UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE,SOCIALE ȘI POLITICE

SPECIALIZAREA DREPT IFR
ANUL III, GRUPA 2

DREPT PROCESUL PENAL – PARTEA SPECIALA II

- URMARIREA PENALĂ -

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC: PROF. UNIV. DR. GHEORGHE IVAN

STUDENTĂ: SĂLCEANU GEANINA
05.2022
 I. ASPECTE INTRODUCTIVE
În structura tipică a procesului penal distingem trei faze:
 urmărirea penală;
 judecata;
 punerea în executare a hotărârilor penale; 1
Această compartimentare a procesului penal corespunde specificului activităţilor ce se impun a fi
desfăşurate în vederea bunei rezolvări a cauzei penale.
În mod practic, identificarea autorului unei infracţiuni, prinderea acestuia şi administrarea probelor în
vederea trimiterii în judecată impun în mod necesar existenţa unei faze procesuale premergătoare judecaţii,
această etapă fiind urmărirea penală.
Pentru a se ajunge la actul de justiţie, în cele mai multe situaţii nu este suficientă activitatea instanţei,
după cum de altfel există numeroase cazuri în care conflictul juridic penal născut din săvârşirea reală sau
presupusă a unei infracţiuni se poate stinge înainte de pronunţarea unui act jurisdicţional.
În fiecare fază procesuală sunt rezolvate probleme de a căror soluţie depinde trecerea dosarului penal
în faza următoare. Urmărirea penală, datorită finalităţii şi funcţiunii sale proprii, ocupă un loc deosebit.
Urmărirea penală se înfăţişează ca o fază obligatorie a cauzelor penale. Ca excepţie, procesul penal
are formă atipică, în sensul că lipseşte urmărirea penală, în cazul extinderii acţiunii penale atunci când în
cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte materiale care intră în
conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

II. Trasaturi caracteristice urmaririi penale

Trăsăturile caracteristice urmăririi penale sunt:
 lipsa de publicitate a urmăririi penale;
 caracterul necontradictoriu al urmăririi penale;
 caracterul preponderent al formei scrise;
 subordonarea ierarhică în efectuarea actelor de urmărire penală;
Trăsătură diametral opusă faţă de publicitatea specifică judecăţii; Urmărirea penală îşi poate realiza
obiectul numai în măsura în care este lipsită de publicitatea specifică judecăţii, întrucât dacă s-ar desfăşura în
mod public ar putea exista riscul ca învinuitul sau inculpatul ori celelalte părţi, să denatureze probele şi, în
final, să îngreuneze aflarea adevărului.
Urmărirea penală nu este secretă (spre exemplu, în situaţia efectuării unei percheziţii pot participa
părţile, martorii asistenţi, apărătorii părţilor etc.; prin procedura prezentării materialului de urmărire penală
învinuitului sau inculpatului i se oferă posibilitatea de a lua la cunoştinţă despre întreg materialul probator
existent).

III. Organele de urmarire penala

Conform art.201 Cod de procedură penală organele de cercetare penală sunt de două feluri:
 organe de cercetare ale poliţiei judiciare - lucrători specializaţi din Ministerul Administraţiei şi
Internelor, desemnaţi nominal de ministrul administraţiei şi internelor, cu avizul conform al
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
 organe de cercetare penală speciale, adică ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor
militare, corp aparte şi similare, precum şi comandanţii acestor unităţi, ofiţerii anume desemnaţi de
către şefii comenduirilor de garnizoană, precum şi şefii comenduirilor de garnizoană, ofiţerii anume
desemnaţi de către comandanţii centrelor militare, precum şi comandanţii centrelor militare, ofiţerii
poliţiei de frontieră, anume desemnaţi pentru infracţiunile de frontieră şi căpitanii porturilor.

1
Alexandru Pintea-Începerea, efectuarea şi terminarea urmăririi penale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 37
2
 Organele de urmărire penală trebuie să aibă rol activ, fiind obligate să strângă probele necesare pentru
aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a cauzei, având
obligaţia de a aduna probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului.2
Actele organelor de urmărire penală sunt:
 rechizitoriul;
 ordonanţa;
 rezoluţia;
 procesul-verbal;
 referate cu propunere motivată

IV. Efectuarea urmăririi penale

Începutul urmăriri penale determină limita în timp a declanşării procesului penal şi poziţia procesuală
a participanţilor fixându-le drepturile şi obligaţiile. Specific este faptul că urmărirea penală începe indiferent
dacă în actul de sesizare se indică sau nu cine este făptuitorul şi indiferente dacă acesta este sau nu cunoscut
şi spunem că urmărirea penală poate începe şi „ in rem”.
Începerea urmăririi penale se face prin rezoluţie şi din acest moment făptuitorul devine învinuit şi este
subiect de drept procesual. 3
Rezoluţia de începere a urmăririi penale trebuie confirmată motivat de procurorul care supraveghează
activitatea de urmărire penală în termen de cel mult 48 ore de la începerea urmăririi penale, organele de
cercetare penală fiind obligat să înainteze şi dosarul cauzei.
Dacă se constată existenţa vreunui caz de la art. 10 Cod de procedură penală (cu excepţia art. 10 lit.
b1) se înaintează procurorului propunerea de neîncepere a urmăririi penale ( N.U.P.), acesta din urmă
pronunţându-se prin rezoluţie.
Începerea urmăririi penale se poate dispune de procuror sau de organul de cercetare penală prin
următoarele acte:
În cazul sesizării prin plângere, denunţ ori în ipoteza sesizării din oficiu, rezoluţia de începere a
urmăririi penale (act simplu, atât în formă, cât şi în conţinut, cuprinzând doar temeiul legal, dispoziţia de
începere a urmăririi penale, data şi ora la care s-a început urmărirea penală, încadrarea juridică, numele şi
prenumele făptuitorului, dacă acesta este cunoscut şi semnătura organului de urmărire penală); rezoluţia va fi
înregistrată într-un registru special;
Ordonanţa prin care procurorul soluţionează un conflict de competenţă, dispunând totodată şi
începerea urmăririi penale;
Desfăşurarea urmăririi penale presupune efectuarea tuturor actelor procesuale şi procedurale necesare
pentru realizarea obiectului urmăririi, motiv pentru care majoritatea activităţilor se concentrează în jurul
strângerii şi administrării probelor referitoare la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului şi la
stabilirea răspunderii acestuia, în aşa fel încât să se poată decide dacă este sau nu cazul să fie trimis în
judecată.
Urmărirea penală se poate desfăşura:
 numai faţă de învinuit, în cauzele penale mai simple şi dacă nu este necesară privarea de libertate a
învinuitului pe o durată mai mare de 10 (zece) zile; în această ipoteză, la finalizarea urmăririi penale
se va dispune punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea învinuitului în judecată în calitate de
inculpat;
 faţă de inculpat, în cauzele penale complexe, când există probe temeinice că făptuitorul poate fi
învinovăţit de săvârşirea infracţiunii, ceea ce determină punerea în mişcare a acţiunii penale, precum
şi posibilitatea privării de libertate a inculpatului pe o durată de cel mult 180 de zile.
2
Alexandru Pintea-Începerea, efectuarea şi terminarea urmăririi penale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 88
3
Alexandru Pintea-Începerea, efectuarea şi terminarea urmăririi penale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 168

3
 Începerea urmăririi penale se poate dispune de procuror sau de organul de cercetare penală prin
următoarele acte:
În cazul sesizării prin plângere, denunţ ori în ipoteza sesizării din oficiu, rezoluţia de începere a
urmăririi penale (act simplu, atât în formă, cât şi în conţinut, cuprinzând doar temeiul legal, dispoziţia de
începere a urmăririi penale, data şi ora la care s-a început urmărirea penală, încadrarea juridică, numele şi
prenumele făptuitorului, dacă acesta este cunoscut şi semnătura organului de urmărire penală); rezoluţia va fi
înregistrată într-un registru special;
Ordonanţa prin care procurorul soluţionează un conflict de competenţă, dispunând totodată şi
începerea urmăririi penale;
Desfăşurarea urmăririi penale presupune efectuarea tuturor actelor procesuale şi procedurale necesare
pentru realizarea obiectului urmăririi, motiv pentru care majoritatea activităţilor se concentrează în jurul
strângerii şi administrării probelor referitoare la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului şi la
stabilirea răspunderii acestuia, în aşa fel încât să se poată decide dacă este sau nu cazul să fie trimis în
judecată.
Dacă în cauză există temeiuri pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, organul de cercetare penală
face propuneri în acest sens prin intermediul unui referat care se înainteazăspre rezolvare procurorului.
Pentru a se pune în mişcare acţiunea penală trebuie întrunite
cumulativ următoarele condiţii:
 făptuitorul să fie cunoscut ;
 să există probe sau indicii temeinice care justifică tragerea la răspundere penală a celui faţă de care se
efectuează urmărirea penală ;
 să nu existe vreunul din cazurile prevăzute de art.10 C. proc. pen. care împiedică punerea în mişcare
a acţiunii penale.

V. Netrimiterea in judecata
Pe parcursul urmăririi penale, constatându-se existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 C.
proc. pen., se poate dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, respectiv, clasarea.4
Încetarea urmăririi penale reprezintă o soluţie de netrimitere în judecată, care are loc când se constată
existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h), i) şi j) C. proc. pen. şi există învinuit sau
inculpat în cauză.
La propunerea motivată a organului de cercetare penală, procurorul se pronunţă asupra încetării
urmării penale prin rezoluţie motivată dacă nu s-a pus în mişcare acţiunea penală şi prin ordonanţă dacă s-a
pus în mişcare acţiunea penală.
Pentru a se dispune încetarea urmăririi penale este necesar a fi îndeplinite următoarele condiţii:
 să existe învinuit sau inculpat în cauză;
 să existe vreunul din cazurile prevăzute la art. 10 lit. f)-h), i) şi j C. proc. pen.
Încetarea urmăririi penale poate fi:
 totală (când stingerea cauzei penale are loc în întregime);
 parţială (dacă în aceeaşi cauză sunt mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi ori dacă mai multe fapte fac
obiectul aceleiaşi cauze, iar cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale se aplică numai pentru
anumiţi învinuiţi sau inculpaţi, ori numai la anumite fapte);

Suspendarea urmăririi penale constă în întreruperea temporară a procesului penal ca urmare a

existenţei unei boli grave a învinuitului sau inculpatului, care îl împiedică să ia parte la activitatea
procesuală, boală constatată printr-o expertiză medico-legală.

4
Alexandru Pintea-Începerea, efectuarea şi terminarea urmăririi penale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 183

4
 Scoaterea de sub urmărire penală reprezintă o soluţie de netrimitere în judecată, care are loc când se
constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în alt. 10 lit. a)-e) C. proc. pen. şi există învinuit sau
inculpat în cauză.
Clasarea reprezintă o soluţie de netrimitere în judecată, care are loc când se constată existenţa anumitor
cazuri prevăzute în art. 10 C. proc. pen. şi nu există învinuit în cauză.

VI. Terminarea urmaririi penale

Prezentarea materialului de urmărire penală constituie acea activitate desfăşurată de organele de
urmărire penală, la sfârşitul urmăririi penale, prin care probele administrate sunt aduse la cunoştinţa
învinuitului sau inculpatului în vederea cunoaşterii de către acesta a întregului material probator şi pentru a i
se da posibilitatea de a combate probele în acuzare prin noi cereri sau declaraţii suplimentare.
Terminarea urmăririi pena1e reprezintă o etapă a acestei faze în care organul de cercetare, după ce a
apreciat că a administrat toate probele necesare în cauză, pregăteşte dosarul în vederea înaintării lui
procurorului, pentru ca acesta să se pronunţe potrivit legii.

VII. Trimiterea in judecată

Reprezintă ultimul moment al fazei de urmărire penală care astfel este epuizată, iar organul de urmărire
penală se dezînvesteşte.
Singurul organ competent să dispună trimiterea în judecată este procurorul, altfel spus, numai
procurorul poate sesiza instanţa de judecată; astfel, organele de cercetare penală nu intră în raporturi directe
cu instanţa de judecată, ci numai prin intermediul procurorului.
Rechizitoriul reprezintă ultimul act de urmărire penală, prin care este sesizată instanţa de judecată cu
faptele care urmează să facă obiectul judecăţii şi persoanele care urmează să fie trase la răspundere penală
pentru aceste fapte.
Tot în această fază, dacă se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru trimiterea
în judecată, procurorul va dispune, prin ordonanţă:
 scoaterea de sub urmărire penală;
 încetarea urmăririi penale;
 clasarea cauzei;

PROBLEMĂ DE PRACTICĂ JUDICIARĂ (SPEȚĂ)

5
 La data de 01.03.2022, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a fost înregistrată
plângerea numitei MJ , CNP xxxxxxxxxx, din com. Pechea, jud. Galați, din care rezultă săvârșirea
infracțiunii de "Abandonul de familie" , faptă prevăzută de articolul 378, alin. (1), lit. C) din Codul Penal,
constând în aceea că numitul CD din com. Pechea nu a achitat pensia de întreținere în favoarea minorei
CAM, stabilită prin Sentința Civilă Nr. 7326/2020 a Judecătoriei Galați, în intervalul de timp 30.05.2020-
10.09.2022.
În baza actului de sesizare, prin ordonanța din data de 03.04.2022, s-au dispus începerea urmăririi
penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de "Abandonul de familie", prevăzută de articolul 378, alin. (1), lit.
C) din Codul Penal.
Fiind audiată numita MJ, a declarat că în perioada 2016-2020 a fost căsătorită cu numitul CD din
com. Pechea, din relația lor rezultând minora CAM, născută la data de 24.09.2017. În anul 2020, după divorț,
minora a fost încredințată mamei , aceasta urmând să locuiască la domiciliul numitei MJ, potrivit Sentinței
civile nr.7222/2020 a Judecătoriei Galați. Totodată, tatăl CD a fost obligat la plata pensiei de întreținere, în
cuantumul prevăzut de lege. MJ a precizat că după pronunțarea divorțului, CD nu s-a mai interesant de fiica
sa minoră și nu a plătit pensia de întreținere în favoarea acesteia, motiv pentru care solicită trimiterea acestuia
în judecată.
Fiind audiat, numitul CD a declarat că fosta soție MJ nu i-a permis, după divorț, să-si viziteze fiica
minora CAM, conform programului stabilit de instanța de judecată, motiv pentru care s-au adresat unui
executor judecătoresc. Cu privire la plata pensiei de întreținere, CD a precizat că a intenționat de mai multe
ori să ofere sume de bani fiicei sale, chiar daca nu erau în cuantumul stabilit de instanță, dar s-a lovit de
refuzul numitei MJ. Totodată, acesta a lucrat in cursul anului 2022, timp de trei luni, fără a dispune de
venituri în perioada invocată de MJ
- s-au făcut verificări la AJOFM, Inspectoratul Teritoriul de Muncă, Casa Județeană de Pensii,
primăria Comunei Pechea, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, în urma cărora s-a
stabilit faptul că numitul CD nu figurează cu venituri, proprietăți în perioada invocată de MJ.-
La dosarul penal, persoana reclamată CD a pus la dispoziția organelor de cercetare penală un număr
de cinci bonuri fiscale, din care rezultă că a achiziționat mai multe bunuri destinate copiilor.
Având în vedere cele prezentate mai sus , rezultate din studiul actelor ce formează dosarul penal
nr.5555/p/ 2020, reiese că în cauză este incident de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale
prevăzut de articolul 16 alin. (1) lit. (b) , teza 2 Codul de Procedură Penală, respectiv fapta nu a fost săvârșită
cu vinovăția prevăzută de lege, prev. De articolul 296 din Codul de Procedură Penală.
Față de cele expuse, în temeiul articolului 286, alin. (4) din Codul de Procedură Penală, in6 referire
la articolul 315 alin. (1) lit. (b) din Codul de Procedură Penală.
PROPUN
Clasarea cauzei privind comiterea infracțiunii de "Abandonul de familie" prev. de art 378. Alin.
(1) , lit. c) din Codul Penal de către numitul CD din com Pechea, jud. Galați.5

_____________________________________________________________________________________________

5
SINTEZĂ DIN SPEȚĂ LUCRATĂ DE MINE ÎN CADRUL POLIȚIEI MUNICIPIULUI GALATI

6
 Bibliografie

-P. Buneci, Drept procesual penal. Curs universitar, Editura Pinguin Book, 2004

Codul penal si Codul de procedura penala

Noul cod penal si Noul Cod de procedura penala

-A. Pintea-Începerea, efectuarea şi terminarea urmăririi penale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005;

-Gh. Mateuţ Procedura penală, parte generală şi parte special, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007.

SUPORT CURS DREPT PENAL – ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE VASILE LASCĂR CÂMPINA