UNIVERSITATEA ”DANUBIUS” GALAȚI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

FACULTATEA DE DREPT
DREPT PROCESUAL PENAL-II
Student CARP BOGDAN ALECU

TEMA NR. 2

Descrieti etapele principale ale urmarii penale si trasaturile acestei faze a

procesului penal.

1. Etapele urmarii penale:

Începerea urmăririi penale IN REM

Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi se constată că

nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute
la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu
privire la faptă, urmărire penală denumita și IN REM. Începerea urmăririi penale se
dispune prin ordonanţă care cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin.
(2) lit. a) -c) şi g). Ordonanța de începere a urmăririi penale IN REM, se efectuează de
către organul de cercetare penală și nu este supusă confirmării de către procurorul
care supraveghează activitatea de cercetare penală.

Efectuarea în continuare a urmăririi penale(IN PERSONAM)- persoana cercetată

dobândește calitatea de suspect

 Ordonanţa de începere a urmăririi penale (IN PERSONAM), emisă de organul

de cercetare penală este supusă confirmării, în termen de trei zile de la data efectuării
în continuare a urmăririi penale față de sustpect, prin efectuarea unei menţiuni pe
aceasta de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală.

 După începerea urmăririi penale, organele de cercetare penală strâng şi

administrează probele, atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului ori
inculpatului.  Organul de urmărire penală se pronunţă, prin ordonanţă motivată, în
condiţiile art. 100 alin. (3) şi (4), asupra cererilor de administrare a probelor, în limita
competenţei sale.

Persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduc la cunoştinţă, înainte de

prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată, încadrarea juridică
a acesteia, drepturile procesuale prevăzute la art. 83, încheindu-se în acest sens un
proces-verbal.

Punerea în mişcare a acţiunii penale - persoana cercetată dobândește calitatea de

inculpat

 Acţiunea penală se pune în mişcare de procuror, prin ordonanţă, în cursul

cercetării penale, de îndată ce se constată că există probe din care rezultă motive
întemeiate de a crede că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre
cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16.  Punerea în mişcare a acţiunii penale este
comunicată inculpatului de către organul de urmărire penală care îl cheamă pentru a-l
audia. Dispoziţiile art. 108 se aplică în mod corespunzător, încheindu-se în acest sens
un proces-verbal.

La cerere, inculpatului i se eliberează o copie a ordonanţei prin care a fost

dispusă măsura.  Atunci când consideră necesar, procurorul poate proceda personal la
audierea inculpatului şi la comunicarea prevăzute la alin. (2).  Organul de urmărire
penală continuă urmărirea şi fără a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipseşte
nejustificat, se sustrage sau este dispărut.

Extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice

 În cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală
constată fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări,
care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi
penale sau schimbarea încadrării juridice.  Organul de cercetare penală care a dispus
extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl
informeze pe procuror cu privire la măsura dispusă.

 Organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea

încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire
la care s-a dispus extinderea.  În cazul în care extinderea urmăririi penale s-a dispus
cu privire la mai multe persoane, organul de urmărire penală are obligaţia să
procedeze faţă de aceste persoane potrivit art. 307.

 Procurorul sesizat de organul de cercetare în urma extinderii urmăririi penale

sau din oficiu cu privire la ipotezele prevăzute la alin. (1) poate dispune extinderea
acţiunii penale cu privire la aspectele noi.

2. Trăsăturile procesului penal

Având în vedere sarcinile specifice înscrise în obiectul urmăririi penale, din

care rezultă că această fază a procesului penal este reglementată atât de regulile de
bază ale întregului proces, cît şi de anumite dispoziţii speciale. În literatura de
specialitate aceste dispoziţii speciale sunt menţionate ca trăsături caracteristice
urmăririi penale.

Dintre trăsăturile menţionate în literatura de specialitate mai reprezentative pentru

specificul activităţilor desfăşurate în faza de urmărire penală sunt:

 lipsa de publicitate a urmăririi penale;

 caracterul necontradictoriu al urmăririi penale;
 caracterul preponderent al formei scrise;
 subordonarea ierarhică în efectuarea actelor de urmărire penală;

Caracterul nepublic al urmăririi penale. Urmărirea penală îşi poate realiza

obiectul numai în măsura în care este lipsită de publicitate, deoarece dacă s-ar
desfăşura în mod public ar putea îngreuna aflarea adevărului odată cu cunoaşterea
materialului probator de către părţile implicate, existând riscul ascunderii sau
denaturării probelor.

Pe parcursul urmăririi penale există momente când părţile sau alte persoane
pot lua totuşi cunoştinţă de unele probe administrate în cauză (de exemplu, în cazul
prezentării persoanei spre recunoaştere, în cazul confruntării, în cazul prelungirii
termenului de arest preventiv al învinuitului) însă nu de toate materialele cauzei
penale.
 Caracterul necontradictoriu al urmăririi penale. Această trăsătură rezidă din
lipsa de publicitate a urmăririi penale. Organele de urmărire penală administrează
probe fără a le prezenta pentru discuţie părţilor existente în cauză. Absenţa
contradictorialităţii conferă urmăririi penale operativitate şi mobilitate.

Caracterul preponderent al formei scrise. Această trăsătură este conferită

urmăririi penale de faptul că, pe deoparte, au relevanţă juridică în faţa instanţei numai
actele cuprinse în dosar sub forma scrisă. În rezultatul efectuării acţiunilor de urmărire
penală, organul de urmărire penală întocmeşte un proces-verbal în conformitate cu
prevederile art. 260 şi 261 C.P.P., în care detaliat se expun toate circumstanţele,
mersul şi rezultatele acţiunii procesuale.

Subordonarea ierarhică în efectuarea acţiunilor de urmărire penală. Faza

de urmărire penală este caracterizează printr-o subordonare strict ierarhică la
realizarea actelor procesuale şi procedurale. În cadrul urmăririi penale, procurorul
verifică şi exercită controlul legalităţii acţiunilor procesuale efectuate de organele de
urmărire penală. Indicaţiile în scris a procurorului privind  efectuarea acţiunilor de
urmărire penală sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală. În exercitarea
funcţiilor sale ofiţerul de urmărire penală este independent, se supune prevederilor
Codului de procedură penală, indicaţiilor scrise ale procurorului şi conducătorului
organului de urmărire penală.