URMARIREA PENALA

FAZA PRIMORDIALA A PROCESULUI PENAL

CAPITOLUL I
Sectiunea I

1. Aspecte generale privind urmarirea penala

Procesul penal , il constituie un ansamblu de activitati procesual penale
cu scopul constatatarii la timp si in mod complet a infractiunilor si tragerea la
raspundere penala a celor care le-au savarsit. Aceste activitati sunt desfasurate
de organele judiciare cu atributii specifice in definirea procesului penal.
In ceea ce priveste organele judiciare cu astfel de atributii , sunt organele
de urmarire penala cele care desfasoara aceasta activitate in prima parte a
procesului penal si carora le revine obligatia de a strange probe in dovedirea
existentei infractiunii, de a-l identifica pe faptuitor si dupa caz , sa dispuna
trimiterea in judecata, activitate continuata de instantele judecatoresti si care pot
aplica o sentinta .
In ceea ce priveste scopul procesului penal , acesta nu poate fi atins
numai de organele judiciare, ci cu participarea partilor si a altor persoane, astfel
incat sa fie asigurata ordinea de drept si apararea drepturilor si intereselor
legitime ale persoanelor.
Procesul penal este structurat in Romania , pe

trei faze distincte,

respectiv:
- urmarirea penala;
- judecata;
- punerea in executare a hotararilor judecatoresti definitive;

Urmarirea penala constituie o faza procesuala distincta cu rol bine

definit, necesitatea ei decurgand din faptul ca majoritatea faptelor penale nu pot
fi definite prin probe preconstituite si in cele mai multe cauze, autorii sunt initial
necunoscuti1.
Pe langa acest rol bine definit al urmaririi penale si anume acela de a
strange si verifica probele necesare dovedirii existentei infractiunii, identificarea
faptuitorilor si stabilirii raspunderii acestora, urmarirea penala are si rolul
preventiv- educativ, in sensul ca aceasta activitate asigura un sentiment de
siguranta publica in apararea drepturilor si intereselor personale precum si un
puternic rol preventiv ce vizeaza persoanele pretabile savarsirii de infractiuni.2
Urmarirea penala are in vedere strangerea si administrarea de probe
care sa evite inculparea si trimiterea in judecata a persoanelor impotriva carora
nu exista probe temeinice de acuzare, activitatea de urmarire penala fiind
desfasurata separat de actvitatea de judecata tocmai pentru a se asigura o deplina
obiectivitate in solutionarea cauzei.
In acest sens, procesul penal se desfasoara in faza distincte, respectiv
urmarirea penala si judecata, astfel incat temeinicia hotararii sa nu fie pusa la
indoiala. Exista si exceptii cand instanta era

sesizata direct de persoana

vatamata ( insa ulterior art.279 alin.2 C.pr.pen , a fost modificat prin Legea
nr.356/2006 plangerea prealabila este adresata direct organului de cercetare
penala sau procurorului sau cand in faza de judecata procesul penal se extinde
si cu privire la fapte sau persoane noi - art.335 si 336 C.pr.pen.-asa cum a fost
modificat ).
Organele judiciare specializate, care desfasoara activitati premergatoare
judecatii ( descoperirea si administrarea probelor si identificarea autorilor)
respectiv de efectuare a urmaririi penale sunt organele de urmarire penala.
Acestea sunt:
- procurorii;
1
2

I. Neagu Tratat de procedura penala, Editura PRO, Bucuresti, 1997, p.397

Gr. Theodoru, L. Moldovanu Drept procesual penal, Ed. Did. Si Ped., Bucuresti 1979, op.cit., p.194

- organele de cercetare penala.

In situatii expres prevazute de lege, in faza de urmarire penala poate
interveni si instanta de judecata, respectiv judecatorul, pentru cazurile :
dispunerea arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului, prelungirea
arestarii preventive a inculpatului, dispunerea perchezitiei domiciliare,
autorizarea unei inregistrari audio sau video, solutionarea cailor de atac
impotriva unor masuri procesuale.
Ca o concluzie finala, retinem ca scopul procesului penal este acela de
constatare la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni si
tragerea la raspundere penala a celor care au savarsit infractiuni, activitati care
sunt desfasurate de organele de urmarire penala si instanta de judecata ( art.62
C.pr.pen.) care au obligatia sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de
probe.
Ca atare, scopul urmaririi penale este acela de constatare a existentei sau
inexistentei infractiunilor, identificarea faptuitorilor, stabilirea raspunderii
acestora pentru a putea lua sau nu lua masura trimiterii in judecata.

2. Obiectul urmaririi penale

In conformitate cu prevederile art. 200 C.pr.pen., urmarirea penala are ca
obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractorului, la
identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se
constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Analizand termenii prevazuti in articolul de mai sus, respectiv:
- Strangerea probelor consta in descoperire, adunare, examinare si
aprecierea probelor in baza carora sa se poate dispune trimiterea in
judecata;
- existenta infractorului se are in vedere de legiuitor existenta
materiala a faptei penale indiferent de faza sau modalitatea de
savarsire ( tentativa sau infractiunea consumata);

- identificarea faptuitorului consta in cunoasterea participantilor la

savarsire ainfractiunii atat ca persoane fizice cat si cu privire la
identitatea lor ( autor, instigator, complice);
- stabilirea raspunderii faptuitorilor are in vedere stabilirea
imprejurarilor in care s-a comis fapta, vinovatia si daca cel care a
comis fapta poate fi tras la raspundere penala.
In prevederile art.200 C.pr.pen. nu este prevazut expres identificarea
persoanei vatamate, a victimei, prejudiciul, dar ea se deduce implicit din
obligatia organului de urmarire penala de a strange probe necesare si lamurirea
cauzei sub toate aspectele.
Organele de urmarire penala aduna probele atat in favoarea cat si in
defavoarea invinuitului sau inculpatului. Organul de cercetare penala inainteaza
procurorului propunerea de trimitere in judecata iar procurorul dispune dupa
caz, solutia de trimitere in judecata prin rechizitoriu sau una din solutiile de
netrimitere in judecata ( scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi
penale sau clasarea).
Organele de urmarire penala, materializeaza intreaga activitate ce o
desfasoara pe parcursul urmaririi penale in dosarul de urmarire penala ce
cuprinde toate actele procesuale si procedurale efectuate in cauza. Daca solutia
este de trimitere in judecata, dosarul va fi trimis instantei competente, cauza
fiind pregatita pentru judecata.
Pe parcursul urmaririi penale, organele de urmarire penala pot lua unele
masuri procesuale, cum ar fi : masuri preventive ( obligarea de a nu parasi
localitatea, obligarea de a nu parasi tara, arestarea preventiva) masuri de
ocrotire, masuri asiguratorii, etc..

3. Limitele urmaririi penale si componenta organelor de

urmarire penala
3.1. Limitele urmaririi penale

Urmarirea penala este determinata in ce priveste activitatile ce sunt

indeplinite de organele de urmarire penala , cat si in ce priveste desfasurarea ei
in timp, ea desfasurandu-se intre doua limite: limita initiala si limita finala.
a) Limita initiala a urmaririi penale este dispozitia de incepere a urmaririi
penale care in functie de modul de sesizare poate fi ( art.228 alin.1 C.pr.pen.):
1) procesul verbal cand organul de urmarire penala se sesizeaza din
oficiu ( proces-verbal de constatare a infractiunilor flagrante);
2) rezolutia cand organul de urmarire penala este seizat prin vreunul din
modurile de sesizare prevazute de lege.
b) Limita finala a urmaririi penale o constituie dispozitia data de procuror
care se materializeaza in ( art.262 pct.1 C.pr.pen.):
1) rechizitoriu daca se constata vinovatia invinuitului sau inculpatului ,
el este trimis in judecata;
2) ordonanta scoaterea de sub urmarire penala ( art.10 lit. a-c C.pr.pen.);
- daca a fost pusa in miscare actiunea penala;
- incetarea urmaririi penale ( art.10 lit.f-j C.pr.pen.);
- clasarea la sfarsitul urmaririi penale ( art.243 si 249
C.pr.pen.);
3) rezolutie daca nu a fost pusa in miscare actiunea penala.
- scoaterea de sub urmarire penala;
- incetarea urmaririi penale;
- clasarea pe parcursul urmaririi penale cand nu exista
invinuit in cauza ( art.11 , alin.1, pct.1, lit.a C.pr.pen.).
Depasirea acestor limite constituie depasirea competentelor si actele
incheiate vor intra sub incidenta sanctiunilor procedurale penale.3
3.2. Competenta organelor de urmarire penala
3

I. Neagu op.cit, p.401, M. C. Gavrilescu Drept Procesual Penal , Partea speciala , Edit. Performantica Iasi
2012 .

Urmarirea penala se efectueaza conform art.201 C.pr.pen.4 de catre:

- procuror;
- organele de cercetare penala;
Procurorii, functioneaza in Parchete, constituite pe langa instantele
judecatoresti si desfasoara personal urmarirea penala in cazurile prevazute de
lege si are ca atributie principala , supravegherea urmaririi penale desfasurata de
organele de cercetare penala.
Organele de cercetare penala se clasifica in:
- organe de cercetare penala a politiei judiciare;
- organe de cercetare speciale.
Organele de cercetare penala ale politiei judiciare sunt lucratorii
specializati din Ministerul Administratiei si Internelor nominalizati prin Ordin
de Ministrul Administratiei si Internelor cu avizul conform al procurorului
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si isi
desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ( art.27 din Legea nr.218/2002).
In ceea ce priveste conceptul de politie judiciara art.3 din Legea
nr.281/2003 aduce unele precizari referitoare la activitatea organelor de politie
judiciare, astfel:
- lucratorii din Ministerul Administratiei si Internelor specializati in
efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor , de strangere a
datelor in vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare penala,
prevazuta in art. 201 C.pr.pen. fac parte din politia judiciara;
- organele de politie judiciara isi desfasoara activitatea in mod
nemijlocit, sub conducerea, supravegherea si controlul procurorului
fiind obligati sa aduca la indeplinire toate dispozitiile acestuia;
- lucratorii de politie judiciara din structurile teritoriale isi indeplinesc
atributiile in mod nemijlocit, sub autoritatea si controlul prim4

Art.201 C.pr.pen. cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003 si OUG nr.60/2006

procurorului parchetelor de pe langa judecatorii si tribunalele

corespunzatoare arondarii.
Procurori generali ai parchetelor de pe langa Curtile de apel isi exercita
autoritatea si controlul nemijlocit asupra lucratorilor de politie judiciara din
circumscriptia curtii de apel. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie isi exercita autoritatea si controlul , asupra organelor
de politie judiciara din Inspectoratul General al Politiei Romane si din teritoriu,
direct prin procurori desemnati .
- lucratorii de politie care nu fac parte din organele de politie judiciara ,
au dreptul si obligatia de a efectua orice act de constatare a savarsirii
infractiunilor, incunostintand despre aceasta de indata, procurorul sau
organele de cercetare ale politiei judiciare si de a inainta imediat si
total actele de constatare.
- eliberarea din functie a lucratorilor de politie judiciara se poate
dispune numai cu avizul procurorului general al Parchetului de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Lucratorii din politia judiciara nu pot primi de la organele ierarhic
superioare nicio alta insarcinare, in afara situatiilor si evenimentelor
exceptionale sau in realizarea sarcinilor de pregatire si perfectionare
profesionala.
Organele de cercetare speciala sunt ofiteri anume desemnati din cadrul
Ministerului Apararii Nationale si Ministerului Administratiei si Internelor. Ei
sunt numiti de catre comandantii unitatilor militare, de comandantii centrelor
militare si de sefii comandantilor de garnizoana, precum si ofiteri de graniceri
anume desemnati de Ministerul Administratiei si Internelor pentru infractiunile
de frontiera, precum si capitanii porturilor.
3.3. Alte dispozitii generale privind urmarirea penala

Pe langa obiectul urmaririi penale si componenta organelor de urmarire

penala , art.202-205 C.pr.pen., mai prevede si alte dispozitii generale care
privesc rolul activ al organelor de urmarire penala ( art.202 C.pr.pen.)
ordonantele organului de urmarire penala ( art.203 C.pr.pen.) si alte dispozitii ce
privesc efectuarea unor acte de urmarire penala ( art.204,205 C.pr.pen.).
In ceea ce priveste rolul activ al organului de urmarire penala, acesta
strange probele necesare aflarii adevarului si lamuririri cauzei sub toate
aspectele in vederea solutionarii acesteia.
Obligatia organului

de urmarire penala este sa adune probe atat in

favoarea cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului indiferent ca acesta

recunoaste sau nu fapta, sa stranga date referitoare la imprejurarile, care au
determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii precum si sa explice
invinuitului sau inculpatului si celorlalte parti drepturile lor procesuale.
Referitor la ordonantele organului de urmarire penala, art.203 C.pr.pen.
precizeaza ca in desfasurarea urmaririi penale, organul de urmarire penala
dispune asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta, acolo unde
legea prevede aceasta( exemplu: punerea in miscare a actiunii penale, luarea
masurilor preventive, luarea masurilor asiguratorii, suspendarea, scoaterea sau
incetarea urmaririi penale, cand actiunea penala a fost pusa inmiscare, etc.) iar in
celelalte cazuri prin rezolutie motivata ( exemplu: inceperea urmaririi penale,
neinceperea urmaririi penale, scoaterea sau incetarea urmaririi penale cand
actiunea penala nu a fost pusa in miscare, etc.).
Ordonanta trebuie sa fie motivata si sa cuprinda totdeauna: data si locul
intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care
se refera obiectul actului sau masurii procesuale, termenul legal al acesteia si
semnatura celui care a intocmit-o ( art.203 alin.2 C.pr.pen.).
De asemeni referitor la alte dispozitii ce privesc efectuarea unor acte de
urmarire penala, art.204-205 C.pr.pen. prevede ca orice act de urmarire penala in
incinta unei unitati din cele la care se refera art. 145 din Codul penal se poate

efectua numai cu consimtamantul conducerii acelei unitati sau cu autorizarea

procurorului. In cazul infractiunii flagrante consimtamantul sau autosesizarea
procurorului nu este necesara ( art.204 C.pr.pen.).
Tot in cadrul acestor dispozitii, atunci cand legea prevede ca un act sau o
masura procesuala trebuie sa fie incuviintata, autorizata sau confirmata de
procuror, un exemplar al ordonantei sau al actului procesual ramane la procuror.
In cazurile cand procurorul inainteaza dosarul cauzei instantei in vederea
solutionarii propunerilor ori cererilor formulate in cursul urmaririi penale, acesta
sau organul de cercetare penala pastreaza copii de pe toate actele dosarului, in
vederea continuarii urmaririi penale.
In cazurile in care in cursul urmaririi penale, dosarul cauzei ste solicitat in
acelasi timp de instante diferite, procurorul inainteaza originalul dosarului
instantei mai intai sesizate iar celorlalte instante copii de pe actele dosarului,
semnate de procuror si purtand stampila parchetului.

4. Trasaturile specifice urmaririi penale

Ca faza distincta a procesului penal , urmarirea penala se caracterizeaza
prin unele trasaturi specifice care o apropie, dar o si deosebesc de urmatoarele
doua faze respectiv judecata si punerea in executare a hotararilor penale.
Aceasta faza a procesului penal ii sunt specifice unele elemente
definitorii, bazate pe complexitatea activitatilor de urmarire penala si care sunt
denumite trasaturi caracteristice.
Urmarirea penala se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
- lipsa de publicitate a urmaririi penale;
- forma preponderent scrisa;
- caracterul necontradictoriu al urmaririi penale;
- subordonarea ierarhica a organelor judiciare care efectueaza urmarirea
penala.

a) Lipsa de publicitate a urmaririi penale

Publicitatea , consta in posibilitatea ca aceasta activitate sa fie cunoscuta,
sa nu aibe caracter secret si la care sa poata participa orice persoana interesata.
Daca in faza de judecata cea mai mare parte a activitatilor procesuale sunt
publice in sedinta de judecata ( in etapa de cercetare judecatoreasca) iar la
dezbateri poate asista orice persoana, majoritatea actelor de urmarire penala nu
se desfasoara in public, iar strangerea si administrarea probelor se realizeaza de
regula doar in prezenta organului judiciar si a persoanei implicate in mod direct.
Confidentialitatea fazei de urmarire penala este necesara pentru a inlatura
pericolul ca invinuitul, inculpatul sau celelate parti sa distruga sau sa degradeze
mijloacele de proba ori sa influenteze martorii, precum si impiedicarea
sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala.
Totusi urmarirea penala are si activitati nesecrete la care pot participa sau
lua cunostinta si partile, aparatorii, expertii, martorii, martorii existenti,
interpretii, etc.. De asemenea sunt activitati de urmarire penala, cum ar fi spre
exemplu: perchezitia, cercetarea la fata locului, constatarile tehnico-stiintifice
sau medico-legale, expertizele la care obligatoriu mai participa si alte persoane
decat cele care fac parte din organele judiciare.
Totodata mai exista si momentul terminarii urmarii penale cand se aduce
la cunostinta invinuitului sau inculpatului materialul de urmarire penala.
In concluzie urmarirea penala nu este pe deplin publica insa nici secreta.
b) Forma preponderent scrisa
Actele din cursul urmaririi penale sunt realizate in cea mai mare parte in
scris , cum de fapt majoritatea actelor procesuale si procedurale in cadrul
procesului penal sunt consemnate in scris, masura fiind comuna tuturor fazelor
procesuale. Actele urmaririi penale scrise sunt specifice urmaririi penale, ea
plecand si de la faptul ca nu se poate transmite fazei de judecata decat un
material scris ce este inclus in dosarul cauzei.

De fapt acest lucru se intampla si cand prima instanta transmite acte

scrise(dosarul cauzei) instantelor de apel sau recurs.
Totusi exista acte procedurale, care atat in faza de urmarire penala cat si in
faza de judecata , sunt obtinute in mod oral, cum ar fi: declaratiile invinuitului si
inculpatului precum si a celorlalte parti, ori declaratiile martorilor, insa sunt
conditionate de consemnarea lor in vederea depunerii la dosarul cauzei. De
asemenea participantii la activitatile procesuale atat in cursul urmaririi penale
cat si in cursul judecatii comunica, oral, cum ar fi in cazul confruntarii, cand
organul de urmarire penala incuviinteaza ca persoanele confruntate sa-si puna
intrebari reciproc , sau discutiile intre parti si expert cu privire la obiectul
expertizei precum si cele referitoare la intrebari sa fie purtate oral .
c) Caracterul limitat al contradictorialitatii in faza de urmarire penala
Plecand de la interesele opuse ale participantilor in procesul penal, acestea
trebuie sa se desfasoare intr-un sistem al contradictorialitatii.
Acest sistem contradictorial se deruleaza prin doua actiuni contradictorii:
actiunea de tragere la raspundere penala si actiunea opusa, de aparare impotriva
acesteia.5
Contradictorialitatea se manifesta pe deplin in faza de judecata a
procesului penal ,

partile avand posibilitatea

in conditii de oralitate si

publicitate sa sustina propriile pozitii procesuale prin propunerea de probe si

combaterea intereselor partilor adverse, pe cand in cursul urmaririi penale,
publicitatea nu este deplina iar probele sunt administrate fara a fi puse in
discutia partilor ceea ce denota ca urmarirea penala nu este contradictorie.6
Totusi in cadrul urmaririi

penale exista si activitati desfasurate in

contradictorialitate cum ar fi confruntarea, prezentarea materialului de urmarire

S.Kahane, in V. Donjoraz si colectiv Explicatii teoretice ale C.pr.pen. roman, Partea Speciala, vol.II, op.cit.,
p.24
6
A.L.Lorincz Drept procesual penal Editura Universul Juridic

penala invinuitului sau inculpatului, dar ca o concluzie finala, in comparatie cu

faza de judecata, urmarirea penala este lipsita de contradictorialitate.
d) Subordonarea ierarhica a organelor judiciare care efectueaza
urmarirea penala
In conformitate cu art.201 alin.1 C.pr.pen., care prevede ca urmarirea
penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de cercetare penala,
putem trage concluzia ca spre deosebire de faza de judecata unde judecatorii
sunt independentii si se supun numai legii, organele de urmarire penala se
subordoneaza ierarhic, avand in vedere ca atat procurorii cat si organele de
cercetare penala apartin celor doua ministere, Ministerul Public si Ministerul
Administratiei si Internelor ceea ce dovedeste ca cel putin din punct de vedere
administrativ acestia se subordoneaza ierarhic in cadrul ministerului de resort
sau altor structuri centrale.
Procurorii au ca principala atributie, supravegherea urmaririi penale,
conduc si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei
judiciare si a organelor de cercetare speciala.
Totodata dispozitiile procurorului ierarhic superior date in scris, sunt
obligatorii pentru procurorii din subordine. Procurorul ierarhic superior poate
infirma motivat , solutiile adoptate de procuror, atunci cand sunt nelegale ori
poate dispune trecerea lucrarilor repartizate unui procuror la alt procuror in
cazul suspendarii sau incetarii calitatii acestuia, a lasarii cauzei in nelucrare, etc..
Interventiile procurorului ierarhic superior pot fi contestate de procurorul
vizat la Consiliul Superior al Magistraturii.

CAPITOLUL 2
Sectiunea a I-a
1. Competenta organelor de urmarire penala
Competenta organelor de urmarire penala prevazute in dispozitiile
art.207-209 C.pr.pen. tinand cont de precedentul si actualul Cod Penal, au in
vedere in principal , competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei.

Competenta organelor de urmarire penala va fi insa revazuta , odata cu

intrarea in vigoare a noului Cod Penal roman, datorita reglementarilor noi ce
apar in acest nou cod penal, cum ar fi cele referitoare la impartirea infractiunilor
dupa gravitatea lor in crime si delicte, incriminarea in mod distinct a mai multor
fapte care nu sunt prevazute in normele penale actuale, precum si cele
referitoare la noua structura a noului cod penal.
1.1.

Competenta organelor de cercetare penala

a) Competenta organelor de cercetare penala ale politiei judiciare

Avand in vedere

prevederile art.207 C.pr.pen. 7 care stipuleaza in

cuprinsul sau, ca cercetarea penala se efectueaza de organele de cercetare

penala ale politiei judiciare, pentru orice infractiune care nu este data in mod
obligatoriu in competenta altor organe de cercetare penala, rezulta ca aceste
organe de cercetare penala au o competenta materiala generala.
Competenta acestora , nu este conditionata de competenta anumitor
instante de judecata, intrucat anumite cauze penale

revin in competentei

judecatoriei cat si competentei altor instante.8

Asa cum am precizat anterior , in organele de cercetare ale politiei
judiciare, functioneaza lucratori specializati din Ministerul Administratiei si
Internelor, desemnati nominal de ministrul Administratiei si Internelor cu avizul
conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie. Dispozitii referitoare la activitatea organelor de politie
judiciara sunt prevazute si in art.III din Legea nr.281/2003 care precizeaza
printre altele , ca organele de politie judiciara isi desfasoara activitatea in mod
nemijlocit sub conducerea, controlul si supravegherea procurorului.
Este necesar sa mentionam si despre activitatea ofiterilor si agentilor de
politie din cadrul politiei judiciare a Directiei Nationale Anticoruptie care
efectueaza acte de cercetare penala privind infractiunile de coruptie . Acestia
7
8

Art.207-209 C.pr.pen. asa cum au fost modificate prin Legea nr.281/2003

Gr. Theodoru, L. Moldovan, op.cit., p.198

desfasoara activitati de politie judiciara, respectiv de cercetare penala sub directa

conducere, supraveghere si control nemijlocit al procurororilor din Directia
Nationala Anticoruptie.
Detasarea ofiterilor si agentilor de politie in cadrul Directie Nationale
Anticoruptie se face prin ordin al ministrului Administratiei si Internelor la
propunerea procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie.
Totodata trebuie retinut , ca ceilalti politisti care isi desfasoara activitatea
in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si nu fac parte din organele de
politie judiciara au dreptul si obligatia de a efectua acte de constatare a savarsirii
infractiunilor, incunostintand despre aceasta de indata procurorul sau organele
de cercetare penala ale politiei judiciare si inaintarea actelor de cercetare,
precum si a desfasura activitati de prevenire si combatere a fenomenului
infractional.
b) Competenta organelor de cercetare penala speciale
Organele de cercetare penala speciale efectueaza urmarirea penala in
cazuri expres prevazute de lege spre deosebi de organele de cercetare penala ale
polititiei judiciare care au o competenta generala.
In conformitate cu art.208 C.pr.pen.9 organele de cercetare penala speciale
se compun din:
- ofiteri anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp
aparte si similare, pentru militarii din subordine. Cercetarea poate fi
efectuata si personal de comandant ( art.208 alin.1, lit.a C.pr.pen.);
- ofiteri anume desemnati de comandantii de garnizoana pentru
infractiunile savarsite de militari in afara unitatilor militare. Cercetarea
poate fi efectuata si personal de sefii comandantilor de garnizoana
(art.208 alin.1, lit.b C.pr.pen.);

Art.208 C.pr.pen. cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003

- ofiteri anume desemnati de comandantii centrelor militare, pentru

infractiunile de competenta instantelor militare savarsite de persoanele
civile in legatura cu obligatiile militare. Cercetarea poate fi efectuata si
personal de comandantii centrelor militare.
La cererea comandantului militar,organul de politie efectueaza unele
acte de cercetare, dupa care inainteaza lucrarile comandatilor centrului
militar (art.208 alin.1, lit.c C.pr.pen.);
- ofiterii politiei de frontiera (ofiterii de graniceri) anume desemnati
pentru infractiunile de frontiera (art.208 alin.1, lit.d C.pr.pen.);
- capitanii porturilor, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe
apa si contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru
infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, prevazute in
Codul Penal, savarsite de personalul navigant al marinei civile daca
fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navei sau a
navigatiei.
Referitor la competenta functionala10 organele de cercetare penala au
competenta pentru orice infractiune care nu este data prin lege, in competenta
exclusiva a procurorilor. In cercetarea infractiunilor, organele de cercetare
penala efectueaza acte de cercetare penala cum ar fi inceperea urmaririi penale
cu avizul procurorului, administreaza probe, efectueaza cercetarea la fata
locului, perchezitii, confruntarea, reconstituirea sau fac propuneri motivate
procurorului pentru punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor
preventive, scoaterea de sub urmarire penala, etc..
1.2. Competenta procurorului
Procurorul conduce activitatile specifice in faza de urmarire penala si
totodata supravegheaza activitatea de urmarire penala.

10

M. C. Gavrilescu Drept Procesual Penal , Partea speciala , Edit. Performantica Iasi , 2012

Competenta procurorului in faza de urmarire penala

Avand in vedere prevederile

art.209 C.pr.pen.11 principala atributie a

procurorilor in faza de urmarire penala este supravegherea urmaririi penale, in

exercitarea careia procurorii conduc si controleaza nemijlocit activitatea de
cercetare penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciala.
De asemenea procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala in
cauzele pe care le supravegheaza.
Totodata procurorul are obligatia ca in cazul anumitor infractiuni sau
anumitor persoane sa efectueze personal urmarirea penala. In acest sens art.209
alin.3 C.pr.pen. prevede cazurile in care urmarirea penala se efectueaza in mod
obligatoriu de catre procuror, astfel:
a)

infractiuni contra sigurantei statului ( art. 155-173 C.pen./ art. 394412 noul C.pen. infractiuni contra securitatii nationale);

b)

infractiuni contra persoanei ( omorul, omorul calificat, omorul

deosebit de grav, pruncuciderea art.174-177 C.pen/ art.188,189,200
noul C.pen. determinarea sau inlesnirea sinuciderii art.179 C.pen./
art.191 noul C.pen.);

c)

infractiuni contra libertatii persoanei ( lipsirea de libertate in mod

ilegal, sclavia, supunerea la munca fortata sau obligatorie art.189
alin. 3-6 / 205 noul C.pen, art.190 C.pen./ art.209 noul C.pen., art.191
C.pen./ art. 212 noul C.pen.);

d)

infractiuni contra patrimoniului ( talharia, pirateria art.211 alin.3

C.pen./ art.234 noul C.pen., art.212 C.pen./ art.235 noul C.pen.);

e)

infractiuni contra autoritatii ( ofensa adusa unor insemna, defaimarea

tarii sau a naturii, ultrajul, cazuri speciale de nepedepsire art.236
C.pen., art.239 C.pen/ art.257 noul C.pen., art. 2391 C.pen.);

f)

infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul ( purtarea abuziva,

neglijenta in pastrarea secretului de stat, luarea de mita, darea de mita,

11

Art.209 C.pr.pen. cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003, Legea nr. 356/2006 si prin OUG nr. 60/2006

traficul de influenta art.250 C.pen./ art.296 noul C.pen., art.252

C.pen./ art.305 noul C.pen. neglijenta in pastrarea informatiilor,
art.253-255 C.pen./ art.301, art.289, 290 noul C.pen., art 257 C.pen./
art.291 noul C.pen.);
g)

infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei( omisiunea de a

incunostiinta organele judiciare, arestarea nelegala si cercetarea
abuziva, supunerea la rele tratamente, tortura, represiunea nedreapta
art.265-268 C.pen./ art.267,280,281,282,283 noul C.pen.);

h)

infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile ferate( art.273-276

C.pen./ art. 329-393 C.pen.);

i)

infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activitati

reglementate de lege ( nerespectarea regimului materialelor nucleare
sau a altor materii radioactive, nerespectarea regimului materialelor
explozive, nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri,
nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduri
art.2791 C.pen./ art.345 noul C.pen., art.280 C.pen./ art.346 noul
C.pen., art.2801 C.pen. art.3022 C.pen./ art.259 noul C.pen. traficul
de produse sau substante toxice);

j)

infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala

( propaganda, asocierea pentru savarsirea de infractiuni art.317
C.pen./ art.367 noul C.pen. constituirea unui grup infractional
organizat);

k)

infractiuni contra pacii si omenirii ( art.356-361 C.pen./ art.438-439

noul C.pen. infractiuni de genocid si contra umanitatii_;

l)

infractiuni savarsite cu intentie ( infractiuni savarsite cu intentie care

au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, infractiuni de
spalare a banilor, traficului si consumului ilicit de droguri, bancruta
frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar, infractiuni judecate in

prima instanta a tribunalului, (infractiuni la care se refera art.27, pct.1,

lit.b-e C.pr.pen.);
m) infractiuni savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de
procurori de la parchetele de pe langa aceste instante, infractiuni
savarsite de notarii publici si de judecatorii, procurorii si controlorii
financiari ai Camerelor de conturi judetente ( art.28 1 pct.1 lit.b si
pct.512 C.pr.pen.) - unele infractiuni care atrag competenta de judecata
in prima instanta a curtii de apel;
n)

infraciuni savarsite de judecatorii tribunalelor militare, si ai

tribunalelor militare teritorilae, precum si de procurorii militari de pe
langa instantele militare (art.282 pct.1 lit.b C.pr.pen) unele infractiuni
care atrag competenta in prima instanta a Curtii Militare de Apel;

o)

infractiuni savarsite de senatori si deputati, de membrii Guvernului,

de judecatorii Curtii Constitutionale, de judecatori si procurori ai
Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul
Poporului, de maresali, amirali, generali sau chestori de politie , de
sefii cultelor religioase, organizate in conditiile legii, si de ceilalti
membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau
echivalentul acestuia, de judecatori si magistrati asistenti de la Inalta
Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la Curtile de Apel si
Curtea Militara de Apel, precum si procurorii de la parchetele de pe
langa aceste instante, de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie ,
infractiuni care atrag competenta de judecata in prima instanta a Inaltei
Curti de Casatie si Justitie.

p)

infractiuni impotriva protectiei muncii;

q)

infractiuni date in competenta procurorilor din cadrul Directiei

Nationale Anticoruptie competenta pentru a efectua urmarirea penala
in cazul infractiunilor de coruptie sau asimilate acestora , revine

12

Art. 281 pct.5- solutionarea cererilor prin care s-a solicitat extradarea sau transportul de personae condamnate
in strainatate.

procurorilor Directiei Nationale Anticoruptie care functioneaza la nivel

national cu competenta pe intreg teritoriul tarii;
r)

participarea la activitatea de solutionare a cererilor de extradare sau

de transfer al persoanelor condamnate in strainatate.

In cazurile prezentate, competenta efectuarii urmaririi penale, precum si

competenta executarii supravegherii asupra activitatii de cercetare penala revine
procurorului de la parchetul de pe langa instanta care judeca, potrivit legii, in
prima instanta (art. 209, art.4, C.pr.pen.).
De asemenea, procurori din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot
prelua, pentru a efectua urmarirea penala, cauze din competenta parchetelor
ierarhic inferioare, prin dispozitia parchetului ierarhic inferior (art.209, alin.4,
C.pr.pen.).
Totodata procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot infirma
actele si masurile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, atunci cand sunt
contrare legii, indeplinind oricare din atributiile acestora.(art.209, alin.4,
C.pr.pen.).
1.3. Verificarea competentei
Organul de urmarire penala sesizat conform art.221, C.pr.pen, este obligat
sa-si verifice competenta (art.210, C.pr.pen.). Verificarea competentei este
necesara in scopul evitarii ca ulterior unele acte de urmarire penala ce au fost
incheiate sa nu fie valabile si sa fie lovite de nulitate, datorita nerespectarii
cerintelor legale ce privesc competenta dupa materie sau dupa calitatea
persoanei.
In cazul in care organul de cercetare penala constata ca nu este
competent sa efectueaze cercetarea, trimite de indata cauza procurorului care
exercita supravegherea urmaririi penale in vederea sesizarii organului competent
( art.210 alin.2 C.pr.pen.). Legea prevede acest lucru numai pentru organul de
cercetare penala, insa in literatura de specialitate se aprecieaza ca si procurorul

atunci cand constata ca nu este competent trebuie sa trimita cauza organului

competent de la unitatea superioara.13
1.4. Extinderea competentei teritoriale
In scopul asigurarii opertaiunilor urmaririi penale , art. 211 C.pr.pen.
prevede ca atunci cand anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate
in afara razei teritoriale in care se face cercetarea, organul de cercetare penala
poate sa le efectueze el insusi sau sa dispuna efectuarea lor prin comisie
rogatorie si delegare.
In cazul cand organul de cercetare penala intelege sa procedeze el insusi
la efectuarea actelor, instiinteaza in prealabil despre aceasta, organul
corespunzator din raza teritoriala in care va efectua aceste acte ( art.211, alin.2
C.pr.pen.).
Totodata in cuprinsul aceleiasi localitati, organul de cercetare penala
efectueaza toate actele de cercetare chiar daca unele dintre acestea trebuie
indeplinite in afara razei sale teritoriale cu respectarea obligatiei de a instiinta in
prealabil organul corespunzator din raza teritoriala in care acesta va efectua
actele in discutie.

1.5. Extinderea competentei in cazuri urgente

In practica judiciara se pot intalni situatii urgente , cand actele de
cercetare penala trebuie efectuate imediat, intrucat nu sufera amanare, caz in
care organul de cercetare este obligat sa efectueze actele de cercetare chiar
daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lui.
13

I. Neagu Tratat de procedura penala, Editura PRO, Bucuresti 1997, p.411

Lucrarile

efectuate in astfel de cazuri se trimit de indata prin- procurorului care exercita

supravegherea activitatii organului ce le-a efectuat pentru procurorul competent.

.1.6. Actele incheiate de unele organe de constatare , ce nu fac parte

din structura organelor judiciare.
Asa cum am mentionat la descoperirea si constatarea infractiunilor
participa si alte organe ce nu fac parte din sistemul organelor judiciare, ele
neputand efectua acte de cercetare ci doar acte de constatare a infractiunilor.
Aceste organe de constatare sunt obligate conform art. 214 C.pr. pen. ,
sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la martorii care au fost
de fata la savarsire a unei infractiuni si sa intocmeasca proces-verbal despre
imprejurarile concrete ale savarsirii acesteia.
Astfel de organe de constatare sunt prevazute in art.214 lit.a,b si c
C.pr.pen.14 si sunt :
- organele inspectiilor de stat, alte organe de stat precum si organele
unitatilor la care se refera art.145 C.pen. ( art.176 noul C.pen.) pentru
infractiunile care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a
caror respectare o controleaza potrivit legii ( exemplu: organele de
control ale Curtii de Conturi, Inspectoratul de politie sanitara si
medicina preventiva, Oficiul roman pentru drepturile de autor,
Inspectoratul de protectie a munci, Corpul de control ecologic);
- organele de control si cele de conducere ale administratiei publice si
ale altor unitati la care se refera art.145 din Codul Penal, pentru
infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de cei aflati in subordine
si sub controlul lor;
- ofiteri si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romane pentru infractiuni
constate pe timpul executarii misiunilor specifice.
14

Art.214 C.pr.pen.- cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003

Organele de constatare aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile

delicte sa procedeze la evaluarea pagubelor precum si sa efectueze orice alte
acte, cand legea prevede aceasta.
Actele incheiate de aceste organe se inainteaza procurorului in cel mult 3
zile de la descoperirea faptei ce constituie infractiune, afara de cazul cand legea
dispune altfel.
In situatia constatarii unei infractiuni flagrante organele prevazute la
art.214 C.pr.pen. au obligatia sa inainteze de indata procurorului pe faptuitor,
impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba.
Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.
1.7. Actele incheiate de comandantii de nave sau aeronave si de
agentii politiei de frontiera
In conformitate cu art.215 C.pr.pen.15 obligatiile si drepturile prevazute in
art.214 C.pr.pen. le au si urmatoarele organe:
- comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile savarsite pe
acestea, pe timpul cat navele si aeronavele pe care le comanda se afla
in afara porturilor sau aeroporturilor;
- agentii de politie de frontiera, pentru infractiunile de frontiera.
Este de mentionat ca organele prevazute in art.215 C.pr.pen. efectueaza pe
langa actele de constatare prevazute in art.214 C.pr.pen. si perchezitii corporale
asupra faptuitorului si pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine. Aceste
organe pot prinde pe faptuitor, caz in care il predau de indata procurorului sau
organului de cercetare penala, impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele
materiale de proba.
Lucrarile efectuate de aceste organe cu exceptia situatiei cand l-a prins pe
faptuitor , vor fi predate organului de cercetare penala competent, in cel mult 5
zile de la constatarea efectuata imrpeuna cu mijloacele materiale de proba. Cand
15

Art.215 C.pr.pen. cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003

infractiunea a fost savarsita pe o nava sau aeronava, termenele de mai sus curg
de la ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul roman.
Procele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.