunericului
ANS: C

191. Obiectul material al infractiunii de furt este constituit din:

A) obiectele folosite la comiterea infractiunii;
B) bunurile insusite din patrimoniul public sau privat;
C) contravaloarea bunurilor insusite din patrimoniul public sau privat
ANS: B

192. Latura subiectiva a infractiunii de inselaciune include scopul :

A) de a obtine, pentru altul, un folos material injust;
B) de a pagubi o persoana;
C) de a obtine, pentru altul, un folos nepatrimonial injust
ANS: A

193. Infractiunea de gestiune frauduloasa se realizeaza prin pricinuirea de pagu be unei persoane:
A) cu rea-credinta;
B) cu buna credinta;
C) din neglijenta
ANS: A

194. Pot constitui obiect material al infractiunii de delapidare:

A) bunurile mobile corporale;
B) infractiunea este lipsita de obiect material;
C) bunuri fara valoare patrimoniala
ANS: A

195. Urmarea imediata in cazul infractiunii de distrugere consta in:

A) distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun, producandu-se o paguba;
B) crearea unei stari de pericol in ceea ce priveste existenta si starea de fapt a bunurilor;
C) crearea unei stari de pericol pentru viata, sanatatea si integritatea corpora la a persoanelor
ANS: A

196. Subiect pasiv al infractiunii de delapidare poate fi:

A) o persoana fizica;
B) o persoana juridica de drept public sau privat;
C) nu este circumstantiat de text
ANS: B
197. Infractiunea de abuz de incredere realizata prin modalitatea refuzului de restituire a unui bun mobil al altuia,
detinut cu orice titlu, este o infractiune:
A) continua;
B) continuata;
C) instantanee
ANS: C

198. Infractiunea de distrugere se sanctioneaza chiar cand bunul apartine faptui torului:
A) cand bunul are o deosebita valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare;
B) cand fapta se savarseste prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc, chiar daca nu rezulta pericol public;
C) cand fapta este savarsita prin demolare a unui imobil aflat intr-un stadiu av ansat de degradare
ANS: A

199. Dezastrul consta in:

A) producerea unei pagube mai mari de 200.000 lei;
B) distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport in comun, de marfuri sa u de persoane, care a avut ca urmare
moartea sau vatamerea grava a integritatii corporale ori a sanatatii mai multor persoane;
C) distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport in comun, de marfuri sa u de persoane
ANS: B

200. In cazul infractiunii de furt calificat, cand autorul are asupra sa o arma, este necesar:
A) ca autorul sa foloseasca arma;
B) sa poarte la vedere arma;
C) nu are relevanta daca victima vede sau nu arma
ANS: C

201. Daca o persoana isi insuseste un bun mobil care a ajuns din eroare in poses ia sa:
A) nu raspunde penal;
B) savarseste infractiunea de insusirea bunului gasit;
C) savarseste infractiunea de furt
ANS: B

202. Dintre infractiunile contra patrimoniului,tentativa se pedepseste la infrac tiunea de :

A) distrugere calificata;
B) tulburare de posesie;
C) gestiune frauduloasa
ANS: A

203. . Pentru existenta infractiunii de tainuire se cere:

A) faptuitorul sa cunoasca faptul ca dobandeste un bun care provine din savarsirea unei fapte penale;
B) este suficient ca faptuitorul sa cunoasca faptul ca un bun provine din infractiune si nu anunta autoritatile;
C) faptuitorul primeste bunul, stie ca provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala si urmareste obtinerea
unui folos material
ANS: C

204. Exista infractiunea de distrugere din culpa si atunci cand bunul apartine f aptuitorului, in urmatoarele conditii:
A) cand prin distrugere s-au produs consecinte deosebit de grave;
B) daca fapta se savarseste prin explozie;
C) daca bunul are o deosebita valoare artistica, stiintifica sau arhivistica
ANS: A
205. Furtul calificat savarsit prin efractie:
A) implica intotdeauna o violare de domiciliu;
B) presupune inlaturarea unui obstacol interpus intre faptuitor si bunul pe care intentioneaza sa-l sustraga;
C) presupune folosirea frauduloasa a unei chei adevarate
ANS: B

206. In cazul infractiunii de tainuire, tentativa:

A) nu este posibila;
B) este posibila, dar nu se pedepseste;
C) se pedepseste
ANS: B

207. Obiectul material al infractiunii de abuz de incredere consta in :

A) un bun mobil, care in momentul comiterii faptei se afla in posesia faptuitorului;
B) un bun mobil al altuia, care in momentul comiterii faptei se afla in posesia faptuitorului;
C) un bun mobil al altuia, care in momentul comiterii faptei se afla in detentia, cu orice titlu, a faptuitorului
ANS: C

208. Refuzul unei persoane de a restitui o suma de bani imprumutata constituie:

A) abuz de incredere;
B) o fapta de natura civila;
C) inselaciune
ANS: A

209. Obiect ul material al infractiunii de tulburare de posesie poate fi:

A) orice bun mobil sau imobil;
B) numai un bun mobil;
C) numai un bun imobil sau o parte a acestuia, precum si din bunurile distruse o ri desfiintate
ANS: C

210. Tainuirea se pedepseste :

A) si daca este savarsita fara nici un interes material;
B) daca este savarsita de o ruda apropiata
C) daca este savarsita pentru obtinerea unui interes material , chiar pentru altul
ANS: C

211. Violarea de domiciliu, dupa obiectul juridic ocrotit, este o infractiune :

A) contra patrimoniului;
B) contra libertatii persoanei;
C) privitoare la viata sexuala
ANS: B

212. Talharia este mai grava, daca:

A) a avut ca urmare pierderea unui simt sau organ ;
B) a avut ca urmare o infirmitate temporara fizica ori psihica;
C) vatamarile au necesitat pentru vindecare mai mult de 20 de zile de ingrijiri medicale
ANS: A

213. Violul poate fi definit ca fiind :

A) actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit, prin constranger ea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei
de a se apara ori de a-si exprima vointa;
B) actul sexual , de orice natura, cu o persoana de acelasi sex , prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea
ei de a se apara ori de a-si exprima vointa;
C) actul sexual , de orice natura , cu o persoana de sex diferit sau de aclasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de
imposibilitatea ei de a se apar a ori de a-si exprima vointa
ANS: C

214. Conditiile punerii in miscare a actiunii penale la forma tip a infractiunii de viol :
A) impacarea partilor inlatura raspunderea penala;
B) actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate;
C) actiunea penala se pune in miscare atat la plangerea prealabila a persoanei vatamate , cat si din oficiu
ANS: B

215. Tulburarea de posesie, dupa obiectul juridic ocrotit, este o infractiune :

A) contra patrimoniului;
B) contra libertatii persoanei;
C) contra infaptuirii justitiei
ANS: A

216. Forma de vinovatie, cu care este comisa infractiunea act sexual cu un minor , este :
A) atat intentia directa , cat si intentia indirecta;
B) intentia directa calificata prin scop;
C) praeterintentia
ANS: B

217. In cazul infractiunii de divulgare secretului profesional, prevazuta de art . 196 C.pen., actiunea penala se pune in
miscare :
A) exclusiv, la plangerea prealabila a persoanei vatamate;
B) din oficiu;
C) atat la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cat si din oficiu
ANS: A

218. Divulgarea sectretului profesional, raportata la valorile sociale ocrotite, este o infractiune:
A) contra sigurantei statului ;
B) contra libertatii persoanei;
C) de serviciu sau in legatura cu serviciul
ANS: B

219. In cazul infractiunii de amenintare , pedeapsa care se aplica faptuitorului :

A) trebuie sa fie aceesi cu cea prevazuta de lege pentru infractiunea care face obiectul amenintarii;
B) poate fi mai mare decat pedeapsa prevazuta pentru infractiunea cu care se ameninta;
C) pedeapsa nu poate depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care face obiectul amenintarii
ANS: B

220. Nu exista tentativa la infractiunea de omor in urmatoarea circumstanta:

A) otrava administrata victimei a fost in cantitate prea mica neprovocand moartea;
B) s-a folosit o arma despre care se stia ca nu este incarcata;
C) glontul menit pentru victima a fost deviat de un obstacol
ANS: B
221. In cazul coautoratului la infractiunea de omor:
A) trebuie sa se efectueze o activitate materiala in intregime de catre fiecare
coautor, actiunea de ucidere;
B) este suficienta simpla prezenta la locul comiterii faptei;
C) trebuie ca activitatea fiecarui coautor sa contribuie imn mod direct la produ cerea mortii
ANS: C

222. Nu exista infractiunea de omor atunci cand:

A) persoana isi suprima singura viata;
B) victima a dat consimtamantul autorului in acest sens;
C) victima avea o boala incurabila
ANS: A

223. In cazul infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, tentativ a:

A) este posibila , dar nu se pedepseste;
B) nu este posibila;
C) se pedepseste
ANS: B

224. Daca faptuitorul ucide victima la scurt timp dupa ce i-a sustras banii, fap ta va constitui:
A) omor calificat ( art.175 lit. b C.pen. );
B) omor deosebit de grav ( art. 176 lit. d ) ;
C) talharie in forma agravanta ( art. 211 alin. 3 )
ANS: C

225. Fapta de lovire savarsita din culpa care a pricinuit o vatamare ce necesi ta pentru vindecare 6-8 zile de ingrijiri
medicale, constituie:
A) infractiunea de lovire sau alte violente;
B) infractiunea de vatamare corporala din culpa;
C) nu este infractiune
ANS: C
226. Vatamarea corporala din culpa este mai grava daca:
A) vatamarile au necesitat pentru vindecare cel mult 60 de zile de ingrijiri medicale;
B) vatamarile au necesitat pentru vindecare mai mult de 60 de zile de ingrijiri medicale;
C) daca este indreptata aspra mebrilor familiei
ANS: B

227. Vatamarea corporala este fapta prin care s-a pricinuit integritatii corpora le sau sanatatii o vatamare care necesita
pentru vindecare :
A) cel mult 60 de zile de ingrijiri medicale;
B) cel mult 60 de spitalizare;
C) mai mult de 60 de zile de ingriojiri medicale
ANS: A

228. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, producandu-si efectele, in ceea ce priveste infractiunile de lovire
sau alte violente si vatamare corporala:
A) numai daca actiunea penala a fost pusa in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate;
B) atat in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cat si in cazul in
care aceasta a fost pusa in miscare din oficiu;
C) nu este inlaturata raspunderea penala, daca actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu
ANS: B

229. Nu constuie infractiune de violare de domiciliu :

A) patrunderea cu forta in locuinta a celui care o foloseste efectiv;
B) patrunderea proprietarului in locuinta chiriasului fara voia acestuia;
C) patrunderea in fostul domiciliu a sotului despartit legal, fara consimtamantul sotiei
ANS: A

230. Tentativa la infractiunea de violare de domiciliu :

A) nu este posibila;
B) se pedepseste;
C) este posibila, dar nu se pedepseste
ANS: C

231. Elementul material al infractiunii de amenintare este constituit:

A) din actiuni si inactiuni;
B) exclusiv din actiuni;
C) exclusiv din inactiuni
ANS: B

232. Incestul este comis, din punct de vedere al laturii subiective:

A) cu intentie directa;
B) din culpa;
C) cu intentie indirecta
ANS: A

233. Obiectul juridic special al infractiunii de hartuire sexuala este constitui t din:
A) relatiile sociale privitoare la viata, sanatatea sau integritatea corporala a persoanei;
B) relatiile sociale privitoare la libertatea persoanei;
C) pe de-o parte, din relatiile sociale privitoare la libertatea si inviolabilit atea sexuala a persoanei, iar pe de alta parte, din
relatiile sociale care asigu ra buna desfasurare a raporturilor interpersonale la locul de munca
ANS: C
234. Constituie furt la plangere prealabila:
A) furtul comis de un minor in paguba tutorelui sau;
B) furtul din camera unui hotel unde autorul a fost cazat;
C) furtul comis la locul de munca de catre un angajat in paguba colegului sau
ANS: A

235. Infractiunea de piraterie este mai grava daca:

A) a produs consecinte grave ;
B) a avut ca urmaresinuciderea victimei;
C) a fost comisa in timpul noptii
ANS: A

236. Pirateria, dupa obiectul juridic ocrotit, este o infractiune:

A) contra libertatii persoanei;
B) contra patrimoniului;
C) contra sanatatii sau integritatii corporale a persoanei
ANS: B
237. Termenul de predare a bunului gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut este de:
A) 60 de zile;
B) 20 de zile;
C) 10 zile
ANS: C

238. Consumarea infractiunii de insusire a bunului gasit survine:

A) in momentul expirarii termenului de 10 zile in care faptuitorul poate preda bunul gasit;
B) in momentul luarii rezolutiei de a nu preda bunul gasit;
C) in momentul gasirii bunului
ANS: A

239. Forma de vinovatie a infractiunii de seductie este:

A) praeterintentia;
B) intentia directa, calificata prin scop;
C) ata intentia directa, cat si cea indirecta
ANS: C

240. Lipsirea de libertate poate consta, din punct de vedere al elementului mate rial:
A) atat din actiuni, cat si din inactiuni;
B) exclusiv din actiuni;
C) exclusiv din inactiuni
ANS: A

241. Divulgarea secretului profesional este o infractiune contra:

A) libertatii persoanei;
B) patrimoniului;
C) infaptuirii justitiei
ANS: A

242. La infractiunea act sexual cu un minor:

A) legatura de cauzalitate este prezumata;
B) tentativa este posibila, dar nu se pedepseste;
C) consumarea infractiunii survine in momentul finalizarii actului sexual cu un minor in varsta de sub 15 ani
ANS: A

243. Dintre infractiunile contra libertatii persoanei, prin constrangere, este comisa infractiunea de:
A) coruptie sexuala;
B) viol;
C) seductie
ANS: B

244. Subiect activ al infractiunii de delapidare poate fi:

A) orice persoana, nefiind circumstantiat de text;
B) gestionarul sau administratorul;
C) un functionar cu atributii de control
ANS: B

245. Sunt infractiuni contra libertatii persoanei:

A) violarea secretului corespondentei;
B) talharia;
C) pirateria
ANS: A

246. Tulburarea de posesie este mai grava daca:

A) se savarseste de catre doua sau mai multe persoane impreuna;
B) se savarseste de catre o persoana inarmata;
C) se savarseste prin folosire de calitati mincinoase
ANS: A

247. Tulburarea de posesie nu poate fi comisa, din punct de vedere al formei de vinovatie:
A) cu intentie indirecta;
B) cu intentie directa;
C) din culpa
ANS: C

248. Obiectul material al infractiunii de inselaciune, in varianta agravata, poate fi:

A) numai un bun imobil;
B) cec-ul
C) numai un bun mobil
ANS: B

249. Actele de perversiune sexuala constituie infractiune daca:

A) se savarsesc, in orice modalitate si imprejurare;
B) au produs scandal public;
C) subiectul pasiv a fost constrans
ANS: B

250. Elementul material al infractiunii de coruptie sexuala se realizeaza prin:

A) ademenirea unei persoane in vederea savarsirii de acte sexuale cu un minor;
B) acte de perversiune sexuala cu un minor;
C) acte de constrangere a unui minor
ANS: A

251. Care sunt principalele caracteristici ale dreptului penal roman?

a. dreptul penal roman este o ramura de drept distincta care face parte din sistemul dreptului romanesc alaturi de alte
ramuri de drept;
b. dreptul penal exista fara a avea legatura cu alte ramuri de drept;
c. dreptul penal nu are o structura unitara, dispozitiile acestuia fiind independente unele fata de altele;
ANS: A

252. In ce an a fost adoptat Codul penal in vigoare al Romaniei?

a. 2004;
b. 2005
c. 1969;
ANS: C

253. Sub ce denumire mai este cunoscut in literatura juridica straina dreptul penal ?
a. drept criminal;
b. drept judiciar;
c. drept infractional;
ANS: A

254. Care sunt functiile sau sarcinile pe care dreptul penal, ca instrument al politicii generale, le indeplineste?
a. asigurarea mijloacelor de prevenire a criminalitatii, care se realizeaza, in primul rand, prin incriminarea faptelor
periculoase, iar in al doilea rand, prin amenintarea cu sanctiunile prevazute de lege;
b. realizarea unor stranse legaturi cu alte ramuri de drept, acest lucru intarindu-i autoritatea si oferindu-i posibilitatea
realizarii cu eficienta a sarcinilor ce-i revin;
c. cercetarea comportamentului cetatenilor care nu sunt inclinati sa comita fapte antisociale
ANS: A

255. Care sunt cele mai cunoscute scoli si curente care s-au impus in stiinta dreptului penal?
a. Scoala Ardeleana, Scoala pozitivista, Scoala apararii sociale;
b. Scoala pozitivista, Scoala apararii sociale, Scoala clasica.
c. Scoala apararii sociale, Scoala Ardeleana, Scoala simbolista
ANS: B

256. Care sunt principiile de baza ale Scolii clasice?

a. orientarea cercetarii spre natura si cauzele fenomenului infractional precum si spre persoana infractorului;
b. cercetarea influentei factorilor ereditari si de mediu care au marcat evolutia infractorului pentru a intelege
comportamentul acestuia
c. umanizarea pedepselor si a regimului de executare a pedepselor privative de libertate;
ANS: C

257. Care sunt principiile de baza ale Scolii pozitiviste?

a. imaginea clasica a omului rezonabil este inlaturata, acesta devenind stapan pe actele sale si liber sa aleaga intre bine si
rau;
b. egalitatea in fata legii penale;
c. umanizarea pedepselor si a regimului de executare a pedepselor privative de libertate
ANS: A

258. Care sunt principiile de baza care guverneaza Scoala apararii sociale?
a. protejarea societatii impotriva criminalitatii trebuie sa se realizeze prin masuri extrapenale, destinate sa neutralizeze
delincventul (prin eliminare sau segregare ori prin aplicarea unor metode curative si educative);
b. limitarea stricta a sferei de incidenta a liberarii conditionate
c. infractorul este subordonat legilor naturale si sociale si este determinat de aceste legi.
ANS: A
259. Care sunt principiile de baza care guverneaza curentul tendintei neoclasice actuale in stiinta dreptului penal?
a. comportamentul infractional trebuie primeze in fata justitiei si nu actul incriminat;
b. imaginea clasica a omului rezonabil este inlaturata, acesta devenind stapan pe actele sale si liber sa aleaga intre bine si
rau
c. sporirea severitatii pedepselor si limitarea posibilitatilor de individualizare judiciara
ANS: C

260. Care sunt intemeietorii stiintei dreptului penal roman?

a. George Antoniu si Vintila Dongoroz;
b. Ion Tanoviceanu si Nicoleta Iliescu;
c. Ion Tanoviceanu si Vintila Dongoroz.
ANS: C

261. Cand a aparut primul Cod penal roman?

a. 1862;
b. 1877;
c. 1865;
ANS: C

262. Care sunt principiile care guverneaza Codul penal roman de la 1865?
a. responsabilitatea morala a infractorului;
b. introducerea masurilor de siguranta si a masurilor educative pentru delincventii minori, alaturi de pedepse;
c. introducerea pedepsei cu moartea
ANS: A

263. Codul penal roman de la 1937 mai era denumit:

a. Codul penal Alexandru Ioan Cuza;
b. Codul penal Mihai I;
c. Codul penal Carol al II-lea;
ANS: C

264. Care sunt noutatile juridice pe care le aduce Codul penal roman de la 1937?
a. umanizarea pedepsei;
b. responsabilitatea morala a infractorului
c. introducerea de pedepse mai aspre;
ANS: C

265. Care sunt expresiile latine care guverneaza principiul legalitatii?

a. nullum crimen sine lege, nullum poena sine lege, nullum judicium sine lege;
b. nullum crimen sine lege, nullum poena sine lege, nullum crimen sine persona;
c. nullum poena sine lege, nullum crimen sine persona, nullum judicium sine lege
ANS: A

266 In ce consta principiul umanismului legii penale?

a. intreaga reglementare penala trebuie sa porneasca de la interesele fundamentale ale omului;
b. intreaga activitate in domeniul dreptului penal trebuie sa se desfasoare pe baza legii si in conformitate cu legea;
c. intreaga reglementare juridica penala trebuie sa asigure prevenirea savarsirii faptelor periculoase, atat prin conformare
cat si prin constrangere fata de cei care savarsesc asemenea fapte;
ANS: A

267. In ce consta principiul conform caruia infractiunea este unicul temei al al raspunderii penale?
a. asigurarea prevenirii savarsirii faptelor periculoase, atat prin comportare cat si prin constrangere fata de cei care
savarsesc asemenea fapte;
b. reprezinta o garantie a libertatii persoanei intrucat, fara savarsirea unei infactiuni, nu se poate antrena raspunderea
penala a unei persoane;
c. constituie o activitate de aparare a intereselor fundamentale ale omului;
ANS: B

268. In ce consta principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal?

a. presupune luarea in considerare a intereselor fundamentale ale omului;
b. reprezinta o garantie a libertatii persoanei intrucat, fara savarsirea unei infractiuni, nu se poate antrena raspunderea
unei persoane;
c. presupune stabilirea si aplicarea sanctiunilor de drept penal in functie de gravitatea faptei savarsite, de periculozitatea
infractorului, de necesitatile de indreptare a acestuia
ANS: C
269. In ce consta principiul personalitatii raspunderii penale?
a. presupune stabilirea si aplicarea sanctiunilor de drept penal in functie de gravitatea faptei savarsite, de periculozitatea
infractorului, de necesitatea de indreptare a acestuia;
b. asigura prevenirea faptelor periculoase atat prin comportare, cat si prin constrangere fata de cei care savarsesc
asemenea fapte;
c. contine regula potrivit careia atat obligatia ce decurge dintr-o norma penala de a avea o anumita conduita, cat si
raspunderea ce decurge din nesocotirea acelei obligatii, revin persoanei ce nu si-a respectat obligatia, savarsind fapta
interzisa, si nu alteia sau unui grup de persoane.
ANS: C

270. Care sunt izvoarele dreptului penal?

a. toate normele juridice, indiferent de natura lor;
b. legile speciale nepenale cu dispozitii penale;
c. cutuma;
ANS: B

271. Ce fel de lege este Constitutia Romaniei?

a. legea fundamentala;
b. o lege penala;
c. o lege civila;
ANS: A

272. Care este structura normei penale generale?

a. ipoteza, concluzia, sanctiuna;
b. ipoteza, cuprinsul, dispozitia;
c. ipoteza, dispozitia, sanctiuna;
ANS: C

273. Ce se intelege prin interpretarea legii penale?

a. o operatiune logico-rationala ce se efectueaza cu ocazia aplicarii normei de drept si are drept scop aflarea vointei
legiuitorului, exprimata in acea norma;
b. o operatiune logica ce se refera la fapte tipice si trebuie aplicata unor fapte concrete care sunt variabile;
c. o activitate stiintifica prin care se explica si se desluseste continutul normativ al legilor;
ANS: A

274. Cine realizeaza interpretarea oficiala autentica sau legala a legii penale?
a. Presedintele tarii in momentul in care promulga o lege;
b. legiuitorul, in momentul in care adopta o lege si da explicatii, in continutul acesteia, cu privire la anumiti termeni,
expresii sau situatii juridice care impun o interpretare unitara;
c. organele judiciare, in momentul in care realizeaza incadrarea juridica a faptei;
ANS: B

275. Cine realizeaza interpretarea neoficiala sau doctrinala a legii penale?

a. Guvernul Romaniei;
b. instantele de judecata;
c. oamenii de stiinta.
ANS: C

276. Cum poate fi interpretarea oficiala autentica a legii?

a. anterioara si posterioara;
b. contextuala si posterioara;
c. consensuala si multilaterala;
ANS: B

277. Cum poate fi interpretarea legii penale dupa metodele folosite?

a. interpretare literala sau gramaticala, interpretare rationala sau logica, interpretare geografica ;
b. interpretare literala sau gramaticala, interpretare rationala sau logica, interpretare istorica
c. interpretare literala sau gramaticala, interpretare geografica, interpretare istorica
ANS: B

288. Care sunt rationamentele care se utilizeaza in cazul interpretarii rationale sau logice a legii penale?
a. "a fortiori", "per a contrario", "reductio ad absurdum";
b. "a fortiori", "per a contrario", "nulum crimen sine lege";
c. "per a contrario", "reductio ad absurdum", "nulum crimen sine lege".
ANS: A

289. Ce intelegeti prin zona contigua a Romaniei?

a. fasia de mare care se intinde spre largul marii pana la distanta de 200 mile marine, masurata de la liniile de baza;
b. spatiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului Romaniei;
c. fasia de mare adiacenta marii teritoriale care se intinde de-a lungul marii pana la distanta de 24 mile marine, masurata
de la liniile de baza;
ANS: C

290. In ce situatii, potrivit principiului teritorialitatii, o infractiune este considerata a fi savarsita pe teritoriul Romaniei si,
ca atare, este aplicata legea penala romana?
a. cand o infractiune este savarsita in totalitate pe teritoriul tarii noastre;
b. cand o infractiune este savarsita de un cetatean roman in strainatate;
c. cand o infractiune este savarsita la bordul unor nave straine aflate in trecere prin marea teritoriala ori pe timpul cat se
afla in porturi, in apele maritime interioare si in marea teritoriala a Romaniei;
ANS: A

291. Care sunt principiile aplicarii legii penale in spatiu?

a. principiul personalitatii legii penale, principiul ultraactivitatii legii penale, principiul realitatii legii penale;
b. principiul personalitatii legii penale, principiul realitatii legii penale, principiul universalitatii legii penale
c. principiul realitatii legii penale, principiul retroactivitatii legii penale, principiul activitatii legii penale
ANS: B

292. Ce presupune principiul activitatii legii penale?

a. legea penala se aplica unor fapte comise inainte de intrarea ei in vigoare;
b. legea penala este activa de la intrarea ei in vigoare si pana la iesirea din vigoare;
c. legea penala se aplica unor fapte si dupa iesirea ei din vigoare;
ANS: B

293. Care este momentul intrarii in vigoare a unei legi penale?

a. la data publicarii in Monitorul Oficial;
b. la data promulgarii de catre Presedinte;
c. la 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial;
ANS: C

294. Care este momentul initial al unei legi penale?

a. momentul adoptarii de catre Parlament;
b. momentul aplicarii legii;
c. momentul intrarii in vigoare.
ANS: C
295. Ce se intelege prin retroactivitatea legii penale?
a. aplicarea prevederilor unei legi penale si unei fapte comise intre momentul edictarii si momentul intrarii in vigoare a
legii respective;
b. aplicarea prevederilor unei legi penale faptelor comise dupa iesirea din vigoare a legii respective;
c. aplicarea prevederilor unei legi penale, a efectelor ei asupra unor fapte comise inainte de intrarea in vigoare a legii
respective.
ANS: C

296. Care sunt situatiile prevazute de doctrina in care legea penala retroactiveaza?
a. poate fi retroactiva legea penala de dezincriminare care prevede ca o anumita fapta sau anumite fapte nu mai constituie
infractiuni;
b. legea penala temporara
c. legea penala ordinara daca a fost declarata constitutionala de Curtea Constitutionala a Romaniei;
ANS: A

297. Ce efecte produce legea de dezincriminare daca ea intervine in cursul urmaririi penale?
a. nu produce nici un efect deoarece ea se aplica numai faptelor savarsite dupa momentul intrarii ei in vigoare, conform
principiului activitatii legii penale;
b. se va pronunta scoaterea de sub urmarire penala
c. se va pronunta achitarea;
ANS: B

298.Ce efecte produce legea de dezincriminare daca ea intervine dupa condamnarea definitiva?
a. pedeapsa nu se mai pune in aplicare sau, daca a inceput executarea, aceasta va inceta;
b. nu produce nici un efect deoarece ea se aplica numai faptelor savarsite dupa momentul intrarii ei in vigoare, conform
principiului activitatii legii penale;
c. se rejudeca respectiva cauza, iar pedeapsa este redusa la minimul special;
ANS: A

299. Ce efecte produce legea de dezincriminare daca aceasta intervine in cursul judecatii?
a. se va pronunta scoaterea de sub urmarire penala;
b. se va pronunta clasarea;
c. se va pronunta achitarea;
ANS: C

300. Ce efecte produce legea de dezincriminare daca ea intervine dupa executarea pedepsei principale si
complementare?
a. este inlaturata raspunderea penala;
b. nu produce nici un efect deoarece ea se aplica numai faptelor savarsite dupa momentul intrarii ei in vigoare, conform
principiului activitatii legii penale;
c. inceteaza toate consecintele ce decurg din condamare, in aceasta situatie aparand o veritabila reabilitare;
ANS: C

301. In cazul caror legi se aplica principiul ultraactivitatii legii penale, consacrat de art. 16 C.penal?
a. legilor penale de dezincriminare;
b. legilor penale extraordinare;
c. legilor penale temporare;
ANS: C

302.Care sunt criteriile dupa care se poate determina legea penala mai favorabila?
a. dupa conditiile de tragere la raspundere penala;
b. dupa gravitatea faptei;
c. dupa locul unde a fost comisa fapta;
ANS: A

303. Ce conditii se cer intrunite pentru aplicarea principiului personalitatii legii penale?
a. faptuitorul sa fie cetatean roman sau o persoana fara cetatenie dar cu domiciliul in Romania;
b. faptuitorul sa fie cetatean roman sau strain dar cu domiciliul sau resedinta in Romania;
c. fapta sa fie comisa pe teritoriului tarii;
ANS: A

304. Ce conditii trebuie indeplinite in mod obligatoriu pentru aplicarea principiului realitatii legii penale?
a. infractiunea sa fie savarsita pe teritoriul tarii noastre si sa fie indreptata impotriva securitatii nationale a statului roman,
impotriva unui cetatean roman sau a unei persoane juridice romane;
b. fapta respectiva sa fie savarsita cu intentie directa;
c. infractorul sa fie cetatean strain sau persoana fara cetatenie, domiciliata in strainatate.
ANS: C

305. Ce conditii trebuie indeplinite pentru aplicarea principiului universalitatii legii penale?
a. fapta sa fie prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savarsita;
b. fapta respectiva sa fie savarsita cu intentie directa;
c. infractiunea sa fie savarsita in afara teritoriului tarii de catre un cetatean roman;
ANS: A

306. Ce fel de act este extradarea?

a. administrativ, bilateral, politic;
b. bilateral, juridic, civil;
c. politic, juridic, bilateral;
ANS: C

307. Cum poate fi extradarea in functie de pozitia pe care o are statul in realizarea acesteia?
a. extradarea temporara si extradare permanenta;
b. extradare activa si extradare pasiva;
c. extradare generala si extradare particulara;
ANS: B

308. Care sunt trasaturile raportului juridic penal?

a. raporturile juridice penale reprezinta singura modalitate prin care se realizeaza normele cu caracter penal;
b. raporturile juridice penale iau nastere prin impunerea vointei statului si nu prin acord de vointa;
c. raporturile juridice penale pot forma obiectul unor tranzactii deoarece se nasc prin acordul de vointa a destinatarilor
legii penale;
ANS: B

309. Care sunt subiectii raportului juridic penal?

a. doar statul si persoanele fizice;
b. statul si persoanele juridice, ca destinarari ai normei penale;
c. statul, persoanele fizice si juridice, ca destinatari ai normei penale;
ANS: C

310. Intre ce parti se naste raportul juridic penal adiacent?

a. intre stat si infractor;
b. intre persoana vatamata si infractor;
c. intre organele penale si infractor;
ANS: B

311. Care drepturi si obligatii intra in continutul raportului juridic penal?

a. dreptul destinatarului legii penale de a cere explicatii cu privire la continutul unei norme penale;
b. obligatia destinatarului normei penale de a-si conforma conduita cu exigentele cerute de norma penala;
c. dreptul destinararului normei penale de a avea parte de un proces echitabil;
ANS: B

312. Cand se naste raportul juridic penal de conformare?

a. din momentul intrarii in vigoare a normei cu caracter penal;
b. din momentul edictarii normei cu caracter penal;
c. numai prin savarsirea infractiunii;
ANS: A

313. Cand se naste raportul juridic penal de conflict ?

a. in momentul in care este edictata o noua norma cu caracter penal care o contrazice pe cea deja existenta;
b. in momentul intrarii in vigoare a normei cu caracter penal;
c. prin si numai prin savarsirea infractiunii.
ANS: C

314. In ce situatii se poate produce stingerea raportului juridic penal de conflict?

a. prin cauze intervenite dupa pronuntarea unei hotarari judecatoresti penale definitive: decesul faptuitorului, prescriptia
executarii pedepsei, gratierea, amnistia, etc.;
b. prin pierderea calitatii cerute de lege de catre destinatarul normei penale;
c. prin iesirea din vigoare a normei penale sau prin savarsirea faptei interzise;
ANS: A

315. In ce situatii se poate produce stingerea raportului juridic penal de conformare?

a. prin decesul faptuitorului, prescriptia executarii pedepsei, amnistie sau gratiere;
b. prin savarsirea faptei interzise, care da nastere raportului juridic de conflict;
c. prin executarea pedepsei;
ANS: B

316. Care sunt cele doua tipuri de raporturi juridice penale?

a. raporturi juridice penale de conformare si raporturi juridice penale de conflict;
b. raporturi juridic penale interne si raporturi juridice penale externe;
c. raporturi juridice penale conventionale si raporturi juridice penale neconventionale;
ANS: A

317. Ce alcatuiesc totalitatea raporturilor juridice penale?

a. Codul penal al Romaniei;
b. ordinea de drept penal efectiva;
c. ordinea de drept formala;
ANS: B

318. Cui revine constatarea raportului juridic penal?

a. organelor de politie;
b. parchetelor;
c. instantelor de judecata;
ANS: C
319. Ce pozitie are statul in cadrul raportului juridic penal ?
a. subiect dominant;
b. subiect adiacent;
c. subiect secundar;
ANS: A

320. Care este intelesul juridic al notiunii de "fapte"?

a. un simplu gand sau orice alt proces psihic neexteriorizat care nu sunt percepute de simturile umane;
b. un act, o actiune sau inactiune care, prin natura lor sau prin urmarile produse, este susceptibila de a fi perceputa de
simturile omului;
c. acea modificare pe care evenimentele naturii sau reactiile animalelor au produs-o sau puteau s-o produca, in lumea
exterioara;
ANS: B

321. Care sunt factorii in functie de care pericolul social al infractiunii este apreciat de legiuitor?
a. valoarea sociala careia i se aduce atingere;
b. gradul de pregatire intelectuala a faptuitorului;
c. antecedentele contraventionale ale faptuitorului;
ANS: A

322. Care sunt factorii in functie de care pericolul social al infractiunii este apreciat de legiuitor?
a. persoana infractorului;
b. gradul de pregatire intelectuala a faptuitorului;
c. antecedentele contraventionale ale faptuitorului;
ANS: A

323. Care sunt cele doua forme sub care este cunoscut in stiinta dreptului penal si in practica legislativa pericolul social ca
trasatura esentiala a infractiunii?
a. pericol social simplu si pericol social complex;
b. pericol social progresiv si pericol social regresiv;
c. pericol social generic sau abstract si pericol social concret.
ANS: C

324. Cine face evaluarea pericolului social generic sau abstract?

a. legiuitorul, in momentul in care fapta periculoasa este incriminata in legea penala ca infractiune;
b. instanta de judecata, cu prilejul judecarii faptei;
c. organele de politie, cu prilejul constatarii faptei;
ANS: A

325. Cine face evaluarea pericolului social concret?

a. legiuitorul, in momentul in care fapta periculoasa este incriminata de legea penala ca infractiune;
b. instanta judecatoreasca, cu prilejul judecarii faptei;
c. procurorul, cu ocazia intocmirii rechizitoriului, cand face incadrarea juridica a faptei;
ANS: B
326. Care sunt conditiile esentiale ce trebuie indeplinite pentru existenta faptei care nu prezinta pericolul social al unei
infractiuni?
a. fapta savarsita sa aduca o atingere minima a valorilor sociale aparate de legea penala, adica sa nu se afecteze substantial
existenta, fiinta si functionalitatea valorilor sociale ocrotite prin incriminarea faptei;
b. fapta sa nu fi fost savarvita cu vinovatie;
c. fapta sa fie savarsita in stare de necesitate, in legitima aparare, din ordinul legii sau comanda autoritatii legitime sau cu
consimtamantul victimei;
ANS: A
327. Care sunt criteriile de care trebuie sa tina seama organele judiciare atunci cand se pronunta cu privire la evaluarea
pericolului social concret al faptei?
a. durata pedepsei prevazute de legea penala pentru infractiunea respectiva;
b. atitudinea persoanei vatamate;
c. scopul urmarit de faptuitor;
ANS: C

328. Care sunt cei doi factori ai vinovatiei, ca trasatura esentiala a infractiunii?
a. intentia directa sau intentia indirecta;
b. constiinta si vointa;
c. usurinta sau neglijenta;
ANS: B

329. Care sunt formele pe care le imbraca vinovatia, ca trasatura esentiala a infractiunii?
a. intentia, culpa, intentia depasita;
b. intentia, culpa, pedeapsa
c. culpa, intentia depasita, pedeapsa
ANS: A

330. Care sunt cele doua forme ale intentiei, ca forma a vinovatiei?
a. intentia mijlocita si intentia nemijlocita;
b. intentia principala si intentia secundara;
c. intentia directa si intentia indirecta.
ANS: C

331. Ce este intentia supravenita?

a. intentia prin care vointa infractorului este indreptata spre un anumit rezultat aflat dincolo de momentul in care sunt
realizate toate cerintele normei de incriminare;
b. intentia prin care infractorul prevede rezultatul faptei sale inainte de comiterea acesteia;
c. intentia care se naste in momentul comiterii faptei, in sensul ca infractorul prevede si urmareste un alt rezultat decat cel
initial.
ANS: C

332. Care sunt cele doua modalitati principale sub care este cunoscuta, in doctrina si in legislatia penala, culpa?
a. culpa cu prevedere sau usurinta si culpa simpla sau neglijenta;
b. culpa pozitiva si culpa negativa;
c. culpa cu premeditare si culpa spontana;
ANS: A

333. Ce cuprinde praeterintentia?

a. intentia directa si intentia indirecta, reunite;
b. intentia si culpa, reunite;
c. faptele cu un pericol social redus;
ANS: B
334. Care sunt formele pe care le imbraca obiectul infractiunii?
a. obiectul juridic generic sau de grup, obiectul juridic specific, obiectul juridic universal
b. obiectul juridic specific, obiectul juridic universal, obiectul material sau obiectul direct ;
c. obiectul juridic generic sau de grup, obiectul juridic specific, obiectul material sau obiectul direct ;
ANS: C

335. La ce serveste obiectul juridic specific?

a. sistematizarea infractiunilor in partea speciala a dreptului penal;
b. impartirea infractiunilor pe titluri;
c. determinarea individualitatii unei infractiuni in cadrul unui grup de infractiuni.
ANS: C

336. Din ce este constituit obiectul juridic complex al infractiunii ?

a. obiectul juridic principal si obiectul juridic secundar sau adiacent;
b. obiectul juridic generic si obiectul juridic specific;
c. obiectul juridic material si obiectul juridic imaterial;
ANS: A

337. Care sunt, potrivit doctrinei penale, cele doua categorii de subiecti ai infractiunii?
a. subiect juridic circumstantiat si subiect juridic necircumstantiat;
b. subiect juridic activ si subiect juridic pasiv;
c. subiect juridic direct si subiect juridic indirect;
ANS: B

338. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a putea deveni subiect activ al
infractiunii?
a. sa aiba implinita varsta de 14 ani, sa fie responsabila din punct de vedere juridic, sa aiba libertate de vointa si actiune
b. sa comita infractiunea cu intentie,sa fie responsabila din punct de vedere juridic, sa manifeste libertate de vointa si
actiune ;
c. sa fie responsabila din punct de vedere juridic si sa comita infractiunea cu intentie
ANS: A

339. Care sunt persoanele juridice care nu raspund penal?

a. societatile comerciale, statul, autoritatile publice;
b. statul, autoritatile publice, institutiile publice
c. autoritatile publice, institutiile publice, universitatile
ANS: B

340. Care sunt termenii sau conditiile preexistente infractiunii?

a. obiectul infractiunii, subiectii infractiunii, locul infractiunii, timpul infractiunii;
b. latura obiectiva si latura subiectiva a infractiunii;
c. elementul material si urmarea imediata;
ANS: A

341. Care sunt subiectii infractiunii?

a. subiectul principal si subiectul secundar;
b. subiectul simplu si subiectul complex;
c. subiectul activ si subiectul pasiv;
ANS: C

342. Care sunt trasaturile esentiale ale infractiunii?

a. latura obiectiva si latura subiectiva;
b. vinovatia, raspunderea penala si pedeapsa;
c. pericolul social al faptei, vinovatia si prevederea faptei in legea penala;
ANS: C

343. Unde sunt prevazute faptele care constituie infractiuni si pedepsele ce se aplica infractorilor?
a. in legi penale si hotarari ale guvernului;
b. in legi speciale, hotarari ale guvernului si decrete ale presedintelui Romaniei;
c. numai in legi penale;
ANS: C

344. Ce conditii trebuie sa indeplineasca fapta care prezinta pericol social, pentru a constitui infractiune?
a. sa fie o actiune sau o inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile mentionate in art. 1 Cp.;
b. sa fie o actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile mentionate in art. 1 Cp. si pentru
sanctionarea carora este necesara aplicarea unei pedepse;
c. sa fie o actiune prin care se aduce atingere uneia din valorile mentionate in art. 1 Cp. si pentru sanctionarea careia este
necesara aplicarea unei pedepse;
ANS: B

345. Cine face evaluarea concreta a gradului de pericol social al unei infractiuni savarsite:
a. instanta de judecata atunci cand solutioneaza cauza penala;
b. legiuitorul, atunci cand a incriminat-o in legea penala;
c. administratia locului de detinere, atunci cand cel condamnat este liberat conditionat;
ANS: A

346. Ce fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni?

a. fapta prin care se aduce o atingere minima valorii sociale impotriva careia a fost
indreptata;
b. fapta savarsita care este in mod vadit lipsita de importanta;
c. fapta savarsita prin care se produce o atingere minima valorii sociale impotriva careia a fost indreptata, este lipsita in
mod vadit de importanta iar prin continutul ei concret este lipsita de pericol social;
ANS: C

347. Ce factori cuprinde vinovatia?

a. numai factorul intelectiv sub forma prevederii sau a posibilitatii prevederii de catre
subiect a urmarilor socialmente periculoase;
b. numai factorul volitiv care consta in vointa subiectului de a savarsi fapta si dorinta de a produce in realitate urmarile
socialmente periculoase;
c. doi factori, respectiv factorul volitiv si factorul intelectiv;
ANS: C

348. Cand exista vinovatie?

a. cand actiunea sau inactiunea care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa;
b. cand actiunea sau inactiunea care prezinta pericol social este savarsita numai cu intentie;
c. cand actiunea sau inactiunea care prezinta pericol social este savarsita cu intentie directa si praeterintentie;
ANS: A

349. Cand exista intentie directa, ca forma a vinovatiei?

a. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-1 accepta, socotind fara temei, ca el nu se va produce;
b. faptuitorul, prevede rezultatul faptei sale, doreste si urmareste producerea lui, prin savarsirea acelei fapte;
c. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-1 urmareste, accepta producerea lui;
ANS: B

350.Cand exista intentie indirecta ca forma a vinovatiei?

a. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-1 accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-1 urmareste, accepta producerea lui;
c. faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-1 prevada;
ANS: B

351. Cand exista culpa cu prevedere ca forma a vinovatiei?

a. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-1 urmareste accepta producerea lui;
b. faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-1 prevada;
c. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmareste producerea lui si socoteste fara temei, ca acest rezultat nu se va
produce;
ANS: C

352. Cand xista culpa simpla sau greseala ca forma a vinovatiei?

a. faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada;
b. faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-1 urmareste accepta producerea lui;
c. faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale si nici nu putea sa-l prevada;
ANS: A

353. Cand exista praeterintentia ca forma a vinovatiei?

a. in situatia in care faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada;
b. in situatia in care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste, accepta producerea lui;
c. in situatia in care faptuitorul doreste si urmareste ori accepta producerea unor urmari periculoase, insa in realitate se
produc, din culpa, urmari mai grave (pe care fie ca le-a prevazut, dar a socotit fara temei ca nu se vor produce ori nu le-a
prevazut, desi putea si trebuia sa le prevada);
ANS: C

354. Ce constitutie obiect juridic al unei infractiuni?

a. bunul sustras sau distrus prin savarsirea faptei,
b. valorile sociale vatamate sau periclitate prin savarsirea faptei;
c. obiectivul urmarit de infractor prin savarsirea faptei;
ANS: B

355. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoana fizica pentru a fi subiect activ al unei infractiuni?
a. sa aiba varsta minima ceruta de lege si sa fie responsabila din punct de vedere penal;
b. sa aiba libertate de vointa si actiune si sa fie responsabila din punct de vedere penal;
c. sa aiba varsta minima ceruta de lege, sa fie responsabila si sa aiba posibilitatea de a decide libera si neconstransa asupra
savarsirii infractiunii;
ANS: C

356. Cand este persoana juridica subiect activ al infractiunii?

a. infractiunea a fost savarsita in realizarea obiectului ei de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice si cu
forma de vinovatie prevazuta de legea penala;
b. infractiunea are legatura cu atributiile de serviciu ale societatii comerciale, autoritatii ori institutiei respective;
c. se dovedeste in sarcina conducerii unei institutii ori societati ca a existat un interes patrimonial;
ANS: A

357. Cine este subiect pasiv general al unei infractiuni?

a. statul;
b. persoana fizica sau juridica care a suferit raul produs prin infractiune;
c. numai persoana juridica care a suferit un rau produs prin infractiune;
ANS: A

358. Din ce este format continutul legal sau abstract al infractiunii?

a. totalitatea elementelor, care, potrivit legii, ii atribuie unei fapte caracter penal;
b. totalitatea conditiilor cerute de lege privitoare la latura obiectiva si latura subiectiva a
infractiunii;
c. totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la obiectul, subiectul si latura obiectiva a infractiunii;
ANS: A
359. Ce cuprinde continutul constitutiv al oricarei infractiuni?
a. obiectul si subiectii infractiunii;
b. timpul si locul infractiunii;
c. latura obiectiva si latura subiectiva a infractiunii;
ANS: C

360. Sub ce forma se poate manifesta elementul material al laturii obiective?

a. vinovatiei;
b. unei actiuni sau inactiuni;
c. unei sanctiuni;
ANS: B

361. In ce consta actiunea?

a. intr-o interventie activa a infractorului;
b. intr-o atitudine a faptuitorului care nu face ceva ce legea penala impune sa faca.;
c. intr-o stare de pasivitate a infractorului;
ANS: A

362. In ce consta inactiunea sau abstentiunea?

a. intr-o interventie activa a infractorului;
b. intr-o activitate periculoasa;
c. intr-o atitudine a faptuitorului care nu face ceva ce legea penala impune sa faca.
ANS: C

363. Ce fel de infractiuni sunt acelea care au in continutul lor referiri la rezultatul produs?
a. infractiuni materiale sau de rezultat;
b. infractiuni de pericol;
c. infractiuni de atitudine;
ANS: A

364. Care sunt elementele raportului de cauzalitate?

a. elementul material;
b. urmarea imediata;
c. cauza si efectul;
ANS: C

365. Din ce este formata cauza, ca element al raportului de cauzalitate?

a. mobilul faptei;
b. scopul urmarit de faptuitor;
c. actiunea sau inactiunea constienta a persoanei.
ANS: C

366. In ce se concretizeaza efectul, ca element al raportului de cauzalitate?

a. urmarile ce s-au produs prin activitatea infractionala desfasurata;
b. scopul pentru care s-a comis infractiunea;
c. mobilul faptei;
ANS: A

367. In doctrina penala sunt cunoscute doua mari curente cu privire la raportul de cauzalitate. Ce teorie a fost formulata
in cadrul celui de-al doilea curent, cunoscut sub denumirea de teza pluralista?
a. teoria cauzei adecvate;
b. teoria cauzei proxime;
c. teoria echivalentei conditiilor sau teoria conditiei sine qua non;
ANS: C

368. Care este elementul esential al laturii subiective?

a. vinovatia;
b. mobilul;
c. scopul;
ANS: A

369. Ce intelegeti prin latura subiectiva a unei infractiuni?

a. activitatea persoanei fizice care, prin urmarile ei periculoase, vatama sau pune in pericol anumite relatii sociale aparate
de normele dreptului penal;
b. valoarea sociala si relatiile sociale create in jurul acestei valori, care sunt periclitate sau vatamate prin fapta
infractionala;
c. atitudinea psihica a faptuitorului, alcatuita din elemente intelective, volitive si afective, care determina si insotesc actul
fizic de executare.
ANS: C

370. Ce intelegeti prin latura obiectiva a unei infractiuni?

a. activitatea persoanei fizice care, prin urmarile ei periculoase, vatama sau pune in pericol anumite relatii sociale aparate
de normele dreptului penal;
b. atitudinea psihica a faptuitorului, alcatuita din elemente intelective, volitive si afective, care determina si insotesc actul
fizic de executare;
c. valoarea sociala si relatiile sociale create in jurul acestei valori, care sunt periclitate sau vatamate prin fapta
infractionala;
ANS: A

371. Cand o infractiune are un continut agravat sau calificat?

a. cuprinde numai conditiile pentru existenta ei in forma tipica;
b. pe langa conditiile necesare pentru existenta ei in configuratia tipica, cuprinde si alte circumstante de agravare;
c. este savarsita de un infractor recidivist;
ANS: B

372. Ce cuprinde latura obiectiva a unei infractiuni?

a. elementul material, vinovatia si raportul de cauzalitate;
b. elementul material, urmarea imediata si raportul de cauzalitate;
c. actiunea sau inactiunea, urmarea imediata si vinovatia;
ANS: B

373. Ce se intelege prin "verbum regens'?

a. mobilul infractiunii;
b. scopul infractiunii;
c. elementul material al laturii obiective a infractiunii;
ANS: C

374. Cum se materializeaza urmarea imediata care se produce prin savarsirea unei infractiuni?
a. fie intr-un rezultat, fie intr-o stare de pericol;
b. numai intr-un rezultat palpabil;
c. in consecintele subsecvente ale infractiunii;
ANS: A
375. In cazul caror infractiuni se pune problema dovedirii raportului de cauzalitate in dreptul penal?
a. infractiunilor formale;
b. infractiunilor formale de atitudine;
c. infractiunilor de rezultat;
ANS: C

376. Ce desemneaza mobilul unei infractiuni?

a. desemneaza acel sentiment (dorinta, tendinta, pasiune) care conduce la nasterea in mintea faptuitorului a ideii
savarsirii unei infractiuni si care il determina sa o comita;
b. desemneaza finalitatea urmarita de faptuitor prin savarsirea infractiunii;
c. desemneaza atitudinea psihica a faptuitorului ce precede si insoteste fapta infractionala si urmarile ei;
ANS: A

377. Ce desemneaza scopul savarsirii unei infractiuni?

a. desemneaza acel sentiment (dorinta, tendinta, pasiune) ce conduce la nasterea in mintea faptuitorului a ideii savarsirii
unei anumite infractiuni;
b. desemneaza finalitatea urmarita prin savarsirea faptei;
c. desemneaza atitudinea psihica a faptuitorului ce precede si insoteste fapta infractionala si urmarile ei;
ANS: B

378. Care sunt cele doua perioade in care se desfasoara activitatea infractionala?
a. perioada prezenta si perioada viitoare;
b. perioada activa si perioada pasiva;
c. perioada interna si perioada externa.
ANS: C

379. Care sunt principalele forme ale infractiunii intentionate?

a. actele pregatitoare (preparatorii), tentativa, fapta consumata ;
b. tentativa, complicitatea, fapta consumata ;
c. complicitatea, unitatea de infractiune, tentativa
ANS: A

380. Care sunt principalele modalitati prin care se realizeaza actele premergatoare in cazul savarsirii unei infractiuni?
a. luarea hotararii de a savarsi o infractiune;
b. procurarea instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea faptei;
c. comiterea infractiunii;
ANS: B

381. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca activitatile desfasurate pentru a putea fi considerate acte
premergatoare?
a. sa se concretizeze printr-o activitate obiectiva, capabila sa creeze conditii favorabile pentru savarsirea infractiunii;
b. actiunea inceputa sa fie intrerupta;
c. sa existe legatura de cauzalitate intre decizia de a comite infractiunea si rezultatul produs prin infractiune.
ANS: A

382. Cum pot fi actele pregatitoare?

a. cunoscute si necunoscute;
b. materiale si morale;
c. fiziologice si psihologice;
ANS: B

383. In cazul caror infractiuni nu este posibila tentativa?

a. la infractiunile continuate;
b. la infractiunile omisive;
c. la infractiunile savarsite cu intentie indirecta;
ANS: B

384. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tentativa pentru a se diferentia de actele premergatoare si de
infractiunea consumata?
a. sa se concretizeze printr-o activitate obiectiva, capabila sa creeze conditii favorabile pentru savarsirea infractiunii;
b. punerea in executare a hotararii infractionale;
c. savarsirea infractiunii in functie de scopul propus;
ANS: B

385. Care sunt infractiunile la care tentativa nu este posibila datorita specificului elementului material?
a. infractiunile continue, infractiunile omisive, infractiunile de obicei;
b. infractiunile continue, infractiunile omisive, infractiunile formale
c. infractiunile de obicei, infractiunile savarsite din culpa, infractiunile formale
ANS: A

386. Care sunt infractiunile la care tentativa nu este posibila datorita elementului subiectiv?
a. infractiunile savarsite din culpa, infractiunile savarsite cu intentie depasita, infractiunile savarsite cu praeterintentie ;
b. infractiunile savarsite cu intentie depasita, infractiunile savarsite cu praeterintentie, infractiunile savarsite cu intentie;
c. infractiunile savarsite cu intentie, infractiunile formale, infractiunile savarsite fara vointa
ANS: A

387. Care sunt principalele forme ale tentativei?

a. tentativa intrerupta, tentativa complexa, tentativa improprie;
b. tentativa perfecta, tentativa intrerupta, tentativa improprie;
c. tentativa complexa, tentativa vasta, tentativa improprie ;
ANS: B

388. Care sunt conditiile desistarii?

a. renuntarea la comiterea infractiunii sa fie determinata de interventia unei alte persoane;
b. renuntarea la comiterea infractiunii sa se bazeze pe vointa libera a faptuitorului deci, din proprie initiativa;
c. renuntarea la comiterea infractiunii poate avea loc si dupa descoperirea faptei;
ANS: B

389. Care sunt conditiile impiedicarii producerii rezultatului in cazul comiterii unei infractiuni?
a. impiedicarea producerii rezultatului sa fie voluntara, sa fie expresia vointei libere a faptuitorului;
b. impiedicarea producerii rezultatului poate sa aiba loc si dupa descoperirea faptei;
c. impiedicare producerii rezultatului sa se faca de orice persoana care doreste sa-l ajute pe faptuitor.
ANS: A

390. Cum este incriminata tentativa in actuala reglementare a Codului penal?

a. pentru toate infractiunile din Codul penal;
b. doar pentru infractiunile grave si deosebit de grave;
c. numai atunci cand Codul penal prevede expres acest lucru;
ANS: C

391. Ce faze cuprinde perioada externa a savarsirii unei infractiuni intentionate?

a. faza actelor de pregatire, faza tentativei, faza actelor de executare si faza urmarilor;
b. faza actelor de pregatire, faza actelor de executare si faza urmarilor;
c. faza actelor de pregatire, faza tentativei si faza infractiunii fapt consumat;
ANS: B

392. Care este teza adoptata de Codul penal roman in legatura cu regimul actelor preparatorii?
a. teza incriminarii actelor preparatorii;
b. teza neincriminarii actelor preparatorii;
c. teza incriminarii doar a unor acte preparatorii;
ANS: B

393. La ce infractiuni nu este posibila tentativa?

a. la infractiunile savarsite cu praeterintentie;
b. la infractiunile continuate;
c. la infractiunile savarsite cu intentie indirecta;
ANS: A

394. Cand se realizeaza tentativa perfecta?

a. atunci cand faptuitorul executa in intregime elementul material al laturii obiective a infractiunii si cu toate acestea
rezultatul urmarit nu se produce;
b. atunci cand faptuitorul incepe executarea elementului material al laturii obiective a infractiunii, insa pe parcursul
desfasurarii executarea este intrerupta si nu poate fi dus pana la capat;
c. atunci cand faptuitorul dispune de toate conditiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor fi folosite si al obiectului
material al infractiunii pentru ca infractiunea proiectata sa se consume, totusi aceasta nu se consuma datorita modului
defectuos in care au fost folosite mijloacele de catre faptuitor sau altor cauze;
ANS: A

395. Cand se realizeaza tentativa imperfecta?

a. atunci cand faptuitorul executa in intregime elementul material al laturii obiective a
infractiunii si cu toate acestea rezultatul urmarit nu se produce;
b. atunci cand faptuitorul incepe executarea elementului material al laturii obiective a infractiunii, insa pe parcursul
desfasurarii executarea este intrerupta si nu poate fi dusa pana la capat;
c. atunci cand faptuitorul desi dispune de toate conditiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor fi folosite si al obiectului
material pentru ca infractiunea proiectata sa se consume, totusi infractiunea nu se consuma, datorita modului defectuos in
care au fost folosite mijloacele de catre faptuitor sau altor cauze;
ANS: B

396. Cand se realizeaza tentativa improprie?

a. atunci cand prin natura lui, mijlocul folosit este apt sa produca rezultatul, dar in cazul concret in raport de conditiile
existente s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, sau in situatia cand obiectul material lipsea in mod accidental din locul
unde faptuitorul credea ca se afla;
b. atunci cand mijlocul folosit pentru savarsirea infractiunii, prin natura lui, nu era apt in nici o imprejurare sa produca
rezultatul urmarit de faptuitor;
c. atunci cand infractiunea proiectata nu se consuma datorita caracterului inapt de a produce rezultatul al mijloacelor
folosite de faptuitor, ori datorita faptului ca obiectul material lipsea din locul unde acesta credea ca se afla;
ANS: C

397. Cand se realizeaza tentativa relativ improprie?

a. atunci cand prin natura lui mijlocul folosit de faptuitor pentru savarsirea infractiunii este apt sa produca rezultatul, dar in
cazul concret, in raport de conditiile existente, s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, ori in situatia cand obiectul
material al infractiunii lipsea in mod accidental din locul unde acesta stia ca se afla;
b. atunci cand faptuitorul dispune de toate conditiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor fi folosite si al obiectului
material al infractiunii pentru ca acesta sa se consume, si totusi infractiunea nu se consuma datorita modului defectuos in
care au fost folosite mijloacele de catre faptuitor sau altor cauze;
c. atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorata mijlocului folosit care prin natura lui nu era apt in
nici o imprejurare sa produca rezultatul urmarit de faptuitor;
ANS: A

398. Cand se realizeaza tentativa absolut improprie?

a. atunci cand prin natura lui, mijlocul folosit este apt sa produca rezultatul, dar in cazul concret, in raport de conditiile
existente, s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, sau in situatia cand obiectul material lipsea in mod accidental din locul
unde faptuitorul credea ca se afla;
b. atunci cand mijlocul folosit prin natura lui nu era apt in nici o imprejurare sa produca rezultatul urmarit de faptuitor;
c. atunci cand faptuitorul executa in intregime elementul material al laturii obiective a infractiunii si cu toate acestea
rezultatul urmarit nu se produce;
ANS: B

399. La ce infractiuni nu poate exista tentativa?

a. la infractiunile continuate;
b. la infractiunile savarsite cu intentie indirecta;
c. la infractiunile de executare prompta;
ANS: C

400. In cazul caror infractiuni nu este posibila tentativa?

a. in cazul infractiunii deviate;
b. in cazul infractiunii de obicei;
c. in cazul infractiunii continuate;
ANS: B

401. Cum se pedepseste tentativa?

a. la fel cu infractiunea consumata;
b. cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazut de lege pentru infractiunea
consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat minimul general al pedepsei;
c. cu o pedeapsa cuprinsa intre 10 si 25 ani;
ANS: B

402. Ce categorii de infractiuni sunt susceptibile de forma fapt epuizat?

a. infractiunile complexe;
b. infractiunile deviate;
c. infractiunile continue;
ANS: C

403. Ce categorii de infractiuni sunt susceptibile de forma fapt epuizat?

a. infractiunile deviate;
b. infractiunile continuate;
c. infractiunile complexe;
ANS: B

404. Cand nu se pedepseste tentativa?

a. numai atunci cand faptuitorul s-a desistat de la savarsirea faptei pusa in executare, mai inainte ca organul de urmarire
penala sa o descopere;
b. atunci cand faptuitorul a impiedicat mai inainte de descoperirea faptei producerea rezultatului;
c. atunci cand faptuitorul fie ca s-a desistat fie ca a impiedicat producerea rezultatului mai inainte de descoperirea faptei;
ANS: C

405. Cum este incriminata tentativa in actuala reglementare a Codului penal,

a. pentru toate infractiunile din Codul penal;
b. doar pentru infractiunile grave si deosebit de grave;
c. numai atunci cand Codul penal prevede expres acest lucru;
ANS: C

406. Cand nu este posibila tentativa?

a. la infractiunile savarsite cu intentie indirecta;
b. la infractiunile continuate;
c. la infractiunile savarsite din culpa;
ANS: C

407. Care sunt cele trei tipuri de infractiuni din cadrul unitatii naturale de infractiune in raport de natura actiunii sau
inactiunii care constituie elementul material al infractiunii?
a. infractiunea simpla, infractiunea continua, infractiunea deviata
b. infractiunea continua, infractiunea deviata, infractiunea de obicei ;
c. infractiunea continuata, infractiunea progresiva, infractiunea complexa;
ANS: A

408. Care sunt cele patru tipuri de infractiuni dn cadrul unitatii legale de infractiune?
a. infractiunea continuata, infractiunea complexa, infractiunea progresiva si infractiunea de obicei;
b. infractiunea simpla, infractiunea continua, infractiunea deviata;
c. infractiunea regresiva, infractiunea de obicei, infractiunea continua;
ANS: A

409. In ce moduri poate fi savarsita infractiunea deviata?

a. a minori ad majus, a majori ad minus (daca legea penala interzice mai putin, va interzice si mai mult si invers
b. aberatio ictus si error in personam (greseala faptuitorului sau eroarea faptuitorului)
c. ubi eadem ratio ubi idem just (pentru situatii identice trebuie sa existe aceeasi solutie juridica
ANS: B

410. Care sunt cele doua categorii de unitate de infractiune?

a. unitate naturala si unitate artificiala de infractiune;
b. unitate conventionala si unitate neconventionala de infractiune;
c. unitate naturala si unitate legala de infractiune;
ANS: C

411. Cu ce forma de vinovatie pot fi savarsite infractiunile continuate:

a. culpa;
b. intentie depasita (preaterintentie
c. intentie.
ANS: C

412. Care este data savarsirii infractiunii continuate?

a. data inceperii savarsirii infractiunii;
b. data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni;
c. data savarsirii urmatoarei infractiuni;
ANS: B

413. Ce este infractiunea complexa?

a. infractiunea al carei rezultat obtinut dupa momentul consumarii si excluzand interventia faptuitorului, se va amplifica in
mod progresiv, dand nastere la noi urmari, corespunzatoare unor infractiuni mai grave;
b. infractiunea care se realizeaza prin repetarea faptei incriminate de un numar de ori atat de mare incat sa rezulta o
obisnuinta a faptuitorului, o indeletnicire a acestuia;
c. infractiunea in al carei continut intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau
inactiune care constituie, prin ea insasi, o fapta prevazuta de legea penala.
ANS: C
414. Ce este infractiunea continuata ?
a. infractiunea prin care o persoana savarseste, la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii
infractionale, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni;
b. infractiunea in al carei continut intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau
inactiune care constituie, prin ea insasi, o fapta prevazuta de legea penala;
c. infractiunea al carei rezultat obtinut dupa momentul consumarii si excluzand interventia faptuitorului, se va amplifica in
mod progresiv, dand nastere la noi urmari, corespunzatoare unor infractiuni mai grave;
ANS: A

415. Cand se consuma infractiunea de obicei?

a. in momentul terminarii primei actiuni;
b. in momentul ultimei repetari a faptei incriminate;
c. in momentul in care s-au epuizat doua sau mai multa actiuni ale faptuitorului;
ANS: B

416. Care sunt conditiile necesare pentru existenta infractiunii continuate?

a. existenta unei pluralitati de actiuni sau inactiuni savarsite la diferite intervale de timp;
b. faptuitorii sa nu se cunoasca;
c. actiunile sau inactiunile savarsite sa prezinte, fiecare in parte, continutul mai multor infractiuni.
ANS: A

417. Care sunt formele unitatii naturale de infractiune?

a. infractiunea simpla, infractiunea continuata si infractiunea deviata;
b. infractiunea simpla, infractiunea continuata si infractiunea continua;
c. infractiunea simpla, infractiunea continua si infractiunea deviata;
ANS: C

418. Ce fel de infractiune este infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal?

a. o infractiune continua;
b. o infractiune continuata;
c. o infractiune colectiva;
ANS: A

419. Care este data savarsirii unei infractiuni continue?

a. momentul cand se comite actiunea/inactiunea care dureaza suficient pentru a avea o semnificatie penala;
b. momentul la care a incetat actiunea/inactiunea infractionala;
c. momentul in care s-a produs rezultatul;
ANS: B

420. Cand se epuizeaza o infractiune continua?

a. in momentul producerii rezultatului;
b. in momentul incetarii actiunii/inactiunii infractionale;
c. coincide cu momentul consumarii infractiunii;
ANS: B

421. Care este momentul in raport cu care se aplica beneficiul gratierii in cazul savarsirii unei infractiuni continue?
a. momentul consumarii infractiunii;
b. momentul epuizarii activitatii infractionale;
c. momentul producerii rezultatului;
ANS: B

422. Care sunt formele unitatii legale de infractiune?

a. infractiunea simpla, infractiunea continua si infractiunea deviata;
b. infractiunea complexa, infractiunea continua, infractiunea progresiva si infractiunea de obicei;
c. infractiunea complexa, infractiunea continuata, infractiunea progresiva si infractiunea de obicei;
ANS: C

423. Cand se considera ca o infractiune este infractiune continuata?

a. atunci cand actiunea/inactiunea ce formeaza elementul material al laturii obiective, se prelungeste in timp, in chip
natural, chiar dupa momentul consumarii;
b. atunci cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte
continutul unei infractiuni, inainte de a fi fost condamnata definitiv pentru vreuna din ele;
c. atunci cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii actiuni sau inactiuni
care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni;
ANS: C

424. Care este data la care se considera savarsita infractiunea continuata?

a. aceea a comiterii primei actiuni sau inactiuni;
b. aceea a efectuarii celei de a doua actiuni sau inactiuni din componenta infractiunii continuate;
c. aceea a comiterii ultimei actiuni sau inactiuni din componenta infractiunii continuate;
ANS: C

425. In raport cu care moment al infractiunii continuate se calculeaza termenul de prescriptie a raspunderii penale?
a. data comiterii ultimei actiuni sau inactiuni;
b. momentul consumarii infractiunii continuate;
c. data la care s-a produs rezultatul;
ANS: A

426. Care este momentul in raport cu care se aplica beneficiul amnistiei in cazul savarsirii unei infractiuni continuate?
a. momentul consumarii infractiunii;
b. data comiterii ultimei actiuni sau inactiuni;
c. momentul producerii rezultatului;
ANS: B

427. Care este momentul consumarii infractiunii progresive?

a. momentul epuizarii rezultatului;
b. momentul prin care se savarsesc actiunile prin care se realizeaza elementele materiale specifice laturii obiective;
c. momentul incetarii ultimei actinuii sau inactiuni;
ANS: A

428. Care este momentul care se ia in calcul pentru stabilirea starii de recidiva in cazul savarsirii unei infractiuni
continuate?
a. momentul consumarii infractiunii;
b. data savarsirii infractiunii;
c. data epuizarii infractiunii;
ANS: A

429. Cand se considera ca o infractiune este infractiune complexa?

a. numai atunci cand in continutul sau intra ca element constitutiv o actiune sau inactiune care constituie prin ea insasi o
fapta prevazuta de legea penala;
b. cand in continutul sau intra ca element constitutiv sau ca circumstanta agravanta o actiune sau inactiune care constituie
ea insasi o fapta prevazuta de legea penala;
c. cand elementul material al laturii obiective se repeta de mai multe ori in aceeasi
imprejurare;
ANS: B

430. Care este obiectul juridic al infractiunii complexe?

a. numai un obiect juridic principal;
b. numai un obiect juridic secundar;
c. un obiect juridic principal si un obiect juridic secundar;
ANS: C

431. Carei infractiuni ii este data denumirea de infractiune progresiva?

a. acelei infractiuni a carei latura obiectiva dupa ce a atins momentul consumarii, corespunzator unei anumite infractiuni,
se amplifica fara interventia faptuitorului, fie prin agravarea urmarii produse, fie prin producerea de noi urmari
vatamatoare corespunzatoare unei infractiuni mai grave;
b. acelei infractiuni a carei latura obiectiva dupa ce a atins momentul consumarii se prelungeste in timp, pana la interventia
unei forte care pune capat acelei activitati infractionale;
c. acelei infractiuni care produce consecinte grave si foarte grave;
ANS: A

432. Ce fel de infractiune este jocul de noroc, infractiune prevazuta de art. 330 alin.2 Cp?
a. o infractiune continua;
b. o infractiune continuata;
c. o infractiune de obicei;
ANS: C

433. Care sunt formele sub care se poate prezenta concursul de infractiuni?
a. concursul represiv si concursul preventiv;
b. concursul real si concursul formal;
c. concursul conventional si concursul neconventional;
ANS: B

434. Care sunt sistemele sanctionatorii cunoscute pentru concursul de infractiuni?

a. sistemul cumulului aritmetic, sistemul absorbtiei, sistemul progresiei geometrice ;
b. sistemul cumulului aritmetic, sistemul absorbtiei, sistemul cumulului juridic;
c. sistemul progresiei geometrice, sistemul cumulului juridic, sistemul aditionarii pedepselor;
ANS: B

435. Care este sistemul sanctionator pentru concursul de infractiuni consacrat si admis de Codul penal roman?
a. sistemul cumulului aritmetic sau al aditionarii pedepselor;
b. sistemul absorbtiei pedepselor si aplicarea pedepsei celei mai grave;
c. sistemul cumulului juridic sau sistemul contopirii pedepselor.
ANS: C

436. Care sunt formele sau modalitatile recidivei?

a. recidiva dupa condamnare si recidiva dupa executare, recidiva generala si recidiva colectiva, recidiva mare si recidiva
mica;
b. recidiva generala si recidiva colectiva, recidiva generala si recidiva speciala, recidiva mare si recidiva mica;
c. recidiva dupa condamnare si recidiva dupa executare, recidiva generala si recidiva speciala, recidiva mare si recidiva
mica
ANS: C

437. Sub ce forme sau modalitati apare recidiva?

a. recidiva temporara si recidiva perpetua, recidiva relativa si recidiva absoluta, recidiva teritoriala si recidiva
internationala;
b. recidiva relativa si recidiva absoluta, recidiva absoluta si recidiva cumulata, recidiva teritoriala si recidiva internationala;
c. recidiva temporara si recidiva perpetua, recidiva absoluta si recidiva cumulata, recidiva teritoriala si recidiva
internationala ;
ANS: A

438. Ce presupune pluralitatea intermediara de infractiuni?

a. sa existe o condamnare definitiva a infractorului pentru o infractiune savarsita anterior;
b. infractorul sa comita din nou o infractiune, inainte de a fi fost condamnat pentru o infractiune anterioara;
c. existenta unui concurs de infractiuni.
ANS: A

439. Care sunt formele pluralitatii de infractiuni?

a. participatia penala, concursul de infractiuni si recidiva;
b. concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea intermediara;
c. concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea naturala;
ANS: B

440. Cand exista concurs de infractiuni?

a. numai atunci cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite printr-o unica actiune, de aceeasi persoana;
b. numai atunci cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin actiuni sau inactiuni distincte de aceeasi
persoana, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele;
c. atunci cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite printr-o unica manifestare sau prin actiuni sau inactiuni
distincte, inainte ca autorul acestora sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele;
ANS: C

441. Cand exista concurs real de infractiuni?

a. atunci cand o actiune sau o inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor
pe care le-a produs, intruneste elementele constitutive ale aceleiasi infractiuni;
b. atunci cand o actiune sau o inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor
pe care le-a produs, intruneste elementele constitutive ale unor infractiuni diferite;
c. atunci cand mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana inainte de a fi fost condamnata definitiv pentru
vreuna din ele;
ANS: C

442. Cand exista concurs ideal de infractiuni:

a. atunci cand mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, inainte de a fi condamnata definitiv pentru
vreuna din ele;
b. atunci cand o actiune sau inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor
pe care le-a produs intruneste elementele constitutive a mai multor infractiuni;
c. atunci cand o actiune sau inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor
pe care le-a produs, intruneste elementele constitutive ale aceleiasi infractiuni;
ANS: B

443. Cum se va aplica pedeapsa principala in caz de concurs de infractiuni atunci cand instanta a stabilit numai pedepse
cu inchisoare?
a. se aplica pedeapsa mai grea, la care se adauga un spor de pana la 5 ani inchisoare;
b. se aplica pedeapsa cea mai grea care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim nu este
indestulator se poate adauga un spor de pana la 5 ani inchisoare;
c. se aplica pedeapsa cea mai grea care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim nu este
indestulator se poate adauga un spor de pana la 7 ani inchisoare;
ANS: B

444. Cum se aplica pedeapsa principala in caz de concurs de infractiuni, atunci cand instanta a stabilit o pedeapsa cu
inchisoarea si o pedeapsa cu amenda?
a. se aplica pedeapsa inchisorii, la care se poate adauga amenda in totul sau in parte;
b. se aplica pedeapsa inchisorii care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim nu este indestulator
se poate adauga amenda in totul sau in parte;
c. se aplica pedeapsa inchisorii la care se poate adauga amenda sporita pana la maximul general prevazut de lege;
ANS: A

445. Cand trebuie savarsita infractiunea ce constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorie pentru a exista
recidiva?
a. numai inainte de inceperea executarii pedepsei;
b. numai in timpul executarii pedepsei;
c. atat inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia cat si in stare de evadare;
ANS: C

446. Cand exista recidiva postcondamnatorie?

a. atunci cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de sase luni, cel
condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii
acesteia, sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai mare de un
an;
b. atunci cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa amenzii sau inchisorii mai mare de
sase luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul
executarii acesteia, sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai
mare de un an;
c. atunci cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cel
condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii
acesteia, sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai mare de
sase luni;
ANS: A

447. Cand exista recidiva postexecutorie?

a. cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune
cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an;
b. cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune
cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 3 luni;
c. cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune
cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni;
ANS: A

448. Pentru existenta recidivei mari postcondamnatorii este necesar ca cel de al doilea termen sa-1 reprezinte o
condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, rezultata din:
a. savarsirea unei infractiuni din culpa sau intentionate;
b. savarsirea numai cu intentie a unei infractiuni;
c. savarsirea unei infractiuni fie cu intentie fie cu praeterintentie;
ANS: C
449. Din ce este compus primul termen in cazul micii recidive postcondamnatorie?
a. din trei condamnari la pedeapsa inchisorii de pana la un an, pentru savarsirea unor infractiuni intentionate;
b. din trei condamnari la pedeapsa inchisorii de pana la sase luni, pentru savarsirea unor infractiuni intentionate;
c. din trei condamnari ramase definitive la pedeapsa inchisorii de pana la sase luni, pentru savarsirea unor infractiuni
intentionate,
ANS: C

450. Ce este infractorul ?

a. persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;
b. persoana care a ajutat la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala;
c. persoana care are calitatea de subiect de drept si care raspunde penal.
ANS: C

451. Care sunt formele pluralitatii de infractori?

a. pluralitatea naturala (necesara), pluralitatea constituita (legala), pluralitatea ocazionala (participatia penala);
b. pluralitatea constituita (legala), pluralitatea artificiala (facultativa), pluralitatea ocazionala (participatia penala) ;
c. pluralitatea ocazionala (participatia penala), pluralitatea de obicei (obisnuinta), pluralitatea artificiala (facultativa);
ANS: A

452. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru realizarea pluralitatii constituite sau legale?
a. existenta unei grupari de doua sau mai multe persoane, in functie de natura si numarul infractiunilor planuite;
b. existenta unor conditii de timp si de loc cu privire la savarsirea infractiunii;
c. faptele sa fie savarsite la anumite intervale de timp;
ANS: A

453. Care sunt felurile participatiei penale?

a. participatia proprie si participatia improprie;
b. participatie legala si participatie naturala;
c. participatia obiectiva si participatia subiectiva;
ANS: A

454. Care sunt conditiile necesare pentru existenta participatiei penale?

a. fapta sa fie savarsita din culpa;
b. sa se fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala;
c. faptele sa fi fost savarsite de catre o singura persoana, in realizarea unei rezolutii unice;
ANS: B

455. Care sunt formele participatiei penale propriu-zise sau perfecte?

a. autoratul sau coautoratul, instigarea, complicitatea;
b. instigarea, complicitatea, tainuirea;
c. complicitatea, participatia subiectiva, tainuirea.
ANS: A

456. Care sunt infractiunile ce nu pot fi savarsite in coautorat?

a. infractiunile omisive, infractiunile cu autor unic, infractiunile ce presupun un subiect calificat;
b. infractiunile cu autor unic, infractiunile progresive, infractiunile de obicei;
c. infractiunile progresive, infractiunile ce presupun un subiect calificat, infractiunile cu intentie directa;
ANS: A

457. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta instigarii ca forma a participatiei penale?
a. sa existe cel putin doi subiecti ai infractiunii (instigatorul si instigatul);
b. sa fie savarsite cel putin doua infractiuni de catre instigat;
c. instigatorul sa actioneze numai cu intentie depasita sau din culpa.
ANS: A

458. Care sunt principalele forme ale complicitatii?

a. complicitatea legala si complicitatea naturala;
b. complicitatea anterioara si complicitatea concomitenta;
c. complicitatea obiectiva si complicitatea subiectiva;
ANS: B

459. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru impiedicarea consumarii unei infractiuni de catre participanti,
astfel incat aceasta sa poata constitui cauza de nepedepsire?
a. sa se fi inceput executia faptei de catre autor;
b. participantul sa fi intervenit pentru a impiedica consumarea faptei dar acest lucru nu s-a realizat intrucat autorul nu a
acceptat;
c. interventia participantului care determina neconsumarea infractiunii sa aiba loc dupa descoperirea faptei.
ANS: A

460. Care sunt cele doua modalitati de realizare a participatiei improprii reglemetate de Codul penal roman?
a. modalitatea intentie si culpa si modalitatea intentie si lipsa de vinovatie;
b. modalitatea intentie si culpa si modalitatea culpa si intentie;
c. modalitatea intentie si culpa si modalitatea lipsa de vinovatie si intentie;
ANS: A

461. Cui ii este specifica contributia directa si nemijlocita la savarsirea faptei prevazuta de legea penala?
a. instigatorului;
b. coautorilor;
c. complicelui;
ANS: B

462. Ce constituie fapta persoanei care promite inainte de savarsirea infractiunii ca va tainui bunurile provenite din
aceasta, dar dupa savarsirea ei, nu-si mai tine promisiunea?
a. complicitate;
b. nu are semnificatie penala;
c. este lipsita de pericol social;
ANS: A

463. Ce constituie fapta persoanei care inainte de savarsirea infractiunii promite faptuitorului ca il va favoriza?
a. infractiunea de favorizare a infractorului;
b. nu are semnificatie penala;
c. complicitate;
ANS: C

464. Carei forme de participatie penala ii este specifica savarsirea faptei prevazute de legea penala de catre mai multi
participanti cu aceeasi forma de vinovatie?
a. participatiei improprii;
b. complicitatii delict distinct;
c. participatiei proprii (propriu-zise);
ANS: C

465. Carei forme de participatie penala ii este specifica savarsirea faptei prevazute de legea penala de catre mai multi
participanti cu forme de vinovatie diferite?
a. coautorilor;
b. participatiei improprii;
c. participatiei ocazionale;
ANS: B

466. Cum trebuie sa fie atacul in cazul legitimei aparari prevazute de art. 44 alin. 2 C. pen.?
a. material, direct, imediat, injust si proportional;
b. material, direct, imediat si injust;
c. material, direct si injust;
ANS: B

467. Impotriva cui trebuie sa fie indreptat atacul in cazul legitimei aparari?
a. celui care se apara sau altei persoane;
b. celui care se apara sau altei persoane, unui interes obstesc sau unui bun important;
c. celui care se apara, altei persoane sau impotriva unui interes obstesc;
ANS: C

468. Ce pune in pericol atacul in cazul legitimei aparari?

a. pune in pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc;
b. pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc;
c. pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, bunurile acestuia ori interesul obstesc;
ANS: B

469. Ce este legitima aparare?

a. o cauza care inlatura raspunderea penala;
b. o cauza care inlatura executarea pedepsei;
c. o cauza care inlatura in mod direct caracterul penal al faptei;
ANS: C

470. Ce este starea de necesitate?

a. este o cauza care in mod direct inlatura caracterul penal al faptei;
b. este o cauza care inlatura raspunderea penala;
c. este o cauza care inlatura executarea pedepsei;
ANS: A

471. Cine se afla in stare de necesitate?

a. acela care savarseste fapta prevazuta de legea penala pentru a salva de la pericol care nu poate fi inlaturat altfel, viata
integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public;
b. acela care savarseste fapta prevazuta de legea penala pentru a salva de la un pericol iminent care nu putea fi inlaturat
altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public;
c. acela care savarseste fapta prevazuta de legea penala pentru a salva de la un pericol care nu putea fi inlaturat altfel,
viata, integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altuia;
ANS: B

472. Cum trebuie sa fie pericolul pentru existenta starii de necesitate?

a. iminent, inevitabil si sa ameninte una din valorile aratate in art. 45 alin.2 Cp.;
b. iminent, imediat si injust;
c. direct, imediat, injust si sa ameninte una din valorile aratate in art. 45 alin.2 Cp.;
ANS: A

473. In ce consta temeiul admiterii starii de necesitate ca o cauza care inlatura caracterul penal al faptei?
a. in aceea ca fapta prevazuta de legea penala savarsita nu prezinta pericol social;
b. in aceea ca fapta desi savarsita este asimilata cu neprevederea ei in legea penala;
c. n aceea ca fapta nu este savarsita cu vinovatie;
ANS: C

474. De ce fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de necesitate nu constituie infractiune?
a. este o fapta socialmente utila;
b. nu este savarsita cu vinovatie;
c. se considera ca echivaleaza cu neprevederea ei in legea penala;
ANS: B

475. Ce se inlatura prin constrangerea morala?

a. caracterul penal al faptei;
b. raspunderea penala;
c. executarea pedepsei;
ANS: A

476. Cum trebuie sa fie pericolul cu care se ameninta in cazul constrangerii morale?
a. iminent;
b. grav;
c. imediat;
ANS: B

477. Cum trebuie sa fie fapta prevazuta de legea penala pentru a exista cazul fortuit?
a. datorata neprevederii de catre acesta a rezultatului socialmente periculos;
b. consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta de acesta;
c. consecinta unei comportari imprudente;
ANS: B

478. Cum trebuie sa fie faptuitorul in momentul savarsirii faptei pentru ca iresponsabilitatea sa inlature caracterul penal
al faptei?
a. faptuitorul trebuie sa fie bolnav mintal sau toxicoman;
b. faptuitorul trebuie sa fie intoxicat cronic prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante;
c. faptuitorul trebuie sa fie alienat mintal;
ANS: C

479. Cui trebuie sa se datoreze starea de incapacitate psihica in cazul iresponsabilitatii (cauza care inlatura caracterul
penal al faptei)?
a. consumului de alcool;
b. unei boli nervoase;
c. alienatiei mintale ori altei cauze;
ANS: C

480. Cum trebuie sa fie betia pentru a fi cauza care inlatura caracterul penal al faptei savarsite in aceasta stare?
a. voluntara si completa;
b. accidentala si completa;
c. preordinata;
ANS: B

481. Ce este starea de betie completa si accidentala?

a. o circumstanta atenuanta;
b. o circumstanta agravanta;
c. o cauza care inlatura caracterul penal al faptei;
ANS: C

482. Ce constituie starea de betie accidentala, incompleta?

a. o cauza care inlatura infractiunea;
b. o circumstanta agravanta;
c. de regula, o circumstanta atenuanta;
ANS: C

483. Care sunt categoriile de minori care nu raspund niciodata penal pentru savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala?
a. minorii care nu au implinit varsta de 14 ani;
b. minorii care nu au implinit varsta de 15 ani;
c. minorii care nu au implinit varsta de l8 ani;
ANS: A
484. In ce conditii minorii ce au depasit varsta de 14 ani, dar nu au implinit 16 ani, care savarsesc fapte prevazute de
legea penala, raspund penal?
a. intotdeauna raspund penal;
b. nu raspund penal;
c. raspund penal numai daca au savarsit faptele cu discernamant;
ANS: C

485. Cand exista eroarea de fapt?

a. faptuitorul in momentul savarsirii faptei nu a cunoscut ca acea fapta constituie o infractiune;
b. faptuitorul in momentul savarsirii faptei nu a prevazut ca se vor produce anumite consecinte grave;
c. faptuitorul in momentul savarsirii faptei nu a cunoscut existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde
caracterul penal al faptei;
ANS: C

486. Care sunt cauzele care inlatura caracterul penal al faptei?

a. legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea fizica si constrangerea morala;
b. starea de necesitate, constrangerea fizica si constrangerea morala, amnistia ;
c. constrangerea fizica si constrangerea morala, amnistia, gratierea ;
ANS: A

487. Care sunt cauzele care inlatura caracterul penal al faptei?

a. cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia accidentala (fortuita);
b. iresponsabilitatea, prescriptia raspunderii penale, gratierea;
c. starea de necesitate, constrangerea fizica si constrangerea morala, amnistia
ANS: A

488. Care sunt cauzele care inlatura caracterul penal al faptei?

a. iresponsabilitatea, prescriptia raspunderii penale, gratierea;
b. eroarea de fapt, eroarea de drept, prescriptia raspunderii penale;
c. minoritatea faptuitorului, betia accidentala (fortuita), eroarea de fapt;
ANS: C

489. Cum se clasifica cauzele care inlatura caracterul penal al faptei dupa criteriul trasaturilor esentiale ale infractiunii
asupra carora exercita o influenta preponderenta?
a. cauzele care privesc pedeapsa, cauzele care privesc pericolul social, cauzele care privesc vinovatia;
b. cauzele care privesc pericolul social, cauzele care privesc prevederea in legea penala a faptei, cauzele care privesc
vinovatia;
c. cauzele care privesc vinovatia, cauzele care privesc persoana faptuitorului, cauzele care privesc prevederea in legea
penala a faptei;
ANS: B

490. Care sunt conditiile privitoare la atac ce trebuie indeplinite pentru existenta legitimei aparari?
a. atacul sa fie direct, material, imediat;
b. atacul sa fie material, indirect, just;
c. atacul sa fie indirect, legal, imediat;
ANS: A

491. Cum trebuie sa fie atacul iminent sau imediat ?

a. real, obiectiv si pe cale sa se desfasoare;
b. obiectiv, ilegal, indirect;
c. subiectiv, just, sa presupuna ca este pe cale sa se desfasoare;
ANS: A

492. Cine se afla in stare de necesitate?

a. acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau
impotriva unui interes general si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general;
b. acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violente, viclenie, efractie sau
prin orice asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea;
c. acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea
corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau sau al altuia ori un interes general;
ANS: C

493. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta constrangerii fizice?
a. sa se comita o fapta prevazuta de legea penala;
b. sa existe o constrangere asupra psihicului unei persoane;
c. constrangerii sa i se poata opune o existenta eficace din partea victimei;
ANS: A

494. Cum mai este denumita constrangerea fizica?

a. amenintare;
b. caz fortuit;
c. forta majora;
ANS: C

495. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta constrangerii morale?
a. sa existe o actiune de constrangere savarsita de o persoana asupra psihicului unei alte persoane ;
b. constrangerii sa i se poata opune o existenta eficace din partea victimei;
c. pericolul grav cu care este amenintata persoana sa poata fi inlaturat astfel incat aceasta sa nu sufere leziuni grave.
ANS: A

496. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta cazului fortuit?
a. fapta sa poata fi prevazuta de faptuitor, dar acesta sa nu poata actiona datorita culpei sale;
b. fapta savarsita sa se datoreze unei actiuni sau inactiuni peste care s-a suprapus o anumita imprejurare care a produs
rezultatul periculos;
c. pericolul grav cu care este amenintata persoana sa poata fi inlaturat astfel incat aceasta sa nu sufere leziuni grave.
ANS: B

497. Care este sursa imprejurarilor fortuite?

a. fenomenele naturii;
b. amenintarea;
c. minoritatea.
ANS: A

498. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentu existenta starii de minoritate drept cauza care inlatura caracterul
penal al faptei?
a. fapta sa fie savarsita de un minor care nu indeplinieste conditiile legale pentru a raspunde penal;
b. minorul sa mai fi comis o alta infractiune anterior;
c. minoritatea faptuitorului trebuie sa existe in momentul judecarii lui pentru fapta comisa.
ANS: A

499. Cum poate fi starea de betie, in functie de atitudinea persoanei care a dorit sau nu sa ajunga in stare de betie?
a. betia accidentala, betia totala, betia provocata;
b. betia involuntara, betia fortuita, betia incompleta;
c. betia fortuita, betia accidentala, betia voluntara;
ANS: C

500. Cum poate fi betia dupa gradul de intoxicatie cu alcool ori alte substante?
a. betia accidentala si betia voluntara;
b. betia completa si betia incompleta;
c. betia simpla si betia preordinata;
ANS: B

501. Cum trebuie sa fie betia, pentru ca starea de betie sa constituie o cauza care inlatura caracterul penal al faptei?
a. betie accidentala si incompleta;
b. betia voluntara si incompleta;
c. betie accidentala si completa;
ANS: C

502. Cum poate fi eroarea de fapt in functie de obiectul asupra caruia poarta?
a. eroare de fapt principala si eroare de fapt secundara;
b. eroare de fapt obiectiva si eroare de fapt subiectiva;
c. eroare de fapt conventionala si eroare da fapt universala;
ANS: A

503. Cum poate fi eroarea de fapt dupa factorii care o determina?

a. eroare esentiala si eroare neesentiala;
b. eroare prin ignoranta si inducerea in eroare sau amagirea;
c. eroare principala si eroare secundara;
ANS: B

504. Cum poate fi eroarea de fapt in functie de posibilitatea de evitare a erorii?

a. eroare principala si eroare secundara;
b. eroare esentiala si eroare neesentiala;
c. eroare vincibila (inlaturabila) si eroare invincibila (neinlaturabila);
ANS: C

505. Eroarea de drept inlatura caracterul penal al faptei?

a. uneori, cand legea prevede expres;
b. intotdeauna;
c. niciodata.
ANS: C
506. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca eroarea de fapt pentru inlaturarea caracterului penal al
faptei?
a. sa se comita o infractiune din culpa;
b. in momentul comiterii faptei, faptuitorul sa nu fi cunoscut sau sa fi cunoscut gresit existenta vreunei stari, situatii sau
imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei respective sau o circumstanta agravanta;
c. eroarea de fapt sa se datoreze imprejurarii ca faptuitorul era in eroare de drept.
ANS: B

507. Care sunt conditiile privitoare la actiunea de salvare ce trebuie indeplinite pentru existenta starii de necesitate?
a. actiunea de salvare sa fie necesara pentru salvarea de la pericol a vietii, integritatii corporalesau sanatatii unei persoane,
a unui bun important ori a unui interes general;
b. fapta sa fie savarsita de catre sau pentru a salva o persoana care are obligatia de a infrunta pericolul;
c. actiunea de salvare sa fie efectuata doar de catre specialisti (pompieri, politisti, militari etc.).
ANS: A

508. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru existenta starii de betie?
a. faptuitorul sa fie in stare de betie chiar si incompleta;
b. starea de betie in care se afla faptuitorul sa fie voluntara;
c. starea de betie sa fie accidentala si completa, adica provocata independent de vointa faptuitorului;
ANS: C

509. Care este sursa imprejurarilor fortuite?

a. starea maladiva a unei persoane;
b. amenintarea;
c. legitima aparare
ANS: A

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1. Nu există infracțiuni care să nu aibă:
a) obiect juridic;
b) obiect material;
c) cerințe esențiale.

2. Reprezintă trăsături esențiale ale infracțiunii:

a) pericolul social;
b) imputabilitatea;
c) răspunderea penală.

3. Prin infracțiuni în știința dreptului penal, în accepțiunea de fapte descrise de legea penală, înțelegem:
a) numai infracțiunile cuprinse în partea specială a Codului penal, în legile penale speciale și în legile nepenale cu dispoziții
penale;
b) numai infracțiunile prevăzute în partea specială a Codului penal și în legile penale speciale;
c) numai infracțiunile prevăzute în partea specială a Codului penal.

4. Prin infracțiune înțelegem:

a) fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o;
b) fapta prevăzută de Codul penal, comisă cu intenție și care a produs un prejudiciu moral sau material unei persoane;
c) fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de Codul penal.

5. Reprezintă trăsături esențiale ale infracțiunii:

a) pericolul social, vinovăția și prevederea în Codul penal;
b) conținutul infracțiunii, subiecții infracțiunii și sancțiunea;
c) prevederea faptei în legea penală, vinovăția, caracterul nejustificat al faptei și imputabilitatea acesteia.

6. Vinovăția ca trăsătură esențială a infracțiunii, presupune printre altele:

a) preponderența factorului volitiv asupra celui intelectiv;
b) o atitudine conștientă a făptuitorului față de activitatea desfășurată;
c) făptuitorul nu a avut reprezentarea rezultatului faptei sale, din cauze neimputabile lui, chiar dacă a comis o faptă
prevăzută de Codul penal.

7. O faptă este comisă cu vinovăție când aceasta este reprezentată de:

a) intenție directă și indirectă;
b) intenție și culpă;
c) intenție, culpă și intenție depășită.

8. Intenția indirectă și praeterintenția se aseamănă prin faptul că:

a) ambele reprezintă forme mixte de vinovăție;
b) în cazul ambelor rezultatul produs nu este urmărit;
c) la amândouă făptuitorul poate acționa cu intenție directă.

9. Intenția directă se caracterizează prin aspectul că:

a) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și îl urmărește prin comiterea faptei;
b) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu îl urmărește, acceptă fără temei că acesta nu se va produce;
c) făptuitorul prevede un anumit rezultat și, deși nu îl urmărește, acesta se produce într-o formă agravată.

10. În ceea ce privește intenția indirectă:

a) făptuitorul prevede rezultatul, nu îl urmărește, dar acceptă eventualitatea producerii lui;
b) făptuitorul nu prevede rezultatul, nu îl urmărește, deși trebuia și putea să îl prevadă;
c) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu îl urmărește, nu îl acceptă și consideră fără temei că acesta nu se va
produce.

11. În cazul culpei cu prevedere:

a) făptuitorul prevede rezultatul, rezultat pe care nu îl urmărește, dar acceptă eventualitatea producerii lui;
b) făptuitorul prevede rezultatul activității sale, nu îl urmărește și nu îl acceptă, dar consideră fără temei că acesta nu se va
produce;
c) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.

12. În cazul culpei fără prevedere:

a) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși putea și trebuia să îl prevadă;
b) făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu îl urmărește, dar acceptă eventualitatea producerii lui;
c) făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, nu îl urmărește, dar acesta se produce într-o variantă agravată.

13. Praeterintenția:
a) există în cazul în care fapta se comite cu intenție directă sau indirectă, iar rezultatul mai grav i se impută făptuitorului din
culpă;
b) se caracterizează prin faptul că activitatea infracțională se comite cu intenție directă,
iar rezultatul mai grav se produce din culpă;
c) există în cazul în care fapta se comite cu intenție sau din culpă, iar rezultatul mai grav i
se impută făptuitorului din culpă.
14. În sensul legii penale, prin infracțiune, înțelegem:
a) orice faptă care este prevăzută de Codul penal;
b) îndeplinirea cumulativă a trăsăturilor obligatorii (vinovăție, caracter nejustificat, imputabilitate, prevederea în legea
penală);
c) orice faptă cuprinsă în Codul penal comisă cu vinovăție.

15. Conținutul juridic al unei infracțiuni:

a) este același cu conținutul constitutiv al unei infracțiuni;
b) nu este același cu conținutul constitutiv al unei infracțiuni;
c) poate fi același cu conținutul constitutiv al unei infracțiuni.

16. La infracțiunile de rezultat:

a) nu există obiect material;
b) există obiect material;
c) fapta se comite numai din culpă.

17. Reprezintă condiții pentru răspunderea penală a persoanelor juridice:

a) forma de vinovăție cu care se comit faptele prevăzute de legea penală este întotdeauna intenția directă;
b) nu pot fi trase la răspundere penală în eventualitatea în care persoana fizică care a contribuit la comiterea faptei, nu
răspunde penal;
c) răspund din punct de vedere penal și instituțiile publice care desfășoară o activitate ce poate face obiectul domeniului
privat.

18. Responsabilitatea se prezumă începând cu vârsta de:

a) 18 ani;
b) 16 ani;
c) 14 ani.

19. Subiectul pasiv al unei infracțiuni:

a) poate lipsi în anumite situații;
b) nu poate lipsi din conținutul juridic al unei infracțiuni;
c) este întotdeauna același cu persoana păgubită.

20. Elementul material al laturii obiective:

a) se poate prezenta doar sub forma unei acțiuni;
b) poate apărea în conținutul faptei doar într-o variantă unică întotdeauna;
c) desemnează actul de conduită interzis prin intermediul normei de incriminare.

21. Legătura de cauzalitate între acțiune/inacțiune și urmarea imediată:

a) trebuie stabilită la orice infracțiune;
b) în cazul infracțiunilor de pericol aceasta rezultă implicit din faptă;
c) nu trebuie stabilită la infracțiunile materiale.

22. Obiectul juridic al infracțiunii îl constituie:

a) o valoare socială ocrotită de legea penală;
b) o faptă materială;
c) un bun material.

23. Pentru sancționarea concursului formal, la pedeapsa cea mai grea:

a) se poate aplica un spor fix;
b) se aplică întotdeauna un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse;
c) se poate aplica un spor variabil.

24. Cauzele justificative produc efecte:

a) numai in rem;
b) numai in personam;
c) atât in rem, cât și in personam.

25. Instigarea la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală se realizează:

a) atât cu intenție, cât și din culpă;
b) cu orice formă și modalitate a vinovăției;
c) numai cu intenție.

26. Recidiva postcondamnatorie se sancționează:

a) prin cumularea aritmetică a restului de pedeapsă rămas neexecutat la data săvârșirii noii infracțiuni, cu pedeapsa
stabilită pentru aceasta din urmă;
b) într-o singură etapă, prin aplicarea unui spor de 2 ani;
c) prin cumularea aritmetică a restului de pedeapsă rămas neexecutat la data săvârșirii noii infracțiuni, cu pedeapsa
stabilită pentru aceasta din urmă și aplicarea unui spor de 3 ani.

27. Termenul de prescripție al răspunderii penale:

a) curge de la sesizarea organelor judiciare;
b) curge de la data prinderii făptuitorului;
c) curge de la data comiterii faptei.

28. Tentativa nu este posibilă în cazul faptelor:

a) din culpă;
b) continue;
c) complexe.

29. Complice este persoana care săvârșește fapta prevăzută de legea penală cu vinovăția sub forma:
a) culpei;
b) intenției;
c) praeterintenției.

30. Circumstanțele reale:

a) se răsfrâng asupra participanților în toate cazurile;
b) se răsfrâng asupra participanților, în măsura în care aceștia le-au cunoscut;
c) nu se răsfrâng asupra participanților, dacă aceștia aveau obligația de a le prevedea și nu le-au prevăzut.

31. Mobilul:
a) este considerat a fi un indiciu de normalitate psihică a făptuitorului, atunci când se constată la comiterea unei
infracțiuni;
b) trebuie să existe întotdeauna pentru ca fapta să fie infracțiune;
c) nu poate să apară ca element circumstanțial în conținutul calificat al unei infracțiuni.

32. Fapta comisă din culpă:

a) este infracțiune numai dacă legea prevede în mod expres aceasta;
b) este infracțiune chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, dar fapta constă într-o acțiune;
c) este infracțiune chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, dar fapta constă într-o inacțiune.

33. Scopul infracțiunii:

a) este prevăzut doar în cazul faptelor comise cu intenție indirectă;
b) nu trebuie atins pentru consumarea faptei;
c) este prevăzut doar în cazul faptelor comise cu intenție directă.

34. În cazul intenției indirecte, făptuitorul prevede:

a) numai o singură urmare;
b) cel mult două urmări;
c) cel puțin două urmări.

35. Latura obiectivă cuprinde:

a) raportul de cauzalitate, vinovăția și urmarea imediată;
b) elementul material, raportul de cauzalitate și urmarea imediată;
c) elementul material, mobilul și urmarea imediată.

36. Reprezintă cauză justificativă:

a) legitima apărare;
b) eroarea de fapt;
c) cazul fortuit.

37. În cazul legitimei apărări:

a) apărarea este justificată numai dacă atacul este susceptibil de a produce un pericol grav;
b) excesul de apărare este asimilat legitimei apărări;
c) nu se poate reține prezumția de legitimă apărare dacă fapta este comisă pentru a respinge pătrunderea într-un loc
împrejmuit care nu ține de o locuință.

38. Reprezintă o cauză de neimputabilitate:

a) amnistia;
b) constrângerea fizică;
c) grațierea.

39. Apărarea din structura legitimei apărări:

a) înlătură răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat atacatorului de cel care se apără;
b) nu înlătură răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat atacatorului de cel care se apără;
c) înlătură răspunderea penală a celui care se apără pentru fapta comisă.

40. Pentru reținerea legitimei apărări prezumate:

a) este necesar ca locurile împrejmuite să țină de o locuință, încăpere sau dependință;
b) nu este necesar ca locurile împrejmuite să țină de o locuință, încăpere sau dependință;
c) pătrunderea în timpul nopții în spațiile protejate trebuie să fie săvârșită prin violență, viclenie, efracție sau prin alte
asemenea mijloace.

41. Excesul justificat reprezintă:

a) o cauză care înlătură răspunderea penală;
b) o cauză care înlătură caracterul penal al faptei;
c) o circumstanță atenuantă.
42. Pericolul din structura stării de necesitate trebuie să fie:
a) actual și iminent;
b) actual sau iminent;
c) necesar.

43. Autorizarea legii poate fi invocată drept cauză justificativă:

a) numai de o persoană fizică;
b) numai de o persoană juridică;
c) atât de o persoană fizică cât și de către o persoană juridică.

44. Constrângerea fizică:

a) poate proveni numai de la o persoană fizică;
b) doar de la o persoană juridică;
c) dintr-o cauză fortuită.

45. În cazul constrângerii morale, răul cu care se amenință trebuie:

a) să fie iminent și eventual;
b) să privească doar persoana făptuitorului;
c) să fie inevitabil.

46. Cazul fortuit:

a) produce efecte in rem;
b) produce efecte in personam;
c) înlătură întotdeauna răspunderea civilă.

47. Fapta comisă în stare de necesitate:

a) este infracțiune, dar nu se pedepsește;
b) este infracțiune și se pedepsește;
c) nu este infracțiune, deoarece nu este săvârșită cu vinovăție.

48. În cazul erorii:

a) făptuitorul are capacitate psiho-fizică;
b) făptuitorul este supus constrângerii fizice;
c) făptuitorul este supus constrângerii morale.

49. Intoxicația poate fi:

a) doar circumstanță atenuantă;
b) doar circumstanță agravantă;
c) circumstanță atenuantă sau agravantă, după caz.

50. Intoxicația voluntară completă:

a) constituie întotdeauna o circumstanță agravantă;
b) poate constitui o circumstanță atenuantă;
c) reprezintă întotdeauna o circumstanță atenuantă.

51. Dacă în conținutul infracțiunii, timpul în care se săvârșește fapta, reprezintă o condiție esențială, nerealizarea
acesteia:
a) face ca fapta să nu se realizeze în variantă calificată;
b) face ca fapta să nu fie infracțiune;
c) nu influențează existența infracțiunii.

52. Obiectul juridic al infracțiunii este reprezentat de:

a) o valoare socială ocrotită de legea penală;
b) o faptă materială;
c) mijlocul prin care a fost vătămată valoarea socială.

53. Când în lege pentru infracțiunea comisă sunt prevăzute pedepse alternative, tentativa la o asemenea infracțiune se
sancționează cu pedeapsa:
a) mai ușoară, cuprinsă între limitele ei speciale;
b) mai gravă ale cărei limite se reduc la jumătate;
c) aleasă dintre cele alternative ale cărei limite se reduc la jumătate.

54. Complicele contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către autor prin:
a) promisiunea făcută după comiterea infracțiunii că va tăinui bunurile provenite din aceasta;
b) promisiunea făcută în timpul comiterii faptei că îl va proteja pe infractor;
c) sprijinul acordat din culpă autorului.

55. În eventualitatea în care actele comise până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului
constituie o altă infracțiune:
a) nu se pedepsesc;
b) se pedepsesc ca tentativă la infracțiunea de la care s-a desistat autorul;
c) se aplică pedeapsa pentru acea infracțiune.

56. Concursul real de infracțiuni se caracterizează prin:

a) comiterea mai multor infracțiuni prin mai multe acțiuni sau inacțiuni;
b) comiterea mai multor infracțiuni de natură diferită, prin intermediul unei singure acțiuni sau inacțiuni;
c) comiterea mai multor infracțiuni de aceeași natură, printr-o singură acțiune sau inacțiune.

57. În stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de condamnările suferite pentru:

a) faptele comise cu intentție indirectă;
b) infracțiunile comise din culpă cu previziune;
c) infracțiunile comise cu praeterintenție.

58. Pedepsele complementare stabilite pe lângă pedepsele principale, în cazul concursului de infracțiuni, se aplică pe
lângă pedeapsa rezultantă:
a) toate dacă sunt de natură diferită;
b) toate dacă sunt de aceeași natură și cu același conținut;
c) doar dacă au fost stabilite pe lângă pedeapsa cea mai grea.

59. Participația penală este improprie când:

a) instigatorul acționează din culpă iar autorul fără a avea vinovăție;
b) instigatorul acționează cu intenție, iar autorul din culpă fără prevedere;
c) complicele acționează fără vinovăție, iar autorul comite fapta din culpă.

60. Pedeapsa în cazul infracțiunii complexe se aplică:

a) între limitele speciale prevăzute de lege pentru acea infracțiune crescute cu 1/3;
b) între limitele speciale prevăzute de lege pentru acea infracțiune;
c) între limitele speciale prevăzute de lege pentru acea infracțiune, dar maximul special se poate majora cu cel mult 2 ani.

61. Reprezintă circumstanțe atenuante legale:

a) tentativa;
b) împiedicarea producerii rezultatului;
c) depășirea limitelor stării de necesitate.

62. În cazul unei condamnări la o pedeapsă cu închisoarea de 6 luni reabilitarea de drept intervine după executarea
acesteia dacă, în termen de 3 ani persoana condamnată:
a) nu a mai comis o infracțiune intenționată;
b) nu a mai comis o altă infracțiune;
c) nu a mai suferit o altă condamnare.

63. Bunurile ce au fost dobândite ca urmare a săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală sunt supuse confiscării
speciale:
a) mereu fără nicio restricție;
b) chiar dacă prin valorificare ar putea ajuta la despăgubirea persoanei vătămate;
c) doar dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.

64. Internarea medicală se poate lua:

a) chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă;
b) doar dacă însoțește pedeapsa închisorii de cel puțin 1 an;
c) doar dacă însoțește o pedeapsă.

65. Grațierea:
a) nu are efecte asupra pedepselor principale;
b) nu are efecte asupra măsurilor de sigurță;
c) înlătură răspunderea penală.

66. Actele de pregătire pentru comiterea unei infracțiuni:

a) sunt mereu comise cu intenție;
b) pot fi comise din culpă fără previziune;
c) pot comise cu praeterintenție.

67. Actele de pregătire:

a) pot fi ilicite;
b) sunt doar licite;
c) nu pot fi ilicite.

68. Tentativa idonee poate fi comisă:

a) din culpă;
b) numai cu intenție directă;
c) cu intenție directă sau indirectă.

69. Pedeapsa pentru comiterea de către o persoană fizică a unei tentative la o infracțiune pe care legea penală o
sancționează doar cu detențiunea pe viață este închisoarea de la:
a) 10 la 20 ani;
b) 10 la 25 ani;
c) 15 la 25 ani.
 70. Pentru sancționarea tentativei, legiuitorul a prevăzut reducerea la jumătate a limitelor:
a) pedepselor cu închisoarea;
b) măsurilor educative privative de libertate;
c) pedepselor accesorii.

71. Desistarea:
a) este o cauză justificativă;
b) este o cauză de nepedepsire personală;
c) produce efecte similare amnistiei.

72. Desistarea:
a) trebuie să intervină înainte de descoperirea faptei;
b) poate interveni și după descoperirea faptei;
c) nu are importanță momentul în care intervine.

73. Împiedicarea producerii rezultatului:

a) reprezintă o cauză de nepedepsire;
b) semnifică o cauză care înlătură caracterul penal al faptei;
c) reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală.

74. Nu există tentativă atunci când:

a) intenția de a săvârși infracțiunea a fost pusă în executare, dar consumarea faptei nu a avut loc;
b) intenția de a săvârși infracțiunea a fost pusă în executare dar executarea a fost întreruptă de către victimă;
c) intenția de a săvârși infracțiunea a fost pusă în executare dar imposibilitatea de consumare a infracțiunii a fost
consecința modului de concepere a faptei.

75. Următoarele împrejurări reprezintă circumstanțe atenuante legale:

a) depășirea limitelor legitimei apărări;
b) depășirea limitelor iresponsabilității;
c) excesul neimputabil.

76. În ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, legiuitorul penal român a adoptat:
a) sistemul absorbției, întotdeauna;
b) cumulului aritmetic, întotdeauna;
c) cumulului juridic, de regulă.

77. În cazul unei infracțiuni complexe, aceasta se sancționează cu:

a) pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune;
b) pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune la care se adaugă un spor de până la 3 ani;
c) pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune la care se poate adaugă un spor de până la 3 ani.

78. Amenda ca sancțiune pentru o infracțiune continuată:

a) poate fi sporită cu cel mult 1/3;
b) nu poate fi sporită;
c) poate fi sporită cu cel mult 1/4.

79. În cazul în care după ce a fost condamnat definitiv pentru comiterea unei infracțiuni continuate, se descoperă acte
ce intră în conținutul aceleiași fapte, instanța:
a) poate aplica o pedeapsă mai blândă decât cea pronunțată inițial;
b) aplică un spor obligatoriu de 1/3;
c) nu poate pronunța o pedeapsă mai blândă decât cea pronunțată inițial.

80. Concursul formal de infracțiuni se caracterizează prin faptul că:

a) se comite numai din culpă;
b) se comite obligatoriu de mai multe persoane;
c) activitatea infracțională datorită împrejurărilor în care a fost comisă, realizează conținutul mai multor infracțiuni.

81. În cazul săvârșirii a trei infracțiuni concurente pentru care s-au aplicat pedepse de 10 ani, detențiunea pe viață și
1000 lei amendă, pedeapsa principală va fi:
a) detențiunea pe viață;
b) detențiunea pe viață și 1000 lei amendă;
c) 10 ani la care se va adăuga amenda de 1000 lei.

82. În cazul săvârșirii a trei infracțiuni concurente pentru care s-au aplicat pedepse de 10 ani, 7 ani și 8 ani închisoare,
pedeapsa principală va fi:
a) 25 ani;
b) 15 ani;
c) 10 ani.

83. În cazul comiterii a 5 infracțiuni concurente pentru care s-au aplicat pedepse de 10 ani, 6 ani, 2 ani, 7 ani, 3
ani, pedeapsa principală va fi:
a) 26 ani;
b) 30 ani;
c) 16 ani.

84. Concursul cu conexitate etiologică:

a) presupune faptul că o infracțiune este comisă pentru a înlesni comiterea altei infracțiuni;
b) presupune faptul că o infracțiune este comisă pentru a acoperi comiterea altei infracțiuni;
c) nu presupune o legătură specială între infracțiuni.

85. În ceea ce privește concursul de infracțiuni, dacă pedepsele complementare:

a) sunt de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, se va aplica cea mai grea;
b) sunt de aceeași natură și cu același conținut, se vor aplica toate;
c) sunt de natură diferită, se vor aplica toate.

86. Pentru existența pluralității constituite, este necesar să existe:

a) o grupare de cel puțin două persoane;
b) o grupare de cel puțin cinci persoane;
c) o structură ierarhică.

87. Se află în legitimă apărare, sau se prezumă a fi în legitimă apărare:

a) cel care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana altuia,
iar apărarea este proporțională cu gravitatea atacului;
b) cel care comite fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel, viața altei persoane;
c) cel care comite fapta pentru a respinge pătrunderea în locuința sa a unor lucrători de poliție care aveau mandat de
percheziție.
 88. În baza aceleiași rezoluții infracționale, timp de o săptămână, în fiecare noapte inculpatul a sustras mai multe
obiecte din reședința aceleiași persoane. Anterior săvârșirii acestei fapte inculpatul a fost condamnat definitiv la 1 an
închisoare pentru o infracțiune intenționată. În speță:
a) se vor aplica dispozițiile privind recidiva;
b) se vor aplica dispozițiile privind infracțiunea continuată;
c) se vor aplica dispozițiile privind concursul de infracțiuni.

89. A îl convinge pe B să îl omoare pe C. Văzând că B nu reușește, îl imobilizează pe C iar B îi aplică o lovitură ce

provoacă decesul victimei C:
a) A este instigator la omor, iar B autor;
b) A coautor la omor;
c) A complice la omor.

90. Executarea pedepsei complementare de interzicere a exercitării unor drepturi:

a) începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa cu amenda;
b) începe după executarea pedepsei cu amenda;
c) nu poate însoți pedeapsa cu amenda.

91. Următoarele împrejurări pot reprezenta circumstanțe agravante:

a) săvârșirea infracțiunii prin cruzimi;
b) săvârșirea infracțiunii prin violențe asupra afinilor;
c) săvârșirea infracțiunii prin violențe asupra membrilor de familie.

92. Instanța de judecată poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite
următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) pedeapsa aplicată este numai amenda;
c) pedeapsa aplicată a fost inițial amânată și ulterior amânarea a fost revocată.

93. Amnistia:
a) nu are efecte asupra drepturilor persoanei vătămate:
b) are efecte asupra măsurilor de siguranță;
c) conduce la restituirea amenzii încasate anterior.

94. Nu poate fi prim termen al recidivei:

a) o infracțiune comisă cu intenție directă;
b) o infracțiune care a făcut obiectul unei legi de amnistie;
c) o infracțiune comisă cu intenție indirectă.

95. În cazul pluralității intermediare, sistemul sancționator este:

a) sistemul absorbției, întotdeauna;
b) sistemul absorbției, de regulă;
c) sistemul cumulului juridic, asemenea concursului de infracțiuni.

96. Circumstanțele personale:

a) nu se răsfrâng asupra celorlalți participanți;
b) se pot răsfrânge asupra celorlalți participanți;
c) se răsfrâng mereu asupra celorlalți participanți.
 97. Circumstanțele reale:
a) nu se răsfrâng asupra celorlalți participanți;
b) se pot răsfrânge asupra celorlalți participanți, dacă le-au cunoscut ori prevăzut;
c) se răsfrâng întotdeauna asupra celorlalți participanți.

98. Instigatorul:
a) va fi pedepsit întotdeauna cu aceeași pedeapsă ca și autorul infracțiunii;
b) acționează întotdeauna cu intenție;
c) poate acționa din culpă.

99. Limitele de pedeapsă cu care se sancționează complicele:

a) sunt mai mari decât cele prevăzute pentru instigator;
b) sunt mai mici decât cele prevăzute pentru coautori;
c) sunt aceleași cu cele prevăzute pentru autor.

100. Primul termen al recidivei:

a) poate fi o pedeapsă cu închisoarea de 6 luni;
b) poate fi o sancțiune cu amenda;
c) poate fi detențiunea pe viață comutată în pedeapsa cu închisoarea.

101. Termenul de prescripție a executării pedepsei în cazul unor întreruperi repetate va produce efecte dacă:
a) se împlinește încă o dată;
b) se împlinește de la ultima întrerupere;
c) se împlinește de la momentul când a început inițial să curgă.

102. Subiectul pasiv calificat al infracțiunii trebuie să îndeplinească printre altele condițiile:
a) să aibă calitatea cerută de norma incriminatoare;
b) să aibă o calificare profesională;
c) să comită o infracțiune calificată.

103. Fapta persoanei care, după ce victima i-a adresat cuvinte injurioase și l-a amenințat cu cuțitul, i-a smuls acesteia
cuțitul din mână și i-a aplicat două lovituri în abdomen provocândui leziuni care au necesitat 14 zile de îngrijiri medicale
pentru vindecare:
a) este infracțiune;
b) este comisă în stare de legitimă apărare;
c) este comisă în condițiile constrângerii fizice.

104. În doctrina penală culpa cu prevedere mai este numită:

a) ușurință;
b) neglijență;
c) culpă simplă.

105. Recidiva în dreptul penal român este:

a) perpetuă;
b) temporară;
c) exclusiv specială.

106. Culpa simplă există când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b) prevede rezultatul faptei sale și deși nu îl urmărește acceptă posibilitatea producerii lui;
c) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.

107. Tentativa nu este posibilă în cazul:

a) infracțiunilor omisive;
b) infracțiunilor comisive;
c) infracțiunilor de rezultat.

108. Desistarea sau împiedicarea producerii rezultatului reprezintă o cauză de nepedepsire dacă făptuitorul:
a) acționat din culpă;
b) a acționat sub imperiul unei constrângeri;
c) a acționat mai înainte de descoperirea faptei.

109. Promisiunea de a-l favoriza pe făptuitor făcută înainte de comiterea faptei prevăzută de legea penală, dar care nu
este îndeplinită:
a) reprezintă o contribuție tipică complicelui;
b) reprezintă infracțiunea de favorizare a făptuitorului;
c) nu constituie o contribuție la comiterea faptei.

110. Legătura de cauzalitate între acțiunea sau inacțiunea și urmarea imediată:

a) trebuie stabilită în cazul oricărei infracțiuni;
b) în cazul infracțiunilor de pericol rezultă ex re;
c) nu trebuie stabilită pentru infracțiunile materiale.

111. Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi poate să

înceapă:
a) în perioada executării pedepsei principale privative de libertate;
b) după ce fapta a fost amnistiată;
c) după ce pedeapsa cu închisoarea a fost executată.

112. În situația vătămării mai multor persoane prin aceeași faptă pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la
plângerea prealabilă:
a) plângerea prealabilă făcută de una din persoanele vătămate, atrage răspunderea penală doar a persoanei față de care s-
a făcut;
b) este necesară plângerea prealabilă a tuturor persoanelor vătămate pentru a atrage răspunderea penală a participanților;
c) plângerea penală făcută de una din persoanele vătămate atrage răspunderea penală a tuturor participanților.

113. Autor este persoana care:

a) săvârșește fapta prevăzută de legea penală;
b) determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală;
c) ajută în orice mod pentru consumarea unei infracțiuni.

114. Sustragerea unui bun care se află pus legal sub sechestru se comite cu:
a) intenție;
b) culpă;
c) praterintenție.

115. X a pătruns prin efracție în casa persoanei vătămate Y pentru a sustrage un obiect. Declanșându-se sistemul de
alarmă, agenții de pază au intervenit, l-au imobilizat și l-au predat poliției. În speță vor fi incidente dispozițiile privind:
 a) tentativa;
b) desistarea;
c) împiedicarea producerii rezultatului.

116. Aplicarea unei pedepse în cazul unei tentative la săvârșirea unei infracțiuni este condiționată de existența:
a) unei pedepse cu închisoarea mai mare de 3 ani;
b) existența unei norme imperative care să prevadă sancționarea tentativei;
c) unei pedepse cu amenda alternativ cu închisoarea.

117. Instigatorul și complicele la o infracțiune comisă cu intenție de către autor:

a) se sancționează cu aceeași pedeapsă prevăzută pentru autor;
b) se sancționează cu aceeași pedeapsă prevăzută pentru autor ale cărei limite se reduc însă la jumătate;
c) se sancționează cu pedeapsa prevăzută pentru autor, însă se va ține seama de contribuția fiecăruia la consumarea
faptei.

118. Minorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile privind:

a) pedepsele complementare;
b) arestul preventiv;
c) reținerea.

119. Este considerată stare de atenuare:

a) provocarea;
b) tentativa;
c) depășirea legitimei apărări.

120. Este considerată stare de atenuare:

a) excesul scuzabil;
b) minoritatea;
c) conduita bună înainte de săvârșirea faptei.

121. Reprezintă circumstanțe atenuante judiciare:

a) provocarea și depășirea limitelor stării de necesitate;
b) tentativa și minoritatea;
c) atitudinea sinceră după comiterea faptei și stăruința sinceră depusă de infractor pentru a repara paguba produsă.

122. Reprezintă stări de agravare:

a) recidiva;
b) circumstanțele agravante legale;
c) circumstanțele agravante judiciare.

123. Constituie circumstanțe agravante legale următoarele ipoteze:

a) comiterea faptei prin violențe asupra membrilor de familie;
b) comiterea faptei prin violențe asupra soțului;
c) comiterea faptei pentru motive legate de apartenență politică.

124. Pentru a se dispune revocarea obligatorie a suspendării condiționate a pedepsei, noua faptă trebuie comisă:
a) din culpă cu prevedere;
b) nu are importanță forma de vinovăție;
c) cu intenție.
 125. Măsura educativă a asistării zilnice în cazul minorului:
a) se dispune de către Serviciul de Probațiune;
b) poate fi luată pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și 6 luni;
c) este însoțită obligatoriu de o pedeapsă complementară.

126. Măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână:

a) poate fi luată și împotriva minorului care la data comiterii faptei nu avea 14 ani împliniți;
b) este o măsură privativă de libertate;
c) constă în obligația impusă minorului de a nu părăsi domiciliul sâmbăta și duminica, pe o perioadă cuprinsă între 4 și 12
săptămâni.

127. Internarea într-un centru educativ:

a) poate fi dispusă dacă infracțiunea este sancționată cu o pedeapsă mai mare de 5 ani închisoare;
b) poate fi dispusă dacă infracțiunea este sancționată cu o pedeapsă mai mare de 2 ani închisoare;
c) poate fi dispusă dacă infracțiunea este sancționată cu detențiunea pe viață.

128. X avea la data comiterii faptei vârsta de 13 ani și 11 luni. Prin urmare:
a) acesta poate fi tras la răspundere penală dacă se dovedește că a comis fapta cu discernământ;
b) acesta va fi tras la răspundere penală;
c) nu poate fi tras la răspundere penală.

129. Măsura de siguranță a tratamentului medical:

a) se i-a pe o perioadă determinată;
b) nu poate fi înlocuită cu internarea medicală;
c) se i-a pe o perioadă nedeterminată.

130. Măsurile educative:

a) reprezintă primul termen al recidivei;
b) nu atrag interdicții, decăderi sau incapacități;
c) constituie primul termen al pluralității intermediare.

131. Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de:

a) 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate;
b) 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate;
c) 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate.

132. Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen:

a) egal cu durata măsurii;
b) dublu față de durata măsurii;
a) egal cu durata măsurii la care se adaugă 1 an.

133. Termenul de prescripție al amenzii aplicate persoanei juridice:

a) este de 5 ani;
b) nu se prescrie;
c) este de 3 ani.

134. În cazul amnistiei:

a) amenda încasată anterior adoptării legii amnistiei, se restituie;
 b) nu are efecte asupra măsurilor de siguranță;
c) are efecte drepturilor persoanei vătămate.

135. În cazul unui minor cu vârsta de 15 ani și 6 luni care comite o infracțiune:
a) i se poate aplica detențiunea pe viață;
b) i se poate aplica o amendă;
c) de regulă, se i-a o măsură educativă neprivativă de libertate.

136. În situația persoanei fizice sunt imprescriptibile:

a) măsurile de siguranță;
b) pedeapsa cu detențiunea pe viață;
c) pedeapsa cu amenda.

137. Împăcarea părților este prevăzută de lege:

a) la toate infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu;
b) la toate infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă, cu excepții;
c) la toate infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă, fără excepții.

138. Măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei funcții sau exercitării unei profesii:
a) poate fi dispusă numai față de o persoană care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
b) poate fi dispusă numai față de o persoană care a săvărșit o infracțiune pedepsită cu închisoarea sau amenda;
c) poate fi revocată la cerere.

139. Măsurile de siguranță:

a) pot fi dispuse numai pe o perioadă nedeterminată;
b) pot fi luate pe o perioadă determinată;
c) nu pot fi luate dacă persoanei respective nu i se aplică o pedeapsă.

140. Iresponsabilitatea presupune:

a) doar incapacitatea psihică a persoanei sub raport volitiv;
b) existența acestei stări în momentul comiterii faptei;
c) doar incapacitatea psihică a persoanei sub raport intelectiv.

141. Termenul de 3 ani specific reabilitării de drept pentru persoana fizică începe să curgă:
a) din momentul comiterii faptei;
b) din momentul descoperirii faptei de către autorități;
c) din momentul executării sau considerării ca executată a pedepsei cu închisoarea sau amenda.

142. Cursul termenului de prescripție al executării pedepsei cu închisoarea:

a) este același pentru toate pedepsele;
b) se întrerupe prin comiterea unei noi infracțiuni;
c) nu se întrerupe prin săvârșirea unei noi infracțiuni.

143. Grațierea:
a) înlătură în tot sau în parte executarea pedepsei;
b) produce efecte asupra măsurilor de siguranță;
c) produce efecte asupra pedepselor complementare.

144. Grațierea:
 a) poate comuta pedeapsa într-una mai ușoară;
b) produce efecte asupra drepturilor persoanei vătămate;
c) produce efecte asupra măsurilor educative neprivative de libertate, întotdeauna.

145. În cazul amânării aplicării pedepsei:

a) nu poate fi impusă dacă pedeapsa stabilită de către instanță este amenda;
b) nu poate fi impusă dacă pedeapsa stabilită de către instanță pentru un concurs deinfracțiuni este închisoarea de 4 ani;
c) poate fi impusă dacă pedeapsa stabilită de către instanță pentru un concurs de infracțiuni este de 1 an și 8 luni
închisoare.

146. În cazul amânării aplicării pedepsei:

a) nu poate fi impusă în niciun caz în ceea ce privește concursul de infracțiuni;
b) poate fi impusă în anumite condiții și în cazul concursului de infracțiuni;
c) termenul de supraveghere poate fi cuprins între 2 și 5 ani.

147. În cazul renunțării la aplicarea pedepsei:

a) poate fi dispusă în cazul unui concurs de infracțiunichiar dacă faptele ce formează obiectul acelui concurs sunt
sancționate fiecare în parte cu pedepse mai mari de 7 ani închisoare;
b) poate fi dispusă în cazul unui concurs de infracțiunichiar dacă faptele ce formează obiectul acelui concurs sunt
sancționate fiecare în parte cu pedepse mai mari de 5 ani închisoare;
c) nu poate fi dispusă în cazul unei persoane care a mai beneficiat în ultimii 2 ani de o asemenea măsură.

148. Dacă pe parcursul termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, persoana respectivă nu își îndeplinește
obligațiile impuse de către instanța de judecată:
a) se va proceda la o reluare a procesului penal împotriva sa;
b) instanța va revoca amânarea și va dispune aplicarea și executarea pedepsei;
c) instanța va revoca amânarea și va dispune aplicarea și executarea pedepsei adăugând un spor de 1/3 din aceasta.

149. Prin consecințe deosebit de grave se înțeleg:

a) pagube materiale mai mari de 2.000.000 lei;
b) pagube materiale mai mari de 3.000.000 lei;
c) pagube materiale mai mari de 4.000.000 lei.

150. Cererea de reabilitare respinsă pentru neîndeplinirea unor condiții de formă:

a) poate fi reînoită în termen de 1 an de la constatarea deficiențelor de formă;
b) poate fi reînoită oricând, dacă sunt corectate deficiențele respective;
c) poate fi reînoită în termen de 2 ani de la constatarea deficiențelor de formă.

151. În cazul renunțării la aplicarea pedepsei:

a) dacă există un concurs de infracțiuni se va aplica câte un avertisment pentru fiecare faptă;
b) avertismentul nu este obligatoriu;
c) avertismentul este obligatoriu.

152. Detențiunea pe viață:

a) se aplică dacă inculpatul la data condamnării a împlinit 55 ani;
b) se aplică și minorilor cu vârsta mai mare de 16 ani;
c) se aplică dacă persoana condamnată are la momentul pronunțării hotărârii de condamnare a împlinit 65 ani.

153. Persoana condamnată la detențiunea pe viață:

 a) poate fi liberată condiționat după ce a executat cel puțin 20 de ani închisoare;
b) nu poate fi liberată condiționat;
c) poate fi liberată condiționat după ce a executat cel puțin 30 de ani închisoare.

154. Reprezintă o măsură de siguranță:

a) confiscarea extinsă;
b) plasarea sub supraveghere judiciară;
c) asistarea zilnică.

155. Reprezintă o pedeapsă complementară ce poate fi aplicată persoanei juridice:

a) afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare;
b) confiscarea specială;
c) supravegherea.

156. Dacă minorul nu respectă cu rea-credință obligațiile impuse ca urmare a impunerii unei măsuri de siguranță neprivative
de libertate:
a) instanța poate dispune înlocuirea acesteia cu amenda;
b) instanța nu are alte mijloace legale la îndemână;
c) instanța poate dispune prelungirea măsurii respective.

157. X minor la data săvârșirii unei fapte sancționată de lege cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 2 și 7 ani. Instanța poate
aplica măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție, pe o perioadă cuprinsă între:
a) 6 luni și 1 an;
b) 2 ani și 5 ani;
c) 5 ani și 15 ani.

158. Constituie excepții de la regula prescripției răspunderii penale:

a) infracțiunile de genocid;
b) infracțiunea de ucidere din culpă;
b) infracțiunea de piraterie.

159. Reabilitarea:
a) are ca efect redobândirea gradului militar pierdut;
b) înlăturarea măsurilor de siguranță;
c) încetarea decăderilor și interdicțiilor ce rezultă din condamnare.

160. Retragerea plângerii prealabile poate interveni:

a) până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în situațiile în care legea permite acest lucru;
b) oricând, pe parcursul procesului penal;
c) până la sesizarea instanței de judecată.

161. Pluralitatea intermediară:

a) are ca regim de calcul al pedepselor contopirea asemenea concursului de infracțiuni;
b) nu se aplică la calcularea pedepsei regimul contopirii, specific concursului de infracțiuni;
c) pedeapsa ce formează primul termen nu este necesară să fie stabilită printr-o hotărâre definitivă.

162. În cazul persoanei fizice:

a) amenda nu poate fi aplicată pe lângă închisoarea, în cazul unei hotărâri de condamnare;
b) amenda poate fi aplicată pe lângă închisoarea, în anumite condiții, în cazul unei hotărâri de condamnare;
 c) amenda aplicată nu se prescrie.

163. Pedeapsa complemetară luată împotriva unei persoane fizice:

a) poate avea o durată cuprinsă între 1 lună și 6 luni;
b) poate avea o durată cuprinsă între 3 luni și 9 luni;
c) poate avea o durată cuprinsă între 1 an și 5 ani.

164. Degradarea militară:

a) se înlătură dacă intervine reabilitarea de drept;
b) are caracter obligatoriu dacă pedeapsa principală este detențiunea pe viață;
c) are caracter facultativ dacă pedeapsa principală este închisoarea de 20 ani.

165. Degradarea militară:

a) are caracter facultativ dacă pedeapsa principală este cuprinsă între 5 ani și 10 ani;
b) are caracter obligatoriu dacă pedeapsa principală este cuprinsă între 1 an și 4 ani;
c) poate însoți amenda ca pedeapsă principală aplicată condamnatului.

166. În cazul în care se rețin în sarcina unei persoane circumstanțe atenuante, limitele speciale:
a) se reduc la jumătate;
b) se reduc cu 1/3;
c) se reduc cu 1/4.

167. Persoana condamnată la pedeapsa complementară a degradării militare:

a) pierde gradul militar;
b) pierde dreptul de a purta uniformă;
c) pierde gradul militar și dreptul de a purta uniformă.

168. Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii sau suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei închisorii:
a) se suspendă şi executarea pedepselor accesorii;
b) nu se suspendă executarea pedepselor accesorii;
c) constituie un capăt de cerere separat care trebuie soluţionat de instanţa de judecată.

169. Când pedeapsa este detenţiunea pe viaţă, termenul de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică este:
a) 25 ani;
b) 20 ani;
c) imprescriptibil.

170. Scopul pedepsei pentru persoana juridică poate fi atins dacă:

a) pedeapsa aplicată este cât mai severă;
b) pedeapsa este corect individualizată;
c) pedeapsa principală este însoţită de o pedeapsă complementară.

171. Eroarea de fapt este întotdeauna:

a) o cauză care justifică comportamentul infracţional;
b) o cauză personală care ar putea justifica comportamentul infracţional dar care nu are aplicabilitate şi a alţi
făptuitori;
c) o cauză de agravare avută în vedere la individualizarea pedepsei.
 172. Infracţiunea de obicei poate fi comisă:
a) în forma tentativei;
b) de către un iresponsabil;
c) din culpă.

173. Persoana juridică, ca subiect activ al unei infracţiuni:

a) nu poate săvârşi o infracţiune din culpă;
b) poate săvârşi o infracţiune cu praeterintenţie;
c) săvârşeşte infracţiuni numai cu intenţie.

174. Reprezintă cauze care înlătură caracterul penal al faptei operând efecte in rem:
a) minoritatea;
b) iresponsabilitatea;
c) cazul fortuit.

175. Sunt considerate forme principale de participaţie:

a) coautoratul faţă de instigare;
b) instigarea față de coautorat;
c) complicitatea față de instigare.

176. Sunt forme ale pluralității de infracțiuni:

a) complicitatea;
b) coautoratul;
c) concursul ideal de infracțiuni.

177. Pedeapsa accesorie se execută:

a) de la data prescrierii executării pedepsei principale;
b) de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
c) de la data executării complete a pedepsei principale.

178. Persoana juridică răspunde penal:

a) numai dacă fapta este săvârșită în realizarea obiectului de activitate;
b) numai dacă fapta este săvârșită în numele persoanei juridice;
c) fără însă a exclude răspunderea persoanei fizice care în orice mod a contribuit la săvârșirea faptei.

179. Față de minorul care a comis mai multe infracțiuni de o gravitate redusă se poate lua:
a) doar o singură măsură educativă;
b) mai multe măsuri educative;
c) o măsură educativă și o pedeapsă.

180. Al doilea termen al recidivei constă în:

a) săvârșirea unei infracțiuni cu praeterintenție;
b) săvârșirea unei infracțiuni din culpă;
c) săvârșirea unei infracțiuni pentru care se prevede doar pedeapsa cu amenda.

181. Când o infracțiune se săvârșește pentru a ascunde comiterea altei infracțiuni, se realizează:
a) o infracțiune continuată;
b) un concurs cu conexitate consecvențională;
c) un concurs real simplu.
 182. Beția involuntară completă, datorată unei stări independente de voința făptuitorului:
a) înlătură caracterul penal al faptei;
b) nu înlătură răspunderea civilă;
c) nu înlătură caracterul penal al faptei.

183. Beția voluntară completă:

a) reprezintă o cauză de nepedepsire;
b) înlătură răspunderea civilă;
c) poate constitui o circumstanță agravantă.

184. Grațierea:
a) poate fi individuală;
b) este doar colectivă;
c) produce efecte și cu privire la măsurile administrative dispuse într-o cauză.

185. Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la plata pedepsei cu amenda:

a) instanța o poate înlocui cu o pedeapsă cu închisoarea;
b) instanța o poate înlocui cu o pedeapsă complementară;
c) instanța o poate înlocui cu o pedeapsă accesorie.

186. Limitele generale ale pedepsei cu închisoarea sunt cuprinse între:

a) 30 de zile și 30 de ani;
b) 15 zile și 25 ani;
c) 15 zile și 30 de ani.

187. Când pentru fapta săvârșită și sancționată cu detențiunea pe viață, dacă există circumstanțe atenuante:
a) se poate aplica pedeapsa cu amenda;
b) se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 ani;
c) se reduc limitele de pedeapsă cu 1/3.

188. X începe a săvârși o infracțiune continuă înainte de a împlini vârsta de 14 ani, infracțiune pe care continuă a o săvârși și
după împlinirea vârstei de 14 ani. Prin urmare:
a) X nu poate fi tras la răspundere penală, întrucât la data începerii activității infracționale nu avea 14 ani;
b) X va fi tras la răspundere penală pentru activitatea infracțională ce urmează împlinirii vârstei de 14 ani;
c) X va fi sancționat obligatoriu cu o măsură educativă.

189. Pedeapsa complementară a degradării militare:

a) poate fi dispusă pe lângă o pedeapsă cu amenda;
b) poate fi dispusă pe lângă pedeapsa cu închisoarea de 2 ani;
c) poate fi dispusă pe lângă pedeapsa cu închisoarea de 5 ani.

190. Constituie pedeapsă complementară aplicabilă persoanei juridice:

a) amenda;
b) dizolvarea persoanei juridice;
c) organizarea de licitații proprii.

191. Circumstanțele care privesc fapta prevăzută de legea penală se răsfrâng asupra participanților:
a) în toate cazurile;
 b) în măsura în care au fost cunoscute;
c) în măsura în care au fost prevăzute.

192. Grațierea este o cauză care înlătură:

a) executarea pedepsei;
b) răspunderea penală;
c) caracterul penal al faptei.

193. Reabilitarea de drept:

a) nu poate opera în cazul condamnărilor la pedeapsa cu amenda;
b) nu poate opera în cazul persoanelor juridice;
c) poate opera în cazul unei condamnări de de 6 luni închisoare.

194. Reabilitarea :
a) are ca principală urmare, repunerea în situația anterioară a persoanei condamnate;
b) nu produce efecte asupra condamnărilor pronunțate în străinătate;
c) se poate dispune cu privire la toate condamnările suferite de către o persoană.

195. Amnistia poate fi dispusă:

a) de Ministrul Justiției;
b) de Procurorul General al României;
c) de Parlament.

196. Sunt imprescriptibile:

a) detențiunea pe viață;
b) măsurile de siguranță;
c) amenzile

197. X îl determină pe Y să săvârșească o infracțiune de tâlhărie, dar cel din urmă comite o infracțiune de furt X :
a) nu răspunde penal;
b) va răspunde pentru instigare la tâlhărie;
c) va răspunde pentru instigare la furt.

198. Detențiunea pe viață:

a) se prescrie în 10 ani de la data pronunțării hotărârii de condamnare;
b) are avantajul că poate fi retrasă în caz de eroare judiciară;
c) poate fi aplicată infractorului care, la data pronunțării hotărârii de condamnare, a împlinit vârsta de 67 de ani, dacă
legea o prevede pentru infracțiunea săvârșită.

199. Constituie circumstanțe atenuante judiciare:

a) tentativa;
b) atitudinea sinceră a infractorului după săvârșirea faptei și stăruința depusă de către infractor pentru a repara paguba
pricinuită;
c) minoritatea.

200. Este considerată stare de atenuare:

a) minoritatea;
b) excesul scuzabil;
c) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei.
201. Prin unitate legală de infracțiune se înțelege:
a) infracțiunea continuă și infracțiunea continuată;
b) infracțiunea progresivă și infracțiunea de obicei;
c) infracțiunea deviată și infracțiunea complexă.

202. Prin unitate naturală de infracțiune se înțelege:

a) infracțiunea continuă și infracțiunea continuată;
b) infracțiunea simplă și infracțiunea deviată;
c) infracțiunea complexă și infracțiunea progresivă.

203. Desistarea își produce efectele:

a) chiar dacă întreruperea executării este determinată de o constrângere morală;
b) în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție repentină;
c) chiar dacă nu are caracter voluntar.

204. Împiedicarea producerii rezultatulu:

a) trebuie să fie consecința acțiunii din proprie inițiativă a făptuitorului;
b) este echivalentă cu restituirea bunurilor sustrase;
c) poate avea loc și după descoperirea faptei.

205. Împiedicarea producerii rezultatului reprezintă:

a) o cauză de nepedepsire;
b) o cauză care înlătură răspunderea penală;
c) o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

206. Tentativa este posibilă:

a) la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu praeterintenție;
b) la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită din culpă;
c) la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție indirectă.

207. Sunt considerate forme principale de participație:

a) coautoratul față de instigare;
b) instigarea față de coautorat;
c) complicitatea față de instigare.

208. Subiectul activ al infracțiunii poate fi:

a) numai o persoană fizică;
b) un minor;
c) orice persoană juridică.

209. Lipsa unui mobil al făptuitorului în săvârșirea faptei prevăzută de legea penală:
a) înlătură caracterul penal al faptei;
b) reprezintă o cauză de impunitate;
c) reprezintă un indiciu de anormalitate psihică a infractorului.

210. Reprezintă cauze care înlătură caracterul penal al faptei operând efecte in personam:
a) minoritatea;
b) cazul fortuit;
 c) starea de necesitate.

211. Reprezintă cauze care înlătură caracterul penal al faptei operând efecte in rem:
a) minoritatea;
b) iresponsabilitatea;
c) cazul fortuit.

212. Beția poate fi:

a) doar cauza care înlătură caracterul penal al faptei;
b) doar circumstanță agravantă;
c) circumstanță atenuantă sau agravantă, după caz.

213. În cazul stării de necesitate:

a) este înlăturată răspunderea civilă în toate cazurile;
b) este înlăturată răspunderea civilă doar când prejudiciul reprezintă rezultatul acțiunii făptuitorului;
c) este înlăturată răspunderea civilă când pericolul s-a produs prin fapta persoanei vătămate.

214. Fapta săvârșită în stare de necesitate:

a) este infracțiune, dar nu se pedepsește;
b) este infracțiune, dar nu se pedepsește deoarece nu este săvârșită cu vinovăție;
c) nu este infracțiune deoarece nu este săvârșită cu vinovăție.

215. Subiectul pasiv al infracțiunii:

a) este întotdeauna persoana prejudiciată prin infracțiune;
b) poate lipsi în cazul unor infracțiuni;
c) este întotdeauna titularul valorii juridice protejate.

216. Spre deosebire de intenția indirectă, în cazul culpei cu prevedere infractorul:

a) acceptă urmarea eventuală a faptei;
b) consideră, în mod neîntemeiat, că poate preveni urmarea eventuală a faptei;
c) prevede urmarea eventuală a faptei.

217. Subiectul pasiv al infracțiunii:

a) poate lipsi la unele infracțiuni formale;
b) există în cazul oricărei infracțiuni;
c) este orice persoană care a suferit, direct sau indirect, un prejudiciu în urma săvârșirii infracțiunii.

218. Poate constitui prim termen al recidivei:

a) hotărârea definitivă de condamnare la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru o infracțiune comisă cu intenție;
b) hotărârea definitivă de condamnare la 1 an închisoare pentru o infracțiune comisă cu praeterintenție;
c) hotărârea definitivă de condamnare la 2 ani închisoare pentru o infracțiune comisă din culpă.

219. Dacă infracțiunea continuată a început să fie comisă mai înainte de vârsta de 18 ani și a continuat și după aceea,
infractorul:
a) nu răspunde penal;
b) răspunde penal ca minor;
c) răspunde penal ca major.

220. Constituie forme ale unității naturale de infracțiune:

 a) infracțiunea continuată, progresivă, de obicei, complexă;
b) infracțiunea simplă, de obicei, progresivă;
c) infracțiunea deviată, continuă, simplă.

221. Tentativa este proprie:

a) când constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care se întrerupe iar rezultatul nu se
produce;
b) când producerea rezultatului socialmente periculos nu a fost posibilă datorită insuficienței sau defectuozității mijloacelor
folosite;
c) atunci când mijloacele folosite de făptuitor pentru săvârșirea infracțiunii sunt apte să producă rezultatul socialmente
periculos.

222. Infracțiunea continuată:

a) prin intermediul unei singure acțiuni ce realizează conținutul mai multor infracțiuni;
b) prin intermediul mai multor acte de executare;
c) prin intermediul unei singure acțiuni ce durează în timp.

223. Măsura de siguranță a interzicerii unei funcții sau profesii:

a) se dispune pe o perioadă determinată;
b) se poate dispune doar dacă instanța a stabilit pedeapsa închisorii de cel puțin un an
pentru infracțiunea respectivă;
c) poate fi revocată.

224. Poate exista starea de legitimă apărare dacă:

a) atacul este îndreptat împotriva unui bun al celui care ripostează;
b) atacul este realizat prin violențe verbale;
c) atacul este indirect, imediat și injust.

225. În cazul concursului cu conexitate etiologică, infracțiunile se săvârșesc:

a) ambele cu intenție;
b) ambele din culpă;
c) una din culpă, cealaltă cu intenție.

226. Infracțiunea progresivă:

a) este o formă a unității naturale de infracțiune;
b) se poate comite numai cu praeterintenție;
c) se sancționează potrivit încadrării juridice atrase de rezultatul cel mai grav produs.

227. Când în urma acțiunii de determinare, săvârșită asupra autorului, nu s-a reușit ca acesta să i-a hotărârea de a comite o
infracțiune:
a) nu se realizează o formă de participație penală;
b) se realizează o instigare improprie;
c) se realizează o instigare urmată de desistarea autorului.

228. Autoratul ca formă a participației penale presupune săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală:
a) de doi complici;
b) de doi instigatori;
c) de un autor ajutat de un complice.
 229. Instigatorul nu va fi tras la răspundere penală dacă autorul:
a) nu săvârșește o tentativă pedepsibilă;
b) săvârșește o infracțiune mai gravă decât cea la care a fost instigat;
c) comite o infracțiune din culpă.

230. Infracțiunea de obicei poate fi comisă:

a) în forma tentativei;
b) de către un iresponsabil;
c) din culpă.

231. În cazul concursului cu conexitate consecvențională:

a) infracțiunea efect poate fi comisă cu intenție sau din culpă;
b) infracțiunea cauză poate fi săvârșită cu intenție sau din culpă;
c) hotărârea de a săvârși infracțiunea efect este luată concomitent cu săvârșirea
infracțiunii cauză.

232. Tentativa:
a) nu este posibilă la infracțiunile omisive;
b) este sancționată la toate infracțiunile la care este și posibilă;
c) comisă de un minor responsabil penal se sancționează obligatoriu cu o măsură
educativă.

233. Persoana juridică, ca subiect activ al unei infracțiuni:

a) nu poate săvârși o infracțiune din culpă;
b) poate săvârși o infracțiune cu praeterintenție;
c) săvârșește infracțiuni numai cu intenție.

234. Obiectul material al infracțiunii:

a) este întotdeauna același cu produsul infracțiunii, în cazul infracțiunilor în care există un astfel de produs;
b) trebuie să aparțină întotdeauna titularului valorii juridice protejate;
c) nu trebuie să existe în cazul oricărei infracțiuni.

235. În cazul comiterii faptei prin violențe asupra membrilor de familie, autorul infracțiunii poate fi:
a) orice persoană;
b) o rudă apropiată;
c) fostul soț.

236. În cazul amnistiei după condamnare:

a) există efectul repunerii în situația anterioară;
b) nu se execută pedepsele complementare;
c) nu se execută măsurile de siguranță și educative.

237. Circumstanțele reale sunt legate de împrejurări:

a) anterioare comiterii faptei;
b) anterioare sau concomitente comiterii faptei;
c) anterioare, concomitente sau posterioare comiterii faptei.

238. Termenul specific al reabilitării de drept este:

a) 1 an;
 b) 2 ani;
c) 3 ani.

239. Amenda se prescrie într-un termen de:

a) 1 an;
b) 2 ani;
c) 3 ani.

240. Lipsa plângerii prealabile pentru o faptă care condiționează existența acesteia:
a) înlătură răspunderea penală;
b) nu are urmări asupra făptuitorului, de regulă;
c) nu are urmări asupra făptuitorului, întotdeauna.

241. Pedeapsa principală care poate fi aplicată persoanelor juridice este reprezentată de:
a) amendă;
b) dizolvarea persoanei juridice;
c) plasarea sub supraveghere judiciară.

242. Termenele de prescripție în cazul minorilor:

a) sunt aceleași ca în cazul majorilor;
b) se reduc la jumătate față de cele ale majorilor;
c) se reduc cu 1/4 față de cele ale majorilor.

243. Măsurile educative neprivative de libertate:

a) nu pot fi luate față de o persoană care la data pronunțării hotărârii a împlinit 18 ani;
b) pot fi luate față de o persoană care la data pronunțării hotărârii a împlinit 18 ani;
c) se prescriu în 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

244. În cazul unui concurs de cauze de atenuare care au ca efect reducerea pedepsei, ordinea aplicării acestora este
următoarea:
a) tentativă, circumstanțe atenuante, cazuri speciale de reducere;
b) circumstanțe atenuante, tentativă, cazuri speciale de reducere;
c) cazuri speciale de reducere, tentativă, circumstanțe atenuante.

245. Reprezintă o pedeapsă complementară:

a) dreptul de a părăsi teritoriul României;
b) dreptul de a părăsi localitatea de domiciliu;
c) dreptul de a părăsi domiciliul.

246. Codul penal român reține următoarele modalități ale recidivei:

a) postexecutorie și postcondamnatorie;
b) mică și relativă;
c) generală și absolută.

247. Primul termen al recidivei postcondamnatorii îl formează, în cazul persoanei fizice:

a) o condamnare definitivă la pedeapsa cu închisoarea, indiferent de cuantum;
b) o condamnare la pedeapsa cu închisoarea mai mare de 1 an sau detențiunea pe viață;
c) o condamnare la pedeapsa cu amenda.
 248. Infracțiunea de obicei:
a) este posibilă tentativa;
b) poate fi comisă în coautorat;
c) poate fi comisă din culpă.

249. În cazul legitimei apărări:

a) atacul material se poate exprima și în scris;
b) atacul material se poate exprima și oral;
c) atacul material se poate exprima și printr-o inacțiune.

250. Dacă o persoană în vârstă de 54 de ani a început să execute la această vârstă detențiunea pe viață:
a) la 65 de ani se va comuta cu pedeapsa închisorii pe 30 de ani;
b) nu va putea fi liberat condiționat în niciun caz;
c) poate fi liberat după ce va executa 30 de ani din pedeapsă.

251. Nu fac parte din structura conținutului obiectiv generic al infracțiunii:

a) actul de conduită interzis de lege;
b) atitudinea psihică a făptuitorului față de actul său de conduită;
c) modificarea pe care comiterea acțiunii ori a inacțiunii interzise de lege o produce în
lumea obiectivă.

252. În ceea ce privește infracțiunile comisive:

a) nu pot fi comise prin omisiune;
b) sunt reprezentate de săvârșirea unui act interzis de lege;
c) pot fi reprezentate doar de infracțiuni de pericol.

253. În dreptul penal român, persoana juridică:

a) nu poate fi subiect activ al infracțiunii;
b) poate fi trasă la răspundere penală, doar dacă este trasă la răspundere persoana fizică care a săvârșit fapta;
c) poate fi atât subiect pasiv, cât și subiect activ al infracțiunii.

254. Referitor la desistare:

a) presupune în mod obligatoriu voința făptuitorului de a renunța la continuarea executării activității infracționale;
b) poate fi independentă de voința făptuitorului;
c) nu este o cauză de nepedepsire a tentativei idonee.

255. Participația penală proprie:

a) presupune unitatea actelor de executare ale tuturor participanților la comiterea infracțiunii;
b) presupune ca toți participanții să comită doar acte specifice coautoratului;
c) presupune unitatea formei de vinovăție a tuturor participanților la comiterea infracțiunii.

256. Pentru a avea forma de participație a instigării, este nevoie ca instigatorul să acționeze:
a) cu aceeași formă de vinovăție ca și autorul;
b) mereu cu intenție directă;
c) atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă.

257. Complicitatea:
a) reprezintă o formă de participație principală față de instigare;
b) nu presupune o contribuție directă a complicelui la comiterea infracțiunii;
 c) reprezintă o formă a participației care poate coexista alături de instigare, în persoana acelui participant.

258. Participația penală improprie:

a) nu este posibilă sub forma coautoratului;
b) presupune ca toți participanții să acționeze cu intenție;
c) este posibilă atunci când autorul acționează fără vinovăție.

259. Infracțiunea continuă:

a) reprezintă o formă a unității legale a infracțiunii;
b) reprezintă o formă a unității naturale a infracțiunii;
c) presupune unitatea subiectului pasiv.

260. Sancțiunea cu închisoarea pentru infracțiunea continuată:

a) se aplică în două etape, maximul special al sancțiunii putând fi depășit cu până la 5 ani;
b) se aplică dintr-o dată, limitele pedepsei majorându-se cu o treime;
c) se aplică dintr-o dată, maximul special al pedepsei putând fi depășit cu până la trei ani.

261. Referitor la infracțiunea complexă:

a) reprezintă o cauză de agravare facultativă a pedepsei;
b) este o formă a unității legale a infracțiunii;
c) se comite doar cu forma de vinovăție a praeterintenției.

262. Concursul material de infracțiuni:

a) își formează conținutul prin comiterea unei acțiuni sau inacțiuni care întrunește elementele constitutive ale mai multor
infracțiuni;
b) poate fi atât omogen, cât și eterogen, în funcție de natura infracțiunilor săvârșite;
c) ia naștere ori de câte ori aceeași persoană comite mai multe acțiuni sau inacțiuni, înainte ca vreuna dintre acestea să
ajungă la cunoștința organelor de urmărire penală.

263. Reprezintă prim termen al recidivei postcondamnatorii:

a) sancțiunea cu închisoarea de 6 luni sau mai mare;
b) pedeapsa cu închisoarea mai mare de 1 an;
c) pedeapsa cu închisoarea de până la 6 luni.

264. Sancțiunea aplicată persoanei fizice aflate în stare de recidivă postexecutorie:

a) se va impune dintr-o dată, limitele speciale ale sancțiunii majorându-se cu jumătate;
b) se adaugă la sancțiunea anterioară;
c) necesită aplicarea unui spor obligatoriu.

265. Conform regulilor de drept penal, recidiva poate fi:

a) permanentă și generală;
b) temporală și exclusiv teritorială;
c) generală și relativă.

266. Nu poate forma al doilea termen al recidivei postcondamnatorii:

a) comiterea unei infracțiuni cu intenție, pentru care legea prevede sancțiunea închisorii mai mare de 3 ani;
b) săvârșirea de către un minor a unei infracțiuni pentru care legea prevede sancțiunea închisorii mai mare de un an;
c) comiterea unei infracțiuni cu praeterintenție pentru care legea prevede sancțiunea închisorii mai mare de un an.
267. În eventualitatea în care avem de a face cu săvârșirea mai multor infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie:
a) se impun regulile privitoare la concursul de infracțiuni, apoi cele ce privesc starea de recidivă pentru sancțiunea
rezultantă și sancțiunea executată;
b) limitele de pedeapsă, pentru fiecare infracțiune nou săvârșită, se majorează cu jumătate;
c) al doilea termen al recidivei va fi format din pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite pentru noile infracțiuni.

268. Pedepsirea pluralității intermediare se realizează:

a) conform regulilor de la concursul de infracțiuni;
b) conform regulilor specifice recidivei postcondamnatorii;
c) după un sistem distinct, prevăzut expres de legea penală.

269. Constrângerea morală poate fi o cauză de neimputabilitate, atunci când:

a) făptuitorul este amenințat cu un pericol pentru sine sau pentru altul, indiferent de gravitatea pericolului;
b) pericolul grav cu care se amenință nu poate fi înlăturat altfel decât prin comiterea faptei;
c) amenințarea privește exclusiv valorile sociale aparținând făptuitorului.

270. Măsura renunțării la aplicarea pedepsei poate fi dispusă:

a) oricărui inculpat, dacă sunt întrunite celelalte condiții prevăzute de lege;
b) doar în cazul persoanei fizice majore;
c) doar în cazul comiterii unei infracțiuni pentru care legea prevede sancțiunea închisorii de până la 5 ani.

271. Statul:
a) poate răspunde penal pentru infracțiunile comise de persoanele desemnate cu atribuții specifice autorității de stat, în
îndeplinirea sarcinilor ce le-au fost atribuite;
b) poate răspunde penal pentru infracțiunile comise în interesul său și de care a luat la cunoștință;
c) nu răspunde penal.

272. Următoarele împrejurări reprezintă circumstanțe agravante legale generale:

a) comiterea infracțiunii prin cruzimi;
b) depășirea limitelor stării de necesitate sau ale legitimei apărări;
c) comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună.

273. În cazul unei infracțiuni intenționate:

a) aceasta nu poate fi comisă de către un iresponsabil din punct de vedere penal;
b) nu poate fi săvârșită de către un minor în vârstă de 15 ani;
c) poate fi săvârșită de către o persoană aflată în incapacitate psihică temporară la
momentul comiterii faptei.

274. Amnistia nu produce efecte asupra:

a) măsurilor de siguranță;
b) pedepselor ce au fost executate;
c) măsurilor complementare.

275. Conform dispozițiilor legale, împăcarea părților:

a) nu poate avea loc în absența acoperirii integrale a prejudiciului produs ca urmare a săvârșirii acelei infracțiuni;
b) se poate face inclusiv prin mandatar cu procură specială;
c) înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, astfel încât partea prejudiciată nu mai poate pretinde despăgubiri
pentru acoperirea prejudiciului.
 276. Reprezintă condiții de admitere a cererii de reabilitare judecătorească:
a) persoana interesată să achite în întregime despăgubirile civile;
b) persoana interesată să nu fi suferit o nouă condamnare în termenul de reabilitare;
c) persoana interesată să fi avut pe durata termenului de reabilitare o bună conduită.

277. Împăcarea părților:

a) înlătură răspunderea penală;
b) nu stinge întotdeauna acțiunea civilă;
c) înlătură caracterul penal al faptei.

278. Circumstanțele atenuante judiciare:

a) odată reținute, determină reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu închisoarea cu o treime;
b) determină coborârea pedepsei sub minimul legal;
c) sunt limitativ prevăzute de lege.

279. Reprezintă cauze de neimputabilitate:

a) împăcarea părților;
b) retragerea plângerii prealabile;
c) iresponsabilitatea.

280. Este considerat în legitimă apărare cel care:

a) respinge un atac verbal injurios;
b) se apără împotriva unui atac material, direct, imediat și injust;
c) din pricina unei tulburări psihice depășește limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu
împrejurările în care s-a produs atacul.

281. Fapta prevăzută de legea penală nu este imputabilă, dacă:

a) fapta este comisă din pricina oricărei constrângeri fizice exercitate asupra făptuitorului;
b) fapta este comisă din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana
făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturată în alt mod;
c) fapta este comisă din cauza amenințării cu pierderea locului de muncă.

282. Tentativa se sancționează:

a) doar în situațiile expres prevăzute de legiuitor;
b) cu o sancțiune cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru
infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât jumătate din minimul general al pedepsei;
c) doar atunci când se produce rezultatul socialmente periculos.

283. Participanții sunt:

a) persoanele care contribuie la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de coautori, instigatori sau
complici;
b) persoanele care contribuie la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală exclusiv în calitate de instigatori sau
complici;
c) orice persoane care, cu intenție sau din culpă, au o contribuție la producerea urmării imediate a infracțiunii.

284. Circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților:

a) doar în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut;
b) doar dacă sunt atenuante;
c) doar dacă sunt agravante.
285. Afișarea hotărârii de condamnare se realizează:
a) în extras, în forma și locul stabilite de instanță, pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni și 1 an;
b) pe cheltuiala persoanei juridice condamnate;
c) pe cheltuiala statului.

286. Infractorul care stăruie pentru a înlătura sau diminua consecințele infracțiunii:
a) beneficiază de o circumstanță atenuantă legală;
b) beneficiază de o circumstanță atenuantă judiciară;
c) nu beneficiază de o circumstanță atenuantă decât dacă înlătură efectiv consecințele infracțiunii.

287. Măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii poate fi revocată.
a) la cerere sau din oficiu;
b) după trecerea unui termen de cel puțin doi ani, dacă temeiurile care au impus luarea ei nu încetat;
c) numai la cerere.

288. Sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile periculoase;
b) bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală;
c) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar dacă
aparțin unei alte persoane, și aceasta nu a cunoscut scopul folosirii lor de către infractor.

289. Executarea pedepsei cu închisoarea, atunci când aceasta înlocuiește pedeapsa detențiunii pe viață:
a) se prescrie în 20 ani;
b) se prescrie în 30 ani;
c) este imprescriptibilă.

290. În cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibilă din pricina modului cum a fost concepută executarea faptei:
a) nu există tentativă;
b) se realizează o tentativă idonee;
c) se realizează o tentativă imperfectă.

291. În eventualitatea în care actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului reprezintă
o altă infracțiune, se aplică:
a) pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune;
b) pedeapsa pentru tentativă la infracțiunea de la care s-a desistat;
c) pedeapsa pentru concursul de infracțiuni.

292. Trebuie dovedit raportul de cauzalitate în cazul:

a) infracțiunilor formale;
b) infracțiunilor formale săvârșite prin inacțiune;
c) infracțiunilor de rezultat.

293. Temeiul răspunderii penale este:

a) comiterea unei fapte prevăzute de legea penală;
b) comiterea unei infracțiuni;
c) comiterea unei fapte cu vinovăție.

294. Tentativa la o infracțiune pedepsită cu închisoarea se sancționează cu:

 a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată;
b) o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată;
c) pedeapsa amenzii.

295. Tentativa imperfectă se caracterizează printre altele, prin:

a) întreruperea activității infracționale;
b) defectuozitatea și imperfecțiunile mijloacelor folosite;
c) insuficiența mijloacelor folosite.

296. Consecințele juridice ale unei infracțiuni continuate sunt legate de:
a) data la care s-a consumat infracțiunea;
b) momentul realizării primei acțiuni sau inacțiuni din cuprinsul infracțiunii continuate;
c) momentul epuizării infracțiunii.

297. Complicele este persoana care comite fapta cu vinovăție, sub forma:
a) intenției directe;
b) praeterintenției;
c) culpei.

298. Actele de executare, în cazul infracțiunii continuate, sunt comise:

a) la intervale de timp diferite;
b) concomitent;
c) succesiv.

299. Infracțiunea continuată se comite:

a) doar cu intenție directă;
b) cu intenție;
c) atât cu intenție, cât și din culpă.

300. Atacul, în ceea ce privește legitima apărare, poate consta în:

a) o inacțiune;
b) o denunțare calomnioasă;
c) un șantaj.

301. Este retroactivă legea prin care:

a) este stabilit un nou regim de executare a pedepselor;
b) sunt stabilite noi pedepse accesorii;
c) sunt amnistiate, respectiv grațiate anumite infracțiuni.

302. Nu există infracțiuni fără:

a) obiect juridic;
b) obiect material;
c) prejudicii.

303. Infracțiunile de pericol:

a) nu au în niciun caz obiect material;
b) nu pot fi săvârșite prin omisiune;
c) pot fi săvârșite în coautorat.
 304. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune:
a) doar dacă legea prevede;
b) elementul material constă într-o acțiune;
c) elementul material constă într-o inacțiune.

305. Tentativa nu este posibilă:

a) la infracțiunile omisive proprii;
b) la infracțiunile comisive prin omisiune;
c) la infracțiunile cu subiect activ special.

306. Pentru sancționarea tentativei, legea a prevăzut reducerea limitelor la:

a) pedeapsa închisorii;
b) măsurile educative;
c) pedepsele complementare.

307. Instigarea:
a) este întotdeauna anterioară săvârșirii faptei;
b) nu determină săvârșirea faptei;
c) poate apărea și în timpul săvârșirii faptei sau chiar anterior.

308. Complicitatea la o infracțiune poate fi reținută în concurs ideal cu:

a) tăinuirea;
b) favorizarea;
c) complicitatea la o altă infracțiune care se află în raport de conexitate cu prima.

309. În cazul coautoratului:

a) acțiunea trebuie să fie concomitentă;
b) actele fiecărui autor trebuie să fie apte să producă rezultatul tipic al infracțiunii;
c) activitatea coautorilor poate fi succesivă.

310. În conținutul infracțiunii complexe:

a) intră obligatoriu mai multe infracțiuni omogene;
b) poate intra o altă infracțiune complexă;
c) care este comisă din culpă, poate fi absorbită o infracțiune intenționată.

311. La concursul ideal:

a) unele infracţiuni pot fi săvârșite cu intenție directă, altele cu intenție indirectă sau din culpă;
b) ambele infracțiuni trebuie săvârșite cu intenție directă;
c) nu se poate ca toate infracțiunile să fie săvârșite din culpă.

312. Legitima apărare nu poate fi invocată de autorul unei infracțiuni:

a) săvârșite cu intenție;
b) săvârșite cu intenție depășită;
c) evaziune fiscală.

313. În cazul legitimei apărări, atacul:

a) constă numai într-o inacțiune;
b) poate fi și verbal sau scris;
c) poate consta într-o acțiune sau inacțiune.
 314. În ipoteza constrângerii morale, răul cu care se amenință trebuie:
a) să fie iminent sau eventual;
b) să nu privească doar persoana făptuitorului;
c) să fie inevitabil.

315. Se poate reține existența cazului fortuit:

a) în timpul unei inundații, dacă o persoană vatămă pe alta pentru a se scăpa pe sine de la înec;
b) în timpul unei avalanșe, dacă se produce o vătămare corporală a unui schior;
c) atunci când o persoană rănește pe alta din cauza unui defect de fabricație al instrumentului cu care lucra.

316. Amnistia poate fi dispusă;

a) de Președintele României, dacă are caracter individual;
b) de Parlament, prin lege ordinară;
c) de Parlament, prin lege organică.

317. Reabilitarea:
a) nu produce efecte retroactive doar cu privire la condamnările pronunțate în străinătate;
b) produce efecte retroactiv;
c) se poate constata cu privire la toate condamnările pe care le-a suferit o persoană.

318. Internarea într-un centru educativ:

a) nu se poate dispune dacă minorul a împlinit vârsta de 17 ani;
b) nu poate fi revocată înainte de împlinirea vârstei de 18 ani;
c) nu se poate dispune alături de sancțiunea amenzii administrative.

319. Pentru a se dispune măsura confiscării speciale:

a) bunul trebuie să fie în posesia infractorului;
b) persoana în cauză trebuie să fi comis o faptă prevăzută de legea penală;
c) trebuie avută în vedere situația financiară a infractorului.

320. Intenția indirectă și praeterintenția sunt:

a) forme mixte de vinovăție;
b) forme de vinovăție la care rezultatul produs nu este urmărit;
c) forme de vinovăție care pot fi asimilate cu intenția directă.

321. Subiectul pasiv general al infracțiunii este:

a) exclusiv statul;
b) exclusiv persoana fizică față de care s-a produs urmarea imediată prevăzută de norma incriminatoare;
c) exclusiv persoana fizică sau juridică prevăzută de norma incriminatoare.

322. Desistarea:
a) este o cauză de nepedepsire cu caracter in personam;
b) trebuie să intervină înainte de descoperirea faptei;
c) constituie o cauză de nepedepsire și cu privire la complicii anteriori.

323. În cazul tentativei ca formă atipică a infracțiunii:

a) latura obiectivă nu se realizează integral;
b) latura subiectivă nu se realizează integral;
 c) latura subiectivă se realizează integral.

324. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se poate aplica:

a) numai pe lângă pedeapsa închisorii;
b) numai pe lângă pedeapsa rezultantă în cazul concursului de infracțiuni;
c) atât pe lângă pedeapsa închisorii, cât și a amenzii.

325. Constituie condiții ale amânării aplicării pedepsei:

a) acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
b) săvârșirea anterior a unei infracțiuni dezincriminate;
c) durata pedepsei principale stabilită de instanță.

326. Infracțiunea intenționată descoperită în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei formează împreună cu
infracțiunea anterioară:
a) orice formă a pluralității de infracțiuni;
b) o anume formă a pluralității de infracțiuni;
c) nu formează nicio formă a pluralității de infracțiuni reglementată de Codul penal.

327. Anularea amânării pedepsei se dispune atunci când pentru infracțiunea săvârșită până la amânarea aplicării pedepsei s-a
aplicat:
a) numai pedeapsa închisorii;
b) pedeapsa închisorii sau amenzii;
c) amenda care însoțește pedeapsa închisorii.

328. Conduita avută de infractor anterior săvârșirii infracțiuni constituie:

a) criteriu general de individualizare a pedepsei;
b) circumstanță atenuantă judiciară;
c) condiție a renunțării la aplicarea pedepsei.

329. Condiția “instanța să aibă convingerea că bunurile provin din activitatea infracțională“ în cazul confiscării
extinse se presupune:
a) că instanța este convinsă pe deplin, pe baza unor probe;
b) dovedirea legăturii nemijlocite dintre infracțiune și bunurile supuse confiscării;
c) că probe din dosar îndreptățesc suspiciunea provenienței bunurilor licite din activitatea infracțională.

330. Pedeapsa accesorie:

a) se pune în executare la data liberării condiționate din pedeapsa detențiunii pe viață;
b) se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii;
c) nu se referă la interzicea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României.

331. Când infracțiunea sancționată cu pedepse alternative a fost comisă în participație:

a) se aplică obligatoriu tuturor participanților același gen de pedeapsă;
b) se aplică participanților pedepse alternative diferite ca gen;
c) se aplică participanților pedeapsa aplicată autorului.

332. În cazul circumstanței atenuante a provocării:

a) actul de provocare care a determinat o puternică tulburare sau emoție este condiționat de forma de vinovăție;
b) actul provocării nu este condiționat de persoana împotriva căreia a fost îndreptat;
c) actul provocării nu poate coexista cu o cauză care înlătura răspunderea penală.
 333. În cazul minorului care comite o infracțiune continuată:
a) instanța pronunță întotdeauna o pedeapsă, al cărei cuantum se stabilește în funcție de numărul actelor materiale
săvârșite;
b) acesta nu va răspunde penal dacă toate actele au loc înainte de împlinirea vârstei de 14 ani;
c) minorul nu poate comite o infracțiune continuată deoarece aceasta presupune existența intenției.

334. Minorul care comite o infracțiune:

a) nu i se pot aplica, în nicio situație, pedepse;
b) i se pot aplica pedepse, dar doar cele principale, și exclusiv dacă este judecat ulterior împlinirii vârstei de 16 ani;
c) nu i se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, decât atunci când își dă în mod clar acordul.

335. În cazul comiterii unei infracțiuni de către un minor:

a) constatarea circumstanței atenuante legale a provocării duce la imposibilitatea aplicării unei măsuri educative privative
de libertate;
b) în măsura în care aceasta este săvârșită în formă continuată, limitelor măsurilor educative se majorează cu jumătate;
c) cauzele de atenuare și agravare sunt avute în vedere la alegerea măsurii educative și produc efecte între limitele
prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă.

336. Pentru a răspunde penal o persoană juridică este necesar ca:

a) infracțiunea să fie săvârșită exclusiv în realizarea obiectului de activitatea al acesteia;
b) infracțiunea de care este acuzată să fie săvârșită în realizarea obiectului său de activitate sau în interesul ori în numele
persoanei juridice;
c) infracțiunea de care este acuzată să fie săvârșită în legătură cu aceasta, în unul dintre imobilele ce se află în proprietatea
sa, de exemplu.

337. În cazul infracţiunii de încălcare a solemnităţii şedinţei de judecată:

a) persoana juridică poate fi autor al faptei deoarece poate fi chemată în judecată;
b) persoana juridică poate fi trasă la răspundere penală ca autor al faptei doar dacă este reprezentat de administratorul
său;
c) nu se poate imagina posibilitatea comiterii faptei de către persoana juridică în calitate de autor.

338. Termenele de prescripţie a răspunderii penale:

a) încep să curgă, în principiu, de la data săvârşirii infracţiunii;
b) curg întotdeauna de la momentul producerii rezultatului;
c) curg în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii primei acţiuni sau inacţiuni.

339. Termenul de prescripţie a răspunderii penale:

a) nu este susceptibil de suspendări sau întreruperi;
b) se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedura în cauză;
c) se suspendă exclusiv în cazul în care intervine o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat, care împiedică punerea în
mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal;

340. În cazul împăcării:

a) aceasta poate interveni in cazul oricărei infracţiuni, dar exclusiv dacă persoana vătămată este majoră;
b) aceasta nu determina şi stingerea acţiunii civile;
c) efectele produse sunt limitate la persoanele între care aceasta intervine.

341. Potrivit Codului penal, sunt cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei;
a) reabilitarea de drept
b) legitima apărare;
c) prescripţia executării pedepsei.

342. În cazul graţierii:

a) efectul acesteia poate consta în comutarea pedepsei în una mai grea;
b) se poate dispune graţierea executării măsurii de siguranţă a confiscării extinse;
c) aceasta nu are nicio implicaţie asupra drepturilor persoanei vătămate.

343. Reabilitarea:
a) se aplică atât în cazul majorilor care au fost condamnaţi, cât şi ai minorilor, dar doar în situaţia în care au executat o
măsură de siguranţă privativă de libertate;
b) în cazul persoanei juridice, poate fi de drept sau judecătorească;
c) intervine de drept în cazul unei pedepse cu amenda în cuantum de 200 lei.

344. În cazul persoanelor fizice, termenul de reabilitare curge:

a) de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
b) de la dată când a luat sfârşit executarea pedepsei accesorii;
c) în caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de
supraveghere.

345. În caz de condamnări succesive:

a) termenele de reabilitare se calculează separat, pentru fiecare pedeapsă în parte, de la momentul executării integrale a
acesteia;
b) termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi curge de la data executării ultimei pedepse;
c) termenele de reabilitare se cumulează, dar curg de la momentul prescripţiei executării primei pedepse aplicate.

346. În cazul reabilitării:

a) aceasta nu poate fi înlăturată în nicio situaţie, fiind un drept absolut al persoanei condamnate;
b) măsurile de siguranţă neexecutate nu se mai pot pune în aplicare;
c) aceasta nu are ca urmare redarea gradului militar pierdut.

347. Poate fi reţinută comiterea infracţiunii de vionta în măsura în care persoană agresată este:
a) tatăl cumnatei autorului faptei;
b) străbunicul autorului, dar doar în măsura în care are locuinţă comună;
c) fiul autorului dintr-o căsătorie anterioară.

348. Infracţiunea continuată presupune:

a) unitatea de rezoluţie;
b) unitatea de acţiune sau inacţiune;
c) unitatea de obiect material.

349. Este o infracţiune complexă:

a) lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte;
b) tâlhăria;
c) vătămarea corporală din culpă.

350. În cazul concursului de infracţiuni:

a) nu interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvârşite infracţiunile;
b) nu interesează dacă toate infracţiunile sunt săvârşite de aceeaşi persoană sau de persoane diferite;
c) infractorul trebuie să fie major.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

351) Din perspectiva legii penale, prin teritoriu înțelegem:

a) suprafața terestră, apele cuprinse între frontiere, marea teritorială;
b) suprafața terestră, zona economică exclusivă, navele și aeronavele care le traversează;
c) orice țară a Uniunii Europene.

352) Aplicarea legii penale față de infracțiunile săvârșite pe teritoriul țării noastre este:
a) obligatorie doar în cazul în care făptuitorul este cetățean român;
b) obligatorie doar în cazul în care fapta este sancționată cu pedeapsa închisorii;
c) exclusivă și necondiționată de nicio condiție.

353) Dacă o infracțiune de omor a fost comisă pe teritoriul Poloniei de către un apatrid cu domiciliul în România,
împotriva unei persoane ce are cetățenia română, legea penală română:
a) nu se aplică, fiind incidentă doar legea penală poloneză;
b) se aplică în temeiul principiului personalității;
c) se aplică în baza principiului realității.

354) Când prin intermediul unei legi noi este incriminată o faptă care anterior era prevăzută drept contravenție, legea
nouă:
a) este ultraactivă;
b) se aplică doar pentru viitor, în baza principiului activității;
c) este retroactivă.

355) Momentul în funcție de care se stabilește legea penală aplicabilă coincide cu:
a) momentul comiterii faptei de către autor;
b) momentul săvârșirii actului de către complice;
c) momentul comiterii actelor de instigare.

356) Este retroactivă legea prin care:

a) sunt stabilite pedepse complementare noi;
b) sunt stabilite pedepse accesorii noi;
c) sunt amnistiate, respectiv grațiate anumite infracțiuni.

357) Este considerată lege penală mai favorabilă, legea nouă care:
a) micșorează maximul special;
b) limitează sfera subiecților pasivi;
c) prevede numai sancțiuni cu închisoarea, în locul sancțiunilor alternative, închisoare sau
amendă.

358) În cazul unei succesiuni a legilor în timp, stabilirea legii penale mai favorabile se realizează prin analiza:
a) condițiilor de tragere la răspundere penală;
b) exclusiv a minimului special al sancțiunilor prevăzute în legile succesive;
c) exclusiv a maximului special al sancțiunilor prevăzute în legile succesive.

359) Legea penală este ultraactivă:

a) numai în cazul legii penale temporare;
b) în cazul legii penale mai favorabile și al legii penale temporare;
c) în cazul măsurilor de siguranță și al măsurilor de educative.

360) Prin lege penală temporară, înțelegem:

a) actul normativ care prevede momentul intrării în vigoare;
b) actul normativ care prevede momentul ieșirii din vigoare;
c) actul normativ ce se aplică doar pentru o perioadă de maxim 30 de zile.

361) Nu există infracțiuni fără:

a) obiect juridic;
b) obiect material;
c) prejudicii.

362) În cazul intenției indirecte, făptuitorul prevede:

a) numai o urmare;
b) cel puțin două urmări;
c) cel mult două urmări.

363) Persoana juridică poate fi condamnată:

a) pentru o infracțiune săvârșită în stare de recidivă;
b) numai dacă persoanele din conducere au fost achitate;
c) numai dacă persoanele din conducere au fost condamnate.

364) Reprezintă o infracțiune cu subiecți activi plurali:

a) amenințarea;
b) tăinuirea;
c) evadarea în forma tip.

365) Intenția depășită:

a) poate reprezenta latura obiectivă a unei infracțiuni de obicei;
b) o întâlnim doar la infracțiunile omisive;
c) cuprinde o primă consecință intenționată.

366) Scopul infracțiunii:

a) este întotdeauna un element circumstanțial agravant;
b) nu este obligatoriu să fie îndeplinit pentru ca infracțiunea să fie consumată;
c) poate fi întâlnit numai în cazul infracțiunilor comise cu intenție depășită.

367) Tentativa nu este posibilă la :

a) infracțiunile complexe;
b) infracțiunile omisive;
c) infracțiunile de obicei.

368) Pentru sancționarea tentativei, legea a prevăzut reducerea limitelor la:

a) pedeapsa închisorii;
b) măsurile educative;
c) pedepsele complementare.

369) Tentativa perfectă:

a) mai este denumită și fără efect;
b) constă în nepunerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea;
c) constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, dar executarea nu
este dusă la bun sfârșit.

370) Desistarea nu este posibilă în cazul tentativei:

a) întrerupte;
b) perfecte;
c) neterminate.

371) În cazul pluralității naturale:

a) unii participanți pot fi complici;
b) unii participanți pot fi instigatori;
c) toți participanții au calitatea de autor.

372) La pluralitatea constituită:

a) unii participanți pot fi complici;
b) unii participanți pot fi instigatori;
c) toți participanții au calitatea de autor.

373) În cazul participației proprii:

a) participanții acționează cu acceași formă de vinovăție;
b) participanții acționează cu forme de vinovăție diferite;
c) participanții acționează fără vinovăție.

374) Complicitatea se realizează:

a) din culpă;
b) doar cu intenție directă;
c) cu intenție directă, intenție indirectă și praeterintenție.

375) Complicitatea:
a) implică în mod obligatoriu un ajutor material;
b) poate consta și în informații oferite autorului infracțiunii;
c) poate consta în ajutor moral după săvârșirea infracțiunii.

376) Instigatorul nu va fi tras la răspundere penală ca participant dacă autorul:

a) nu săvârșește o tentativă pedepsită;
b) săvârșește o infracțiune fără vinovăție;
c) săvârșește o infracțiune din culpă.

377) Reprezintă o formă a unității naturale de infracțiune:

a) infracțiunea continuă;
b) infracțiunea continuată;
c) infracțiunea de obicei.

378) Legea penală reglementează un regim special de sancționare pentru infracțiunea:

a) progresivă;
b) continuă;
c) continuată.

379) Reprezintă o formă a infracțiunii complexe:

a) furtul;
b) tâlhăria;
c) vătămarea corporală din culpă.

380) Referitor la legitima apărare, atacul :

a) este reprezentat doar de o acțiune;
b) poate fi atât verbal cât și scris;
c) poate fi reprezentat de o acțiune sau o inacțiune.
381) Excesul neimputabil reprezintă:
a) o cauză care înlătură răspunderea penală;
b) o cauză de neimputabilitate;
c) o circumstanță atenuantă legală.

382) În cazul constrângerii morale, răul cu care se amenință trebuie:

a) să fie iminent sau eventual;
b) să nu privească doar persoana făptuitorului;
c) să fie inevitabil.

383) Cazul fortuit:

a) produce efecte in rem;
b) produce efecte in personam;
c) înlătură în toate cazurile răspunderea civilă.

384) Iresponsabilitatea produce efecte:

a) in rem;
b) in personam;
c) in rem sau in personam , în funcție de împrejurările în care se săvârșește fapta.

385) Prescripția răspunderii penale:

a) produce efecte similare cu cele ale grațierii;
b) produce efecte similare cu cele ale amnistiei;
c) nu înlătură pedepsele accesorii.

386) Pe durata termenului de prescripție a executării pedepsei cu închisoarea:

a) nu se pot executa pedepsele accesorii;
b) nu se execută nicio pedeapsă complementară;
c) poate să intervină amnistia.

387) Prescripția înlătură răspunderea penală dacă termenul de prescripție prevăzut de lege este depășit, oricâte
întreruperi ar interveni:
a) cu o jumătate;
b) încă o dată;
c) cu două treimi.

388) Împăcarea :
a) poate interveni numai pentru infracțiunile pentru care acțiunea se pune în mișcare la plângerea prealabilă;
b) nu poate interveni în niciun caz dacă acțiunea a fost pusă în mișcare din oficiu;
c) poate avea loc printr-un înscris autentic.

389) Grațierea individuală :

a) este necondiționată;
b) are efecte asupra măsurilor de siguranță;
c) are efecte asupra măsurilor educative neprivative de libertate.

390) Sancțiunea cu detențiunea pe viață:

a) este prevăzută obligatoriu alternativ cu sancțiunea închisorii;
b) poate fi prevăzută alternativ cu sancțiunea amenzii;
c) nu poate să fie aplicată unui inculpat ce a împlinit vârsta de 65 ani.

391) În ceea ce privește concursul cu conexitate consecvențională:

a) prima faptă trebuie comisă cu intenție;
b) prima faptă trebuie comisă din culpă;
c) a doua faptă trebuie comisă cu intenție directă.

392) Referitor la concursul ideal:

a) unele infracțiuni pot fi comise cu intenție directă, altele cu intenție indirectă ori din culpă;
b) ambele infracțiuni trebuie comise cu intenție directă;
c) nu este posibil ca toate faptele să fie comise din culpă.

393) Reabilitarea de drept:

a) nu operează în situația persoanelor juridice;
b) intervine în cazul condamnării unei persoane fizice la pedeapsa cu închisoarea de 2 ani;
c) intervine în termen de 3 ani de la grațierea sancțiunii cu amenda.

394) Reabilitarea:
a) produce efecte asupra măsurilor de siguranță;
b) produce efecte retroactive;
c) se poate constata cu privire la toate condamnările suferite de o persoană fizică.

395) Reprezintă o circumstanță atenuantă personală:

a) excesul scuzabil;
b) excesul justificat;
c) beția voluntară completă.

396) În ceea ce privește persoana juridică:

a) nu i se pot aplica pedepse accesorii;
b) nu i se pot aplica măsuri de siguranță;
c) nu i se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziții publice pe o durată
de la unu la trei ani.

397) Pedeapsa accesorie:

a) poate avea o durată mai mare decât pedeapsa principală;
b) nu poate avea o durată mai mare decât pedeapsa principală;
c) are mereu aceeași durată ca și pedeapsa închisorii pe lângă care se aplică.

398) Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, riposta la actul de provocare:

a) trebuie comisă doar cu intenție directă;
b) trebuie săvârșită doar din culpă cu prevedere;
c) poate fi ulterioară provocării.

399) Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atrage suspendarea:

a) de drept a măsurilor de siguranță;
b) executării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege;
c) executării pedepsei închisorii.

400) Circumstanțele agravante, nu au efecte asupra:

a) pedepselor complementare;
b) pedepselor accesorii;
c) măsurilor de siguranță.

401) Inculpatului minor (15 ani) îi poate fi aplicată:

a) o pedeapsă complementară;
b) o pedeapsă cu închisoarea;
c) o măsură de siguranță.

402) Internarea într-un centru educativ:

a) nu se poate dispune dacă minorul a împlinit vârsta de 17 ani;
b) nu poate fi revocată înainte de împlinirea vârstei de 18 ani;
c) nu se poate dispune alături de sancțiunea amenzii administrative.

403) Supravegherea nu poate fi luată față de infractorul minor:

a) cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani;
b) care nu a împlinit 14 ani;
c) care a împlinit 17 ani.

404) În situația în care un minor (16 ani) comite trei infracțiuni concurente, instanța de judecată:
a) trebuie să impună fie doar pedepse, fie doar măsuri educative;
b) impune o singură măsură educativă;
c) poate impune o pedeapsă mai mare de 20 ani.

405) Măsura internării medicale:

a) se impune doar pe o perioadă determinată;
b) nu poate fi impusă dacă fapta nu este infracțiune;
c) nu poate fi impusă alături de obligarea la tratament medical.

406) Măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii nu poate fi dispusă:
a) alături de pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie;
b) pe o perioadă mai mică de un an;
c) dacă fapta nu este infracțiune.

407) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României:
a) are caracter personal;
b) poate fi impusă dacă fapta nu este infracțiune;
c) nu poate fi revocată.

408) Pentru a se putea dispune măsura confiscării speciale:

a) bunul trebuie să fie în posesia infractorului;
b) persoana respectivă trebuie să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
c) trebuie avută în vedere situația financiară a făptuitorului.

409) În ceea ce privește infracțiunile comise pe teritoriul României, legea penală română:
a) se aplică doar făptuitorilor cetățeni români;
b) nu se aplică făptuitorilor cetățeni străini;
c) se aplică făptuitorilor cetățeni români sau străini.

410) Desistarea :
a) este o cauză de nepedepsire cu caracter in personam;
b) trebuie să intervină înainte de descoperirea faptei;
c) reprezintă o cauză de nepedepsire și cu referire la complicii anteriori.

411) Excesul scuzabil:

a) este o circumstanță atenuantă specială;
b) este o cauză de neimputabilitate;
c) poate fi reținut și în sarcina unei persoane juridice.
412) Pedepsele complementare aplicate persoanei juridice:
a) nu se prescriu;
b) se pot dispune indiferent de cuantumul pedepsei principale;
c) se prescriu într-un termen de 5 ani.

413) Complicitatea:
a) poate conduce la reținerea unei circumstanțe agravante generale;
b) nu este absorbită de instigare;
c) poate fi reținută în concurs ideal cu tăinuirea.

414) Pentru a se reține circumstanța provocării, actul de provocare:

a) poate fi comis din culpă;
b) nu trebuie să fie comis de către o persoană iresponsabilă în nicio situație;
c) trebuie să fie îndreptat doar împotriva celui care invocă provocarea.

415) Amenda care însoțește pedeapsa închisorii:

a) se poate dispune chiar dacă s-a impus amânarea aplicării pedepsei;
b) nu se poate dispune dacă s-a stabilit amânarea aplicării pedepsei;
c) nu se poate dispune dacă s-a stabilit suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

416) În ce situație prescripția nu înlătură răspunderea penală:

a) în cazul infracțiunilor contra umanității;
b) pentru orice infracțiune;
c) în cazul infracțiunilor de fals.

417) Printre efectele amnistiei, se numără:

a) înlătură răspunderea penală;
b) înlătură executarea măsurilor de siguranță;
c) restituirea amenzii plătite anterior intrării în vigoare a legii de amnistie.

418) În cazul în care X plătește amenda, însă ulterior intervine o lege de amnistie pentru fapta la care a fost condamnat:
a) amenda nu se restituie;
b) amenda se restituie;
c) amenda se restituie în procent de 1/2.

419) Când legea prevede pentru acea faptă o sancțiune mai mare de 15 ani închisoare, care este termenul de prescripție
al răspunderii penale:
a) 15 ani;
b) 10 ani;
c) 8 ani.

420) Este obligatorie aplicarea legii penale mai favorabile intervenită după judecarea definitivă a cauzei:
a) dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii și pedeapsa amenzii alternativ cu închisoarea;
b) când până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai
ușoară, iar sancțiunea aplicată depășește maximul special prevăzut în legea nouă, mai favorabilă;
c) în cazul măsurilor educative neexecutate, dar care au corespondent în legea nouă, indiferent dacă aceasta este mai
favorabilă.

421) Tentativa perfectă:

a) presupune că urmarea socialmente periculoasă nu se produce, datorită unor cauze dependente sau independente de
voința făptuitorului;
b) nu este posibilă la infracțiunile de pericol concret;
c) nu este posibilă la infracțiunile de pericol abstract.

422) Comiterea unei fapte penale de către un minor cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani care nu are discernământ:
a) atrage aplicabilitatea dispozițiilor privind minoritatea;
b) atrage aplicabilitatea dispozițiilor privind iresponsabilitatea;
c) atrage aplicarea unei măsuri educative neprivativă de libertate.

423) Constrângerea fizică, spre deosebire de starea de necesitate:

a) presupune că făptuitorul poate opta, între a realiza acțiunea de salvare, ori a lăsa pericolul să-și producă efectele;
b) poate fi determinată de un eveniment, nu și de un animal;
c) nu are efecte asupra caracterului ilicit al faptei.

424) Dacă Z este atacat, însă atacatorul se retrage, iar în timp ce acesta se retrage în fugă, îi este aplicată o lovitură cu
bâta pe spate de către Z:
a) se poate reține, legitima apărare;
b) se poate reține, starea de necesitate;
c) nu se va reține nicio cauză justificativă.

425) În cazul stării de necesitate, pericolul:

a) poate fi urmarea unei acțiuni culpabile comisă de către cel ce invocă cauza justificativă;
b) trebuie să fie inevitabil, caracter care se apreciază in abstracto;
c) poate fi provocat de un animal.

426) Nu reprezintă o trăsătură esențială a infracțiunii:

a) antijuridicitatea;
b) pericolul social;
c) imputabilitatea.

427) Persoana juridică:

a) are o răspundere penală generală și directă, exclusă însă de răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la
comiterea aceleiași fapte;
b) poate participa la infracțiuni în calitate de autor, coautor, complice sau instigator;
c) poate fi subiect activ al infracțiunii de evadare.

428) Legitima apărare:

a) înlătură caracterul ilicit al faptei;
b) înlătură inclusiv vinovăția, sub forma imputabilității faptei;
c) nu produce efecte și asupra celorlalți participanți la comiterea faptei.

429) Pentru a se reține legitima apărare:

a) atacul trebuie să fie justificat;
b) comiterea faptei trebuie să fie singura cale pentru a înlătura atacul;
c) apărarea trebuie să fie precedată de atac.

430) Referitor la amânarea aplicării pedepsei:

a) poate fi dispusă chiar dacă infractorul nu și-a exprimat acordul pentru a presta o muncă în folosul comunității;
b) termenul de supraveghere este de 5 ani;
c) termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se dispune amânarea
aplicării pedepsei.

431) Referitor la reabilitare:

a) aceasta nu intervine în nicio situație în cazul unei persoane condamnate care a decedat până la împlinirea termenului de
reabilitare;
b) pentru persoana condamnată la pedeapsa cu amenda, termenul începe să curgă din momentul achitării acesteia;
c) în caz de suspendare sub supraveghere a pedepsei, termenul începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.

432) Referitor la prescripția executării pedepsei:

a) se întrerupe și prin săvârșirea unei noi infracțiuni;
b) nu se întrerupe în nicio situație;
c) cursul termenului de prescripție nu se întrerupe prin începerea executării pedepsei.

433) Printre măsurile de siguranță se numără:

a) confiscarea specială;
b) supravegherea;
c) asistarea zilnică.

434) Consemnarea la sfârșit de săptămână:

a) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 16-20 de săptămâni;
b) se dispune pe o perioadă nelimitată;
c) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 4-12 săptămâni.

435) Asistarea zilnică:

a) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 7 și 12 luni;
b) se dispune pe o perioadă nelimitată;
c) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni.

436) Supravegherea:
a) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 6 luni;
b) se dispune pe o perioadă nelimitată;
c) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 7 și 12 luni.

437) Amânarea aplicării pedepsei:

a) nu produce efecte asupra măsurilor de siguranță prevăzute în hotărâre;
b) produce efecte asupra măsurilor de siguranță prevăzute în hotărâre;
c) produce efecte asupra obligațiilor civile prevăzute în hotărâre.

438) În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere:

a) termenul de supraveghere este cuprins între 2 și 4 ani;
b) termenul de supraveghere este întotdeauna egal cu pedeapsa pronunțată de către instanță;
c) termenul de supraveghere este întotdeauna mai mare decât pedeapsa pronunțată de către
instanța de judecată.

439) În cazul amânării aplicării pedepsei:

a) termenul de supraveghere începe să curgă de la data comiterii infracțiunii;
b) termenul de supraveghere începe să curgă de la data pronunțării hotărârii în primă instanță;
c) termenul de supraveghere începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii.

440) În cazul renunțării la aplicarea pedepsei:

a) instanța nu e obligată să aplice un avertisment;
b) instanța va aplica un avertisment în mod obligatoriu;
c) în caz de concurs de infracțiuni, se va aplica un avertisment pentru fiecare faptă ce formează obiectul acelui concurs de
infracțiuni.
441) În cazul circumstanțelor agravante:
a) în cazul amenzii, poate fi aplicat un spor de 1/2 din maximul special al acesteia;
b) în cazul închisorii, poate fi aplicat un spor de până la 10 ani, care nu poate depăși 1/2 din maximul special;
c) în cazul amenzii, se poate aplica un spor de cel mult 1/3 din maximul special.

442) În caz de constatare a circumstanțelor atenuante:

a) reducerea limitelor de pedeapsă se poate face de 3 ori dacă se rețin mai multe circumstanțe atenuante;
b) în cazul în care pedeapsa este detențiunea pe viață, aceasta este înlocuită cu închisoarea cuprinsă între 15 și 25 ani;
c) în cazul în care pedeapsa este detențiunea pe viață, aceasta este înlocuită cu închisoarea cuprinsă între 10 și 20 ani.

443) Se reține existența unui concurs de infracțiuni:

a) în situația comiterii a două sau mai multor infracțiuni;
b) în situația comiterii a două infracțiuni cu aceeași formă de vinovăție;
c) în situația comiterii a două sau mai multor infracțiuni înainte ca infractorul să fi fost definitiv condamnat pentru vreuna
din ele.

444) Pericolul din structura stării de necesitate trebuie:

a) să nu fie imediat;
b) să fie generat de un animal;
c) să fie necesar.

445) Se poate reține existența cazului fortuit:

a) în timpul unei inundații, dacă o persoană vatămă pentru a se scăpa pe sine de la înec;
b) în timpul unei avalanșe, dacă se produce o vătămare corporală a unui schior;
c) atunci când o persoană rănește pe alta din cauza unui defect de fabricație al instrumentului cu care lucra.

446) Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunii de :

a) vătămare corporală;
b) ucidere din culpă;
c) tâlhărie urmată de moartea victimei.

447) Grațierea individuală:

a) este postcondamnatorie;
b) poate fi antecondamnatorie;
c) are efecte asupra laturii civile a procesului penal.

448) Degradarea militară:

a) se aplică obligatoriu când pedeapsa principală aplicată este închisoarea de 10 ani;
b) poate fi aplicată direct pe lângă pedeapsa rezultantă de 20 ani de închisoare;
c) operează imediat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

449) În cazul reabilitării:

a) aceasta nu poate fi anulată în nicio situație, fiind un drept absolut al persoanei condamnate;
b) măsurile de siguranță neexecutate nu se mai pot pune în aplicare;
c) aceasta nu are ca urmare redarea gradului militar pierdut.

450) Este funcționar public în înțelesul legii penale:

a) judecătorul, indiferent de instanța în cadrul căreia își desfășoară activitatea;
b) avocatul;
c) mediatorul.