R E F E R A T

INSTITUTII DE DREPT PROCESUAL PENAL

I. URMARIREA PENALA .
1.Urmarirea penala-prima faza a procesului penal
La realizarea scopului procesului penal de aplicare a legii penale contribuie:
-Ministrul Public si organele de cercetare penala care au sarcina de a descoperi infractiunile savarsite,de a
identifica persoanele care le-au savarsit iar dupa stabilirea vinovatiei sa le aduca in fata instantei judecatoresti;
-instantele de judecata care au sarcina de a-i judeca pe inculpati ,de a constata prin probe ,vinovatia sau
nevinovatia acestora ,de a aplica atunci cand se impune sanctiunile prevazute de legea penala si de a obliga la
repararea prejudiciului cauzat prin infractiune;
-organele care pun in executare hotararile judecatoresti definitive.
Faza procesuala cuprinde un ansamblu de acte si masuri procesuale ,efectuate in ordinea si formele
prevazute de lege,de catre autoritatile judiciare si partile din proces avand ca obiect pregatirea fazei procesuale
urmatoare.
Procesul penal cuprinde de regula trei faze procesuale si anume :
-urmarirea penala ;
-judecata ;
executarea hotararii penale definitive.
Urmarirea penala se declanseaza prin rezolutia organului de urmarire penala sau prin procesul verbal de
sesizare din oficiu si are ca limita finala inaintarea la instanta de judecata a dosarului impreuna cu rechizitoriul
prin care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului.
In cadrul acestei faze ,organele de urmarire penala au obligatia sa administraze toate probele atat in
defavoarea cat si in favoarea inculpatului pentru stabilirea adevarului cu privire la faptele savarsite si
imprejurarile comiterii acestora.
Obiectul urmaririi penale se duce la indeplinire prin acte de urmarire penala ,respectiv :
-actele de carcetare penala care constau in procedee probatorii prin care se obtin mijloacele de peoba
(ascultarea partilor ,a martorilor ,confruntarea lor ,ridicarea de obiecte si inscrisuri ,efectuarea de
perchezitii,cercetari la fata locului ,reconstituiri etc)
-actele de urmarire penala corespunzatoare actelor procesuale prin care se pune in miscare actiunea penala
,acestea bazandu-se pe actele de cercetare penala deoarece un act de dispozitie trebuie sa aiba la baza un suport
probator.
Ca documente procedurale in cursul urmaririi penale se folosesc rezolutiile si ordonantele.
Rezolutiile sunt acte de dispozitie sumare dar motivate pe care le scriu organele de urmarire penala iar
ordonantele sunt acte procedurale mai complexe si acestea trebuind sa fie motivate .
Cele mai importante trasaturi ale acestei faze sunt :
a)lipsa de colegialitate a organului de urmarire penala .Organul de urmarire penala efectueaza o activitate
judiciara unipersonala ,cahiar si in cazuri mai complexe unde se impune conlucrarea mai multor lucratori ,decizia
apartine celui ce conduce ancheta .
b)subordonarea ierarhica in efectuarea actelor de urmarire penala.Organele de urmarire penala sunt
constituite ierarhic iar dispozitiile organelor superioare devin obligatorii ,subordonarea concretizandu-se in
supravegherea organelor de cercetare penala de catre procuror.]
c)caracterul nepublic al urmaririi penale.Deasfasurarea activitatilor de urmarire penala in mod public,spre
deosebire de judecata , ar ingreuna aflarea adevarului insa dosarul cauzei este secret dar nu in mod absolut
intrucat ,spre exemplu inculpatul are dreptul sa cunoasca continutul acestuia cu ocazia prezentarii materialului.
d)lipsa caracterului expres contradictoriu al urmaririi penale .Organul de urmarire penala cumuleaza toate
functiile procesuale ,fiind sa administreze probe atat in acuzare cat si in aparare astfel ca se exclude posibilitatea
manifestarii exprese a contradictorialitatii .
e)caracterul preponderent al formei scrise.Activitatile de urmarire penala trebuie consmnate in scris
intrucat au relevanta juridica in fata instantei de judecata numai actele cuprinse in dosar sub forma scrisa.
2.Competenta organelor de urmarire penala .

Urmarirea penala se efectueaza de catre procuror care in principal are rolul de supraveghere a acestei
activitati si de catre organele de cercetare penala avand la baza principiile unitatii de actiune ,subordonarii
ierarhice,legalitatii ,impartialitatii si controlului ierarhic.
Conform art.209 C.pr.pen. urmarirea penala se realizeaza obligatoriu de catre procuror in urmatoarele
cazuri :
Dreptul pe care l are procurorul de a efectua urmrirea penal i confer poziia procesual de principal
organ de urmrire penal. Ca orice drept, exercitarea lui este lsat la aprecierea lui astfel nct competena
procurorului de a efectua urmrirea penal n orice cauz e facultativ i n practic se aplic cu titlu de excepie.
Legea stabilete ns cauzele n care efectuarea urmririi penale de ctre procuror e obligatorie. n aceste cauze
urmrirea penal poate fi efectuat n locul procurorului de ctre organul de cercetare penal, de asemenea legea
fiind imperativ i referindu-se la efectuarea urmririi penale, procurorul trebuie s efectueze personal ntreaga
urmrire penal i nu numai cele mai importante acte de urmrire penal.
Cauzele date n mod obligatoriu n competena de urmrire penal i a procurorului sunt stabilite att
dup criteriul naturii i gravitii infraciunii (competena material) ct i al calitii persoanei (competena
personal).
Astfel potrivit art 209 al. 3 c. pr. p. urmrirea penal se efectueaz obligatoriu de ctre procuror n cazul:
a) infractiunilor prevazute de Codul Penal la art.155-173,174-177,179,189 alin.3,190,191,211 alin
3,212,236,236(1),238,239,239(1),250,252,254,255,257,265,266,267,267(1),268,273276,279(1),280,280(1),302(2),317 , 356-361
b)in cazul infractiunilor aratate in art.26,pct.2 , lit a - infractiuni contra bunurilor aflate in administratia
sau folosinta MAPN ,MIRA ,Ministerului Justitiei ,Administratia Nationala a Penitenciarelor ,SRI ,SIE ,SPP .
c)infractiunilor savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane ,judecate potrivit art.
27 ,pct. 1 ,lit b si c
d)infractiunilor savarsite de catre judecatori de la judecatorii si tribunale ,de catre procurori de la
parchetele de pe langa aceste instante ,notari publici precum si de catre judecatori si controlori financiari ai
camerelor de conturi judetene conform art 28,pct 1 ,lit b,c
e)infractiunilor savarsite de catre persoane judecate in prima instanta de Inalta Curte de Casatie si Justitie
f)infractiunilor contra protectiei muncii.
Competenta de a efectua obligatoriu urmarirea penala ii revine procurorului de la parchetul corespunzator
instantei care judeca in prima instanta.Unele acte care nu sufera amanare pot fi efectuate si de catre alte organe
,poate delega un alt procuror de la un parchet subordonat ari un organ de cercetare penala sa efectueze anumite
acte dar este obligatoriu ca prezentarea materialului de urmarire penala si intocmirea rechizitoriului sa se
realizeze de catre procurorul competent.
Potrivit art. 201. C.pr.pen.,organele de cercetare penala sunt :organele de cercetare ale politiei si organele
de cercetare speciale.
a)Organele de cercetare ale politiei au competenta materiala generala astfel ca sunt obligate sa efectueze
cercetarea penala in toate cazurile care nu sunt date in competenta altor organe.
Organele de Poliie n ansamblul lor sunt organe ale administraiei de stat i nu organe judiciare, calitatea
de organ de cercetare nerevenind organelor respective n ntregime. Nu toi lucrtorii de poliie sunt organe de
cercetare penal, organe judiciare fiind numai cei anume desemnai pe linie intern n acest sens. Aceste organe au
competen material general. De cte ori legea nu atribuie o cauz n competena unui anumit organ, ea revine
organelor de cercetare ale poliiei. Rezult c organele de poliie nu sunt competente s cerceteze cauzele date n
competena obligatorie a procurorului precum i a organelor speciale. Cnd anumite acte de cercetare penal
trebuie s fie efectuate n afara razei teritoriale n care se face cercetarea, organele de cercetare penal ale Poliiei
pot s le efectueze dup ce n prealabil au ntiinat despre aceasta organul corespunztor din raza teritorial n
care se face cercetarea- anumite acte necesare rezolvrii cauzei, poate s dispun efectuarea lor prin comisie
rogatorie ori delegare. Comisia rogatorie privete numai actele procedurale iar delegarea poate fi dat unui organ
ierarhic inferior
n cuprinsul aceleiai localiti organele de cercetare ale Poliiei efectueaz toate actele de cercetare chiar
dac unele dintre acestea trebuie ndeplinite n afara razei sale teritoriale, cu obligaia de a ntiina n prealabil
organul corespunztor din raza teritorial, n care va efectua aceste acte. n cazuri urgente, organul e obligat s
efectueze aciunea de cercetare ce nu sufer amnare, chiar dac acestea privesc o cauz care nu e de competena
lui.

Lucrrile efectuate n astfel de cazuri se trimit de ndat prin procurorul care exercit supravegherea
activitii organului ce le-a efectuat, procurorului competent.
b)Organele de cercetare speciale.
Sunt asemenea organe ofierii anume desemnai de comandanii unitilor militare, de efii
comenduirilor de garnizoan i de comandanii centrelor militare, precum i ofierii politiei de frontiera, i
cpitanii de porturi. Competena ofierilor anume desemnai de comandanii de uniti militare, privete att
infraciuni comise de militarii n subordine ct i infraciuni svrite n legtur cu serviciul de persoane civile
ncadrate n aceste uniti. Cercetarea penal n cazul menionat mai poate fi efectuat i de comandanii unitilor
militare. Dac infraciunile sunt svrite de militari n afara unitilor militare, competena de cercetare revine
ofierilor desemnai de efii comenduirilor de garnizoan (art. 208 al 1 lit.b c. pr. p.). Din cuprinsul art. 208 al.1
lit.c c. pr. p. rezult c ofierii anume desemnai de comandanii centrelor militare pot cerceta infraciuni care intr
n competena instanelor militare svrite de persoane civile n legtur cu obligaiile lor militare. Cercetarea
poate fi efectuat i personal de ctre comandanii centrelor militare.
Aceste organe speciale au o competen nedublat de competena organelor de Poliie. Specificarea nu e
necesar ca n cazul celorlalte organe de cercetare special; exist posibilitatea ca urmrirea s fie efectuat de
organele de Poliie.
Pentru infraciunile de frontier, competena de cercetare revine ofierilor Politiei de Frontiera, anume
desemnati pentru infractiunile de frontiera i ofierilor anume desemnai de Ministerul Internelor si Reformei
Administrative (art. 208 al 1 lit.d c. pr. p. ). Potrivit art.208 al 1 lit.e c.pr.p. cpitanii de porturi sunt competeni s
cerceteze infraciunile contra siguranei navigaiei pe ap i contra disciplinei i ordinii la bord precum i
infraciunile de serviciu sau n legtur cu serviciul svrite de personalul navigant al marinei civile dac fapta a
pus sau ar fi putut pune n pericol sigurana navigaiei.
Actele incheiate de alte organe de constatare:
Cnd se constat anumite fapte penale, pentru combaterea eficient a acestora, legea a dat dreptul
efecturii unor acte procesuale i a altor organe dact cele de urmrire penal. Sunt organele de constatare potrivit
art. 214 i 215 c. pr. p:
a) organele inspectiilor de stat, alte organe de stat, precum si ale unitatilor la care se refera art. 145 din
Codul penal, pentru infractiunile care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o
controleaza potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale administratiei publice, ale altor unitati la care se refera
art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de cei aflati in subordine ori sub
controlul lor.
c) ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romane pentru infractiunile constatate pe timpul
executarii misiunilor specifice.
Organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor,
precum si sa efectueze orice alte acte, cand legea prevede aceasta ,deasemenea actele incheiate se inainteaza
procurorului in cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infractiune, afara de cazul cind legea dispune
altfel.
In caz de infractiuni flagrante, aceleasi organe au obligatia sa inainteze de indata procurorului pe
faptuitor, impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba.
Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.
Obligatiile si drepturile aratate mai sus le au si urmatoarele organe:
a) comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile savarsite pe acestea, pe timpul cat navele si
aeronavele pe care le comanda se afla in afara porturilor sau aeroporturilor;
b) agentii de politie de frontiera, pentru infractiunile de frontiera.
Organele de mai sus pot efectua perchezitii corporale asupra faptuitorului si pot verifica lucrurile pe
care acesta le are cu sine , deasemenea, organele de mai sus pot prinde pe faptuitor, caz in care il predau de indata
procurorului sau organului de cercetare penala, impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de
proba.
In celelalte cazuri, lucrarile efectuate se inainteaza organului de cercetare penala competent, in cel mult 5
zile de la prima constatare efectuata, impreuna cu mijloacele materiale de proba.

Cind infractiunea a fost savirsita pe o nava sau aeronava, termenele de mai sus curg de la ancorarea navei
ori aterizarea aeronavei pe teritoriul roman.
Procesele-verbale ?ncheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.
3.Suprvegherea exercitata de procuror in activitatea de urmarire penala .
Principala sarcin a procurorului n timpul urmririi penale e supravegherea desfurrii acestei activiti.
Normele referitoare la supravegherea urmririi penale sunt nscrise n art. 216-220 c. pr. p. la care se
adaug i dispoziiile cuprinse n Legea 92/1992 pentru organizarea judectoreasc. Supravegherea exercitat de
procuror urmrete realizarea scopului general al procesului penal, prevzut de art. 1 c. pr. p. precum i
respectarea cu strictee a legalitii procesuale.
Supravegherea urmririi penale de ctre procuror vizeaz realizarea scopului procesului penal n
condiiile respectrii tuturor dispoziiilor care disciplineaz nfptuirea actului de justiie penal. Perimetrul n
care se nscriu activitile ce fac obiectul supravegherii urmririi penale e marcat prin dispoziiile art. 216 c. pr. p.
din care prevede c procurorul vegheaz ca orice infraciune s fie descoperit, orice infractor s fie tras la
rspundere penal, i nici o persoan s nu fie urmrit penal fr s existe indicii temeinice c a svrit o fapt
prevzut de legea penal. De asemenea vegheaz la respectarea libertii individuale a cetenilor astfel ca nici o
persoan s nu fie reinut sau arestat dect n cazurile i condiiile prevzute de lege. Pentru a evita luarea unor
msuri greite i pentru a asigura o aducere la ndeplinire n ct mai bune condiii a msurilor dispuse de procuror,
legea prevede expres (216 al. 4 c. pr. p.) c procurorul ia msuri i d dispoziii n scris i motivat.
O modalitate prin care procurorul asigur obiectivitate i operativitate rezolvrii cauzelor penale n faza
de urmrire penal, este aceea c procurorul are posibilitatea de a dirija cauzele penale de la un organ de cercetare
la altul. Potrivit art. 217 al. 1c. pr. p. procurorul poate s dispun dup necesitate, ca ntr-o cauz n care
cercetarea penal trebuie efectuat de un anumit organ de cercetare, s fie efectuat de un alt asemenea organ. O
asemenea msur poate fi determinat de mprejurri c n cauza penal s-a fcut o cerere de abinere sau
recuzare, ori adunarea probelor s-ar putea face n condiii mult mai bune de ctre organul cruia i se trimite cauza
penal n vederea efecturii urmririi.
Posibilitile de trecere a unei cauze penale ca urmare a dispoziiei procurorului de la un organ de
cercetare la altul sunt delimitate de circumscripia judiciar n care se exercit supravegherea. Aceasta presupune
c att organul de cercetare de la care se ia cauza ct i cel la care se trece, s se afle sub supravegherea aceluiai
procuror. Aa dup cum rezult din prevederea art. 217 al. 2 c. pr. p. preluarea unei cauze de ctre un organ de
cercetare penal ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercit supravegherea acesteia pe
baza propunerii motivate a organului de cercetare penal care preia cauza i dup ncunotiinarea procurorului
care exercit supravegherea.
n vederea sporirii operativitii urmririi penale i pentru a nu obliga procurorul s fac multe deplasri
n afara localitii n care are sediul, legea permite acestuia s poat dispune n cazul n care intr n competena sa
obligatorie, ca anumite acte de cercetare s fie efectuate n localiti din afara sediului unitii de procuratur de
ctre organul de poliie din acele localiti (art. 217 al.4 c. pr. p.). Art. 217 al.4 c. pr. p permite procurorului
delegarea numai anumitor acte de cercetare. Organul delegat nu poate efectua ntreaga cercetare pentru c s-ar
eluda art. 209 c. pr. p. care d n competena exclusiv a procurorului urmrirea acelor infraciuni.
Pentru asigurarea respectrii regulilor de baz privind legalitatea procesului penal procurorul are
ndatorirea s conduc i s controleze activitatea de cercetare penal a Poliiei i a altor organe i totodat s
supravegheze ca actele de urmrire penal s fie efectuate cu respectarea dispoziiilor legale (art.218 al.1 c. pr. p.).
La rndul lor, organele de cercetare penal sunt obligate s ncunotiineze procurorul despre infraciunea
de care au luat cunotin (art. 218 al. 2 c. pr. p.). Din dispoziile articolului 218 al.3 c.pr. p. rezult c procurorul
poate s asiste la efectuarea oricrui act de cercetare penal sau s-l efectueze personal, de asemenea poate s
cear spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penal care e obligat s-l trimit cu toate actele
materiale i datele privitoare la faptele care formeaz obiectul cercetrii.
Potrivit art. 219 c.pr. p. procurorul poate s dea dispoziii cu privire la efectuarea oricrui act de urmrire
penal. Dispoziiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penal. Dac acest organ are de
fcut obiecii poate sesiza procurorul ierarhic superior fr a ntrerupe executarea dispoziiilor. Cu privire la
obiecii procurorul sesizat este obligat a se pronuna n termen de 3 zile.
Pentru realizarea unei supravegheri eficiente legea acord procurorului dreptul s intervin cnd constat
nelegalitatea unui act sau msuri procesuale. Art. 220 c. pr. p. prevede posibilitatea infirmrii motivate de ctre
procuror a acestor acte. Actele de urmrire nelegale vor fi infirmate n msura n care au produs o vtmare ce nu
poate fi nlturat dect n acest fel. Potrivit dispoziiilor privind nulitatea, nu este nevoie ca cel vtmat n

drepturile sale s cear infirmarea actului nelegal. Procurorul infirm actul din oficiu, dac aceasta se impune
pentru aflarea adevrului i justa soluionare a cauzei.
4.Efectuarea urmaririi penale .
Desfurarea urmririi penale constituie partea central a acestei faze nsumnd n general cel mai mare i
complex volum de activiti. Desfurarea urmririi penale presupune efectuarea tuturor actelor procesuale i
procedurale necesare pentru realizarea obiectului urmririi, motiv pentru care majoritatea activitilor se
concentreaz n jurul strngerii i administrrii probelor referitoare la existena infraciunii, la identificarea
fptuitorului i la stabilirea rspunderii acestuia, n aa fel nct s se poat decide dac este sau nu cazul s fie
trimis n judecat.
Punerea in miscare a actiunii penale.
Urmrirea penal ncepe in rem pentru declanarea cercetrilor nefiind necesar cunoaterea
fptuitorului. Cnd acesta devine cunoscut 1 apare posibilitatea punerii n micare a aciunii penale. Aciunea
penal se exercit numai in personam, tragerea la rspundere penal avnd n vedere o persoan cert.
Dup nceperea urmririi penale organul de cercetare poate ajunge la concluzia c n cauz exist temeiuri
pentru punerea n micare a aciunii penale. n acest caz, face propuneri corespunztoare pe care le nainteaz
procurorului (art. 234 c. pr. p. ).
Propunerea organului de cercetare penal, materializat ntr-un referat, se nainteaz spre rezolvare
procurorului. Dac propunerile sunt judicioase procurorul dispune de ordonan punerea n micare a aciunii
penale (art. 235 c. pr. p. ). Ordonana de punere n micare a aciunii penale cuprinde toate meniunile generale
indicate n art. 203 c. pr. p. i n plus date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este nvinuit i
ncadrarea juridic a acesteia2. n aceast situaie ordonana e un act de inculpare n baza cruia nvinuitul devine
inculpat parte n proces.
Dac procurorul nu este de acord cu propunerea de punere n micare a aciunii penale, restituie dosarul
organului de cercetre cu indicaia de a se continua cercetrile, ori de cte ori ele sunt necesare. n celelalte cazuri,
procurorul dispune, dup caz, clasarea cauzei, scoaterea de sub urmrire sau ncetarea urmririi penale; cnd sunt
ntrunite condiiile din art. 239 c. pr. p. se dispune suspendarea urmririi penale, potrivit art. 262 pc. 2 lit. b. c. pr.
p.
n cauzele penale care potrivit art. 209 c.pr.p. sunt urmrite de procuror acesta poate pune n micare
aciunea penal personal, ordonana respectiv nefiind supus confirmrii procurorului ef al unitii sau
procurorului ierarhic superior. Exercitarea aciunii n continuare n faa instanei nu scap ns de sub control,
rechizitoriul de trimitere n judecat fiind supus confirmrii organelor superioare (art. 209 al. ultim c.pr.p.).
Continuarea cercetarii penale.
n urma rezolvrii propunerii organului de cercetare, indiferent c acesta a dus sau nu la punerea n
micare a aciunii penale, procurorul dispune, dac este cazul, continuarea cercetrii penale, restituind dosarul
organelor de cercetare cu eventuale indicaii obligatorii.
Dup primirea cauzei cu aciunea penal, organul de cercetare cheam pe inculpat, i comunic fapta
pentru care este nvinuit i i d explicaii cu privire la drepturile i obligaiile pe care le are. Legea instituie astfel
un contact obligatoriu ntre organul de cercetare i inculpat. Organul de cercetare pune n vedere inculpatului aflat
n libertate c este obligat s se prezinte la toate chemrile i c are ndatorirea s comunice orice schimbare de
adres. (art. 237 alin. 3 c. pr. p.). Aceast obligaie permite luarea fr greutate a contactului ulterior cu inculpatul.
Pentru ca absena imputabil inculpatului s nu constituie o piedic n desfurarea urmririi penale art.
237 alin. 4 c. pr. p. precizeaz c organul de cercetare penal va continua urmrirea penal i fr a-l asculta pe
inculpat cnd acesta este disprut, se sustrage de la cercetare, sau nu locuiete n ar.
Din dispoziiile 236 al. 1c. pr. p. rezult c atunci cnd procurorul a fost sesizat potrivit art. 234 c. pr. p. i
el a dispus punerea n micare a aciunii penale dac constat c sunt ntrunite condiiile prevzute de lege pentru
luarea msurii arestrii preventive a inculpatului va proceda n sensul art. 149^1i urmtoarele din c. pr. p. Astfel,
el trebuie s-l asculte i pe inculpat nainte de luarea msurii arestrii i afar de cazul cnd acesta e disprut, se
afl n strintate sau se sustrage de la urmrire. Dup ascultarea inculpatului dac consider necesar, procurorul
d ordonana prin care dispune luarea msurilor i emite de ndat mandat de arestare.
n situaia n care nvinuitul e arestat potrivit art. 233 c. pr. p. el va fi ascultat de procuror nainte de
expirarea termenului de arestare (236 al 2 c. pr.p.).
1
2

n cazul n care procurorul efectueaz el nsui urmrirea dup ce a dispus punerea n micare a aciunii i
arestarea preventiv a inculpatului trebuie, potrivit art. 209 al. 5 c. pr. p. s supun confirmrii ordonana prin care
s-a dispus arestarea.
Extinderea cercetarii penale .
Ordonana de punere n micare a aciunii penale fixeaz cadrul n care se desfoar n continuare
cercetrile. Acest cadru se limiteaz la persoanele, faptele i ncadrarea juridic menionat n ordonan.
Dup punerea n micare a aciunii penale, organul de cercetare desfoar activitatea n limitele
determinate de aciune, neputnd extinde cercetarea n afara acestui cadru.
Potrivit art. 238 c. pr. p. organul de cercetare face propuneri pentru extinderea cercetrii penale sau
schimbarea ncadrrii juridice dac constat apariia oricreia dintre situaiile urmtoare:
fapte noi n sarcina inculpatului;
date cu privire la participarea unei alte persoane la svrirea infraciunii;
mprejurri noi care pot duce la schimbarea ncadrrii juridice a faptei pentru care s-a pus n micare
aciune penal.
Suspendarea urmaririi penale.
Buna desfurare a urmririi penale presupune participarea nvinuitului sau inculpatului la efectuarea a
numeroase activiti de urmrire penal. O astfel de participare se impune pe de o parte pentru ca acesta s-i
organizeze o aprare eficient iar pe de alt parte, pentru nfptuirea unor activiti procesuale care presupun n
mod obligatoriu prezena nvinuitului sau inculpatului.
mpiedicare nvinuitului sau inculpatului de a lua parte la proces datorit unei mprejurri obiective,
neimputabile acestuia, trebuie s determine ntreruperea procesului penal. Pe aceast idee se bazeaz instituia
suspendrii urmririi penale.
Potrivit art.239 c. pr. p. urmrirea se suspend cnd nvinuitul sau inculpatul sufer de o boal grav, care
l mpiedic s ia parte la procesul penal. n legtur cu aceast situaie sunt de fcut urmtoarele observaii:
boala nvinuitului sau inculpatului urmeaz a se stabili pe cale de expertiz medical, nefiind suficiente n
aceast privin constatrile organului de urmrire sau diversele adeverine medicale invocate de cel n cauz;
boala trebuie s fie grav.
n cazul bolilor psihice urmeaz a se constata eventuala stare de iresponsabilitate a fptuitorului. Dac
aceast stare s-a manifestat i n momentul svririi faptei, urmrirea nu se suspend, dispunndu-se scoaterea de
sub urmrire penal pentru cazul prevzut n art.10 lit. e c. pr. p.
Cnd dintre mai muli nvinuii sau inculpai numai unul sufer de o boal grav iar disjungerea cauzei
este posibil, suspendarea n raport de toi mpricinaii este greit, chiar dac exist vreunul din cazurile de
conexitate sau indivizibilitate.
Procedura suspendarii.
n cazul suspendrii urmririi, dac exist n cauz parte civil, msura luat se va comunica acesteia (art.
240 alin. 2 c. pr. p.)
Dup examinarea i soluionarea propunerii, procurorul restituie dosarul organului de cercetare. Dac s-a
dispus suspendarea, dosarul se restituie numai dup ce s-a fcut comunicarea corespunztoare prii civile.
Organul de cercetare nu dispune suspendarea urmririi, fcnd numai propuneri corespunztoare
procurorului. Odat cu propunerile se nainteaz i dosarul cauzei, procurorul urmnd a se pronuna asupra
suspendrii prin ordonan.
Ordonana de suspendare cuprinde meniunile generale din art. 203 c. pr. p. la care se adaug datele
privitoare la care persoana nvinuitului sau inculpatului, fapta de care este nvinuit, cauzele care au determinat
suspendarea i msurile luate n vederea nsntoirii celui n cauz.
Aa dup cum s-a evideniat n literatura de specialitate n situaia n care nvinuitul sufer de o boal care
prezint pericol social prevzut n art. 114 c. pr. p. odat cu suspendarea ce se va dispune i luare n mod
provizoriu a msurilor de siguran a internrii medicale potrivit dispoziiilor procedurii penale (162 c. pr. p.).
Dispoziiile art. 241 al. 1 c. pr. p prevd c n timpul ct urmrirea penal e suspendat, organul trebuie
s continue cercetarea cu privire la efectuarea acelor acte de urmrire a cror ndeplinire nu e mpiedicat de
situaia nvinuitului sau inculpatului, adic acte care nu necesit prezena acesteia. n felul acesta instituia
suspendrii conciliaz dou interese: pe de o parte interesul societii ca probele care pot fi desoperite i fixate n
lipsa nvinuitului sau inculpatului s nu fie pierdute i n acelai timp urmrirea penal s nu fie lipsit de
contribuia pe care nvinuitul sau inculpatul o va putea aduce n cele din urm la lmurirea cauzei penale; pe de
alt parte introduce nvinuitul sau inculpatul ca s poat formula aprri i propune administrarea de probe n
aprare
Incetarea urmaririi penale.

n orice moment urmrirea penal pote fi ntrerupt dac se constat c exist vreo cauz care implic
exercitarea actului penal. Soluia ncetrii urmririi penale poate fi dat cnd intervine vreuna din cauzele din
art.10 lit.f-h i j c. pr. p. Este posibil ca n timpul desfurrii urmririi penale s se constate existena
concomitent a 2 cauze dintre cele prevzute n art. 10 lit. f-h i j c. pr. p.punndu-se problema temeiului juridic n
baza cruia se cerceteaz urmrirea penal.
Dac inculpatul a decedat pe parcursul desfurrii penale i anterior decesului fapta inculpatului a fost
amnistiat, nct trebuie s se fac n baza art. 10 lit. g c. pr. p. cu art. 11 pc. 1 lit. c, c. pr. p. se impune o asemenea
soluie pentru c nu s-ar putea nceta urmrirea penal datorit amnistiei, ct vreme, prin decesul inculpatului n
mod practic dispare sub rspunderea penal.
Ordonana procurorului prin care se dispunea ncetarea urmririi penale cuprinde, pe lng meniunile
generale indicate de art. 203 c. pr. p., datele privindpersoana i fapta la care se refer ncetarea, precum i artarea
temeiurilor de fapt i de drept pe baza crora se ia dispoziia respectiv. De asemenea, dac este cazul, se
menioneaz eventualele msuri de siguran luate n cursul urmririi n conformitate cu art. 162 c. pr. p
Ordonana de ncetare mai poate cuprinde potrivit art. 245 c. pr. p. dispoziii complimentare privitoare la:
revocarea msurii preventive i a msurilor asiguratorii aplicate n vederea executrii pedepsei amenzii
confiscarea lucrurilor supuse acestei msuri potrivit art. 118 c. p. i restituirea celorlalte 3;
meninerea i revocarea msurilor asiguratorii privind reparaiile civile i a restabilirii situaiei anterioare
svririi infraciunii;
fixarea cuantumului cheltuielilor judiciare i stabilirea persoanelor care urmeaz s le suporte, precum i
ordonarea ncasrii acestor cheltuieli.
n legtur cu dispoziiile complimentare mai trebuie precizat c:
dac proprietatea asupra mijloacelor materiale de prob care urmeaz a se confisca sau restitui, potrivit lit.
b de mai sus, se contest, obiectele se pstreaz de ctre organul de cercetare pn la hotrrea instanei civile;
dac s-a dispus meninerea msurilor asiguratorii privind reparaiile civile, iar persoana vtmat nu
introduce aciune n faa instanei civile n termen de 30 de zile de la comunicarea ncetrii, msura aplicat se
consider desfiinat.
Cnd nvinuitul sau inculpatul este arestat preventiv procurorul ntiineaz administraia locului de
deinere i dispune punerea de ndat n libertate, ntruct potrivit art. 140 lit. b c. pr. p. msurile preventive
nceteaz de drept n caz de scoatere de sub urmrire sau ncetarea urmririi penale. mpotriva ordonanei prin
care s-a dispus nlocuirea rspunderii penale se poate face plngere, n termen de 5 zile de la ntiinarea celor
interesai.
Punerea n executare a ordonanei se face dup expirarea termenului de plngere (5 zile); dac s-a fcut
plngere punerea n executare se face numai dup respingerea ei.
Scoaterea de sub urmarire penala.
Cnd pe parcursul desfurrii urmririi penale se constat existena vreunuia dintre cazurile prevzute n
art. 10 lit. a e c. pr. p. i exist nvinuit sau inculpat n cauz, procurorul dispune scoaterea de sub urmrire
penal. Soluia scoaterii de sub urmrire penal e plasat ntotdeauna ctre terminarea urmririi penale deoarece
n cauza penal trebuie s fie admise n orice caz mai multe probe dect n situaia n care s-ar pronuna soluia
ncetrii urmririi penale pentru oricare dintre cazurile prevzute n art. 10 lit. f h i j c. pr. p..
Scoaterea de sub urmrire penal poate fi total sau parial. Dac n aceeai cauz sunt mai muli
nvinuii sau inculpai ori dac mai multe fapte fac obiectul aceleiai cauze, scoaterea de sub urmrire penal se
face numai cu privire la nvinuit sau inculpat ori la faptele pentru care exist cazul de scoatere de sub urmrire
penal. Organul de cercetare penal care contest existena vreunuia dintre cazurile prevzute n art. 10 lit. a e c.
pr. p., nainteaz procurorului dosarul cu propunerea de a se da soluia scoaterii de sub urmrire penal.
Cnd scoaterea de sub urmrire penal privete un nvinuit sau un inculpat arestat, procurorul trebuie s
se pronune asupra scoaterii de sub urmrire penal n termen de 24 de ore de la primirea dosarului.
Din dispoziia art. 249 al. 2 c. pr. p. rezult c procedura scoaterii de sub urmrire penal e similar cu
cea care se aplic la ncetarea urmririi penale, dispoziia art. 242 c. pr. p. 246 i 248 c. pr. p. aplicndu-se n
mod corespunztor.
Procurorul se pronun asupra scoaterii prin ordonan cnd a fost pus n micare aciunea penal i prin
rezoluie motivat cnd nu a fost pus n micare. Asemenea caz n urmrirea penal se pronun numai prin
ordonana atunci cnd scoaterea are loc la termenul urmririi penale potrivit art. 262 pc. 2 lit. a c. pr. p. sau direct
prin rechizitoriu. Cnd scoaterea de sub urmrire penal se ntemeiaz pe considerentul c fapta nu prezint grad
de pericol social al unei infraciuni (art. 10 lit. b1 c. pr. p.) indiferent dac a fost sau nu pus n micare aciunea
penal, procurorul se pronun prin ordonan (art. 249 al. 3 i 249 1 c. pr. p.)
3

Din aceast dispoziie art. 2491 c. pr. p.rezult c n cazul n care este prezentat astfel cum a fost modificat
prin legea 45/1993 s-a dispus scoaterea de sub urmrire penal n termenii art. 10 lit. b 1 c. pr. p. executarea
mustrrii i mustrarea cu avertisment prevzut de 18 1c. pr. p. cercetarea penal se realizeaz de ctre procuror
potrivit cu dispoziia 247 c. pr. p.. Adic procurorul l dojenete pe cel n cauz odat cu dispunerea msurii
respective. Dac sanciunile nu pot fi executate de ndat, procurorul fixeaz un termen la care va fi adus
nvinuitul pentru a pune n executare respectiva aciune. n cazul n care cel sancionat e minor la termenul fixat
de procuror pentru aducerea minorului vor fi citai prinii ori, tutorele sau curatorul ori persoana n ngrijirea sau
supravegherea creia se afl minorul.
Punerea n executare a ordinului prin care s-a aplicat sancionarea amenzii se face dup expirarea
termenului de 5 zile de la ncunotiinare iar dac a fcut plngere i a fost respins dup respingerea acesteia.
Executarea propriu zis a amenzii se face n conformitate cu art. 442 i 443 c. pr. p. adic de ctre
procuror prin trimiterea unui extras de pe partea din ordonan care privete aplicarea amenzii, organul care
potrivit legii execut amenda penal.
mpotriva ordonanei prin care s-a dispus scoaterea de sub supraveghere se poate face plngere n termen
de 5 zile de la ntiinarea persoanei interesate.
Atunci cnd procurorul nu e de acord cu propunerea organului de cercetare penal sau cnd dispune
scoaterea de sub urmrire penal numai pentru anumii nvinuii sau numai pentru anumite fapte ale cauzei va
proceda la restituirea dosarului organului de cercetare penal, cu dispoziiile de a continua cercetarea penal.
Clasarea cauzei .
Potrivit art. 11 pct. 1 lit. a c. pr. p. cnd se constat existena vreunuia din cazurile prevzute n art. 10 c.
pr. p. i cnd nu e nvinuit n cauz, n cursul urmririi penale se dispune clasarea pentru a putea fi dispus. Pentru
soluionarea clasrii trebuie realizate cumulativ condiiile:
s existe vreunul din cazurile prevzute n art. 10 c. pr. p.
s nu existe nvinuit n cauz
Cu privire la prima condiie trebuie remarcat faptul c existena unora din cazurile prevzute n art. 10 c.
pr. p. exclude inexistena nvinuitului n cauz. Astfel nu se poate spune c fapta nu a fost svrit de nvinuit sau
inculpat i n acelai timp n aceeai cauz nu exist nvinuit; de asemenea n cazul n care intervine decesul
fptaului, nu se poate spune c nu a existat nvinuit n cauz.
mprejurarea c ntr-o urmrire nu exist nvinuit sau inculpat, luat singur, nu duce la clasare ntruct
urmrirea penal se ncepe i poate continua pn la un moment in rem. Dac cercetrile ntreprinse nu duc la
stabilirea fptuitorului cauza nu se claseaz, ndeplinindu-se toate actele de urmrire realizabile pn la ultimele
posibiliti, dup care urmrirea se amn fr termen, pn la descoperirea fptuitorului. Singura limitare n timp
a acestei amnri este mplinirea termenului de prescripie. Dispunerea de ndat a clasrii are loc numai cnd
lipsa nvinuitului sau incupatului se datoreaz mprejurrii c fapta nu este rezultatul aciunii sau inaciunii unei
persoane. n celelalte cazuri, din punct de vedere practic mai numeroase, clasarea survine numai dup ndeplinirea
termenelor de prescripie ale exercitrii aciunii penale, care reprezint intervale de timp ndelungat.
Terminarea urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare.
n cazurile n care sunt realizate condiii de punere n micare a aciunii penale, organul de cercetare
penal potrivit art. 234 c. pr. p. face propuneri n acest sens procurorului care gsind ntemeiate propunerile
respective dispune prin ordonan punerea n micare a aciunii penale.
n ipoteza n care urmrirea penal s-a desfurat cu aciunea penal pus n micare, organul de cercetare
penal nainteaz procurorului dosarul privind pe inculpat.
Cercetarea penal se consider terminat potrivit art. 258 c. pr. p., dac este complet i a avut loc, cnd
este cazul, prezentarea materialului de urmrire penal. n aceast situaie, organul de cercetare nemaiavnd de
ndeplinit activiti legate de probaiune sau alte acte de urmrire penal nainteaz dosarul la procuror, nsoit de
un referat.
Terminarea urmaririi penale fara punerea in miscare a actiunii penale.
n cazul n care urmrirea penal de organ de cercetare s-a desfurat fr punerea n micare a aciunii
penale distingem 3 momente principale i prin care e marcat activitatea final a organelor de cercetare penal i
anume: ascultarea nvinuitului nainte de terminarea cercetrii, naintarea dosarului privnd pe nvinuit i
prezentarea materialului de urmrire penal nvinuit de ctre procuror, dac acesta apreciaz c e necesar.
5. Trimiterea in judecata .
Trimiterea n judecat reprezint ultimul moment al fazei de urmrire penal. De ndat ce trimiterea n
judecat se realizeaz, urmrirea este complet epuizat iar organele de urmrire penal se dezinvestesc. Prin
naintarea dosarului la instan este investit ace st organ i ncepe faza judecii.

Indiferent de modalitatea desfurrii urmririi penale, atunci cnd organul de cercetare penal consider
c cercetarea e terminat, ntocmete un referat n care consemneaz rezultatul cercetrii pe care mpreun cu
dosarul l nainteaz procurorului. La rndul su, procurorul e obligat ca n termen de cel mult 15 zile de la
primirea dosarului trimis la organul de cercetare penal s procedeze la verificarea lucrrilor urmririi penale i s
se pronune asupra acestora.
Cnd prezentarea materialului de urmrire penal nu a fost posibil datorit situaiei prevzute n 254 al. 1
c. pr. p. procurorul procedeaz la prezentarea materialului dac inculpatul se prezint, este prins sau adus dup
naintarea dosarului la procuratur Aceast activitate va avea loc numai nainte de sesizarea de judecat.
Conform art. 261 al. 3 c. pr. p. n cauzele n care sunt arestai procurorul trebuie s le rezolve de urgen
i cu precdere.
n urma verificrii dosarului se pot ivi dou ipoteze:
A) procurorul constat c au fost respectate dispoziiile legale care garanteaz aflarea adevrului i c
urmrirea este complet, existnd n cauz probele necesare i legal administrate;
Cnd urmrirea s-a efectuat cu respectarea cerinelor de mai sus, procurorul poate dispune: a) trimiterea
n judecat a inculpatului; b) oprirea desfurrii n continuare a procesului penal prin una din soluiile de
neurmrire; c) suspendarea urmririi penale.
B) se constat c urmrirea nu este complet sau nu au fost respectate toate dispoziiile legale care asigur
stabilirea adevrului. n funcie de aceste ipoteze, procurorul procedeaz n mod difereniat dnd soluii diferite.
n acest caz, procurorul ia msuri n vederea completrii sau refacerii urmririi penale prin restituirea cauzei la
organul care a efectuat cercetarea sau trimite cauza, potrivit dispoziiilor art. 217 c. pr. p., la un alt organ de
urmrire penal
Soluiile adoptate de procuror se dispun prin rechizitoriu n cazul trimiterii n judecat i ordonan n
celelalte situaii.
Rechizitoriul se ntocmete n general de procurorul care supravegheaz urmrirea penal i decizia sa cu
privire la trimiterea n judecat a inculpatului produce efecte juridice, fr ca actul s fie supus abilitrii de ctre
un organ judiciar.
La aceast regul pot apare dou situaii de excepie n care rechizitoriul ntocmit de procuror are nevoia
unei confirmri din partea unui organ superior.
Astfel, n cauzele penale n care urmrirea se efectueaz n mod obligatoriu de procuror acest organ
terminnd urmrirea penal ntocmete el nsuirechizitoriul, n asemenea cazuri nefiind incidente reglementrile
referitoare la supravegherea exerciatat de procuror asupra organelor de cercetare. Potrivit art. 209 alin. 5 c. pr. p.
rechizitoriul ntocmit este supus confirmrii procurorului ef al unitii, iar cnd urmrirea este fcut de acesta,
confirmarea se face de ctre procurorul ierarhic superior.
A doua situaie este determinat de eventuala neconcordan a nivelului organelor judiciare care urmresc
i judec pricina penal.
Rechizitoriul conine dup caz, fie numai dispoziia de trimitere n judecat, fie i dispoziia de punere n
micare a aciunii penale, dac aceasta nu a fost pornit anterior. n fiecare cauz se ntocmete un singur
rechizitoriu, chiar dac urmrirea a privit mai multe fapte ori mai muli nvinuii sau inculpai i chiar dac se dau
acestora rezolvri diferite.
Regularitatea rechizitoriului se verific de ctre instan cu ocazia verificrii modului cum a avut loc
sesizarea organului de judecat (art. 300 c. pr. p.). Examinarea are n vedere att respectarea regulilor de
competen ct i cele viznd condiiile de fond i de form ale rechizitoriului.
Nendeplinirea condiiilor de fond i de form ale rechizitoriului prevzute de art. 263 c. pr. p. atrage n
general anularea sesizrii i restituirea rechizitoriului la procuror pentru refacere 4.
Ordonana prin care procurorul dispune oricare alt soluie din art. 262 c. pr. p. cuprinde meniunile
corespunztoare tipului respectiv de ordonan, aa cum s-a artat la locul cuvenit.
Ordonana de restituire la organul de cercetare sau de trimitere la alte organe de cercetare, cuprinde pe
lng meniunile din art. 213 c. pr. p., indicarea actelor ce trebuie efectuate sau refcute a faptelor sau
mprejurrilor ce urmeaz a fi constatate i a mijloacelor de prob ce se vor folosi (art. 266 c. pr. p. ).
Potrivit art. 267 c. pr. p. procurorul verificnd dosarul naintat de organul de cercetare n vederea trimiterii
n judecat, este obligat s dispun asupra meninerii sau revocrii msurilor preventive, de siguran ori
asiguratorii, luate n cursul urmririi sau, dac este cazul, s ia asemenea msuri.

Examinarea dosarului de ctre procuror implic i verificarea competenei organului de urmrire. Dac
procurorul constat c, urmrirea unor infraciuni sau infractori prevzui n art. 207-208 i 209 alin. 3 i 4 c. pr. p.
s-a fcut de alt organ dect cel indicat, trimite cauza organului competent.
Efectuarea urmririi penale de ctre organul cruia procurorul i trimite dosarul dup verificare, ridic
probleme n legtur cu valabilitatea actelor deja ntreprinse. Art. 268 alin. 2 c. pr. p. prevede c din actele anterior
ndeplinite rmn valabile:
msurile asiguratorii luate;
actele sau msurile procesuale confirmate sau ncuviinate de procuror;
actele procesuale care nu pot fi refcute
Organul cruia i se transmite dosarul ascult nvinuitul sau inculpatul, dup care hotrte asupra
activitilor care trebuie efectuate n completarea cercetrii penale
6. RELUAREA URMRIRII PENALE .
Faza urmririi penale ia sfrit n urma aprecierii procurorului prin dispunerea soluiei de trimitere n
judecat. Pe parcursul urmririi penale ori la sfritul acesteia procurorul poate da una din soluii de scoatere de
sub urmrire penal, nceperea urmririi , clasarea cauzei. Cu toate c prin soluiile de mai sus ia sfrit urmrirea
penal sunt totui anumite cazuri prevzute de lege cnd aceasta poate fi reluat situaie n care terminarea
urmririi penale are un caracter relativ. Astfel e posibil ca dup ce s-a dispus trimiterea n judecat i instana s-a
investit cu judecata cauzei aceasta s constate c sunt temeiuri pentru a proceda la restituirea cauzei procurorului
pentru completare ori refacere a urmririi penale, ori ca urmare a extinderii activitii penale sau a procedurii
penale s fie necesar reluarea urmririi penale cnd se va putea proceda la nceperea urmririi penale i dup ce
s-a dispus ncetarea sau scoaterea de sub urmrire penal, se constat c temeiul legal care a determinat luarea
msurii nu a existat sau a disprut.
Poate fi reluat i cnd desfurarea procesului a fost ntrerupt fie nainte de a ajunge cauza n faa
instanei, fie dup aceea.
Aceasta e o instan procesual complementar cu caracter excepional care asigur aducerea procedurii
penale pe linia de desfurare normal prin reactivarea cursului urmririi penale n cazul prevzut de lege.
n art. 270 c. pr. p. sunt prevzute trei situaii de reluare a urmririi penale:
ncetarea cauzei de suspendare;
restituirea cauzei de ctre instana de judecat n vederea refacerii sau completrii urmririi, ori ca urmare
a extinderii aciunii penale sau a procesului penal;
redeschiderea urmririi penale
Pentru a se putea relua urmrirea penal trebuie ntrunite cumulativ mai multe condiii:
a)S fi intervenit una din ipotezele legale reluarea urmririi neputndu-se dispune dect n situaiile
limitativ reglementate de cod. Constituie asemenea ipoteze urmtoarele situaii:
urmrirea a fost suspendat;
s-a dispus scoaterea de sub urmrire sau ncetarea urmririi penale;
s-a constatat n cursul judecii c urmrirea este incomplet sau au fost efectuate de un organ
necompetent s-a dispus n cursul judecii extinderea aciunii penale sau extinderea procesului penal.
b)S se fi depit ntr-un anume sens urmrirea penal ca faz procesual. Aceasta presupune o
rentoarcere n faza urmririi penale fie dintr-o faz superioar (de exemplu, restituirea cauzei de ctre instan la
procuror) fie dintr-un cadru extraprocesual
c)S existe un act de dispoziie a relurii urmririi penale, care s provin de la organul competent.
Organele de cercetare nu pot dispune iar prile nu pot iniia reluarea urmririi. Singurii subieci care decid
reluarea urmririi penale sunt: procurorul pentru cazurile cnd nceteaz cauza de suspendare sau are loc
redeschiderea urmririi penale i instana cnd cauza se restituie din faza judecii.
d)O ultim condiie rezult din art. 270 alin. 2 c. pr. p. care prevede c reluarea urmririi penale nu poate
avea loc dac se constat c ntre timp a intervenit unul din cazurile prevzute n art. 10 c. pr. p. Deci reluarea
urmririi penale este posibil numai n msura n care aciunea penal mai este exercitabil.
ntr-o urmrire penal reluat se pot dispune msuri preventive indiferent dac n urmrirea anterioar au
fost sau nu luate asemenea msuri.
Dac n urma relurii urmririi penale prevzute n art.270 lit. a i c c. pr. p. (ncetarea cauzei de
suspendare i redeschiderea urmririi penale) se dispune arestarea inculpatului, termenul de o lun privitor la
aceast msur curge de la data lurii msurii. Nu aceeai este situaia cnd reluarea urmririi este determinat de
restituirea cauzei de la instan (art.270 lit. b c. pr. p.) i inculpatul se afla arestat. n cursul judecii msura
arestrii inculpatului nu este limitat n timp. Restituindu-se dosarul la procuror i inculpatul fiind arestat n

continuare n condiiile unei urmriri aflate n curs, problema duratei arestrii se pune din nou. n acest caz,
termenul de o lun prevzut de lege nu se socotete din momentul n care msura de prevenie a fost luat ci de la
nivelul datei primirii dosarului de ctre procuror (art. 274 c. pr. p.).
Ct privete prelungirea arestrii inculpatului aceasta poate avea loc n condiii obinuite legea preciznd
c se aplic reglementrile comune din art. 155 i 159-160 c. pr. p. privind prelungirea mandatului de arestare.
Reluarea n caz de restituire a cauzei de ctre instana de judecat
Dac n cursul judecii se constat c urmrirea penal s-a aflat de un organ necompetent sau c nu au
fost lmurite toate aspectele necesareunei juste soluionri a cauzei se procedeaz la restituirea cauzei primare n
vederea relurii urmririi penale .
n asemenea situaie, n baza art. 272 instana de judecat trebuie s dispun restituirea cauzei procedurale
n vederea refacerii sau completrii urmririi penale ori ca urmare a extinderii aciunii penale sau a procesului
penal.
Restituirea cauzei de ctre instituie poate fi dispus n urmtoarele situaii:
n vederea refacerii urmririi penale cnd se constat nainte de terminarea cercetrii judectorului c
pentru vreuna din infraciunile sau infractorii artai n 207, 208, 209 al. 3 i 4c. pr. p. urmrirea penal s-a fcut
de un alt organ dect cel prevzut n textele menionate. Dup ncetarea dezbaterii cauza nu se mai restituie (art.
332 al 1 i 2 c. pr. p.)
n vederea completrii urmririi, atunci cnd din adunarea probelor sau din dezbatere rezult c nu au fost
lmurite toate aspectele necesare pentru o just soluionare a cauzei i c n faa instanei o asemenea completare
nu ar putea fi efectuat dect cu o mare ntrziere (art. 331 al 1 c. pr. p.).
n vederea extinderii actelor penale cnd n cursul judecii se descoper n sarcina inculpatului date cu
privire la (svrire unei alte fapte prevzute de legea penal ) alte materiale care intr n coninutul infracional
pentru care a fost trimis n judecat (335 al. 1 c. pr. p.).
d) n vederea extinderii procesului penal, la cererea procurorului sau din oficiu, cnd n cursul urmririi
penale se descoper n sarcina inculpatului date cu privire la svrirea unei alte fapte prevzute de legea penal
avnd legtur cu infraciunea pentru care este trimis n judecat (art. 336 c. pr. p.).
e) n vederea extinderii procesului penal, cnd n cursul judecii se descoper date cu privire la
participarea i a unei alte persoane la svrirea faptei prevzute de legea penal pus n sarcina inculpatului sau
date cu privire la svrirea unei infraciuni de ctre o alt persoan, dar n legtur cu fapta inculpatului, situaie
n care procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoan.
Reluarea n caz de redeschidere a urmririi penale
Reluarea urmririi penale are loc i prin redeschiderea acesteia, dac ulterior ncetrii urmririi sau
scoaterii de sub urmrire penal, se constat c nu a existat n fapt cazul care a determinat luarea acestei msuri
sau a disprut mprejurarea pe care se ntemeia ncetarea sau scoaterea de sub urmrire penal (273 al. 1 c. pr.p.) 5.
Organul de cercetare penal dac constat existena vreunei situaii prevzute de art. 273 c. pr. p. face propuneri
procurorului in acest sens.
Cu aceasta ocazie organul de cercetare intocmete un referat cu asemenea propuneri pe care mpreun cu
dosarul, l nainteaz procurorului pe care-l supravegheaz pentu a decide. n urma verificrii dac constat c
sunt ndeplinite condiiile cerute de lege, procurorul dispune prin ordonan redeschiderea urmririi penale. Dac
n cursul urmririi penale s-a dispus msura clasrii cauzei i ulterior se constat c nu au existat cazul ori a
disprut mprejurarea pe care se ntemeia clasarea, atunci nu se redeschide urmrirea penal, deoarece actele nu au
fost fcute fa de nvinut ci se continu n vederea descoperirii fptuitorului.
7. Plngerea mpotriva actelor si msurilor de urmrire penal .
Plngerea mpotriva actelor si msurilor de urmrire penal ale organului de cercetare penal.
n dispoziia art. 275 c. pr. p. orice persoan poate face plngere mpotriva msurilor i actelor de
urmrire penal dac prin aceasta s-a adus o vtmare intereselor sale legitime.
Pot face plngere nu numai persoanele care particip n calitate de pri n procesul penal, ci orice
persoan ale crei interese legitime au fost vtmate printr-un act sau msur procesual.
Plngerea se adreseaz procurorului care supravgeheaz activitatea organului de cercetare penal i se
depune fie direct la procuror, fie la organul de cercetare penal.
n vederea rezolvrii operative a plngerii, organul de cercetare cnd plngerea a fost depus la acesta, e
obligat ca n termen de 48 de ore de la primirea ei s o nainteze procurorului mpreun cu explicaiile sale.
5

Primind plngerea procurorul e obligat s rezolve n termen de cel mult 20 zile de la primire i s
comunice de ndat persoanei care a fcut plngerea, modul n care a fost rezolvat.
Plngerea contra actelor procurorului
n cadrul reglementrii prevederilor art. 278 c. pr. p legea distinge dou categorii de acte ale procurorului
mpotriva crora cei interesai pot face plngere:
e prevzut posibilitatea atacrii actelor efectuate de procuror
iar pe de alt parte, pot fi atacate acte efectuate de organe de cercetare penal pe baza dispoziiilor date de
procuror.
Plngerea mpotriva actelor procurorului se rezolv de ctre prim-procurorul parchetului. n cazul n care
msurile i actele sunt ale prim-procurorului ori luate sau efectuate pe baza dispoziiilor date de acesta, plngerea
se rezolv de ctre procurorul ierarhic superior.
n codul de procedur penal fost introdus art. 140^1 care are ca obiect special de reglementare, plngerea
mpotriva msurilor preventive luate de procuror .
n art. 140^1 al. 1 c. pr. p. mpotriva ordonanei de arest preventiv sau a aceleia de a nu prsi localitaea
se poate face plngere la instana creia i-ar reveni competena s judece cauza n fond. Aceast plngere se
rezolv conform unei proceduri urgente.
Plngerea mpreun cu dosarul cauzei va fi trimis instanei competente n 24 de ore iar invinuitul sau
inculpatul arestat va fi adus n faa instanei i asistat de un aprtor.
Plngerea se va cerceta n camera de consiliu, instana pronunndu-se n aceeai zi dup ascultarea
nvinuitului sau inculpatului, procurorul participnd n mod obligatoriu.
Instana n cazul n care consider ca msura preventiv luat e ilegal, dispune revocarea arestrii i
punerea n libertate a nvinuitului sau inculpatului ori dup caz, revocarea msurii obligrii de a nu prsi
localitatea.
n cadrul reglementrii privind eliberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauiune mpotriva
ordonanei procurorului prin care e respins cererea de eliberare provizorie, se poate face plngere la instana
creia i-ar reveni competena s judece cauza
II.PROCEDURA PLANGERII PREALABILE .
Plngerea prealabil constituie o instituie de drept penal, lipsa ei reprezentnd o cauz de nlturare a
rspunderii penale. In cazul infraciunilor pentru care legea prevede necesitatea plngerii prealabile a prii
vtmate, aciunea penal nu se poate exercita n lipsa acestei plngeri, art. 279 Cod de procedur penal .
Dispoziiile art. 279 se coroboreaz i cu cele prevzute de art. 10 Cod de procedur penal unde se
prevede c aciunea penal nu poate fi pus n micare, iar dac a fost pus n micare, nu mai poate fi exercitat
dac lipsete plngerea prealabil ( lit. f) sau aceasta a fost retras (lit. h).
Sesizarea directa a instantei de judecata prin plangerea prealabila a persoanei vatamate numai poate avea
loc , doar inceperea urmaririi penale si punere in miscare a actiunii penale fiind conditionata de plangerea
prealabila.
Codul penal actual prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a
persoanei vatamate in cazul urmatoarelor infractiuni:
- lovirea sau alte violente - art. 180;
- vatamarea corporala - art. 181;
- vatamarea corporala din culpa - art. 181 alin. (1) si (3);
- violarea de domiciliu - art. 192 alin (1);
- violarea secretului corespondentei - art. 195;
- divilgarea secretului profesional - art. 196;
- violul - art. 197 alin. (1);
- furtul pedepsit la plangerea prealabila - art. 210;
- abuzul de incredere - art. 213;
- gestiunea frauduloasa - art. 214;
- distrugerea - art. 217 alin. (1);
- abandonul de familie - art. 305;
- nerespectarea masurilor privind incredintarea minorilor - art. 307;
- tulburarea folosintei locuintei - art. 320.

Sunt situatii cand in unele legi cu dispozitii penale, actiunea penala se pune in miscare la plangerea
prealabila a persoanei vatamate: de exemplu art. 27 alin (2) si (4) din Legea nr. 51/1995 priviind organizarea si
exercitarea profesiei de avocat.
Titularii plangerii prealabile
Potrivit art. 279 alin. (1), punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea
prealabila a persoanei vatamate pentru infractiunile pe care legea le prevede in acest sens.
Faptul ca numai persoana vatamata este titularul plangerii penale rezulta si din dispozitiile art.
131 C. pen., potrivit caruia in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este
conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plangeri inlatura
raspunderea penala.
Aceste reglementari fac ca dreptul de a introduce plangerea sa aiba un caracter personal
determinat, indivizibil si netransmisibil, raportat la caracterul infractiunilor pentru care Codul penal prevede ca
este necesara o astfel de plangere.
Sfera titularilor plangerii prealabile este amplu reglementata de Codul de procedura penala.
Nu pot fi titulari ai plangerii prealabile:
- copilul major pentru parintele sau;
- un sot pentru celalalt sot.
Persoana vatamata fiind singura care are dreptul exclusiv de a trage la raspundere pe o alta
persoana pentru care a savarsit una din acele infractiuni pentru care este necesara plangerea prealabila.
Conform art. 131 alin. (3) C. pen., fapta care a adus o vatamare mai multor persoane va atrage
raspunderea penala chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine numai de catre una dintre ele.
Potrivit art. 131 alin. (4) C. pen., fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la
savarsirea unei infractiuni chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine numai cu privire la unul dintre
ei.
Legea prevede posibilitatea introducerii plangerii prealabile si de catre alte persoane.
Plangerea prealabila poate fi formulata si de o persoana juridica ce a suferit o vatamare printr-o
infractiune pentru care legea conditioneaza punerea in miscare a actiunii penale de o astfel de plangere.
Potrivit art. 284 alin. (2), daca persoana vatamata este un minor sau un incapabil, plangerea prealabila va
fi introdusa de persoana indreptatita a reclama.
In conformitate cu dispozitiile art. 132 alin. (3) C. pen., reprezentantul legal al persoanei lipsite
de capacitate de exercitiu poate introducere plangere si totodata se poate impaca cu inculpatul.
Plangerea prealabila poate fi formulata si de reprezentantul legal al persoanei vatamate care
potrivit legii pot fi, parintii, tutore, curator, sau prin mandatar.
Mandatul trebuie sa fie unul cu caracter special iar procura va fi atasata la dosar.
In cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
exercitiu restransa, in conformitate cu prevederile art. 131 alin. (5) C. pen., actiunea penala se pune in miscare din
oficiu.
Daca dupa introducerea plangerii prealabile a intervenit decesul persoanei vatamate, procesul
penal va continua intrucat decesul acesteia nu constituie o cauza din cele sa conduca la stingerea actiunii penale.
In situatia in care plangerea prealabila a fost formulata de o persoana fara calitate, persoana
vatamata si-o va putea insusi printr-o declaratie daca organelor de cercetare penala sau dupa caz in fata instantei
de judecata in termen de doua luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul (art. 284 alin. (1)
Continutul plangerii prealabile
Potrivit art. 283, plangerea prealabila trebuie sa cuprinda:
- descrierea faptei;
- indicarea autorului;
- aratarea mijloacelor de proba;
- indicarea adreselor partilor si a martorilor;
- precizarea daca persoana vatamata se constituie sau nu parte civila si cand este cazul indicarea
persoanelor raspunzatoare civilmente.
Legea nu cere ca persoana vatamata sa arata si incadrarea juridica a faptei pe care o reclama.
Plangerea prealabila se face printr-o cerere scrisa dar si oral in cazul in care persoana vatamata nu
stie sa scrie.
Plangerea prealabila va fi semnata de persoana vatamata.

Termenul de introducere a plangerii prealabile

Potrivit art. 284 alin. (1), in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o
plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de doua luni, din ziua in care persoana vatamata a
stiut cine este faptuitorul. Depasirea termenului de introducere a plangerii prealabile atrage solutii de fond
respectiv incetarea urmaririi penale si incetarea procesului penal, nu anularea sesizarii organului de urmarire
penala sau a instantei de judecata.
In acest sens este si dispozitia din art. 285 care prevede ca plangerea prealabila gresit indreptata la organul
de urmarire penala sau la instanta de judecata se demite organului competent. In aceste cazuri, plangerea se
considera valabila daca a fost introdusa in termen la organul competent.
Termenul de doua luni se calculeaza potrivit dispozitiilor art. 186 - 187 C. proc. pen., exceptie facand,
potrivit art. 188, doar termenele privitoare la luarea, mentinerea sau revocarea masurilor preventive.
Plngerea prealabil introdus la organul de cercetare penal sau procurorului
Articolul 279 alin. 2 Cod procedur penal stabilete c plngerea prealabil se adreseaz organului de
cercetare penal sau procurorului, potrivit legii, aceasta este modificarea adus prin Legea nr.356/2006 privind
modificarea i completarea Codului de procedur penal, urmnd ca n toate cazurile n care legea prevede
condiia ca aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil toate aceste plngeri se vor adresa organului
de cercetare penal i procurorului.
n aceste cazuri, urmrirea penal se desfoar obinuit, procesul penal avnd forma tipic. Organul de
cercetare penal sau procurorul, primind plngerea, procedeaz potrivit dispoziiilor art. 228 Cod de procedur
penal, dispunnd, dup caz, nceperea sau nenceperea urmririi penale.
Este posibil s fie svrite mai multe infraciuni n stare de indivizibilitate sau de conexitate, din care
unele sunt de competena organului de cercetare penal, altele de competena organului de urmrire penal
competent dup calitatea persoanei fptuitorului.
n caz de infraciune flagrant, organul de urmrire penal este obligat s constate svrirea acesteia,
chiar n lipsa plngerii prealabile, astfel ar putea fi obstaculat aflarea adevrului prin dispariia mijloacelor de
prob.
Dup primirea plngerii prealabile, organul de cercetare al poliiei judiciare sau procurorul procedeaz
potrivit regulilor de procedur, dispunnd nceperea urmririi penale i efectuarea cercetrii sau dispunnd
nenceperea urmririi penale dac exist vreo cauz de mpiedicare a punerii n micare a aciunii penale (art. 10
Cod de procedur penal). Urmrirea penal se desfoar cu participarea persoanei vtmate, care are un drept de
dispoziie asupra aciunii penale prin retragerea plngerii prealabile sau prin mpcarea cu inculpatul. Dup
terminarea cercetrii penale, cauza se rezolv de ctre procuror potrivit regulilor de procedur cu finalizarea
urmririi penale.
Este posibil ca, n cursul urmririi penale, pentru o infraciune pentru care s-a dispus din oficiu nceperea
urmririi penale, s se ajung la schimbarea ncadrrii juridice ntr-o infraciune pentru care se cere plngerea
prealabil a persoanei vtmate.
n aceast situaie, organul de cercetare penal sau procurorul cheam persoana vtmat i o ntreab
dac nelege s fac plngere prealabil, n caz afirmativ, organul de urmrire, dup caz, continu cercetarea . n
cazul n care persoana vtmat declar c nu face plngere prealabil, dosarul se nainteaz procurorului cu
propunerea de a se nceta urmrirea n temeiul art. 10 lit. f Cod de procedur penal.
Calitatea pe care o are fptuitorul n momentul svririi infraciunii poate atrage competena unui anumit
organ de urmrire penal . Legea prevede, pentru o asemenea situaie, competena prioritar i exclusiv a unui
anumit organ de urmrire penal, cruia trebuie s i se trimit plngerea datorit faptului c aceasta fusese
adresat altui organ de urmrire sau instanei de judecat.
Infraciunile pentru care plngerea prealabil se introduce la organele de cercetare penal sau la
procuror,
infraciunile care prevd aceast obligaie sunt prevzute att n Codul penal precum i n alte legi
speciale .
Amintim cteva articole: lovirea sau alte violene (art.180), vtmarea corporal din culp ( art. 181),
violarea de domiciliu (art. 192), ameninarea ( art. 193), -art181-vtmare corporal; art.184 alin. 3-vtmare
corporal din culp; art.192-violare de domiciliu; art.195-violarea secretului corespondenei; art.196-violarea
secretului profesional; art.197 alin.1 violul; art.217alin.1 -distrugere; art.305-abandonul de familie; art.307nerespectarea msurilor privind ncredinarea minorului; art.320 tulburarea folosinei locuinei .a..

Alturi de aceste prevederi ale Codului penal mai sunt dispoziiile din legile speciale pentru care aciunea
penal se pune n micare la plngerea prealabil, cum sunt cele prevzute de art. 5 din Legea nr. 11 din
29.01.1991 privind combaterea concurenei neloiale, de art. 140, 141 i 142 lit. a, c, j, l, n i o din Legea nr.8/1996
privind dreptul de autor i drepturile conexe (M.Of. nr.60/1996) .a.
n aceste cazuri, urmrirea penal se desfoar obinuit, procesul penal avnd forma tipic. Organul de
cercetare penal sau procurorul, primind plngerea, procedeaz potrivit dispoziiilor art. 228 Cod de procedur
penal, dispunnd, dup caz, nceperea sau nenceperea urmririi penale.
Este posibil s fie svrite mai multe infraciuni n stare de indivizibilitate sau de conexitate, din care
unele sunt de competena organului de cercetare penal, altele de competena organului de urmrire penal
competent dup calitatea persoanei fptuitorului.
n aceast situaie, urmrirea penal revine organului de urmrire competent dup calitatea persoanei,
cruia i se trimite cauza privitoare la toate faptele i toi fptuitorii.
n caz de infraciune flagrant, organul de urmrire penal este obligat s constate svrirea acesteia,
chiar n lipsa plngerii prealabile, astfel ar putea fi obstaculat aflarea adevrului prin dispariia mijloacelor de
prob.
Dup primirea plngerii prealabile, organul de cercetare al poliiei judiciare sau procurorul procedeaz
potrivit regulilor de procedur, dispunnd nceperea urmririi penale i efectuarea cercetrii sau dispunnd
nenceperea urmririi penale dac exist vreo cauz de mpiedicare a punerii n micare a aciunii penale (art. 10
Cod de procedur penal ). Urmrirea penal se desfoar cu participarea persoanei vtmate, care are un drept
de dispoziie asupra aciunii penale prin retragerea plngerii prealabile sau prin mpcarea cu inculpatul. Dup
terminarea cercetrii penale, cauza se rezolv de ctre procuror potrivit regulilor de procedur cu finalizarea
urmririi penale.
Este posibil ca, n cursul urmririi penale, pentru o infraciune pentru care s-a dispus din oficiu nceperea
urmririi penale, s se ajung la schimbarea ncadrrii juridice ntr-o infraciune pentru care se cere plngerea
prealabil a persoanei vtmate.
n aceast situaie, organul de cercetare penal sau procurorul cheam persoana vtmat i o ntreab
dac nelege s fac plngere prealabil, n caz afirmativ, organul de urmrire, dup caz, continu cercetarea .
n cazul n care persoana vtmat declar c nu face plngere prealabil, dosarul se nainteaz
procurorului cu propunerea de a se nceta urmrirea n temeiul art. 10 lit. f Cod de procedur penal.
Plngerea prealabil introdus la organul de urmrire penal competent
Calitatea pe care o are fptuitorul n momentul svririi infraciunii poate atrage competena unui anumit
organ de urmrire penal, fie organe de cercetare penal, fie procuror. Legea prevede, pentru o asemenea situaie,
competena prioritar i exclusiv a unui anumit organ de urmrire penal, cruia trebuie s i se trimit plngerea
c aceasta fusese adresat altui organ de urmrire sau instanei de judecat.
Calitatea prevzut de lege este cea de judector, procuror, , militar, controlor financiar de la Curtea de
Conturi sau contra uneia dintre persoanele artate n art. 29 pct. 1. Cod de procedur penal. Articolul 29 pct. 1
din Codul de procedur penal se refer la competena de judecat a naltei Curii de Casaie i Justiie i anume
la infraciunile svrite de senatori, deputai, de membri Guvernului, de judectorii Curii Constituionale,
membrii, judectorii i procurorii Curii de Conturi, de Preedintele Consiliului Legislativ i Avocatul Poporului,
de mareali, amirali, generali i chestori de poliie, de sefii cultelor religioase, organizate n condiiile legii i de
ceilali membri ai naltului Cler, care au cel puin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia, de judectorii i
magistraii asisteni de la nalta Curte de Casaie i Justiie, de judectorii de la Curile de apel i Curtea Militar
de Apel, procurorii de la parchetele de pe lng aceste instane i procurorii Direcia Naional Anticorupie.
n primul rnd trebuie reinut, c procesul va avea tot o form tipic, cu efectuarea obligatorie a unei
urmriri penale. Deosebirea c sesizarea nu se poate introduce la un organ de cercetare sau procuror oarecare, cu
simpla respectare a regulilor comune de competen material i teritorial, urmnd ca n toate cazurile plngerea
s se adreseze organului competent s efectueze urmrirea penal, cu respectarea riguroas a regulilor de
competen personal.
n acest caz, subiectul activ al infraciunilor este un subiect circumstaniat, avnd una din calitile pe care
le-am enumerat. Deci competena este dat de calitatea persoanei care a svrit infraciunea.
Competena personal este acea form de competen prin intermediul creia se stabilesc organele
judiciare care pot soluiona anumite cauze penale n funcie de calitatea fptuitorului.
Calitile care atrag competena personal a organelor judiciare sunt urmtoarele: militar, magistrat,
Preedinte al Republicii, senator, deputat, membru al Guvernului, judector al Curii Constituionale, membru al
Curii de Conturi, judector, procuror sau controlor financiar al Curii de Conturi, preedintele Consiliului

Legislativ, Avocatul Poporului, efi ai cultelor religioase i ali membri ai naltului Cler cu rang de arhiereu sau
echivalent al acestuia, chestorii de poliie etc.
Raiunile pentru care exist forme speciale de competen n funcie de calitatea fptuitorului constau fie
n regimul special al unor anumite domenii (n cazul infraciunilor svrite de militari), fie n poziia pe care
fptuitorul o deine n cadul autoritilor publice (n cazul demnitarilor) fie pentru nlturarea unor suspiciuni cu
privire la modul de nfptuire a justiiei, avnd n vedere profesia juridic a fptuitorului ( n cazul magistrailor).
Sub aspectul competenei personale, are relevan numai calitatea fptuitorului. Rezult, n concluzie, c
pentru determinarea competenei personale a unui anumit organ judiciar nu prezint interes calitatea celorlalte
pri.
Esenial n stabilirea competenei personale este ca respectiva calitate a fptuitorului s existe la
momentul svririi infraciunii. Per a contrario, dobndirea calitii dup svrirea infraciunii nu determin
schimbarea competenei penale (art. 40 alin. 2 Cod de procedur penal). Prin excepie de la aceast regul, art.
40 alin. 2 Cod de procedur penal a fost completat cu reglementarea potrivit creia dobndirea vreunuia din
calitile prevzute n art. 29 pct. 1 Cod de procedur penal va conduce la schimbarea competenei. Astfel, n
ipoteza n care ulterior comiterii faptei inculpatul a dobndit calitatea de general de divizie, competent s
soluioneze cauza n prim instan va fi nalta Curte de Casaie i Justiie indiferent de instana competent prin
raportare la calitatea avut la momentul comiterii faptei penale.
Potrivit art. 40 alin. l Cod de procedur penal, cnd competena instanei este determinat de calitatea
inculpatului, instana rmne competent s judece cauza, chiar dac inculpatul, dup comiterea infraciunii, nu
mai are acea calitate, n urmtoarele cazuri:
-fapta are legtur cu atribuiile de serviciu ale fptuitorului;
-s-a dat o hotrre n prim instan.
Dispoziiile prin care este reglementat competena personal sunt prevzute sub sanciunea nulitii
absolute, iar excepia de necompeten dup calitatea persoanei poate fi ridicat, conform art. 39 alin. l Cod de
procedur penal, n tot cursul procesului penal, pn la pronunarea hotrrii definitive.
Dac subiectul activ al infraciunilor este un subiect circumstaniat, avnd deci una dintre calitile
enumerate mai sus, plngerea prealabil se introduce ntotdeauna la procuror, deoarece acesta este competent s
efectueze urmrirea penal6.
Parchetul cruia i se adreseaz plngerea prealabil este difereniat n funcie de locul unde i desfoar
activitatea, judectorul, procurorul sau militarul mpotriva cruia se face plngerea.
n aceste situaii, plngerea prealabil se adreseaz:
Parchetului de pe lng Curtea de Apel, pentru faptele comise de un judector de la judectorie sau
tribunal, ori de un procuror de la parchetele de pe lng aceste instane;
Parchetului de pe lng Curtea Militar de Apel, pentru faptele svrite de judectorii de la tribunalul
militar sau de la tribunalul militar teritorial i de procurorii de la parchetele corespunztoare;
Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie, pentru faptele judectorilor i magistraii
asisteni de la nalta Curte de Casaie i Justiie, pentru judectorii de la curile de apel i Curtea Militar de Apel,
precum i de procurorii din parchetele corespunztoare;
Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie, pentru infraciunile svrite de senatori i
deputai, de membrii guvernului, judectorii Curii Constituionale, membrii ai Curii de Conturi, preedintele
Consiliului Legislativ, mareali, generali i amirali, efii cultelor religioase organizate n condiiile legii i ceilali
membri ai naltului Cler, care au cel puin rang de arhiereu sau echivalent acestuia, procurorului din Parchetul de
pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie;
Comandantul unitii, eful comenduirii de garnizoan sau ofierii desemnai de acetia ca organe de
cercetare penal, pentru faptele comise de militari ,n afar de judectorii i procurorii militari, de mareali,
generali i amirali, care atrag competena procurorului militar din Parchetul de pe lng Curtea Militar de Apel
sau din Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie.
Dac plngerea prealabil a fost adresat unui alt organ de urmrire penal sau a fost introdus la instana
de judecat, organele sesizate trebuie s trimit plngerea prealabil la organul de urmrire competent s
efectueze urmrirea penal, potrivit precizrilor de mai sus, plngerea fiind considerat valabil dac a fost
introdus n termen la organul necompetent.
La organul de urmrire penal competent se trimit, dac nu este posibil disjungerea, toate plngerile
prealabile pentru infraciuni svrite de o persoan avnd toate calitile artate anterior, dac sunt conexe sau
indivizibile, chiar dac sunt din categoria infraciunilor pentru care plngerea prealabil se adreseaz altor organe
6

de urmrire. Aadar, se prorog competena la organul de urmrire competent pentru toate infraciunile conexe i
indivizibile cu una din infraciunile de competena acestui organ.
O dat sesizat cu plngerea prealabil, pentru una sau mai multe persoane cu calitatea care atrage o
anumit competen, organul de urmrire penal competent desfoar o activitate obinuit de urmrire penal,
ca orice alt organ de urmrire penal, cu precizarea c urmrirea nu poate ncepe sau continua fr autorizarea
prealabil, dup caz, a Camerei din care face parte, pentru senatori sau deputai, a Preedintelui Romniei sau a
uneia din Camere, pentru un ministru, a avizului Preedintelui Romniei, pentru judectorii de la nalta Curte de
Casaie i Justiie sau a Consiliului Superior al Magistraturii pentru ceilali judectori i procurori.
Urmrirea penal se desfoar i se finalizeaz dup regulile de drept comun, cu precizarea c retragerea
plngerii prealabile atrage ncetarea urmririi penale, cu excepia cazului cnd nvinuitul sau inculpatul solicit
continuarea procesului penal.
III.

JUDECATA - FAZA A PROCESULUI PENAL .

1. Trasaturile specifice ale judecatii in prima instanta

a) Scopul judecatii in prima instanta
Judecata in prima instanta are in vedere asa cum o arata si denumirea, verificarea legalitatii si
temeiniciii actului de sesizare al instantei si pronuntarea uneia dintre solutiile care pot fi data cauzei
penale: condamnare, achitare, incetarea procesului penal.
Judecata constituie faza principala a procesului penal, fiind incadrate si cele doua faze procesuale
prin care urmarirea penala pregateste judecata, iar punerea in executare a hotararii judectoreti aduce la
indeplinire ceea ce a hotarat instanta.
Solutionarea cauzei consta din activitatea procesuala si procedurala, desfasurata de instanta de
judecata cu participarea activa a procurorului si a partilor in vederea aflarii adevarului cu privire la
infractiune si inculpat, cu care a fost sesizat.
Judecata se desfasoara din momentul sesizarii instantei de judecata prin rechizitoriu sau plangere
penala si pana la pronuntarea unei hotarari definitive.
Ea poate cuprinde uneori si activitati de judecata desfasurata dupa inceperea executarii pedepsei,
daca in acel moment se constata producerea unei erori judiciare si in temeiul exercitarii unei cai
extraordinare cauza trebuie rejudecata.
Scopul judecatii coincide cu scopul procesului penal (art. 1).
b) Participantii la judecata si pozitia lor procesuala
La sedinta de judecata in prima instanta participa organul judiciar si partile prin a caror prezenta
isi aduc contributia la solutionarea cauzei deduse spre rezolvare.
La judecata participa si procurorul care in aceasta faza numai detine pozitia de "stapan al
procesului" capatand o pozitie procesuala subordonata instantei si egala cu a partilor.
Organul de cercetare penala nu participa la judecata.
Activitatea de judecata are loc numai in prezenta partilor insa absenta acestora daca au fost legal
citate nu impiedica desfasurarea procesului.
In cazul in care partea a fost impiedicata a se prezenta sau a cerut un nou termen de judecata,
instantei ii revine obligatia de a amana judecata.
Necesitatea prezentei partilor este lasata la aprecierea instantei de judecata iar daca aceasta
considera ca este necesara va dispune citarea cu mandat de aducere (art. 183).
Inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca instanta
apreciaza ca se impune aceasta masura in interesul rezolvarii cauzei.
Participarea procurorului la sedinta de judecata este reglementata de art. 315 si poate fi
determinata de gradul sau felul instantei, de gravitatea infractiunii judecate, de starea in care se afla
inculpatul si de situatia personala a acestuia astfel cum rezulta:
- procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatoriilor in cauzele in care
instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu;
- prezenta procurorului este obligatorie la judecatorie daca se judeca infractiuni pentru care legea
prevede pedeapsa inchisorii de trei ani sau mai mare;

- procurorul participa obligatoriu la sedintele care se desfasoara la judecatorie daca inculpatul este
arestat (cand in cauza sunt mai multi inculpati, este suficient ca unul din ei sa se judece in stare de arest
pentru ca prezenta procurorului in sedinta sa devina obligatorie);
- procurorul participa in mod obligatoriu si in cazul in care se dispune inlocuirea pedepsei
amenzii cu cea a inchisorii (art. 4491).
La sedintele de judecata priviind alte infractiuni, procurorul participa atunci cand considera
necesar.
In desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor procurorul exercita rolul sau activ in
vederea aflarii adevarului si respectarii dispozitiilor legale.
Procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand
seama de probele administrate.
Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.
Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreo una din cauzele
de incetare a procesului penal prevazute in art. 10, procurorul pune, dupa caz, concluzii de anchetare a
inculpatului sau de incetare a procesului penal.
Incalcarea dispozitiilor priviind participarea procurorului la judecata la prima instanta este
sanctionata cu nulitatea absoluta (art. 197 alin (2) ).
Prin urmare, activitatea de judecata in prima instanta are drept scop aflarea adevarului cu privire
la fapta si persoana cu care a fost sesizata instanta de judecata.
In toate cazurile in care asistenta juridica a inculpatului este obligatorie, participarea aparatorului
este obligatorie.
Lipsa nejustificata a aparatorului ales sau desemnat din oficiu este sanctionata cu nulitatea
absoluta a hotararii, potrivit dispozitiilor art. 197 alin. (2).
Daca aparatorul ales nu se prezinta la termenele de judecata, cand prezenta sa este obligatorie si
acesta nu-si poate justifica lipsa, instanta poate aplica aparatorului o amenda de la 500 lei la 5.000 lei.
Alaturi de organele judiciare si de parti, la judecata in prima instanta participa si alte persoane
precum: martori, experti, interpreti.
Prezenta acestor persoane este asigurata prin intermediul institutiei citarii partilor.
Lipsa nejustificata a martorului este sanctionata cu o amenda judiciara de la 250 lei la 5.000 lei.
2. Obiectul judecatii in prima instanta
Asa cum rezulta din dispozitiile art. 317, judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in
actul de sesizare al instantei, iar in caz de extindere al procesului penal, si la fapta si persoana la care se
refera extinderea.
In acceptiunea art. 317, prin fapta aratata in actul de sesizare nu se poate intelege numai simpla
referire la o anumita fapta mentionata in rechizitoriu ci la descrierea acelei fapte intr-un mod susceptibil
de a produce consecinte juridice, de a investi instanta.
Daca o astfel de conditie nu este indeplinita nu se poate sustine ca instanta a fost investita cu o
fapta aratata in actul de sesizare.
Obiectul judecatii il poate forma si faptele si persoanele pentru care, in conditiile art. 278 1 alin (8)
litera c), judecatorul care a examinat plangerea persoanei interesate impotriva solutiei procurorului de
netrimitere in judecata a dispus desfiintarea acesteia si a retinut cauza spre judecare.
3. Extinderea obiectului judecatii (art. 335 art. 336 art. 337)
Are loc in cursul judecatii, cand in urma probelor administrate se constata elemente defapt noi pe
care procurorul nu le-a avut in vedere la intocmirea rechizitorului si care depasesc in rem si impersonal
obiectul judecatii.
Elementele noi se pot referi la alte acte materiale, alte infractiuni savarsite de inculpat, alte
persoane participante la savarsirea infractiunii ce face obiectul cauzei.
In toate aceste situatii legea permite extinderea obiectului judecatii cu respectarea anumitor
reguli.
Extinderea obiectului judecatii poate avea loc numai in cursul judecatii in prima instanta.
4. Desfasurarea judecatii in prima instanta

a. Norme comune priviind desfasurarea judecatii.

In fiecare etapa a judecatii se efectueaza urmatoarele activitati de judecata:
- luarea masurilor de pregatire a sedintei de judecata;
- desfasurarea sedintei de judecata;
- deliberarea si luarea hotararii.
Fiecare din aceste activitati au o reglementare deosebita in raport cu etapa de judecata careia ii
apartine dar sunt si norme comune care le reglementeaza, indiferent din etapa din care fac parte.
b. Norme comune priviind luarea masurilor de pregatire a sedintei de judecata.
Fixarea termenului de judecata.
In vederea repartizarii dosarelor pe complete acestea sunt transmise persoanei desemnate cu
repartizarea aleatorie a cauzelor.
Dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu sunt preluate de presedintele sau de unul din
judecatorii completului care ia masurile necesare in scopul pregatirii sedintei de judecata.
Verificari priviind arestarea inculpatului (art. 300 2)
In cauzele in care inculpatii sunt trimisi in judecata in stare de arest preventiv, instanta este
datoare sa verifice de indata, din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii
preventive, inainte de expirarea acesteia.
Prezenta inculpatului este obligatorie ca si asistarea acestuia de catre un aparator.
In cazul in care inculpatul nu se poate prezenta din motive independente de vointa sa acesta va fi
reprezentat de un aparator ales sau din oficiu.
Participarea procurorului este obligatorie.
Instanta se va pronunta asupra masurii arestarii preventive prin incheiere.
Incheierea poate fi atacata cu recurs de procuror si de inculpat.
Citarea partilor
Chemarea partilor la judecata in prima instanta are loc prin citatie iar procedura se face dupa
regulile din partea generala a Codul de procedura penala si revine personalului auxiliar al instantei.
Asigurarea apararii
Daca asistenta juridica este obligatorie presedintele instantei are obligatia de a solicita baroului de
avocati desemnarea unui avocat din oficiu.
Afisarea listei cauzelor care urmeaza a se judeca la termenul fixat
Lista de sedinta cuprinde cauzele ce urmeaza a se afla pe rolul instantei de judecata in acea zi, in
ordinea lor de precadere si se afiseaza cu 24 de ore inainte de termenul de judecata.
5. Sedinta de judecata in prima instanta
Judecata in prima instanta (art. 313 - art. 360), este activitatea initiala si obligatorie a judecatii
cuprinzand intreaga activitate care se desfasoara in fata instantei de la sesizarea ei prin rechizitoriu si pana
la pronuntarea hotararii penale.
La termenul de judecata stabilit, judecata in prima instanta se desfasoara potrivit legii, in mod
public, oral, nemijlocit si contradictoriu.
Sedinta de judecata cuprinde o multitudine de activitati pe care legea le reglementeaza amplu si in
care pot fi identificate mai multe etape: inceputul judecatii, cercetarea judecatoreasca, dezbaterile si
ultimul cuvant al inculpatului.
La termenul de judecata stabilit, presedintele completului declara sedinta deschisa.
Acest moment organizatoric, neamintit in lege, este necesar pentru a atrage atentia ca judecata a
inceput si toti participantii, inclusiv publicul din sala, trebuie sa se integreze in atmosfera de solemnitate a
sedintei si sa respecte disciplina acesteia 1.
Trecandu-se la celelalte cauze, momentul nu se mai repeta cu exceptia situatiei in care sedinta de
judecata se intrerupe.
Presedintele completului dispune ca grefierul de sedinta sa faca apelul partilor si a celorlalte
persoane chemate in judecata.
Presedintele completului de judecata este obligat sa verifice identitatea inculpatului.
In cazul in care inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele se incredinteaza daca a primit
copia actului de sesizare al instantei iar in caz negativ, la cererea inculpatului, judecata se amana,
1

presedintele inmanand copia actului respectiv si ingrijindu-se de a mentiona in incheierea de sedinta acest
fapt.
Dupa apelul partilor presedintele completului cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de
sedinta, panandu-le in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea sa.
Legea prevede ca expertii pot ramane in sala de sedinta, afara de cazul instanta dispune altfel.
Martorii, expertii, interpretii pot fi ascultati chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie,
insa numai dupa ce s-a stabilit identitatea lor.
In exercitarea rolului activ, presedintele completului de judecata are obligatia sa explice persoanei
vatamate ca se poate constitui parte civila sau poate participa in proces ca parte vatamata.
Presedintele completului intreaba pe procuror si pe parti daca au de formulat exceptii, cereri sau
propun efectuarea de probe noi.
Cererile si exceptiile ridicate de procuror sau de parti, precum si exceptiile ridicate din oficiu
capata caracter de chestiuni incidente asa cum sunt denumite de art. 302.
Instanta este obligata sa puna in discutie chestiunile incidente si sa se pronunte asupra lor prin
incheiere motivata.
Retractarea totala sau partiala a declaratiilor anterioara nu este de natura prin ea insasi sa inlature
acea declaratie, deoarece s-ar lipsi de eficienta probe administrate in mod legal.
Instanta poate totusi inlatura declaratiile asupra carora s-a revenit dar, numai in masura in care
retractarea este temeinic motivata si imprejurarile cauzei formeaza convingerea ca relatarile anterioare nu
reprezinta realitatea2.
In cazul cand se propun noi probe, trebuie sa arate faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi
dobandite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in
ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.
Atat procurorul cat si partile pot cere administrarea de probe noi si in cursul cercetarii
judecatoresti.
6. Cercetarea judecatoreasca
Dupa ce au fost indeplinite toate masurile premergatoare si instanta constata ca nu exista vreo un
impediment pentru buna desfasurare a procesului va constata cauza in stare de judecata (art. 321).
In cadrul acestei activitati denumita si "ancheta judiciara", instanta va readministra probele care
au fost administrate in faza de urmarire penala putand administra si probe noi.
Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca poate fi schimbata pentru buna
desfasurare a procesului penal.
Daca inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusa decat dupa ascultarea
acestuia.
Presedintele dispune ca grefierul sa dea citire sau sa faca o prezentare succinta a actului de
sesizare a instantei dupa care explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce.
Totodata, instiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i
atentia ca tot ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune
intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii in cursul cercetarii
judecatoresti cand socoteste ca este necesar.
Se trece apoi la ascultarea inculpatului dupa ce se verifica identitatea acestuia.
Declaratiile orale ale inculpatului se consemneaza de catre grefier in scris la persoana intai la
dictarea presedintelui3 si se semneaza dupa lectura de cel in cauza.
Inculpatul este lasat sa spuna tot ce stie despre fapta pentru care este trimis in judecata, apoi i se
pot pune intrebari de catre presedinte si in mod nemijlocit de catre ceilalti membri ai completului, de catre
procuror, de partea vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de
aparatorul inculpatului a carui ascultare se face.
Intrebarile se pun prin intermediul presedintelui completului de judecata care poate proceda la
respingerea acelora ce nu sunt necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Cand inculpatul face declaratii care nu corespund cu cele date anterior, i se cer explicatii asupra
contrazicerilor, iar daca refuza, instanta va dispune citirea declaratiilor anterioare.

2
3

In cauzele cu mai multi inculpati, regula este aceea ca fiecare inculpat se asculta in prezenta
celorlalti.
Daca instanta considera necesar ii poate asculta pe inculpati separat iar dupa terminarea audierilor
le vor fi citite in mod obligatoriu declaratiile date de ceilalti inculpati.
Instanta de judecata poate proceda la reascultarea unuia sau mai multi inculpati in prezenta
celorlalti.
Incalcarea dispozitiilor priviind ascultarea inculpatului pot atrage nulitatea hotararii daca se va
dovedi ca inculpatul a suferit o vatamare in sustinerea apararilor
sale.
Ascultarea celorlalte parti (art. 326)
Dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea partii vatamate, partii civile, partii
responsabil civilmente.
Regulile de ascultare a inculpatului se aplica si in cazul ascultarii celorlalte parti.
Ascultarea martorilor (art. 327 - 328)
In vederea audierii, martorii sunt chemati pe rand in sala de judecata.
Dupa identificare si prestarea juramantului protrivt normelor din partea generala a codului, se
trece la audierea acestora.
Martorul este lasat sa declare tot ce stie cu legatura la faptele si imprejurarile pentru dovedirea
carora a fost propus.
Martorului i se pot pune intrebari de catre instanta si de catre procuror, de partea care l-a propus,
precum si de celelalte parti.
Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa-l citeasca in instanta, iar
inscrisul poate fi retinut la dosar in original sau in copie.
In situatia in care un martor numai poate fi audiat din motive bine intemeiate instanta poate
dispune citirea depozitiei date in cursul urmaririi penale.
Daca cu ocazia audierii, martorul face afirmatii contradictorii, instanta poate dispune citirea
declaratiilor date la organul de urmarire penala.
In asemenea cazuri urmeaza a retine numai acele declaratii care, in raport cu toate elementele
cauzei, pot fi considerate ca exprima adevarul, indiferent in ce stadiu al procesului ai fost facute 4.
Lipsa martorilor poate conduce la concluzia ca audiera acestora numai este necesara astfel ca
judecata va continua.
In caz contrar, se va dispune amanarea cauzei in vederea audierii martorilor a caror lipsa nu este
justificata.
Atat procurorul cat si partile care au propus audierea unor martori pot renunta in masura in care
numai este necesar audierea acestora, insa instanta este obligata sa puna aceasta chestiune in discutia
partilor.
In urma ascultarii martorii raman in sala la dispozitia instantei pana la terminarea cercetarii
judecatoresti care se efectueaza in sedinta aflata in curs.
Daca instanta constata cu numai este necesar reaudierea martorului poate permite plecarea
acestuia din sala de sedinta.
In continuarea cercetarii judecatoresti se procedeaza la prezentarea mijloacelor materiale de proba
atunci cand acestea exista si la administrarea de probe noi.
Astfel daca sunt necesare lamuririle unui expert se va proceda la ascultarea acestuia, sau daca
anumite dovezi pot fi facute prin inscrisuri ele vor fi prezentate pentru a fi examinate de instanta.
Cercetarea judecatoreasca poate necesita uneori efectuarea unei cercetari la fata locului sau a unei
reconstituiri, caz in care sunt aplicabile dispozitiile din partea generala a Codului (art. 129 - 131).
Instanta indeplineste aceste activitati in conditiile proprii fazei de judecata, cu deplasarea
intregului complet, a grefierului, prezenta procurorului cand aceasta este obligatorie, citarea partilor s.a..
Toate aceste activitati efectuate se desfasoara ca o continuare a sedintei de judecata 5.
In cursul cercetarii judecatoresti, pot interveni anumite situatii cand in urma administrarii unor
noi probe sau in urma readministrarii probelor din dosar instanta sa dispuna restituirea cauzei la procuror
pentru ca urmarirea penala a fost efectuata de un organ necompetent sau pentru completarea urmaririi
4
5

penale, schimbarea incadrarii juridice, extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale, extinderea
procesului penal pentru alte fapte, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
Toate aceste activitati au loc inainte de a se termina cercetarea judecatoreasca insa acestea vor fi
analizate distinct de aceasta activitate.
7. Terminarea cercetarii judecatoresti
Cand instanta constata ca au fost administrate toate probele necesare in vederea aflarii adevarului,
presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru
completarea cercetarii judecatoresti.
Dupa acest moment, daca nu s-au formulat cereri noi sau daca cererile propuse au fost respinse de
instanta ori daca s-a efectuat completarile cerute presedintele v-a declara terminata cercetarea
judecatoreasca (art. 339).
8. Dezbaterile judiciare (art. 340 - 342)
Dezbaterile judiciare este acea faza a judecatii in care procurorul si partile prin concluziile orale
priviind chestiunile de fapt si de drept ale cauzei, prezinta instantei din punct de vedere al invinuirii si al
apararii, existenta sau inexistenta faptei, vinovatia inculpatului, incadrarea juridica a faptei, solutia care
trebuie pronuntata.
Dezbaterea judiciara este obligatorie si lipsa ei atrage nulitatea hotararii pronuntate intrucat
incalca dreptul la cuvant al procurorului si dreptul la aparare al partilor.
Nefiind prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, incalcarea acestui drept trebuie invocata in
cursul dezbaterilor de catre partea careia nu i s-a dat cuvantul pentru ca altfel nulitatea se acopera.
Ordinea de desfasurare a dezbaterilor este cea prevazuta in art. 340, cuvantul acordandu-se mai
intai procurorului, apoi partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si in final inculpatului.
Aceasta ordine are in vedere necesitatea cunoasterii de catre parti, in special de inculpat a
argumentelor formulate in sustinerea invinuirii.
Procurorul pune concluzii atat in ce priveste latura penala cat si in ce priveste latura civila a
cauzei.
El trebuie sa demonstreze instantei de judecata, legalitatea, temeinicia invinuirii, pericolul social
al faptei savarsite, imprejurarile care se refera la persoana inculpatului cerand pedeapsa corespunzatoare.
In cuvantul sau procurorul este obligat sa faca o analiza a probelor administrate, sa indice
incadrarea juridica corespunzatoare, sa faca propuneri concrete priviind solutia ce urmeaza a fi data, iar in
caz de condamnare sa faca propuneri asupra pedepsei ce trebuie sa fie aplicata (cuantum, mod de
executare).
Partea vatamata se limiteaza in cuvantul sau la latura penala a cauzei si are obligatia sa examineze
aceleasi conditii de fond si forma ca ale procurorului.
Partea civila are cuvantul numai la latura civila si la cheltuielile judiciare pe care le-a facut.
Partea responsabila civilmente are cuvantul numai cu privire la raspunderea sa civila dar poate
demonstra si inexistenta raspunderii civile a inculpatului sau o raspundere diminuata a acestuia.
Inculpatul, avand ultimul cuvant face o expunere a imprejurarilor care stabilesc nevinovatia sa,
sau a celor imprejurari care atenueaza raspunderea sa penala sau civila.
Partile cand sunt asistate de aparator participa la dezbateri prin cuvantul aparatorilor.
Aparatorul inculpatului poate pleda pentru nevinovatie cand probele nu sustin vinovatia.
Daca exista probe de vinovatie aparatorul, poate demonstra ca fapta nu constituie infractiune ci
abatere, sau poate sa primeasca o incadrare juridica mai usoara.
Acceptand ca invinuirea este intemeiata, aparatorul poate sa demonstreze existenta
circumstantelor atenuante care atrag o pedeapsa mai blanda sau o alta modalitate de executare a pedepsei
(suspendarea executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere, amenda penala).
Pledoaria trebuie sa se bazeze numai pe probele administrate din dosar, trebuie sa fie motivata si
bazata pe dispozitiile legale.
In cazul in care dupa ce s-a dat cuvantul tuturor partilor, procurorul sau una din parti vor sa
prezinte instantei noi argumente atunci se da cuvantul in replica cu obligatia de a se respecta aceeasi
ordine.
In tot cursul dezbaterilor, presedintele completului de judecata are dreptul sa intrerupa pe cei care
au cuvantul daca in sustinerile lor depasesc limitele cauzei ce se judeca.

Cand dezbaterile se prelungesc ele pot fi intrerupte dar nu mai mult de 5 zile.
Ultimul cuvant al inculpatului personal este reglementat de art. 341.
Inainte de a se incheia dezbaterile, presedintele completului de judecata da ultimul cuvant
inculpatului personal.
In timp ce inculpatul are ultimul cuvant nu i se pot pune intrebari.
Cu aceasta ocazie inculpatul poate aduce noi argumente, noi precizari esentiale, ultima sa aparare
pentru justa solutionare a cauzei.
Neacordarea ultimului cuvant inculpatului personal poate atrage nulitatea hotararii pronuntate
daca se va constata ca exista o vatamare ce nu poate fi inlaturata.
Dupa terminarea dezbaterii judecatoresti se declara inchisa sedinta de judecata trecandu-se la
deliberarea si solutionarea cauzei.
Instanta poate dispune ca partile sa depune concluzii scrise care sa cuprinda sustinerile facute
oral.
9. Restituirea cauzei la procuror
Instanta poate sa restitue cauza pentru refacerea urmaririi penale sau pentru completarea ei.
Pentru refacerea urmaririi penale instanta poate intr-un singur caz sa restituie cauza la procuror,
cand constata inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, cand cauza respectiva s-a efectuat cercetarea
penala de alt organ decat cel competent.
Cerinta refacerii urmaririi penale este determinata de faptul ca normele de competenta materiala
si personala sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute.
Cauza nu se restitue la procuror in doua situatii:
a) cand constatarea competentei organului de cercetare penala s-a facut dupa inceperea dezbaterii
si aceasta pentru ca terminarea cercetarii judecatoresti a acoperit neregularitatea cercetarii penale.
b) cand competenta organului de cercetare penala este urmarea schimbarii incadrarii juridice a
faptei pe baza probelor administrate in cursul judecatii.
Pentru completarea urmaririi penale instanta poate restitui cauza la procuror daca constata in
cursul judecatii ca urmarirea penala nu este completa si daca completarea nu se poate face in cursul
judecatii.
Desi in art. 332 s-a prevazut, un singur caz de restituire pentru refacerea urmaririi penale, in
practica instantelor o astfel de restituire s-a dispus si atunci cand au fost incalcate alte dispozitii legale
aflate sub sanctiunea nulitatii absolute, in cazul in care materialul de urmarire penala a fost prezentat unui
inculpat minor sau detinut fara a se-i fi asigurat asistenta juridica obligatorie, ori in cauzele cu inculpati
minori nu se efectuase ancheta sociala in cursul urmaririi penale 6.
Prin legea nr. 326/2006 a fost completat art. 332, in sensul ca instanta se desesizeaza si restitue
cauza la procuror pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la
competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a
inculpatului si asistarea acestuia de aparator.
Noua reglementare face astfel precizari provenite din jurisprudenta, in sensul ca pentru lipsa de
competenta teritoriala a organului de urmarire penala nu este cazul sa se restitue cauza la procuror;
incalcarea dispozitiilor privind sesizarea instantei are in vedere regularitatea desfasurarii urmaririi penale,
prin trecerea cauzei prin stadiile procesuale obligatorii (punerea in miscare a actiunii penale, prezentarea
materialului de urmarire penala, intocmirea rechizitoriului in conditii legale de catre procurorul
competent)7.
In cazurile in care dispune restituirea instanta se pronunta si asupra masurilor preventive, asupra
masurilor de siguranta si a masurilor asiguratorii.
Prin Legea 356/2006 au fost abrogate dispozitiile art. 333, care prevedea restituirea cauzei la
procuror pentru completarea urmaririi penale, in concordanta cu principiile directoare ale Conventiei
europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care pune accentul pe
activitatea de probatiune efectuata de un tribunal independent si impartial, chemat sa verifice invinuirea
prin probele care se administreaza in fata sa, in conditii de oralitate, contradictorialitate si publicitate 8.
Restituirea cauzei pentru refacerea urmaririi penale poate fi dispusa la cererea procurorului a
partilor din proces sau din oficiu de catre instanta de judecata.
6
7
8

Restituirea cauzei la procuror este o dezinvestire a primei instante si se dispune prin sentinta de
dezinvestire care va cuprinde motivele restituirii si actele ce trebuie refacute de catre care organ de
urmarire penala.
Indicatiile pe care le da instanta prin sentinta sunt obligatorii pentru procuror, iar daca procurorul
nu este de acord cu punctul de vedere al instantei in termen de 3 zile de la pronuntare poate face recurs,
drept pe care il are atat inculpatul si orice persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare.
Efectele restituirii
a) urmarirea penala se reia;
b) actul initial de sesizare a primei instante inceteaza sa mai produca efecte, iar dupa refacerea
urmaririi penale, procurorul va intocmi un nou rechizitoriu prin care va sesiza instanta cu faptele si
persoanele la care se refera chiar daca difera de rechizitoriul initial.
Procurorul dupa refacerea urmaririi penale poate dispune scoaterea de sub urmarire penala sau
incetarea urmaririi penale atunci cand constata existenta vreo unuia din cazurile prevazute de art. 10.
10. Schimbarea incadrarii juridice (art. 334)
Incadrarea juridica a faptei inseamna stabilirea textului de lege care o prevede si sanctioneaza
precum si caracterizarea ei ca infractiune potrivit acestui text 9.
Daca se constata in urma aprecierii probelor, ca trebuie data faptei o alta incadrare juridica si ca
trebuie schimbata cu o alta, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia
inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si
pregati apararea, chiar daca prin schimbarea incadrarii juridice i se creeaza o situatie juridica mai usoara
inculpatului.
Schimbarea incadrarii juridice poate fi schimbata dintr-o infractiune consumata in tentativa si
invers din forma simpla in forma calificata si invers, dintr-o infractiune intr-o alta infractiune cu aceeasi
latura obiectiva, dar cu urmari sau imprejurari diferite 10.
Cand noua incadrare juridica e mai usoara, nepunerea in discutie a schimbarii incadrarii nu atrage
nulitatea hotararii deoarece se apreciaza ca inculpatul nu a suferit nici o vatamare.
Schimbarea incadrarii juridice trebuie sa se refere la aceeasi fapta deoarece atunci cand sunt fapte
diferite nu are loc o schimbare a incadrarii juridice, ci extinderea procesului penal.
Schimbarea incadrarii juridice are loc prin incheiere.
Daca inculpatul nu este prezent la termenul la care s-a dispus schimbarea incadrarii juridice
instanta este obligata sa amane judecata si sa-l citeze pe inculpat cu mentiunea noii incadrari juridice a
faptei pentru ca acesta sa-si poata pregati apararea.
Schimbarea incadrarii juridice poate fi ceruta de procuror, de parti sau invocata din oficiu de catre
instanta de judecata.
Functie de incadrarea juridica data faptei se va determina competenta instantei de judecata si
chiar compunerea completului de judecata.
11. Extinderea obiectului judecatii in prima instanta
Conform dispozitiile art. 317 judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de
sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si la persoana la care se refera
extinderea.
Ca atare, daca in urma readministrarii probelor sau a administrarii de probe noi instanta constata
si alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si
pe care procurorul nu le-a avut in vedere la intocmirea rechizitoriului, sau se constata ca au participat si
alte persoane la savarsirea infractiunii, se va impune judecarea noilor acte materiale cat si a persoanelor
care le-au comis.
Sub acest aspect Codul de procedura penala prevede trei cazuri de extindere a obiectului judecatii
si anume:
a) extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale (art. 335);
9
1

b) extinderea procesului penal pentru alte fapte (art. 336);

c) extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (art. 337).
Daca in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte
materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, instanta va dispune, prin
incheiere, extinderea actiunii penale cu privire si la aceste acte si procedeaza la judecarea infractiunii in
intregul ei (art. 335).
Din prevederile acestui text rezulta ca extinderea nu poate fi dispusa decat de prima instanta de
judecata.
Constituie acte materiale care intra in continutul aceleasi infractiuni, actele materiale nou
descoperite ca facand parte dintr-o infractiune continuata.
Nu este exclus ca pentru unele acte materiale care intra in continutul aceleasi infractiuni sa se fi
pronuntat anterior o hotarare definitiva.
In acest caz instanta va reuni cauza cu aceea in care s-a dat hotararea definitiva, pronuntand o
noua hotarare in raport cu toate actele care intra in continutul infractiunii cu consecinta desfiintarii
hotararii anterioare.
Pedeapsa urmeaza a fi stabilita in raport pe ansamblul actelor materiale savarsite 11, fara a putea
aplica o pedeapsa mai usoara decat cea pronuntata anterior (art. 43 alin. final C. pen.) 12.
Instanta este obligata sa puna in discutia partilor si a procurorului actele la care s-a dispus
extinderea, facand aplicatie in ce priveste incadrarea juridica si a dispozitiilor art. 334.
Dupa extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale instanta va proceda la judecarea
actiunii in intregul ei.
Extinderea procesului penal pentru alte fapte (art. 336)
Este posibil ca in cursul judecatii instanta sa descopere in sarcinile inculpatului date cu privire la
savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care a fost
trimis in judecata situatie in care procurorul poate cere extinderea procesului penal in rem.
In acest sens distingem doua situatii:
- daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta, atunci cand gaseste cererea
intemeiata, procedeaza la extinderea procesului penal si la judecarea cauzei si cu privire la fapta
descoperita;
- daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, instanta sesizeaza prin incheiere
organul de urmarire penala competent pentru efectuarea de cercetari cu privire la fapta descoperita.
Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile pentru extinderea procesului
penal pentru noi fapte, instanta din oficiu extinde procesul penal si procedeaza la judecarea cauzei in
intregul ei sau, dupa caz, sesizeaza, prin incheiere, organul de urmarire penala competent cu privire la
fapta descoperita.
Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (art. 337)
In cursul judecatii, cand se descopera date referitoare cu privire la participarea si a unei altei
persoane la savarsirea unei fapte decat cea trimisa in judecata sau date cu privire la savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate
cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.
Procedura de extindere a procesului penal la alte persoane este similara celei de extindere a
procesului penal la alte fapte, instanta facand aplicarea dispozitiilor art. 336.
Si in acest caz rezulta ca initiativa de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane
revine procurorului, in caz contrar instanta este obligata sa solutioneze cauza in limitele in care a fost
investita prin rechizitoriu si nu are posibilitatea sa restitue cauza organului de urmarire penala.
12. Deliberarea si hotararea instantei
Conform art. 343, dupa inchiderea sedintei de judecata instanta procedeaza in camera de consiliu,
in secret, la deliberare asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept ale cauzei.
1
1

Rezolvarea chestiunilor de fapt se face prin aprecierea completa si justa a probelor iar daca
instanta constata ca nu s-au administrat toate probatoriile necesare va dispune prin incheiere repunerea
cauzei in faza de judecata fixand un nou termen de judecata cu citarea partilor.
In acest caz judecata se va relua cu cercetarea judecatoreasca.
Daca instanta constata ca probele administrate nu sunt complete, atunci procedeaza la deliberare
cu privire la existenta faptei, comiterea ei de catre inculpat, vinovatia acestuia.
Instanta delibereaza asupra pedepsei ce trebuie aplicata inculpatului, asupra masurilor de
siguranta si asupra computarii retinerii si arestarii preventive.
Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune, asupra
masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum si
asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
Membrii completului de judecata au obligatia sa-si spuna parerea asupra fiecarii chestiuni,
presedintele fiind ultimul care isi spune parerea.
Pronuntarea hotararii se face de catre presedintele completului, asistat de grefier si explica
partilor dupa pronuntarea hotararii ca au dreptul la apel sau recurs.
Hotararea primei instante este actul procesual prin care e infaptuita sarcina justitiei in cauza
penala.
Hotararea se pronunta in numele legii si daca ramane definita capata putere de lege fata de
organele de stat, de institutii si fata de persoanele la care se refera.
Hotararea penala trebuie sa indeplineasca doua conditii fundamentale, legalitatea si temeinicia
acesteia.
Hotararea este legala cand e rezultatul unei activitati procesuale conform legii si cuprinde solutia
corespunzatoare legii penale si civile.
Hotararea este temeinica atunci cand cuprinde adevarul despre faptele cauzei si cand aplica o
pedeapsa just individualizata si temeinic argumentata.
13. Solutiile ce se pot pronunta de prima instanta
Prima instanta hotaraste prin sentinte asupra invinuirii aduse inculpatului si dupa caz pronunta
condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.
Prin aceasi sentinta instanta rezolva si latura civila a cauzei.
Condamnarea inculpatului se pronunta de prima instanta cand se constata ca inculpatul a savarsit
infractiunea pentru care a fost trimis in judecata si ca raspunde din punct de vedere penal.
Hotararea de condamnare trebuie sa cuprinda motivarea temeinica a vinovatiei inculpatului,
incadrarea juridica data faptei si pedeapsa care trebuie individualizata in raport cu criteriile prevazute in
art. 72 Cod penal.
Daca instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii sub
supraveghere sau executarea la locul de munca, are obligatie sa motiveze criteriile pe care le-a avut in
vedere cand a dispus una din aceste masuri.
Sentinta de condamnare trebuie sa cuprinda pe langa pedeapsa principala si pedepsele
complementare sau accesorii si sa arate motivele care au format convingerea instantei in luarea acestor
pedepse.
Pronuntand hotararea de condamnare, instanta daca e cazul, se va pronunta si asupra masurilor
preventive aratand motivat mentinerea sau revocarea acestora.
Deasemenea prima instanta are obligatia in temeiul art. 88 Cod penal sa dispuna deducerea
duratei retinerii si arestarii preventive, in cazul in care aceasta a fost luata anterior.
Cu privire la latura civila, prima instanta va admite actiunea in parte sau total, obligandu-l pe
inculpat un solidar cu ceilalti inculpati daca este cazul sau cu partea responsabila civilmente la acoperirea
prejudiciului.
Instanta va respinge actiunea civila daca aceasta nu este intemeiata, daca paguba nu exista sau
daca prejudiciul a fost acoperit.
Prin hotararea de condamnare instanta are obligatia de a se pronunta si asupra mijloacelor
materiale de proba, dispunand fie restituirea fie confiscarea lor.
Totodata instanta se va pronunta si asupra cheltuielilor judiciare obligandu-l pe inculpat la plata
acestora.
Achitarea inculpatului se pronunta atunci cand exista unul din cazurile prevazut de art. 10 litera a
- e) actiunea penala fiind lipsita de temei.

Daca instanta constata ca exista cazul de la art. 10 litera b 1 (fapta nu prezinta gradul de pericol
social al unei infractiuni) odata cu solutia de achitare va aplica si sanctiunile prevazute de art. 91 Cod
penal.
Impotriva inculpatului achitat instanta poate dispune una din masurile de siguranta (internarea
medicala, confiscarea speciala).
In caz de achitare instanta va revoca in mod obligatoriu masura preventiva dispusa.
Cu privire la actiunea civila instanta o va admite sau o va respinge daca va pronunta achitarea in
temeiul art. 10 litera b1), d), e) iar cand va pronunta achitarea in temeiul art. 10 litera a), sau c) va respinge
actiunea civila.
In cazul in care achitarea este dispusa in temeiul art. 10 litera b), fapta nefiind de legea penala,
actiunea civila nu va fi solutionata de instanta penala.
Totodata in temeiul art. 192 pct. 1 si art. 193, instanta are obligatia de a se pronunta si asupra
cheltuielilor judiciare efectuate pe parcursul procesului penal.
Incetarea procesului penal se pronunta de prima instanta cand constata existenta vreo unuia din
cazurile prevazute de art. 10 litera f) si j).
Daca va dispune incetarea procesului penal in temeiul art. 10 litera i) (inlocuirea raspunderii
penale) prima instanta are obligatia sa aplice dispozitiile art. 90 si art. 98 Cod penal.
Prin aceeasi sentinta instanta se va pronunta si asupra masurii preventive cat si asupra actiunii
civile care poate fi admisa sau respinsa dupa caz.
Actiunea civila va fi nesolutionata atuncic and instanta va pronunta incetarea procesului penal in
temeiul art. 10 litera f) si j).
Daca rezolvarea pretentiilor civile ar intarzia solutionarea actiunii penale instanta poate dispune
disjungerea actiunii civile si amanarea judecarii acesteia dupa pronuntarea hotararii privind latura penala.
In toate cazurile cand constata ca prin infractiune s-a adus o paguba persoanelor lipsite de
capacitate de exercitiu sau cu capacitate restransa instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra
laturii civile.
14. Cuprinsul sentintei
Sentinta prin care prima instanta rezolva fondul cauzei cuprinde trei parti:
a) partea introductiva denumita si practicaua sentintei, cuprinde mentiunile prevazute in art. 305
priviind incheierea de sedinta, respectiv: denumirea instantei, data pronuntarii hotararii, locul unde s-a
judecat cauza, numele, prenumele membrilor completului, a procurorului, a grefierului.
In hotararile instantelor militare se indica gradul militar al fiecarui membru al completului si al
procurorului iar cand inculpatul e militar se mentioneaza si gradul acestuia.
b) expunerea sau considerentele sentintei cuprind date privin identitatea partilor, descrierea faptei,
incadrarea juridica a faptei, analiza probelor administrate.
In caz de condamnare, hotararea trebuie sa cuprinda fapta sau fiecare fapta retinuta de instanta,
forma si gradul de vinovatie al inculpatului, circumstante atenuante si agravante, starea de recidiva,
timpul care se deduce din pedeapsa pronuntata, cuprinde temeiurile de drept care justifica solutia
adoptata.
c) dispozitivul hotararii care cuprinde data privitoare la inculpat, solutia data de instanta privind
infractiunea cu indicarea in caz de condamnare a denumirii infractiunii si a textului in care se incadreaza
iar in caz de achitare sau incetare temeiul care justifica solutia.
Dispozitivul va cuprinde cele ce a hotarat instanta privind deducerea, retinerea arestarii
preventive, restituirea lucrurilor, confiscarea speciala a bunurilor, iar in caz de condamnare la un loc de
munca sa mentioneaze conditiile de munca.
Dizpozitivul trebuie sa cuprinda intotdeauna mentiunea ca hotararea e supasa apelului sau
recursului cu aratarea termenului in care poate fi exercitata calea de atac, data cand hotararea a fost
pronuntata si faptul ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.
Intre expunere si dispozitiv trebuie sa existe o concordanta deplina in sensul ca solutia din
dispozitiv trebuie sa fie sustinuta de argumentarea din expunere.
Intre dizpozitiv si minuta trebuie sa exista unitate.
Lipsa unor mentiuni esentiale din sentinta ca lipsa identitatii judecatorilor din complet,
compunerea instantei, lipsa identitatii inculpatului, a faptei pentru care a fost condamnat, nedeterminarea
pedepsei aplicate sunt sanctionate cu nulitatea absoluta a hotararii pronuntate.
Hotararea se semneaza de membrii completului de judecata si de catre grefier.

Copii ale dispozitivului se comunica partilor care au lipsit atat la dezbatere cat si la pronuntare iar
inculpatului detinut, minor, militar, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ i se comunica o copie a dispozitivului chiar daca au fost prezenti la dezbateri si sunt retinuti sau
arestati chiar intr-o alta cauza.
15. Efectele hotararii penale
Dupa pronuntare, sentinta penala fiind supusa apelului sau recursului, insa ea produce unele
efecte si anume, prima instanta se dezinvesteste de judecarea cauzei ne mai avand dreptul sa dispuna
asupra ei sau sa revina asupra solutiei date, incepe sa curga termenul de apel sau de recurs pentru partile
prezente la dezbateri sau la pronuntare.
Sentinta chiar nedefinitiva este executorie in ceea ce priveste inculpatul sau revocarea arestarii
preventive cat si in luarea masurilor asiguratorii si de siguranta.
Sentinta penala devine definitiva in situatiile:
a) in cazul in care impotriva sentintei nu a fost declarat calea de atac a apelului sau a recursului;
b) cand nu s-a declarat apel sau recurs in termenul prevazut de lege;
c) cand apelul sau recursul declarat a fost retras sau respins.
Hotararea penala definitiva este irevocabila iar desfiintarea ei si inlocuirea cu o alta devine
posibila numai atunci cand aceasta a fost modificata in urma exercitarii unei cai extraordinare de atac.
Hotararea definitiva are autoritate de lucru de lucru judecat si este executorie.
Cile ordinare de atac.
Apelul.
Apelul este o cale ordinar de atac. n apel pot fi atacate hotrrile judectoreti cu excepia acestora
conform legii procesual penale:
Sentinelor pronunate de judectorii privind infraciunile pentru svrirea crora legea
prevede pedeapsa nonprivativ de libertate;
Sentinelor pronunate de judectoria militar privind infraciunile pentru svrirea crora legea
prevede pedeapsa nonprivativ de libertate;
Sentinelor pronunate de Curtea de Apel;
Sentinelor pronunate de Curtea Suprema de Justiie;
Altor sentine pentru care legea nu prevede aceasta cale de atac.
ncheierile date in prima instana pot fi atacate cu apel numai odat cu sentina.
Apelul declarat mpotriva sentinei se socoate fcut si mpotriva ncheierilor, chiar daca acestea au fost
date dup pronunarea sentinei.
Persoanele care pot declara apel
Pot declara apel:
procurorul, in ce privete latura penala si latura civila;
inculpatul, in ce privete latura penala si latura civila. Sentinele de achitare sau de ncetare a
procesului penal pot fi atacate i in ce privete temeiurile achitrii sau ncetrii procesului penal;
partea vtmata, in ce privete latura penala;
partea civila si partea civilmente responsabila, in ce privete latura civila;
martorul, expertul, interpretul si aprtorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
orice persoana ale crei interese legitime au fost vtmate printr-o msura sau printr-un act al
instanei.
Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevzute de punctele 2) - 4) de ctre aprtor sau reprezentantul
lui legal.
Termenul de declarare a apelului este de 10 zile. Adic apelul poate fi declarat n decurs de 10 zile de la
pronunarea hotrrii de ctre instana de judecat. Sau dup ce a fost fcut ncheierea. Deci numai dup ce cauza
n instan a fost soluionat.
Apelul peste termen.
Participantul la proces care a lipsit att la judecata, cit si la pronunarea sentinei, poate declara apel si
peste termen, dar nu mai trziu dect 10 zile de la data nceperii executrii pedepsei sau a
despgubirilor materiale.

Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea sentinei. Instana de apel poate suspenda
executarea sentinei atacate.
Apelul se declar prin cerere scris, cererea de apel trebuie s conin:
Denumirea instanei la care se depune apelul;
Numele si prenumele apelantului, calitatea procesuala si adresa lui;
Denumirea instanei care a pronunat sentina, data sentinei, numele si prenumele inculpatului n
privina cruia se ataca sentina;
Coninutul i motivele cerinelor apelantului;
Indicarea probelor si mijloacelor cu ajutorul crora acestea pot fi administrate, daca se invoca
necesitatea administrrii de noi probe;
Data declarrii apelului si semntura apelantului;
Lista documentelor ce se anexeaz la cererea de apel.
Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea se atest de un judector de la instana a crei
hotrre se ataca. Cererea poate fi atestata i de primarul localitii unde domiciliaz apelantul.
Cererea de apel se depune la instana a crei sentina se ataca, in attea copii citi participani la proces
sunt.
Persoana arestata poate depune cererea de apel la administraia locului de deinere, fr a anexa copii.
Dup expirarea termenului stabilit pentru declararea apelului, instana judectoreasca care a pronunat
sentina trimite, n termen de
cinci zile, dosarul penal, mpreuna cu apelul in instana judectoreasca superioara.
Judecarea apelului. Instana de apel, judecnd apelul, verifica hotrrea atacata pe baza probelor
examinate de prima instana conform materialelor din dosar
i oricror documente noi, prezentate la instana de apel.
Instana de apel poate da o noua apreciere probelor din dosarul cauzei si poate administra, la cererea prilor,
orice noi probe pe care le considera necesare.
Instana de apel este obligata sa se pronune asupra tuturor motivelor invocate in apel.
Decizia instanei de apel.
Instana de apel, judecnd apelul, adopta una din urmtoarele decizii:
Respinge apelul, meninnd hotrrea atacata:
-daca apelul este depus peste termen, cu excepia cazurilor prevzute de legea procesual penal;
- daca apelul este inadmisibil;
- daca apelul este ne fondat.
admite apelul, casnd sentina primei instane si:
-pronuna o noua hotrre potrivit ordinii stabilite pentru prima instana;
-trimite cauza la rejudecare pentru motivul:
- judecarea cauzei a avut loc in lipsa unei pari, ne legal citate sau care, legal citata, n-a avut
posibilitatea sa se prezinte si sa anune instana despre aceasta imposibilitate;
prin hotrre nu a fost rezolvat fondul cauzei;
nclcrii eseniale a legii de procedura penala.
nclcarea eseniala a legii de procedura penala este nclcarea dispoziiilor legale care reglementeaz:
competenta instanei dup materie sau dup calitatea persoanei;
compunerea completului de judecata;
publicitatea edinei de judecata;
obligativitatea participrii procurorului, inculpatului, aprtorului si interpretului in edina de
judecata.
Recursul.
Recursul este o cale de atac a hotrrilor instanelor de judecat ordinar. n recurs pot fi atacate
urmtoarele hotrri:
Sentinele pronunate de judectorii privind infraciunile pentru svrirea crora legea prevede pedeapsa
nonprivativ de libertate;
Sentinele pronunate de judectoria militar privind infraciunile pentru svrirea crora
legea prevede pedeapsa
nonprivativ de libertate;
Sentinele pronunate de Curtea de Apel;

Sentinele pronunate de Curtea Suprema de Justiie;

Deciziile pronunate, ca instane de apel, de tribunale si de Curtea de Apel, cu excepia deciziilor prin
care s-a dispus rejudecare
cauzelor;
Alte hotrri pentru care legea prevede aceasta cale de atac.
ncheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentina sau decizia recurat, cu excepia cazurilor cnd,
potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat mpotriva sentinei sau deciziei se considera fcut si mpotriva ncheierilor, chiar daca
acestea au fost date dup pronunarea hotrrii recurate.
Nu pot fi atacate cu recurs sentinele n privina crora persoanele indicate n articolul 307 c.p.p. nu au folosit
calea apelului ori cnd apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac.
Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instanei de apel prin care i s-a nrutit
situaia. Procurorul care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul altei
persoane dintre cele prevzute in articolul 307 c.p.p.
Persoanele care pot declara apel
Pot declara recurs:
procurorul, in ce privete latura penala si latura civila;
inculpatul, in ce privete latura penala si latura civila. Sentinele de achitare sau de ncetare a
procesului penal pot fi atacate i in ce privete temeiurile achitrii sau ncetrii procesului penal;
partea vtmata, in ce privete latura penala;
partea civila si partea civilmente responsabila, in ce privete latura civila;
martorul, expertul, interpretul si aprtorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
orice persoana ale crei interese legitime au fost vtmate printr-o msura sau printr-un act al
instanei.
Recursul poate fi declarat pentru persoanele prevzute de punctele 2) - 4) de ctre aprtor sau
reprezentantul lui legal.
Termenul de declarare a recursului este de 10 zile dac legea nu prevede altfel. Iar n cazul redactrii
deciziei n termen de 7 zile de la data redactrii acesteia n scris i decizia a fost semnat de toi membrii ai
completului de judecat.
Cazurile n care se poate face recurs
Hotrrile judectoreti sunt supuse casrii n urmtoarele cazuri:
nu au fost respectate dispoziiile privind competenta dup materie sau dup calitatea persoanei;
instana nu a fost compusa potrivit legii ori s-au nclcat prevederile articolelor 19, 20 si 22 din Codul
de procedur penal;
edina de judecata nu a fost public, n afara de cazurile cnd legea prevede altfel;
judecata a avut loc fr participarea procurorului, inculpatului, precum si aprtorului i interpretului,
cnd aceasta era obligatorie
potrivit legii;
judecata a avut loc fr citarea legala a prilor;
cnd nu a fost efectuata expertiza judiciar-psihiatrica a inculpatului n cazurile prevzute de
articolul 66 punctul 3) din
Codul de procedur penal;
hotrrea nu cuprinde motivele pe care se ntemeiaz soluia ori motivarea soluiei contrazice
dispozitivul hotrrii sau acesta este
expus neclar;
instana nu s-a pronunat asupra unei fapte reinute in sarcina inculpatului sau cu privire la unele probe
administrate ori asupra unor cereri eseniale pentru pri, de natura sa garanteze drepturile lor si
sa influeneze soluia procesului;
instana a admis o cale de atac neprevzuta de lege sau introdusa tardiv;
cnd nu sunt ntrunite elementele constitutive ale unei infraciuni sau cnd instana a pronunat o
hotrre de condamnare
pentru o alta fapta dect cea pentru care condamnatul a fost pus sub nvinuire, cu excepia cazurilor
rencadrrii juridice a aciunilor lui
in baza unei legi mai blnde;
cnd inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevzuta de legea penala;

cnd s-au aplicat pedepse in alte limite dect cele prevzute de lege sau greit individualizate in raport cu
prevederile articolului 36 din Codul penal;
cnd persoana condamnata a fost nainte judecata in mod definitiv pentru aceeai fapta sau daca
exista o cauza de nlturare a
rspunderii penale sau aplicarea pedepsei a fost nlturata de o noua lege sau anulata de un act de amnistie
ori a intervenit decesul inculpatului;
cnd in mod greit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta svrit de el nu este prevzuta de
legea penala sau cnd, in mod
greit, a fost clasat procesul pentru motivul ca exista o hotrre judectoreasca definitiva in privina aceleiai
fapte sau ca exista o
cauza de nlturare a rspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost nlturata de o lege noua sau anulata de
un act de amnistie ori ca a
intervenit decesul inculpatului;
cnd faptei svrite i s-a dat o greita ncadrare juridica sau s-a comis o eroare grava de fapt;
cnd hotrrea este contrara legii sau cnd prin hotrre s-a fcut o greita aplicare a legii;
cnd judectorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri
constituite in stat;
cnd a intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului;
n prima instana sau in apel cauza a fost judecata fr citarea legala a unei pri sau care, legal citata, a
fost in imposibilitate de
a se prezenta si de a ntiina instana despre aceasta imposibilitate;
cnd dispozitivul hotrrii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunat dup deliberare.
Cazurile prevzute la punctele 1)-5), 8), 11), 12), 16)-18) se iau n considerare totdeauna din oficiu, iar cele de la
punctele 9), 10) 13)
15) se iau in considerare din oficiu numai cnd au influenat asupra hotrrii in defavoarea inculpatului.
Cnd instana ia in considerare motivele de casare din oficiu, este obligata sa le pun n discuia prilor.

Cile extraordinare de atac

I. Recursul
Poate fi definit prin urmtoarele atribute ale sale:
1) Recursul este o cale extraordinar de atac, el putnd fi exercitat numai pentru motivele expres
i limitativ prevzute de lege (art. 304, C.pr.civ., articol care se refer la zece asemenea motive). Acesta poate fi
exercitat numai mpotriva anumitor hotrri, care nu sunt susceptibile de apel sau n legtur cu care s-a pronunat
deja instana de apel. n recurs nu sunt admise probe noi, cu excepia nscrisurilor.
2) Recursul este o cale de atac comun, deoarece se afl la dispoziia prilor din proces.
3) Este nedevolutiv. Astfel, instana, chiar admind recursul, nu va proceda la o nou judecat n
fond, ci va reforma hotrrea doar n raport cu motivul (motivele) invocate de parte, cu excepia cazului cnd
recursul s-a exercitat n condiiile art. 304 1, C.pr.civ., i anume atunci cnd recursul este prima cale de atac, n
lipsa apelu-lui, situaie n care recursul trebuie s aib un efect devolutiv.
4) Este o cale de atac de reformare. Se soluioneaz de ctre instana ierarhic superioar aceleia
care a pronunat hotrrea atacat.
5) n principiu, exercitarea recursului nu suspend punerea n executare a ho-trrii atacate,
exceptnd urmtoarele dou situaii:
- Cnd obiectul litigiului l constituie demolarea de construcii sau ridicarea unor plantaii sau a
altor lucrri prinse de sol;
- Cnd partea solicit suspendarea i instana de recurs admite cererea, dar numai cu plata unei
cauiuni;
6) Este o cale de atac subsecvent. Astfel, cnd legea prevede i calea de atac a apelului, recursul
nu poate fi exercitat omisio medio (adic evitnd apelul).
Aspecte specifice ale judecii n recurs
Termenul de recurs, dac legea nu prevede expres altfel, este de 15 zile. ncepe s curg de la
comunicarea hotrrii atacate. Uneori, legea prevede un termen mai scurt. De exemplu, n materia conflictelor de

competen sau a ordonanei preediniale, termenul este de 5 zile. Alteori, legea prevede c termenul de recurs
ncepe s curg de la pronunarea hotrrii (n materia perimrii judecii sau a de-clinrii competenei).
n materie de recurs opereaz cele trei situaii de echipolen ca i la apel, cnd termenul curge de
la un alt moment dect cel de la comunicarea hotrrii.
Fiind tot un termen pe zile, n baza art. 101, C.pr.civ., el se calculeaz pe zile libere. Ca i la apel,
sub sanciunea nulitii recursului, acesta trebuie s fie depus la instana al crei hotrre se atac. Motivele de
recurs pot fi depuse i direct la instana de control judiciar.
Obiectul recursului l constituie urmtoarele categorii de hotrri:
1) Hotrrile care, potrivit legii, nu sunt susceptibile de apel:
- Hotrrile n materia conflictelor de competen, n materia perimrii;
- Hotrrile date n cazul renunrii la dreptul dedus judecii;
- Hotrrile date pe baza unei tranzacii;
- Hotrrile date n materie de contencios administrativ;
- Ordonana preedinial;
- ncheierea pentru luarea msurii asiguratorii a sechestrului;
- Hotrrile date n materie comercial;
- Hotrrile date n condiiile art. 2821, C.pr.civ.;
2) Hotrrile date n apel.
3) Hotrrile date de ctre alte organe de jurisdicie dect instanele de jude-cat, n condiiile
legilor speciale.
4) Unele ncheieri judectoreti care se atac separat de fond i mai naintea judecrii fondului:
- ncheierile prin care se dispune suspendarea judecii, pentru asigurarea unor dovezi pe cale
principal;
- ncheierile prin care se lmurete dispozitivul hotrrii pronunate sau prin care se ia act de
renunarea la judecat;
Subiectele recursului sunt: prile, Ministerul Public sau alte autoriti pre-vzute de lege
(autoritatea tutelar).
Motivele de recurs sunt expres i limitativ prevzute de lege (10):
1) n cazul n care instana care a pronunat hotrrea nu a fost alctuit cores-punztor normelor
referitoare la completele de judecat.
2) Cnd la pronunarea hotrrii nu s-a respectat principiul continuitii, adic hotrrea a fost
dat de ctre ali judectori dect aceia care au participat la punerea concluziilor n fond.
3) Cnd s-au nclcat reglementrile cu privire la competen.
4) Cnd s-a svrit un exces de putere, adic cnd s-a nclcat principiul se-paraiei puterilor,
instana rezolvnd o cerere ce trebuie rezolvat de o alt autoritate public.
5) n cazul n care nu s-au respectat alte reguli de procedur pentru care art. 105, C.pr.civ. prevede
sanciunea nulitii.
n cazul acestor cinci motive, instana de recurs procedeaz la casarea hotr-rii atacate. Pentru
urmtoarele cinci motive, instana de recurs va proceda la modifi-carea hotrrii atacate.
6) Cnd instana care a pronunat hotrrea atacat s-a pronunat plus sau ultra petita.
7) Cnd hotrrea atacat nu cuprinde motivele care au stat la baza ei sau aceste motive sunt
contradictorii.
8) Cnd instana a pronunat o hotrre greit, ntruct nentemeiat a schim-bat natura actului
dedus judecii sau nelesul nendoielnic al acelui act.
9) Cnd hotrrea pronunat este lipsit de temei legal sau cnd instana a aplicat greit legea.
10) n cazul n care instana nu a examinat un mijloc de aprare al prii sau o dovad care ar fi
fost hotrtoare pentru pronunarea unei soluii corecte.
Judecata n recurs
n recurs, judecata ncepe cu un raport prezentat de ctre judectorul din complet care a fost
desemnat s-l ntocmeasc.
Recursul nu suspend executarea hotrrii atacate.
n recurs nu sunt admise probe noi, cu excepia nscrisurilor. Totui, dac se propun probe noi, iar instana
de recurs le consider ntemeiate, aceasta nu le va reine ea nsi pentru o nou judecat, ci, casnd hotrrea, o
va retrimite primei instane.

Dezlegrile date de ctre instana de recurs n legtur cu problemele litigioa-se sau n legtur cu
necesitatea unor noi probe, altele dect nscrisurile, sunt obliga-torii pentru instana la care se trimite cauza pentru
judecare.
Soluiile la care poate ajunge instana de recurs sunt:
1) Respingerea recursului;
2) Admiterea total/parial a recursului;
3) Inadmisibilitatea recursului (pentru c a fost exercitat omisio medio);
4) Tardivitatea recursului;
5) Respingerea recursului pentru lips de calitate procesual a prii;
6) Respingerea recursului ca nesusinut n materie de divor;
7) Anularea recursului ca netimbrat;
8) Anularea recursului ca nemotivat;
9) Respingerea recursului ca neregulat introdus;
10) nchiderea dosarului;
n cazul n care instana admite recursul, ea are dou variante:
a) Modific hotrrea, dac reine unul dintre motivele de la punctele 6-10;
b) Casarea hotrrii cu reinerea cauzei pentru judecare, n cazul primelor 5 motive de recurs;
Totui, instana de recurs, casnd hotrrea, o va trimite spre o nou judecare n urmtoarele
situaii:
1. Cnd instana a pronunat hotrrea fr s fi abordat fondul litigiului.
2. Cnd partea nu a fost citat sau nu a fost citat corect i din acest motiv ea a lipsit la
administrarea probelor i la punerea concluziilor n fond.
3. Cnd instana care a pronunat hotrrea a fcut-o cu nerespectarea regu-lilor de competen.
4. Cnd instana de recurs consider c sunt necesare probe noi, altele dect nscrisurile.
Hotrrea instanei de recurs poate fi atacat pe urmtoarele ci:
a) Contestaia n anulare obinuit sau de drept comun, pentru unul dintre cele dou motive ale
acestuia.
b) Contestaia n anulare special, pentru unul dintre cele dou motive prev-zute de lege.
c) Revizuirea, dac exist vreunul dintre cele 8 motive prevzute la art. 322, C.pr.civ.
d) Recursul n anulare (4 motive), dac procurorul general al Parchetului de pe lng ICCJ
nelege s exercite acest recurs.
II. Recursul n anulare
Este reglementat prin dispoziiile art. 330-3304, C.pr.civ. Elementele distinc-tive ale recursului n
anulare sunt urmtoarele:
- Recursul n anulare poate fi exercitat numai mpotriva unei hotrri judec-toreti devenite irevocabile i
dac prin acea hotrre s-a abordat i rezolvat fondul litigiului, aa nct nu sunt susceptibile de atac hotrrile
pronunate n materie necontencioas.
Pentru unul dintre motivele artate de lege s-ar putea, totui, exercita recursul n anulare
mpotriva unei ordonane preediniale care a devenit ea nsi irevocabil prin msurile dispuse de instan.
- Recursul n anulare poate fi exercitat numai pentru unul dintre urmtoarele patru motive:
1) Instana a soluionat cauza prin depirea atribuiilor puterii judectoreti (prin exces de
putere), prin nclcarea principiului separaiei puterilor n stat.
2) Dac hotrrea pronunat este esenialmente ilegal sau e vdit netemeinic.
3) Dac un judector a fost condamnat definitiv pentru o infraciune n legtu-r cu pricina.
4) Atunci cnd CEDO a constatat nclcarea unor drepturi i potrivit legii romne persoana este
ndreptit la o reparaie, fie i numai parial, pentru preju-diciul ce i s-a cauzat.
- Poate fi exercitat numai de ctre procurorul general al Parchetului CSJ, din oficiu sau la cererea
ministrului Justiiei.
- Se soluioneaz de ctre ICCJ cu citarea prilor.
- Recursul n anulare, n noua reglementare, poate fi exercitat n termen de 1 an, dup caz, n
raport de motivele artate de la data rmnerii irevocabile a hotrrii atacate, de la data rmnerii definitive a
hotrrii atacate, de la data rmnerii defini-tive a hotrrii de condamnare a judectorului sau de la data
comunicrii ctre Statul Romn a hotrrii Curii Europene.
- Nu suspend executarea hotrrii atacate, dar, la cerere i cu plata unei caui-uni, Instana
Suprem va putea dispune suspendarea.
- Se judec de urgen cu precdere, naintea altor cauze.

- Dac procurorul i retrage recursul n anulare, la cererea prii, instana poate s continue
judecata.
III. Contestaia n anulare
Se caracterizeaz prin atributele rezultate din reglementrile cuprinse n art. 317-321, C.pr.civ.
Este o cale extraordinar de atac pentru c poate fi exercitat numai mpotriva anumitor hotrri
i numai pentru motive expres i limitativ prevzute de lege. De asemenea, este o cale de atac comun, pentru c
se afl la dispoziia prilor i este o cale de atac de retractare, pentru c se adreseaz chiar instanei care a
pronunat hotrrea atacat.
n principiu, e o cale de atac nesuspensiv de executare, instana putnd totui s dispun
suspendarea hotrrii atacate la cererea prii i cu plata unei cauiuni.
Legea reglementeaz dou forme de contestaie n anulare:
a) Obinuit (de drept comun)
b) Special
Situaiile (motivele) exercitrii cii de atac a contestaiei n anulare obinuite sunt:
1. Cnd partea nu a fost citat sau nu a fost citat legal pentru ziua cnd s-a judecat pricina.
2. Cnd instana a nclcat regulile cu privire la competen, indiferent dac ar fi vorba de
competena general, material sau de cea teritorial excepional.
Contestaia n anulare special privete numai hotrrile instanei de recurs i poate fi exercitat
pentru unul dintre urmtoarele motive:
1. Cnd instana de recurs care a pronunat hotrrea a svrit o greeal ma-terial (o greeal
de procedur, nu de fond, dar care a determinat o soluie greit).
Ex: Instana de recurs a respins ca tardiv recursul pentru c a fost introdus n cea de-a 16 zi.
2. Cnd instana de recurs, respingnd recursul sau admindu-l numai n parte a omis s
cerceteze unul dintre motivele de recurs care ar fi fost determinante pentru soluionarea cauzei, cu condiia ca
acest motiv s fi fost invocat de parte i el s fi avut relevan pentru soluionarea recursului.
Obiectul contestaiei n anulare l constituie hotrrea irevocabil, adic cele artate expres de art.
337 (2), C.pr.civ. Dac partea are la dispoziie mai multe moti-ve pentru contestaia n anulare, ea trebuie s le
invoce deodat, nefiind posibil exercitarea contestaiei n anulare n mod repetat, pentru diverse motive.
Termenul n care poate fi exercitat contestaia n anulare este, dup caz:
1. n cazul hotrrilor judectoreti susceptibile de executare silit, contestaia poate fi exercitat
naintea de nceperea execuiei, pe toat durata execuiei, pn la ultimul act de executare.
2. n cazul hotrrii judectoreti nesusceptibile de executare silit, contestaia n anulare poate fi
exercitat n 15 zile de la data cnd partea a cunoscut hotrrea, dar s nu fi trecut mai mult de 1 an de la data
cnd a devenit irevocabil.
ntmpinarea la contestaie este obligatorie.
n raport cu motivele contestaiei soluia instanei poate fi urmtoarea:
- Pentru lips de citare sau citare defectuoas se rejudec fondul litigiului i se pronun o alt
hotrre.
- Pentru nclcarea reglementrilor cu privire la competen, admindu-se contestaia, cauza se
trimite la instana competent.
- Pentru svrirea unei greeli materiale, admindu-se contestaia, se reju-dec calea de atac a
recursului.
- Pentru omiterea unui motiv de recurs, se completeaz hotrrea n urma examinrii i a acestui motiv.
n cazul contestaiei n anulare, prii care a recurs la aceast cale nu i se poate agrava situaia n urma
rezolvrii contestaiei. Hotrrea dat n urma rezolvrii contestaiei n anulare poate fi atacat prin aceleai ci de
atac prin care a fost atacat i hotrrea care a fcut obiectul contestaiei.
IV. Revizuirea
Este reglementat de art. 322-328, C.pr.civ. Atributele acesteia sunt:
- Este o cale de atac de retractare, ndreptndu-se mpotriva instanei a crei hotrre se atac;
- Este o cale de atac comun, pentru c st la dispoziia prilor;
- Este o cale de atac extraordinar, pentru c poate fi exercitat numai pentru unul dintre cele opt
motive prevzute expres i limitativ prin lege.
n principiu, este nesuspensiv de executare, dar executarea poate fi suspen-dat la cererea prii
i cu plata unei cauiuni.

Poate fi exercitat mpotriva unei hotrri irevocabile sau definitive, dac prin aceast hotrre sa soluionat fondul sau s-a trasat un diferend juridic ntre pri. Legea prevede aici o singur excepie, i anume c
nu pot face obiectul revizuirii hotrrile de divor sub aspectul desfacerii cstoriei, Vor putea face ns, obiectul
revizuirii hotrrile pronunate n legtur cu cererile accesorii sau hotrrile prin care se rezolv partajul
bunurilor.
Motivele revizuirii pot fi invocate separat, prin cereri succesive, atunci cnd competena de
rezolvare a acestora aparine unor instane diferite. Cele opt motive de revizuire ar putea fi grupate n urmtoarele
categorii:
1. Unele motive sunt intrinseci hotrrii atacate. Dispozitivul hotrrii cu-prinde elemente
potrivnice, instana s-a pronunat plus i ultra petita n una i aceeai cauz sau s-au pronunat dou hotrri
potrivnice.
2. Alte motive sunt extrinseci hotrrii atacate.
Astfel, putem ntlni situaii n care obiectul pricinii nu se mai afl n fiin i, prin urmare, nu se
poate executa silit hotrrea. De asemenea, se poate ca un jude-ctor, un martor sau un expert s fi fost condamnat
pentru o infraciune n legtur cu pricina sau ca partea s fi fost mpiedicat, dintr-un motiv de for major, s se
prezinte la dezbateri i s ntiineze despre aceasta instana de judecat.
3. Unele motive sunt de ordin procesual Lipsa de aprare a statului, a altor persoane de drept
public sau utilitate pu-blic, a minorilor, a interziilor judecto-reti ori a absenilor sau aprarea lor cu viclenie.
4. Motive de fond Faptul c hotrrea cuprinde dispoziii potrivnice.
Termenul de revizuire este, dup caz:
a) De regul, termenul este de o lun, care ncepe s curg de la data comu-nicrii sau pronunrii
hotrrii, de la ultima hotrre, n cazul pronunrii a dou hotrri cu acelai obiect, de la data descoperirii unui
nscris nou (n neles restrictiv, nu o alt prob, cum ar fi un martor), decisiv pentru soluionarea cauzei.
b) Termenul este de 6 luni de la data dobndirii capacitii n cazul lipsei de aprare sau dac
aprarea incapabilului sau a absentului s-a fcut cu viclenie.
c) Termenul este de 15 zile, cnd partea a fost mpiedicat s se prezinte la instan i s
ntiineze despre aceasta instana. Cele 15 zile curg de la ncetarea cazului de for de major.
Procedura revizuirii se caracterizeaz prin:
- Competena rezolvrii cererii de revizuire aparine, de regul, instanei creia a pronunat
hotrrea atacat. Totui, pentru motivul de revizuire constnd n existena a dou hotrri judectoreti
contradictorii, competena aparine instanei ierarhic superioare acelora care au pronunat hotrrea.
- Partea trebuie s fac o cerere de revizuire, artnd i motivele de revizuire.
- n condiiile art. 103, C.pr.civ., partea poate s solicite repunerea n termen de revizuire.
- ntmpinarea este obligatorie.
- n principiu, dac nu se face o cerere, judecata unei cereri de revizuire, nu suspend executarea
hotrrii judectoreti atacate. Cererea de revizuire va fi rezol-vat de aceeai instan care a pronunat hotrrea
atacat i n aceeai compunere a completului de judecat.
Soluia instanei de revizuire n raport de motivele de revizuire va fi, dup caz:
1. Pentru situaii de minus petita se completeaz hotrrea.
2. Pentru situaii de plus sau ultra petita se modific hotrrea.
3. Dac obiectul pricinii nu mai exist, va fi obligat partea la plata contrava-lorii acestuia.
4. Pentru motiv de condamnare a judectorului cu privire la o infraciune ce are legtur cu
pricina, se va pronuna o nou hotrre.
5. Se pronun o nou hotrre n cazul descoperirii unui nscris, n cazul m-piedicrii prii s se
prezinte la instan sau n cazul lipsei de aprare sau de aprare cu viclenie.
6. n cazul n care exist dou hotrri potrivnice, instana ierarhic superioar va anula cea de-a
doua hotrre pronunat.
Hotrrea instanei de revizuire va putea fi atacat prin aceleai ci de atac prin care poate fi
atacat i hotrrea care face obiectul revizuirii.
V. Recursul n interesul legii
Prezint urmtoarele caracteristici:
1. Nu e propriu-zis un recurs calificat ca i cale de atac, pentru c nu se atac o hotrre
judectoreasc determinat, ci se urmrete doar interpretarea i aplica-rea unitar a legii (pe ntreg teritoriul
Romniei).
2. Prin definiie, recursul n interesul legii nu pune n cauz hotrrile obinute de anumite pri,
ci modul n care diferite instane au interpretat i au aplicat legea ntr-o situaie determinat.

Recursul n interesul legii poate fi exercitat numai de ctre procurorul general al Parchetului
ICCJ, din oficiu sau la cererea ministrului Justiiei. Acesta se soluio-neaz de ctre ICCJ n secii reunite.
Deciziile ICCJ sunt obligatorii pe ntreg teritoriul Romniei.

IV EXECUTAREA HOTARIRILOR PENALE

Hotarrile instantelor penale devin executorii la data cnd au ramas definitive.
Hotarrile nedefinitive sunt executorii cnd legea dispune aceasta.
Momentele n care hotarrile judecatoresti penale ramn definitive.
Ramnerea definitiva a hotarrilor primei instante:
a) la data pronuntarii, cnd hotarrea nu este supusa apelului si nici recursului;
b) la data expirarii termenului de apel, cnd nu s-a declarat apel n termen sau cnd a fost retras naintea
termenului;
c) la data retragerii apelului daca acesta s-a produs dupa expirarea termenului de apel;
d) la data expirarii termenului de recurs n cazul hotarrilor nesupuse apelului sau daca apelul a fost respins, cnd
nu s-a declarat recurs n termen. La aceeasi data ramne definitiva si atunci cnd recursul declarat mpotriva
acestei hotarri a fost retras naintea termenului;
e) la data retragerii recursului declarat mpotriva hotarrii nesupuse apelului sau pentru care s-a respins apelul,
daca retragerea a avut loc dupa expirarea termenului de recurs;
f) la data pronuntarii hotarrii prin care s-a respins recursul declarat mpotriva hotarrii nesupuse apelului sau
pentru care s-a respins apelul.
Ramnerea definitiva a hotarrilor instantei de apel:
a) la data expirarii termenului de recurs, cnd apelul a fost admis fara trimitere spre rejudecare si nu s-a declarat
recurs, n termen. Cnd mpotriva acestei hotarri recursul a fost declarat n termen, dar a fost retras nauntrul
termenului, hotarrea ramne definitiva la aceeasi data;
b) la data retragerii recursului declarat mpotriva hotarrii sus mentionate, daca aceasta s-a produs dupa expirarea
termenul de recurs;
c) la data pronuntarii hotarrii prin care s-a respins recursul declarat mpotriva hotarrilor de la pct.a).
Ramnerea definitiva a hotarrilor instantei de recurs
a) recursul a fost admis si procesul a luat sfrsit n fata instantei de recurs, fara rejudecare;
b) cauza a fost rejudecata de catre instanta de recurs dupa admiterea recursului;
c) hotarrea cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, cnd recursul a fost respins.
PUNEREA N EXECUTARE A PEDEPSELOR PRINCIPALE
Punerea n executare a pedepsei nchisorii sau a detentiei pe viata.
Se pun n executare prin emiterea mandatului de executare de catre instanta de executare.
Mandatul de executare se ntocmeste n trei exemplare si cuprinde denumirea instantei de executare, data
emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului, numarul si data hotarrii ce se executa si denumirea
instantei care a pronuntat-o, pedeapsa pronuntata, timpul retinerii si arestarii preventive care s-a dedus din durata
pedepsei, mentiunea daca cel condamnat este recidivist, semnatura judecatorului delegat si stampila instantei de
executare.
Pentru aducerea la ndeplinire a mandatului de executare se trimit doua exemplare, dupa caz, organului de
politie, comandantului locului de detinere cnd condamnatul este arestat sau comandantului unitatii militare unde
si efectueaza stagiul militar cel condamnat.
Pe baza mandatului de executare, organul de politie procedeaza la arestarea condamnatului. Celui arestat i
se nmneaza un exemplar al mandatului si este dus la locul de detinere.
Pedeapsa nchisorii cu executare la locul de munca se pune n executare prin emiterea mandatului care se
ntocmeste n patru exemplare, aratndu-se n plus si datele privind sediul unitatii unde se executa pedeapsa.
Cazuri de amnare si de ntrerupere a executarii pedepsei nchisorii sau detentiei pe viata (art. 453-455
Cod procedura penala):
a) cnd se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat sufera de o boala care l pune n
imposibilitatea de a executa pedeapsa;

b) cnd o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an, executarea pedepsei se amna sau se
ntrerupe pna la ncetarea cauzei care a determinat amnarea sau ntreruperea.
c) cnd din cauza unor mprejurari speciale, executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte grave pentru
condamnat, familie sau unitatea la care lucreaza, executarea se poate amna numai o singura data si cel mult trei
luni. Evidenta ntreruperilor admise este tinuta de catre instanta de executare si administratia locului de detinere.
Singura diferenta ntre amnare si ntrerupere este aceea ca amnarea are loc nainte de a fi nceput
executarea pe cnd ntreruperea executarii presupune nceperea
executarii pedepsei.
Potrivit art.55 alin.2 din Cod procedura penala, n cazul n care cel condamnat la pedeapsa detentiei pe
viata a ndeplinit vrsta de 60 de ani, n timpul executarii pedepsei, detentia pe viata se nlocuieste cu nchisoarea
pe timp de 25 de ani.
Punerea n executare a pedepsei amenzii
Aceasta pedeapsa se executa prin plata unei sumei respective de catre persoana condamnata. Aceasta, la
pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare, n termen
de 3 luni de la ramnerea definitiva a hotarrii. La cererea condamnatului se poate dispune esalonarea platii, pe
cel mult doua luni n rate lunare.
Inlocuirea pedepsei amenzii
Daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanta poate nlocui aceasta
pedeapsa cu pedeapsa nchisorii n limitele prevazute de lege pentru infractiunea savrsita, tinnd cont de partea
de amenda ce a fost achitata.
PUNEREA N EXECUTARE A PEDEPSELOR COMPLEMENTARE
Interzicerea exercitiului unor drepturi
Pe lnga una din pedepsele principale instanta poate dispune ca pedeapsa
complementara si interzicerea unuia sau mai multor drepturi:
- dreptul de a alege si de a fi ales n autoritatile publice sau n functii elective publice;
- dreptul de a ocupa o functie implicnd exercitiul autoritatii de stat;
- dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savrsirea
infractiunii;
- drepturile parintesti;
- dreptul de a fi tutore sau curator.
Pedeapsa interzicerii unor drepturi se pune n executare prin trimiterea de catre instanta de executare a
unei copii de pe dispozitivul hotarrii, consiliului local n a carei raza domiciliaza condamnatul, precum si
organului care supravegheaza exercitarea acestor drepturi.
Degradarea militara consta n pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma. Pedeapsa este
obligatorie pentru condamnatii militari si rezervisti daca pedeapsa principala stabilita este nchisoarea mai
mare de 10 ani sau detentia pe viata si este facultativa daca acestia au savrsit infractiuni cu pedeapsa
principala stabilita de cel putin 5 ani si cel mult 10 ani.
Punerea n executare a pedepsei degradarii militare se face prin trimiterea de catre instanta de executare a
unei copii de pe dispozitivul hotarrii de condamnare, comandantului unitatii militare sau comandantului
centrului militar n raza caruia domiciliaza condamnatul.