UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT
MASTER
ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

TEHNICI SI PROCEDEE DE INVESTIGARE

CRIMINALISTICĂ

REFERAT

CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI

Masterand:
PETRIȘOR-MARIUS DURDUN
 Cercetarea la fata locului

Importanta cercetarii la fata locului

Investigarea la fata locului reprezinta unul din actele initiale de urmarire penala, cu o
larga rezonanta in ansamblul preocuparilor consacrate solutionarii unei cauze penale, ea
presupunand cunoasterea imediata, directa si completa a locului in care s-a comis infractiunea,
sau acolo unde au fost descoperite urmele sau consecintele acesteia.1

Locul savarsirii unei fapte este cel mai bogat in urme sau date referitoare la actul
infractional si la autorul acestuia.

Din perspectiva investigatiilor criminalistice, cercetarea la fata locului parcurge doua

faze principale: statica si dinamica, fiecareia fiindu-i caracteristice anumite obiective.

Acțiuni premergătoare
In debutul cercetarii de la fata locului se actioneaza in directia solutionarii unor
probleme urgente de care va depinde direct reusita cercetarii ulterioare, cele mai importante
fiind urmatoarele:2
a. Stabilirea locului comiterii infractiunii si punerea lui sub paza, pentru conservarea si
protejarea urmelor de asa-zisul “val al curiosilor”, care poate schimba infatisarea locului,
distruge urmele faptei, schimba pozitia obiectelor etc;
b. Acordarea primului ajutor victimei, inlaturarea pericolelor iminente.
Aceasta masura este prioritara fata de alte masuri preliminare, ea implicand o interventie
prompta si, mai ales, calificata;
c. Fixarea tuturor imprejurarilor care pe parcurs se pot schimba sau modifica. In functie
de situatia concreta, organului de cercetare sau de urmarire penala ii revine o sarcina dificila,
in sensul ca trebuie sa retina o multitudine de imprejurari, unele dintre ele trecatoare sau
perisabile (temperatura, miros, caracterul iluminarii etc.).

1
C.Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p.503, citat din Emilian Stancu, Tratat de
Criminalistica, Editia a V-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p.55-56.
2
A.Swensson si O.Wendel, Descoperirea infractiunilor. Metode moderne de investigatie criminala,
Stockholm,1954, p.24; C.Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p.504-505, citat din
Emilian Stancu, Tratat de Criminalistica, Editia a V-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p.56.
 Cercetarea propriu-zisa: faza statica si faza dinamica
Cercetarea la fata locului se deruleaza in doua faze importante:

A. Faza statica. In linii mari, cercetarea la fata locului debuteaza cu luarea unor prime
masuri, constand in inlaturarea eventualelor pericole, delimitarea locului, contatarea mortii
victimei, selectionarea martorilor asistenti si retinerea persoanelor suspecte, examinarea
generala a locului faptei, stabilirea modificarilor intervenite in campul infractional s.a.
In aceste momente, pe cat este posibil, niciun obiect nu este atins sau miscat de la locul
sau. Se procedeaza la fixarea pozitiei obiectelor principale, a victimei (daca este cazul) si, in
general, a intregului ansamblu al locului, in scopul formarii unei imagini asupra naturii faptei,
mometului si modului in care s-ar fi putut desfasura.
Fixarea presupune, in acesta faza, fotografierea, filmarea sau videofilmarea, ultimul
procedeu asigurand o operativitate mai mare in actiune. Totodata, se executa masuratori pentru
stabilirea distantelor dintre obiectele principale sau dintre acestea si urmele infractiunii asa cum
au fost ele gasite in momentul sosirii echipei de cercetare.

B. Faza dinamica este cea mai complexa etapa a cercetarii, ea implicand antrenarea
integrala a mijloacelor tehnice aflate la dispozitia echipei, precum si participarea tuturor
lucratorilor la efectuarea investigatiilor. Pe langa cautarea, descoperirea, fixarea si ridicarea
urmelor, microurmelor sau mijloacelor materiale de proba, se executa fotografii de detaliu sau
masuratori fotografice la scara.
Tot in aceasta faza se incearca clarifcarea a ceea ce denumim imprejurari negative,
caracterizate prin neconcordanta dintre starea si pozitia victimei sau a unor obiecte si situatia
de fapt, cum ar fi descoperirea unui cadavru care prezinta plagi taiata profund, fara ca in jur sa
existe vreo urma de sange. Imprejurarile negative pot releva intentia autorilor unei infractiuni
de a-si masca fapta sau de a deruta cercetarile.3

3
C.Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p.513-514, citat din Emilian Stancu, Tratat
de Criminalistica, Editia a V-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p.57.
 Trusele criminalistice
A. Trusele criminalistice universale. Trusele criminalistice universale dispun
de un instrumentar divers, cu ajutorul caruia se pot efectua principalele operatiuni de cercetare
la fata locului, impartit in mai multe compartimente, dintre care distingem:4
• Compartimentul traseologic destinat descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor de maini,
de picioare, de dinti, de instrumente de spargere s.a., din care fac parte: substante pulverulente,
pensule din par de veverita sau din pene de strut, pensula magnetica, pulverizatoare sau spray-
uri pentru relevarea urmelor latente, pulverizatorul cu iod, plicuri cu folii adezive pentru
transferarea urmelor papilare, sursele de lumina (vizibila si ultravioleta), materiale pentru
executarea mulajului urmelor de adancime etc.
• Compartimentul pentru executarea masuratorilor si marcarea obiectelor principale,
precum si a zonei cercetate, compus din ruleta, banda metrica, impartita in segmente de 10cm,
colorate alternativ alb-negru, jetoane numerotate de la 1 la 10, prevazute cu suporturi de fixare,
creta forestiera.
• Compartimentul necsar executarii desenelor si schitei locului faptei, continand rigla
gradata, busola, hartie milimetrica, hartie de calc, diverse creioane colorate, sablon tip pentru
lucrul pe harta etc. Trusa mai contine instrumentarul de amprentare a persoanelor si cadavrelor
la fata locului (tusiera, rulou, placa etc.), precum si o serie de instrumente ajutatoare, cum ar
fi: diamant pentru taiat geamul, magnet, surubelnite, briceag universal, cleste, patent, ciocan,
dalta etc. Acestora le se adauga eprubete sau containere pentru ambalarea urmelor biologice,
urmelor materie, microurmelor etc. Trusa criminalistica universala mai dispune si de aparatura
foto.

B. Trusele criminalistice specializate

• Trusa pentru testarea stupefiantelor, in care se regasesc tuburi cu reactivi ce permit
identificarea unor substante din grupa opiaceelor, amfetaminelor etc.
• Trusa pentru marcarea unor obiecte cu substante fluorescente sau chimice, in scopul
prevenirii sau descoperirii unor infractiuni. Frecvent, se foloseste in descoperirea sustragerilor.
De asemene, poate fi folosita in surprinderea in flagrant si in infractiuni de genul luarii de mita,
santajului s.a.

4
Gh.Pasescu, in Tratat practic de criminalistica, vol. I, supra cit., p.37-43; I.Mircea, Criminalistica, Ed. Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1978, p.12-13, citat din Emilian Stancu, Tratat de Criminalistica, Editia a V-a, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p.57.
 • Trusa pentru revelarea urmelor papilare latente cu radiatie de tip laser, portabila si
astfel conceputa incat sa asigure atat descoperirea urmelor, cat si fixarea lor fotografica, in
conditii de mare acuratete.
• Alte categorii de truse cu destinatie speciala. In dotarea unitatilor Ministerului de
Interne se mai gasesc truse destinate cercetarii accidentelor de circulatie, cercetarii exploziilor
si incendiilor, inclusiv truse pentru examinarea cadavrelor neidentificate, truse pentru
cercetarea falsurilor in inscrisuri etc.
Laboratoarele criminalistice mobile
Pentru efectuarea unor investigatii complete la fata locului, mai ales in cazul unor
infractiuni cu pericol social reidicat, este nevoie de o gama mai larga de mijloace tehnice
criminalistice. Unitatile de politie si ale parchetului au la dispozitiei laboratoare criminalistice
mobile, instalate pe autovehicole de diverse tipuri. In ipoteze necesitatii efectuarii unor cercetari
in locuri greu accesibile (munti, paduri, lacuri, in porturi sau in raza acestora etc.), laboratoarele
criminalistice mobile pot fi instalate pe elicoptere, nave ori salupe.
Laboratoarele mobile dispun de principalele truse criminalistice universale si
specializate, completate cu mijloace suplimentare. De asemenea, exista instrumenteoptice de
examinare de genul microscoapelor simple sau stereomicroscoapelor. Lor li se adauga diversi
reactivi si instrumentar pentru analiza orientativa a urmelor biologice.
Pentru consemnarea rezultatelor cercetarii sau a altor acte procedurale efectuate la fata
locului, cum ar fi luarea declaratiilor martorilor, victimei, ori persoanelor suspecte, se foloseste
aparatura de filmat, precum si de inregistrare videomagnetica.
Identificarea persoanelor dupa semnalmentele exterioare poate fi efectuata cu mijloace
tehnice de tipul “Foto-identi-kit”-ului, “Identi-kit”-ului sau “Mimicompozitor”-ului. La aceasta
se adauga trusa speciala de identificare a cadavrelor necunoscute.
Un compartiment important este cel al aparaturii de detectie. El cuprinde detectoare e
metale cu camp electric, detectoare cu radiatii roentgen, detectoare pentru descoperirea
cadavrelor ascunse sau ingropate.
Posibilitatile de detectie a stupefiantelor sau materialelor explozive sunt astazi largite
prin folosirea unei aparaturi de radiografiere neutronica. Laboratoarele criminalistice mobile
mai contin si echipamente adecvate pentru interventii operative, incepand cu cele de prim-ajutor
si terminand cu cele de asigurare a ordinii. Totodata exista si echipament special de protectie,
masti de gaze, costume de scafandru autonom etc.5

5
Emilian Stancu, Tratat de Criminalistica, Editia a V-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p.58-59.
 BIBLIOGRAFIE

1. Emilian Stancu, Tratat de Criminalistica, Editia a V-a, Ed. Universul Juridic,

Bucuresti, 2010;
2. Gh.Pasescu, Tratat practic de criminalistica, vol. I; I.Mircea, Criminalistica, Ed.
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978;
3. C.Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972:
4. A.Swensson si O.Wendel, Descoperirea infractiunilor. Metode moderne de
investigatie criminala, Stockholm, 1954.