REFERAT

DREPT PENAL, PARTE SPECIALA

student : Demsorean Andreea Teodora

coordonator: Lector Univ. Alin Teodorus Dragan

Omorul

1. Conţinutul legal
Art. 188 Omorul
(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește.

2. Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii.
a) Obiectul juridic special în cazul infracţiunii de omor este constituit din
relaţiile sociale referitoare la dreptul
la viaţă a oricărui om, în sensul ocrotirii unei valori sociale supreme pentru
existența întregii colectivități deoarece
viața omului dobândește adevăratele valențe sociale în cadrul relațiilor sociale.
b) Obiectul material este corpul în viaţă al victimei infracţiunii de omor. În
ipoteza în care obiectul material al
infracțiunii de profanare de morminte este un cadavru, iar inculpatul, prin
dezmembrarea ori incendierea cadavrului,
urmărește ascunderea faptei de omor comisă anterior, se vor reține infracțiunea de
omor și infracțiunea de profanare
de morminte, în concurs real de infracțiuni.

B. Subiecţii infracţiunii
a) Subiectul activ nemijlocit al omorului poate fi orice persoană fizică care
răspunde penal. În doctrină se admite pe
bună dreptate, că subiect activ al infracțiunii de omor poate fi și persoana
juridică, în condițiile în care s-a realizat
în legătură cu obiectul său de activitate, ori în numele sau interesul persoanei
juridice.
Omorul poate fi săvârşit prin contribuţia mai multor persoane fie în calitate de
coautori, fie în calitate de instigatori
sau complici. În cazul în care unul dintre participanţii la încăierare încearcă să
ucidă pe un altul, fapta constituie
tentativă la infracţiunea de omor, iar nu şi infracţiunea de încăierare în concurs
cu cea dintâi.
Participaţia sub forma coautoratului subzistă şi în ipoteza în care nu toţi
participanţii contribuie în aceeaşi măsură la
producerea rezultatului morţii, esenţial fiind ca acţiunile simultane sau succesive
săvârşite de fiecare participant să
se completeze reciproc şi toate împreună să alcătuiască activitatea unică,
indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea
de săvârşire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei
acţiuni în parte. Bunăoară, există coautorat la
infracţiunea de omor, dacă făptuitorii au acţionat împreună, unul din participanţi
folosind un spray paralizant împotriva victimei,
 iar celălalt participant a lovit victima cu un corp dur în zona capului.
Fapta persoanei de a imobiliza victima unei infracțiuni de omor calificat
săvârșită prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit,
anihilându-i prin aceasta posibilitatea de apărare și ripostă, constituie
coautorat la infracțiunea de omor calificat, acțiunea de
imobilizare a victimei având caracter determinant și esențial în acțiunea conjugată
de ucidere a victimei.
Dacă instigatorul a determinat patru persoane să săvârşească acte de agresiune
împotriva victimei şi, în acest scop, le-a pus
la dispoziţie obiecte apte de a produce moartea, acesta a prevăzut posibilitatea
comiterii tentativei la infracţiunea de omor de
către coautori şi, în consecinţă, va răspunde pentru instigare la tentativa la
infracţiunea de omor.
Nu va exista complicitate la infracţiunea de omor în lipsa unei înţelegeri între
autor şi o altă persoană (care doar a asistat
la locul săvârşirii faptei, neprevăzând şi necunoscând fapta autorului) de a ajuta
sau înlesni la comiterea faptei
b) Subiect pasiv este persoana asupra căreia s-a exercitat activitatea
infracţională şi care în urma acestor acţiuni a încetat din viaţă.
3. Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă.
a) Sub aspectul elementului material, uciderea din culpă se realizează printr-o
acţiune sau inacţiune, după cum făptuitorul face ceea ce legea
interzice să facă, sau nu face ceea ce avea obligaţia să facă.
b) Urmarea imediată este moartea victimei.
c) Între acţiunea sau inacţiunea autorului şi rezultatul produs - moartea victimei
- trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
Această legătură de cauzalitate există chiar în situaţia în care la producerea
rezultatului a contribuit şi victima prin atitudinea sa,
cum ar fi în cazul în care victima, aflată în stare de ebrietate se urcă pe
platforma autocamionului şi în timpul transportului cade,
iar în urma leziunilor suferite a decedat).
B. Latura subiectivă.
Uciderea din culpă se săvârşeşte din culpă, în ambele forme, uşurinţa sau
neglijenţa.
Culpa cu previziune (uşurinţa) există atunci când făptuitorul prevede rezultatul
faptei sale (moartea victimei)
nu urmăreşte producerea lui şi speră în mod uşuratic că el nu se va produce.
Culpa fără previziune există atunci când făptuitorul nu prevede rezultatul faptei
sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Această infracţiune fiind o faptă neinten#ţi#o#na#tă, nu poate avea decât forma
infracţiunii consumate, tentativa nefiind posibilă, iar consu#marea are loc în
momentul producerii morţii.
Pe lângă forma simplă, această infrac#ţiune are şi două forme agravate.
O primă formă agravată este prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen. când uciderea din
culpă a avut loc ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de
prevedere pentru
exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite
activități. Această modalitate agravată se referă la culpa profesională a
făptuitorului. Textul se referă
la caracterul activităţii în legătură cu care s-a săvârşit fapta, iar nu la
îndeletnicirea ca atare a celui care a săvârşit fapta.
Doctrina apreciază că pentru existența culpei profesionale trebuiesc întrunite
cumulativ anumite condiții: făptuitorul să îndeplinească o anume profesie, meserie
sau să efectueze o anumită activitate; existența anumitor dispoziții legale și a
unor măsuri de prevedere referitoare la exercițiul activităților făptuitorului;
săvârșirea faptei în timpul exercitării profesiei, meseriei sau efectuării
activității, existența legăturii de cauzalitate între acțiunea sau inacțiunea
făptuitorului și urmarea imediată.
Sfera culpei profesionale poate cuprinde orice domeniu de activitate. Făptuitorul
va răspunde penal şi atunci când a cunoscut dispoziţiile legale şi nu le-a
respectat, dar şi atunci când nu le-a cunoscut dar trebuia şi avea posibilitatea să
le cunoască. Când nerespectarea normelor de prevedere sau a dispoziţiilor legale
constituie prin ea însăşi infracţiune (ex. - în domeniul protecţiei muncii, etc.)
va exista un concurs de infracţiuni.
O a doua formă agravată a uciderii din culpă prevăzută de art. 192 alin. 3 C. pen.
are în vedere consecinţele produse, şi anume pluralitatea de victime - moartea a
două sau mai multe persoane; în cazul acestei modalități limitele speciale ale
pedepsei stabilite în alineatele anterioare se majorează cu jumătate.
Uciderea din culpă în forma simplă se sancţionează cu închisoare de la 1 la 5 ani.
În forma prevăzută în art. 192 alin. 2 C. pen. pedeapsa este închisoarea de la 2 la
7 ani, iar în forma prevăzută la art. 192 alin. 3 C. pen. limitele speciale ale
pedepsei stabilite în alineatele 1-2 se majorează cu jumătate.
Acțiunea penală se exercită din oficiu.

BIBLIOGRAFIE

Note de curs - Conf. univ.dr Sabău Georgeta Valeria