Analiza conținutului legal al infracțiunii de tâlhăriei și tâlhărie calificată

1
Infracțiunea de tâlhărie
1.1.
Condiții preexistente
A. Obiectul infracțiunii
a) Obiectul juridic special
în cazul infracțiunii de tâlhărie
1
este complex, fiind reprezentat, pe de o parte de
relațiile
sociale patrimoniale privind
menținerea

poziției
fizice a bunurilor, ca obiect juridic principal, precum
ș
i de
relațiile
sociale privind
viața
,
sănătatea, integritatea corporală ș
i libertatea persoanei, ca obiect juridic secundar, adiacent.
b) Obiectul material,
comportă două aspecte, unul principal

și reprezintă
bunul sau bunurile pe c
are autorul vrea să le sustragă și unul secundar, respectiv
corpul persoanei
împotriva căreia se îndreaptă activitatea secundară a făptuitorului sau contra bunurilor aflate asupra corpului,
dacă făptuitorul distruge hainele ori a bunurilor aflate la dispoziția
acestuia.
B. Subiecții infracțiunii

a) Subiectul activ
al
infracțiunii

de tâlhărie, nefiind circumstanțiat

de lege, poate fi
orice persoană care îndeplinește

condițiile

necesare de a răspunde
penal. Subiectul activ al
tâlhăriei ar putea fi însuși
proprietarul care
săvârșește

acțiunea
de luare, prin
întrebuințarea

mijloacelor prevăzute de art. 233C. pen., asupra unui bun mobil care, în acel moment, se găsește
în p
osesia legitimă a altei persoane.

Participația

penală la infracțiunea

de tâlhărie este posibilă atât la varianta tip, cât și

la
cea agravată, dar numai în forma instigării și a complicității materiale sau morale anterioare. Va exista
coautorat la infracțiunea de tâlhărie dacă unii participanți au săvârșit numai fapta de furt sau numai pe cea de
violență, dacă fiecare dintre ei

a cunoscut că sustragerea se comite cu violență.

Potrivit Noului cod Penal, coautoratul și complicitatea concomitentă nu mai sunt incriminate ca variantă
agravată a tâlhăriei (tâlhărie calificată), răspunderea penală pentru participația la infracțiunea de

tâlhărie putând fi agravată ca urmare a reținerii circumstanței agravante legale prevăzute de art. 77 lit. a) C.
pen.
2

b)Subiect pasiv
al
infracțiunii
este persoana
fată
de care s-a
săvârșit

tâlhăria, adică persoana ale cărei bunuri au fost sustrase prin săvârșirea

tâlhăriei sau acea ori acele persoane fată

de care s-a
săvârșit
numai
acțiunea

adiacentă (
violenta,
amenințarea). Este posibil să existe tâlhărie cu pluralitate de subiecți

pasivi. Dacă
victima actelor de
violență
sau
1

Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea specială. Sinteze și grile, Ediția 3, Editura C. H. Beck, București
2017;
2

Mihail Udroiu ,Drept penal. Partea specială. Sinteze și grile, Ediția 4, Editura C. H. Beck, București 2017,
pag.
263;

12
amenințare
poate fi numai o
persoană fizică, victima acțiunii
de furt ar putea fi
ș
i
o persoană juridică privată sau publică.

1.2. Conținutul
constitutiv
1

A. Latura obiectivă

a) Elementul material.
Ca expresie a caracterului de
infracțiune

complexă, elementul
material al acestei
infracțiuni

este format din două acțiuni

corelate,
ș
i anume:
acțiunea
de furt,
fiind principală ș
i
acțiunea
de constrângere, aceasta
fiind o activitate adiacentă.

Acțiunea

principală constă, așadar

, în
acțiunea

de furt. La tâlhărie, ca ș
i la furt, bunul mo
bil este luat, scos din posesia patrimonială a victimei fără consimțământul
acesteia. O
particularitate care apare în cazul tâlhăriei constă în acea că, datorită folosirii de către făptuitor a violenței

ș
i
amenințării, luarea poate îmbrăca ș
i forma remiterii silite, dar aparent
consimțită

a bunului, efectuată de însuși

posesorul sau detentorul acestuia. Violenta,
amenințarea
sau punerea în stare de
inconștiență
sau
neputință

de a se apăra, realizează activitatea secundară a elementului material al

infra
cțiunii
de tâl
hărie, numai dacă au servit ca mijloc pentru comiterea furtului sau ca mijloc de păstrare a bunului furat ori
pentru a
asigura scăparea făptuitorului.
Prin
„
violență”
, în sensul art. 233 C. pen.,
înțelegem

o activitate fizică de natură să

provoace victimei
suferințe

fizice sau vătămări corporale ce necesită pentru vindecare cel

mult 90 zile (art. 193 C. pen.
2
).
Dacă se constată că forma de vinovăție
este
intenția
, atât în ceea ce
privește

acțiunea
principală, cât ș
i
pe cea secundară privind
violenta
, iar urmările produse corespund art. 194 C. pen. (vătămarea corporală), atunci vor fi aplicabile regulile con
cursului de
infracțiuni
între
tâlhăria simplă ș
i
vătămarea corporală. Dacă față

de rezultatul caracteristic vătămării

corporale,
poziția
s
ubiectivă este culpa, atunci se va aplica art. 196 C. pen.

Prin „
amenințării
” se înțelege

săvârșirea

faptei prevăzute în art. 206 C. pen.

3

Prin „
punerea victimei în stare de
inconștientă
” se înțelege
folosirea de narcotice sau alte
substanțe
de natură să provoace starea de inconștientă
a victimei (administrarea unui
somnifer, urmată de sustragerea bunurilor).
1
Mihail Udroiu,
Drept penal. Partea specială. Sinteze și grile, Ed. C. H. Beck, Ediția 4, București 2017, pag.
264;
2
Art. 193 Lovirea sau alte
violenț
e
(1) Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se
pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau
este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult
90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă

Art. 206 Amenințarea (1) Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte
păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere,
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni

la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru
infracțiunea care a format obiectul amenințării.

13
Prin punerea victimei în „
neputința

de a se apăra
” se înțelege
aducerea acesteia în
situația
de a nu putea folosi
posibilitățile
de a
părare datorită acțiunii
de imobilizare, dezarmare, punerea unui
căluș

în gură etc.

b) Urmarea imediată
. Urmarea constă, ca ș
i la
infracțiunea
de furt, în trecerea bunului
din stăpânirea de fapt a posesorului sau detentorului în cea a făptuitorului. Acest
rezultat se
realizează prin acțiunea

principală care intră în

componenta elementului material al
infracțiunii

de tâlhărie.
În ce
privește
urmarea
acțiunii

adiacente, ea variază în raport cu

mijloacele folosite pentru realizarea acesteia.
c)
Legătura de
cauzalitate
. Între
acțiunea

incriminată ș
i
rezultatul produs trebuie să
existe o
legătură de

cauzalitate
atât sub aspectul
acțiunii
principale, cât
ș
i al celei adiacente,
infracțiunea
fiind una de rezultat.
B. Latura subiectivă

Infracțiunea

de tâlhărie se săvârșește
cu
intenție

directă, atât în ce privește

acțiunea

principală, cât ș
i
cea adiacentă.

Latura subiectivă a infracțiuni

de tâlhărie include în sfera scopului specific furtului ș

i scopul folosirii
violenței
,
amenințării
(
intenția

calificată prin scop

).
Violențele
exercitate în alt
scop decât cel limitativ prevăzut de lege nu mai pot constitui acțiunea

adiacentă a elementului material al tâlhăriei

.
1.3. Forme.
Modalități
.
Sancțiuni

A. Forme
a) Actele preparatorii.
Fiind o
infracțiune

comisivă ș
i
intenționată, este susceptibilă
de
desfășurare

în timp. Astfel, sunt posibile actele pregătitoare atât în raport cu acțiunea

principală, cât ș
i
cu cea adiacentă, dar acestea nu sunt incriminate.
b) Tentativa.

La tâlhărie, tentativa este de asemenea posibilă, iar legea prevede sancționarea

ei (art. 237 C. pen.). Pentru ca
infracțiunea

complexă de tâlhărie să fie consumată, se cere ca principala sa componentă, furtul, să se fi epuizat prin
însușirea
bunului;
dacă acțiunea
de luare a bunului din posesia sau
detenția

altuia a fost întreruptă, rămânând în faza de tentativă, iar

componenta
sa adiacentă, întrebuințarea
de violente sau
amenințării
s-a
consumat, fapta, în întregul ei, constituie tentativă la infracțiunea

de tâlhărie.

c) Consumarea
.
Infracțiunea
de
tâlhărie se consumă când executarea ambelor acțiuni

(principală și adiacentă) a avut loc

ș
i s-
au produs urmările imediate
specifice acestora.
d) Epuizarea.

Tâlhăria se consideră epuizată atunci când au încetat actele succesive în

efectuarea
acțiunii
princ
ipale sau când nu mai este posibilă o amplificare a urmărilor acțiunii
adiacente.

14
B. Modalități

Infracțiunea

de tâlhărie este susceptibilă în varianta simplă, de mai multe modalități

normative.
În varianta simplă există modalitatea normativă a violențelor

ș
i celorlalte mijloace
săvârșite
concomitent cu executarea furtului
ș
ia
violențelor
sau altor mijloace executate după consumarea furtului, dar pentru păstrarea bunului furat, înlăturarea urmelor
infracțiuni
ori
pentru asigurarea scăpării.
Acestor modalit
ăți

normative pot să le corespundă o varietate de modalități

faptice în raport cu
acțiunea

principală (furtul), ca ș
i cu
acțiunea

adiacentă, în funcție
de mijloacele folosite. C.
Sancțiuni

Tâlhăria în varianta tip, prevăzută în art. 233C. pen., se pedepsește

cu închisoare de la
2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

2.
Tâlhăria calificată
.
Analiza circumstanțelor

Deoarece tâlhăria calificată, în oricare din variantele de incriminare, prin prisma obiectului generic și special,
al subiecților, cât și a elementelor de bază ale conținutului constitutiv, este în linii mari identică cu tâlhăria
în varianta simplă, în continuare vom analiza numai unele elemente suplimentare privitoare la împrejurările
care fac tâlhăria să devină calificată.
A. Forme
2.1. Formele prevăzute de art. 234 alin.(1) C. pen.
a)

Săvârșirea tâlhăriei prin folosirea unei arme ori substanțe explo

zive, narcotice sau paralizante

Textul prevede necesitatea ca făptuitorul să folosească în timpul sustragerii arma sau substanța explozivă,
narcotică sau paralizantă.
Prin
noțiunea de armă

vom înțelege atât o armă propriu

-
zisă, în sensul art. 179 alin.(1) C. pen., fie o armă asimilată, respectiv anumite instrumente ce sunt considerate
arme numai dacă au fost întrebuințate în atac.
Prin
substanță explozivă

se înțelege explosivii de tipul amestecuri explozive, emulsii explozive, mijloace de inițiere, fitile detonatoare,
fitile de siguranță, fitile de aprindere, capse electrice, capse pirotehnice, tuburi de șoc, relee detonante,
inclusiv explozivi de uz civil și

15
articole pirotehnice, indiferent dacă substanța explozivă este de putere mare, medie sau scăzută
1
. Prin
substanță narcotică sau paralizantă

se înțelege acea substanță care are aptitudinea de a produce imediat victimei căreia îi este administrată o stare
de inconștiență,
aducând-
o în situația de a nu putea acționa. Din această categorie fac parte, de exemplu,
cloroformul, eterul, sprayurile paralizante ori lacrimogene.
2
b)

Tâlhăria săvârșită prin simularea de calități oficiale

Se
caracterizează prin pericolul social sporit dat de simularea unei calități oficiale care induce în eroare persoana
vătămată. Simularea fără drept a unei calități oficiale presupune că făptuitorul își asumă față de alte persoane

o calitate pe care nu a deț

inut-
o niciodată sau pe care nu o mai deține în momentul în care săvârșește fapta.
Prin
calitate oficială

se înțelege abilitatea legală a unei persoane care exercită o anumită funcție de a efectua acte ce intră în
atribuțiile funcției sale și care pot prod
uce
consecințe juridice, cum ar fi abilitatea de a reprezenta o autoritate publică și de a exercita acte ce intră în
competența acesteia.

Simularea calității oficiale se referă la realizarea de către făptuitor a oricărui act sau adoptarea oricărei
atitudini din care victima să tragă concluzia că făptuitorul are o calitate oficială pe care o exercită la momentul
comiterii faptei
3
. De asemenea, această formă agravată se va reține și dacă simularea privește o calitate care, în reprezentarea
comună a unei perso
ane
nespecializate, ar fi aptă să inducă în eroare cu privire la îndreptățirea
de a dispune asupra
bunurilor ori de a lua măsuri privative ori punitive
4
.
În același fel, dobândirea ulterioară a calității anterior simulate, la momentul săvârșirii infracțiunii nu înlătură
săvârșirea agravantei.

c)

Tâlhăria săvârșită de o persoană mascată

,
Pericolul social ridicat,
constă în aceea că făptuitorul, acționând într
-un asemenea
mod, face mai dificilă descoperirea lui, iar fapta produce un mai mare ecou social.

Persoana mascată

este cea care poartă o mască de orice natură pentru a nu

-i fi
recunoscută fapta.

Persoana deghizată

este cea care, fără a purta o mască, își schimbă prin diverse procedee înfățișarea pentru a nu fi recunoscută,
ca de exemplu prin aplicare
a de extensii de
păr, mustață sau barbă falsă, proteze.

Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Sinteze și grile, Ed. C. H. Beck, Ediția 4, București 2017, pag.
271;

2
Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială. Sinteze și grile, Ed. C. H. Beck, Ediția 4, București 2017, pag.
271
;
3
Ibidem.
4
Irina Kugla
y, Noul Cod Penal Comentat, Editura C.H. Beck, București, 2014, p. 497;
16
Persoana travestită

este aceea care se prezintă sub înfățișarea unei persoane de sex

opus celui real, respectiv
făptuitorul femeie se va travesti în bărbat, iar făptuitorul bărbat, în
femeie.
d)

Tâlhăria comisă în timpul nopții

.

Fapta este considerată mai gravă, deoarece cresc posibilitățile infractorului de a o săvârși, cât și cele de a se
îndepărta în mai mare siguranță de la locul faptei.

Fapta trebuie comisă după ce întunericul a luat, în mod real,

locul luminii; amurgul nu
face parte din noapte, spre deosebire de zori care sunt incluse în această noțiune. Totodată, nu prezintă
relevanță pentru reținerea agravantei dacă făptuitorul
a profitat sau nu de timpul
nopții.

e)

Tâlhăria comisă într

-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport
Prin mijloc de transport se înțelege orice vehicul destinat transportului de persoane. Interesează ca vehiculul
să fi avut această destinație în momentul săvârșirii faptei. Varianta calificată este incidentă chiar dacă în
vehicul nu se afla decât făptuitorul și victima, fiind

suficient faptul că în acel moment vehiculul slujea efectiv transportului.

Referindu-ne la agravanta ,,
într-un mijloc de transport
” există unele diferențe

față
de
infracțiunea
de furt, s
usținând
-
se că agravanta există când „
fapta are loc în orice mijloc de transport (inclusiv taxiul)
„. Considerăm corectă această opinie,
întrucât legiuitorul a folosit
sintagma „
mijloc de transport
”ș
i
nu „
mijloc de transport în comun
” (cum se prevede la fu
rtul calificat), sfera primei
noțiuni

fiind evident mai largă, cuprinzând ș

i mijloacele de transport în comun
, dar și pe cele în regim privat
.
f)

Tâlhăria săvârșită prin violarea de domiciliu sau sediu profesional

Pericolul social sporit se justifică prin aceea că fapta aduce o gravă atingere vieții
intime, domestice, a victimei
ș
i
este de natură să creeze o stare de temere ș
i
nesiguranță
când
infractorul pătrunde în locuință
cu
intenția
de a fura cu orice
preț
, chiar prin folosirea de
violențe
. Prin
violare de domiciliu

se înțelege fapta incriminată în art. 224 C. pen., adică

pătrunderea fără drept, în orice mod, într
-
o locuință, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește,
ori refuzul de a le părăs
i la cererea acesteia
. Prin
violarea sediului profesional

se înțelege fapta incriminată de art. 225 C. pen., adică

pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică își desfășoară
activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptățite
.

17
2.2. Forma prevăzută de art. 234 alin. (2) C. pen. –

tâlhăria care absoarbe furtul calificat prevăzut de art. 229 alin.(3) C. pen.

În ceea ce privește elementele circumstanțiale ale tâlhăriei ca

lificate, varianta
prevăzută de art. 234 alin. (2) C. pen., trimitem la
incriminarea
prevăzută
în art. 229 alin. (3) C. pen.

(3), respectiv furtul privind următoarele categorii de bunuri: a) țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzina,
motorina, alte
produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-
cisternă; b) componente ale sistemelor de irigații; c) componente ale rețelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu
sau alte situații de urgență publică; e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la
accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru; f) instalații de siguranța și dirijare
a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor
de transport aferente; g) bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoa
nelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum si componente de
comunicații, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

2.3
. Forma prevăzută
de art. 234 alin.(3) C. pen.
Potrivit art. 234 alin. (3) C. pen., o variantă agravată se referă la situația când
fapta a
avut ca urmare vătămarea corporală. În acest caz, agravarea tâlhăriei este justificată prin consecințele

acțiunii

adiacente, adică ale actelor de violență

exercitat
e asupra victimei, dacă
aces
tea au produs urmările prevăzute de art. 194 C.

pen. De remarcat că, în ipoteza în care făptuitorul, cu prilejul executării faptei de furt exercită violența
, cu
intenția
de a produce
urmările prevăzute în art. 194 C.
pen., ac
esta va răs
punde pentru
infracțiunea

de tâlhărie, în concurs cu vătămarea corporală

1
.
Totodată, potrivit art. 236 C. pen., tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei reprezintă o variantă
agravată a infracțiunii de tâlhărie.

B. Sancțiuni

Infracțiunea

de tâlhărie calificată, în prima variantă, se pedepsește

cu închisoarea de la 3 la 10 ani
ș
i
interzicerea exercitării unor drepturi.

Pedeapsa pentru celelalte două variante ale tâlhăriei calificate este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea
unor d
repturi.
Pedeapsa pentru varianta agravată a tâlhăriei prevăzută de art. 236 C. pen. este închisoarea de la 7 la 18 ani
și interzicerea exercitării unor drepturi.

V. Dongoroz și colab., op. cit., vol. III, p. 493