Cuprins

Omorul calificat în reglementarea Codului penal în vigoare şi

a noului Cod penal

1. Conţinutul legal ................................................................1

2. Obiectul ocrotirii penale.............................................................2

3. Subiectii infratiunii de omor calificat.......................................2

4. Continutul constitutiv ...............................................................3

5. Circumstanţele judiciare în prezenţa cărora există omor

calificat............................................................................................ 4

6.Formele omorului calificat ........................................................16

7Sanctiuni........................................................................................17

8 . Aspecte procesuale.....................................................................17

9). Omorul calificat in viitoare reglemantare instituita prin noul cod

penal................................................................................................. 17
10) Bibliografie.................................................................................19

Omorul calificat în reglementarea Codului penal

în vigoare şi a noului Cod penal

1. Conţinutul legal
Omorul calificat este o variantă agravată a omorului simplu, dar
prevazută distinct in Codul penal, ca o infractiune autonomă şi poate fi
definit ca fiind uciderea unei persoane cu intenţie in vreuna din imprejurările
descrise in art. 175 lit. a)-i) C. Pen.1
Deşi infracţiunea de omor prezintă întotdeauna aceleaşi caracteristici –
acţiunea de a ucide cu intenţie o fiinţă omenească, acţiune ce are ca rezultat
moartea victimei – în realizarea concretă poate prezenta diverse
particularităţi după cum în jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupează, se
alătură diferite elemente care, fără a schimba substanţa faptei , îi dau
acesteia o coloratură diferită sporindu-i gradul de pericol social.
Omorul calificat reprezintă fapta persoanei care săvârşeşte un omor în
anumite împrejurări, anume prevăzute de lege2. Omorul calificat, infracţiune
prevăzută în art. 175 C. pen.3, reprezintă o modalitate agravată a infracţiunii
de omor.

1
I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008, pag. 93.
2
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica
Stănoiu, Victor Roşca, Explicaţii teoretice ale Codului penal roman. Volumul III. Partea specială, Editura
Academiei, Bucureşti, 1971, pag. 186-187.
3
Codul penal a fost adoptat prin Legea nr. 301/2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 575 din 29
iunie 2004.

2
 Această faptă prezintă un grad de pericol social mai ridicat faţă de
infracţiunea de omor simplu, ceea ce explică incriminarea sa, prin dispoziţii
separate şi sancţiunea mai severă4.
2. Obiectul ocrotirii penale
a) Obiectul juridic special al infractiunii de omor calificat il constituie viata
unei persoane determinate si relatiile sociale specifice, ale caror existenta si
normala desfasurare nu pot fi asigurate decat prin apararea vietii eprsoanei
respective impotriva faptelor intentionate de ucidere.5
b) Obiectul material este corpul persoanei aflată în viaţă asupra căreia se
îndreaptă acţiunea ucigătoare. Nu interesează dacă victima era sănătoasă ori
se afla într-o stare avansată de boală şi nu ar mai fi trăit mult dacă ar fi fost
ucisă.
3. Subiectii infratiunii de omor calificat.
a) Subiectul activ nemijlocit( autor) poate fi orice persoana care
indeplineste conditiile generale de a raspunde penal, fiindca existenta
acestuia nu est econditionata de vreo calitate speicila.
Infractiunea de omor calificat este susceptibila de a fi savarsita in
participatie penala, sub forma coautoratului, instigarii sau complicitatii.
Exista coatutorat la omor in toate cazurile in care participantii savarsesc acte
ce tin de actiunea tipica, de multe ori ele sunt identice sau similare. De multe
ori contributiile coautorilor nu acopera intreaga latura obiectiva a infractiunii
de omor, ci realizeaza numai o parte din actele de executare, dar aceste ase
integreaza in activitatea materiala a faptei, care trebuie privita in unitatea si
individualitatea ei.6

4
Vasile Dobrinoiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I. Curs universitar, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2004, pag. 25.
5
C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache, op. cit. p.282.
6
I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008, op. cit.pag.86, 87.

3
 b) Subiectul pasiv ( vicitima) poate fi, de asemenea, orice persoana,
indiferent de starea sau statutul ei personal ori social; este suficient sa fi fost
in viata.
4. Continutul constitutiv
A) Latura obiectiva.
a)Elementul material al laturii obiective se poate realiza atat printr-o
actiune, cat si printr-o inactiune.7 Actele comisive ( actiunile) sunt
modalitatile cel mai frecvent folosite in comiterea infractiunii de omor
calificat.
Inactiunea poate constitui modalitate a elementului material atunci
cand faptuitorul nu isi indeplineste obligatia de a actiona pentru impiedicare
mortii victimei, cum ar fi, de exemplu, daca, in mod intentionat, medicul nu
ii acorda sistenta unui bolnav aflat in ingrijirea sa.8
b) Urmarea imediata consta in moartea victimei. Nu are importanta
daca moartea victimei a survenit imediat dupa realizarea elementului
material al infractiunii sau daca intre actiune si producerea rezultatului trece
un terval de timp mai mc sau mai mare.9
c) Legatura de cauzalitate este o componeta obligatorie a laturii
obiective a inractiunii de omor calificat si de aceea trebuie sa se stabileasca
faptul ca activitatea desfasurata de subiectul activ cu mijloacele folosite de
acesta constituie cauza mortii, in omorul consumat, sau erau susceptibile de
a produce acest rezultat, in cazul tentativei de omor.10
B. Latura subiectiva

7
Tudorel Toader – Drept penal roman- Partea Speciala , Editura Hamangiu 2009.
8
Idem.
9
I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008, op. cit.pag 88.
10
Idem.

4
 a) Forma de vinovatie este intentia in ambele sale modalitati, adica
fie intentie directa, atunci cand faptuitorul a prevazut rezultatul actiunii
( inactiunii) sale ( moartea victimei) si a urmarit producerea acestuia (de ex.
Faptuitorul indreapta arma spre victima , doreste sa o ucida si o impusca),
fie intentie indirecta, cand faptuitorul a prevazut rezultatul actiunii sale si
fara a-l urmari , a acceptat totusi posibilitatea survenirii acestuia ( de ex.
Faptuitorul loveste victima si o lasa intr-o situatia apta sa ii produca moartea
– dezbracata, in conditiile unui ger puternic).11
b) Mobilul nu constituie o cerinta pentru existenta laturii subiective a
infractiunii de omor calificat. Totusi, instanta de judecata trebuie sa fie
preocupata in stabilirea, in ficarea caz, a mobilului faptei de omor, deoarece
acesta influenteaza gravitatea concreta a faptei, contribuind la realizarea unei
juste individualizari judiciare a pedepsei ( de ex. omor simplu, calificat,
deosebit de grav).
c) Scopul infractiunii va ajuta instanta la efetuarea unei corecte
individualizari a pedepsei.
5. Circumstanţele judiciare în prezenţa cărora există omor
calificat
A) OMORUL SĂVÂRŞIT CU PREMEDITARE (art.175 lit.a C.pen.).
Premeditarea, ca element circumstanţial al infracţiunii de omor
calificat, presupune nu numai trecerea unui interval oarecare de timp de la
luarea hotărârii (rezoluţiei) până la exteriorizarea ei, dar şi o chibzuire
anticipată asupra faptei, o deliberare anterioară, persistare asupra hotărârii,
cât şi exteriorizarea ei, concretizarea ei prin acte de pregătire a săvârşirii

11
In acest sens, Trib. Suprem, Sectia penala, decizia nr. 1851/1979, in R.R.D. nr. 5/1980, p. 62

5
faptei, cum ar fi: obţinerea de informaţii, procurarea de mijloace, pândirea
victimei, atragerea ei într-o cursă, căutarea de complici etc12.
Considerarea premeditării ca o împrejurare care califică omorul se
explică prin aceea că o faptă săvârşită în mod spontan este socotită ca mai
puţin gravă decât fapta comisă în urma unei reflexii, unei deliberări prin care
făptuitorul a elaborat un plan de executare şi a organizat aducerea acestuia la
îndeplinire13.
Cu alte cuvinte, premeditarea reprezintă o chibzuinţă în comiterea
infracţiunii. Premeditarea ţine de perioada internă (gândul criminal din
mintea făptuitorului). Pentru a se putea considera infracţiune, cel care comite
fapta trebuie , să treacă la actele din perioada externă (actele pregătitoare,
tentativa, faptul consumat, faptul epuizat). Infracţiunea de omor calificat,
fiind comisă în formă continuată necesită şi trecerea la actele din perioada
esternă. În cazul în care gândul criminal nu s-a exteriorizat prin acte de
executare (prin trecerea la act), rămânând doar în mintea omului,
infracţiunea nu există deoarece nuda cogitatio, nemo partitur, adică gândul
criminal nu se pedepseşte. Când se efectuează urmărirea penală, organele de

12
George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), Practica judiciară penală. Volumul III. Partea
specială, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, pag. 27; Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia
nr. 493/1980 în Vasile Papadopol, Mihai Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară penală pe
anii 1976-1980, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, pag. 281; Tribunalul Suprem, Secţia
penală, decizia nr. 2997/1974 în Vasile Papadopol, Mihai Popovici, Repertoriu alfabetic de practică
judiciară în materie penală pe anii 1969-1975, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, pag.
308 ; Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia a I-a penală, sentinţa nr. 10/1991 în Tribunalul
Municipiului Bucureşti, Culegere de practică judiciară penală pe anul 1991 cu note de Vasile Papadopol,
Casa de Editură şi Presă ,,Şansa” S.R.L. , Bucureşti, 1992, pag. 196 ; Curtea Supremă de Justiţie, Secţia
penală, decizia nr. 5155 din 27 noiembrie 2001 în Curtea Supremă de Justiţie, Buletinul jurisprudenţei.
Culegere de decizii pe anul 2001, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pag. 191; Oliviu Augustin Stoica,
Drept penal. Partea specială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, pag. 70; Curtea Supremă
de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 2672 din 28 mai 2002 în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Buletinul
jurisprudenţei. Culegere de decizii pe anul 2002, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, pag. 449; Curtea
Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 1014 din 9 iulie 1993 în Curtea Supremă de Justiţie,
Buletinul jurisprudenţei. Culegere de decizii pe anul 1993, Editurile ,,Continent XXI” & ,,Universul”,
Bucureşti, 1994, pag. 171-172.
13
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica
Stănoiu, Victor Roşca, op.cit., pag. 189.

6
urmărire penală trebuie să strângă toate probele necesare pentru a-i putea
dovedi vinovăţia învinuitului, deoarece, dacă există cea mai mică îndoială
asupra vinovăţiei sale, în faza de judecată, va exista posibilitatea să fie
achitat de instanţa de judecată care se pronunţă asupra vinovăţiei sale, căciin
dubio pro reo, adică orice îndioală profită autorului şi actori incumbit
probatio adică sarcina probei revine celui care acuză, acuzator fiind organul
de urmărire penală.
Dacă făptuitorul nu a avut posibilitatea să mediteze, să cântărească
şansele de realizare a rezoluţiei, fiind într-o activitate continuă, circumstanţa
agravantă nu poate fi reţinută14. Nu se extind efectele premeditării atunci
când făptuitorul care luase hotărârea de a ucide o persoană întâlneşte din
întâmplare altă persoană şi în urma unei dispute o omoară, fiindcă hotărârea
de a săvârşi acest omor este distinctă şi spontană15.
Subiect activ al infracţiunii de omor calificat săvârşit cu premeditare
este necalificat de text, putând fi orice persoană care răspunde penal.
Conform art. 99 C. pen., minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu
răspunde penal. Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal
numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ. Proba săvârşirii
sau nu cu discernământ a faptei poate fi făcută prin expertiză medico-legală
psihiatrică (pentru stabilirea stării de discernământ în cazul oricărui
făptuitor, indiferent de vârsta sa, nu numai la minorii cu vârsta între 14 şi 16
ani). În cazul în care, prin expertiză medico-legală psihiatrică se stabileşte că
făptuitorul a avut discernământ la data comiterii faptei prevăzute de legea
penală (în acest caz omor calificat) el va putea fi tras la răspundere penală,
14
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 1047/1990 în ,,Dreptul” nr. 12/1991, pag. 104 ;
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 862 din 24 aprilie 1985 în Culegere de decizii ale
Tribunalului Suprem pe anul 1985, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, pag. 304 ; Vasile
Dobrinoiu, op.cit., pag. 26.
15
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica
Stănoiu, Victor Roşca, op.cit., pag. 189.

7
conform legii. În caz contrar, nu răspunde penal. Minorul care a împlinit
vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.
Subiectul pasiv nu este, în acest caz calificat de text, fiind persoana
căreia i s-a suprimat viaţa ca urmare a premeditării subiectului activ.
Participaţia este posibilă sub toate formele ei: coautorat, instigare sau
complicitate. Există coautorat, de exemplu, dacă făptuitorii au luat împreună
hotărârea în seara precedentă săvârşirii omorului, urmată de înarmarea lor cu
un topor şi un ciomag, pândirea victimei în apropierea locuinţei sale şi
uciderea acesteia după ce a ieşit din casă.
Participaţia la infracţiunea de omor calificat în forma complicităţii se
poate face sub forma complicităţii materiale sau a complicităţii morale.
Complicitatea poate fi materială atunci când autorului îi sunt procurate
mijloace apte pentru a ucide victima, când sunt obţinute informaţii despre
victimă (de exemplu, adresa victimei, ora la care aceasta soseşte acasă).
În situaţia instigatorului, răspunderea penală a acestuia va fi angajată numai
în măsura în care acesta, prin activitatea sa, a determinat pe autor să comită
sau să încerce a săvârşi omorul. Simplele îndemnuri, care prin ele însele, nu
au fost de natură să determine în persoana autorului voinţa de a ucide, sau
care au fost atât de slabe, încât şi-au pierdut influenţa până la comiterea
faptei, nu vor putea fi considerate instigare16. Conform art. 39 C. pen.,
instigatorul este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să
săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Prin urmare, dacă actele de
instigare nu au dus la comiterea infracţiunii de omor calificat, acestea nu vor
putea fi considerate instigare.
Forma de vinovăţie în cazul săvârşirii infracţiunii de omor calificat
este intenţia directă, deoarece infractorul prevede rezultatul acţiunii sale
16
Vasile Dobrinoiu, op.cit., pag. 19.

8
ucigătoare (decesul victimei), urmărind producerea lui (prin procurarea de
mijloace, obţinerea de informaţii în vederea comiterii infracţiunii), urmărind
producerea lui prin săvârşirea acelei fapte (autorul trece la actul criminal
ucigând victima).
Premeditarea este o circumstanta personala si potrivit art. 28 alin. 1 C.
pen. , nu se rasfrange asupra celorlalti participanti. Daca, insa, autorul
rezolutiei infractionale efectueaza acte de pregatire, in vederea savarsirii
omorului cu alte persoane, care cunosc scopul activitatii pregatitoare,
circumstanta premeditarii devine reala si se rasfrange asupra acestor
participanti.17
B) OMORUL SAVARSIT DIN INTERES MATERIAL – art. 175
lit. b- C. pen.
Interesul material este orice folos, avantaj sau beneficiu de natura
patrimoniala si pate consta in bani, bunuri, avantaje meteriale, recunoasterea
unui drept, stingerea unei datorii etc. Agravanta exista indiferent daca
interesul material urmarit de catre faptuitor este realizat sua nu.
Pentru existenta acestui element circumstantial al omorului calificat
este sufiient sa se constate ca faptuitorul a ucis din interes material, fiind
convins ca savarsind omorul, interesele sale vor fi satisfacute pe cale aparent
legala si ca banii ori bunurile victimei îi vor reveni de drept, altfel fapta va
constitui infracatiunea de omor deosebit de grav prevazuta de art. 176 lit. d)
C. pen.18
Omorul savarsit din interes material, vizând latura subiectiva a
infractiunii, va fi considerat ca o circumstanta personala si , in consecinta,
netransmisibila participantilor.19
17
I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008, op. cit.pag 95.
18
B. Antoniu, C. Bulai, Practica judiciara penala, vol. III, p. 28.
19
I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008, op. cit.pag 96

9
 C) OMORUL SĂVÂRŞIT ASUPRA SOŢULUI SAU UNEI
RUDE APROPRIATE -art.175lit.c Cpen-
Omorul săvârşit asupra soţului (uxoricid) constă în uciderea persoanei cu
care autorul era căsătorit20. În cazul acestei circumstanţe a infracţiunii de
omor calificat, atât subiectul activ, cât şi subiectul pasiv sunt calificaţi.
Subiectul activ, adică cel care comite o infracţiune de omor calificat
este soţul sau ruda apropiată a persoanei căreia i s-a suprimat viaţa.
Subiectul pasiv al infracţiunii, adică persoana ucisă ca urmare a activităţii
subiectului activ, este soţ sau rudă apropiată cu subiectul activ.
Calitatea de soţ atât a subiectului activ, cât şi a subiectului pasiv, trebuie să
existe în momentul săvârşirii faptei. Dacă această calitate a încetat ca urmare
a pronunţării unei sentinţe definitive de desfacere a căsătoriei, fapta
constituie omor simplu, prevăzut la art. 178 C. pen. Încercarea de a ucide pe
soţ, după pronunţarea hotărârii de desfacere a căsătoriei dar înainte de
rămânerea definitivă a hotărârii, constituie tentativă de omor calificat, părţile
având la data săvârşirii faptei calitatea de soţi21.
Infracţiunea de omor calificat poate fi săvârşită şi asupra unei rude
apropiate22. Omorul săvârşit asupra unei rude apropiate constă în uciderea
unei persoane care este rudă apropiată a autorului. Omorul poate fi comis:
asupra descendenţilor sau ascendenţilor (patricid) ori asupra fraţilor
(fratricid). Potrivit art. 149 C. pen., ,,rude apropiate” sunt ascendenţii şi
descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite
prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude. Dispoziţiile privitoare la rude
apropiate se aplică, în caz de adopţie, atât persoanei adoptate, cât şi
20
Oliviu Augustin Stoica, op.cit., pag. 72.
21
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, decizia nr. 502/A/2001 în ,,Revista de drept penal” nr.
4/2002, pag. 137.
22
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 5543 din 13 decembrie 2002 în Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, op.cit., pag. 450.

10
descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti. Astfel, inculpatul, care l-
a ucis pe fiul său, care fusese adoptat cu efecte depline de bunicii materni ai
acestuia, a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat23.
Săvârşirea omorului asupra unei rude apropiate există şi atunci când fapta a
fost comisă de nepot asupra unchiului, deoarece unchii şi mătuşile, care sunt
rude în linie colaterală de gradul III, sunt consideraţi, în înţelesul legii
penale, rude apropiate24.
Dacă făptuitorul nu a cunoscut că între el şi victimă există o relaţie de
rudenie, precum şi în caz de error in persona sau de aberratio ictus
circumstanţa agravată menţionată nu va opera, fiind aplicabile regulile
privitoare la eroarea de fapt . De asemenea, nu va opera agravanta în cazul în
care inculpatul, deşi luase hotărârea să omoare pe soţ sau pe ruda apropiată,
în fapt, datorită erorii asupra persoanei sau, ca urmare a devierii acţiunii, a
ucis o altă persoană. În acest caz, răspunderea sa penală se stabileşte pentru
omor simplu25. Calitatea de soţ sau de rudă apropiată a autorului, fiind o
circumstanţă personală, nu se răsfrânge asupra participanţilor.
D) SĂVÂRŞIREA OMOULUI PROFITÂND DE NUPUTINŢA
VICITIMEI DE A SE APĂRA (art. 175 lit. d C. pen.)
Această formă de omor calificat constă în săvârşirea faptei profitând
de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, datorită căreia victima nu are
posibilitatea de a se împotrivi acţiunii de ucidere care se săvârşeşte asupra sa
ori nu are posibilitatea de a o evita26.

23
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 3988/1999 în ,,Revista de drept penal” nr. 4/2001,
pag. 150.
24
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 1498/1975 în Vasile Papadopol, Mihai Popovici,
Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1977, pag. 308.
25
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica
Stănoiu, Victor Roşca, op.cit., pag. 191 ; George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), op. cit., pag.
31 ; Vasile Dobrinoiu, op.cit., pag. 27.
26
Oliviu Augustin Stoica, op.cit., pag. 72 .

11
 Starea de neputinţă a victimei de a se apăra se poate datora unor
incapacităţi fizice (de exemplu: stare de somn, intoxicaţii cu alcool ori cu
diferite substanţe stupefiante). Pentru existenţa acestei circumstanţe a
infracţiunii de omor calificat se cer îndeplinite cumulativ două condiţii:
1.făptuitorul trebuie să fi cunoscut starea incapacitate a victimei de a
se apăra datorată stării fizice sau psihice ori unor alte cauze, victima
infracţiunii neputând reacţiona împotriva agresorului. Această stare de
neputinţă a victimei trebuie să fie preexistentă acţiunii subiectului activ, nu
să fie consecinţa atacului subiectului activ27.
2. făptuitorul să profite de această stare a victimei28.
O persoană aflată în stare de somn este în neputinţă a se apăra
împotriva agresiunii, atacul exercitându-se în momentul în care cel atacat,
neputându-l percepe, nu poate lua hotărârea de a se apăra impusă de
instinctul de conservare29.
Dacă făptuitorul a fost în eroare cu privire la starea victimei, atunci
făptuitorul va răspunde pentru comiterea infracţiunii de omor, infracţiune
prevăzută în art. 174 C. pen. Elementul circumstantial prevazut in art. 175
lit. d) C. pen, referindu-se la fapta, in cazul savarsirii omorului in
participatie, se rasfrange asupra tuturor participantilor care l-au cunoscut.30
E) SAVARSIREA OMORULUI PRIN MIJLOACE CARE PUN
IN PERICOL VIATA MAI MULTOR PERSOANE ( art. 175 lit. e)
Agravanta se refera la mijloacele de savarsire a omorului, mijloace
care, fie prin natura lor, fie datorita imprejurarilor in care sunt folosite, in

27
George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), op.cit., pag. 29.
28
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica
Stănoiu, Victor Roşca, op.cit., pag. 191.
29
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 280/1974 în Vasile Papadopol, Mihai Popovici, Repertoriu
alfabetic de practică judiciară penală pe anii 1969-1975, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1977, pag. 308.
30
I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008, op. cit.pag 98

12
afara mortii victimei, creeaza o stare de pericol pentru viata altor persoane.
De exemplu, in practica judiciara s-a retinut ca omor calificat fapta
inculpatului de a fi ucis cu o rafala de pistol-mitraliera o persoana care statea
in picioare in mijlocul unei camere unde dormeau alte trei persoane,
deoarece, tragand mai multe gloante asupra victimei in directia in care se
aflau si alte persoane, a fost pusa in pericol si viata acestora.31
Pentru realizarea acestui element circumstantial trebuie sa se constate
existenta a doua conditii : una de ordin obiectiv si alta de natura subiectiva.
Conditia de ordin obiectiv cere ca mijloacele pe care faptuitorul le
utilizeaza in comiterea omorului sa fie de natura sa pericliteza viata mai
multor persoane ( de ex. materii explozive sau toxice, bombe, grenade, arme
de foc).
Conditia de natura subiectiva impune ca faptuitorul sa cunoasca sau sa
prevada caracterul periculos pe care mijloacele ce le foloseste il au pentru
viata si a altor persoane decat a celei vizate.32
Circumstanta este reala si se rasfrange asupra participantilor , cu
conditia sa o fi cunoscut.

F) OMORUL SĂVÂRŞIT ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNDEPLINIREA

ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU SAU PUBLICE ALE VICTIMEI
( art. 175 lit.f c. pen).Această împrejurare agravantă constituie un element
circumstanţial în conţinutul omorului calificat.
Modalitatea agravantă prevăzută în art. 175 lit.f C. pen are în vedere
acele fapte de omor care se comit din sentimentul răzbunării sau al
nemulţumirii făptuitorului cu privire la modul în care victima şi-a îndeplinit
31
Tirb. Suprem , Setia militara, deciizia nr. 97/1975, in R.R.D. nr.4/1976, p. 52
32
I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008, op. cit.pag 98

13
faţă de el îndatoririle publice. Este necesar, aşadar, ca mobilul agresiunii să
fie în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către
victimă, nefiind suficient ca omorul să se fi comis în timpul când victima îşi
exercita atribuţiile de serviciu, ci să fie în legătură cu modul în care victima
îşi exercită atribuţiile de serviciu (de exemplu, uciderea paznicului în
momentul în care inculpatul este surprins sustrăgând de pe terenul
proprietate publică)33. iar nu cu o stare conflictuală survenită din alte motive,
străine de îndeplinirea îndatoririlor victimei34.
In cazul in care victima este un functionar care exercita autoritatea de
stat, omorul implica si un act de ultraj, situatie in care infractiunea de ultraj
este absorbita de omorul prevazut in art. 175 lit. f) c. pen. Raspunderea
penala a faptuitorului stabilindu-se numai pentru omor calificat.35
Savarsirea omorului in legatura cu indeplinirea indatoririlor de
serviciu ale victimei are caracter personal, dar daca participantii actioneaza
din acelasi mobil ca si autorul, atunci vor raspunde penal tot pentru omor
calificat. 36
G) SĂVÂRŞIREA OMORULUI PENTRU A SE SUSTRAGE
SAU PENTRU A SUSTRAGE PE ALTUL DE LA URMĂRIRE, SAU
ARESTARE, ORI DE LA EXECUTAREA UNEI PEDEPSE ( art. 175
lit. g C. pen).
Pericolul social sporit al omorului savarsit in aceasta imprejurare este
dat, pe de o parte, de scopul urmarit de faptuitor, si anume sustragerea sa ori
a altei persoane de la urmarirea penala, de la arestarea preventiva sau de la
executarea unei pedepse, afectand in acest mod si activitatea de infaptuire a
33
George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), op.cit., pag. 30.
34
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 1971 din 27 august 1986 în Culegere de decizii ale
Tribunalului Suprem pe anul 1986, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, pag. 258.
35
C.S.J., Sectia penala, decizia nr. 109/1999, in Dreptul nr. 2/2000, p. 185-186.
36
I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008, op. cit.pag 99

14
justitiei, iar pe de alta parte, de periculozitatea faptuitorului, care nu ezita sa
suprime viata ueni persoane pentru a se ssutrage ori pentru a sustrage pe
37
altul de la o masura judiciara. Deci este necesar pentru realizarea
elementului circumstantial al omorului calificat prevazut in art. 175 lit.g sa
fie pusa in miscare o procedura de urmarire, arestare sau de executare a
ueni pdepse fata de faptuitor ori fata de alte persoane, si faptuitorul sa
savarseasca uciderea persoanei in scopul de a sustrage pe el sau pe altul de
la procedura de urmarire, arestare sau executare a pedepsei.
Urmarirea poate avea semnificatia de urmarire fizica, cum ar fi , de
exemplu, fpatuitorul surprins in flagrant delict, care este urmarit de catre o
persoana pentru a fi prins si predat organelor de urmarire penala, cat si in
sensul de urmarire penala.
Circumstanta este personala, deci nu se rasfrange asupra
participantilor, decat in situatia in care au actionat avand acelasi scop special
ca si autorul.38
H) OMORUL SĂVÂRŞIT PENTRU A ÎNLESNI SAU
ASCUNDE SĂVÂRŞIREA ALTEI INFRACŢIUNI (art.175 lit. h C.
pen.).
Agravanta ia in considerare faptul ca omorul este conceput si realizat
ca o infractiune mijloc, pentru a inlesni sau a ascunde savarsirea altei
infractiuni. In cazul inlesnirii comiterii altei infractiuni, nu intereseaza daca
faptuitorul urmeaza sau nu sa participe la acea infractiune, iar daca urmeaza
sa participe, nu intereseaza calitatea pe care o va avea (autor, instigator sau
complice). In sfarsit, este indiferent daca scopul a fost sau nu realizat, daca
infractiunea a carei inlesnire a fost urmarita s-a consumat sau a ramas in faza

37
Idem.
38
Idem.

15
tentativei.39 Daca infractiunea a carei inlesnire s-a urmarit a fost savarsita de
autorul omorului, se aplica regulile referitoare la concursul de infractiuni.40
In cazul ascunderii altei infractiuni, nu intereseaza daca omorul s-a
comis dupa sau concomitent cu acea infractiune, daca faptuitorul a participat
sau nu la comiterea ei si nici daca, participand, a avut calitatea de autor,
instigator sau complice.
Elementul circumstantial al omorului savarsit pentru a inlesni sau
ascunde savarsirea altei infractiuni, avand caracter personal, nu se rasfrange
asupra participantilor decat in cazul si asupra acelora care actioneaza cu
acelasi scop special cu autorul..41
I) OMORUL SĂVÂRŞIT ÎN PUBLIC ( art. 175 lit. i. C. pen.)
Agravanta ia in considerare periculozitatea sporita a faptei, care este
data de locul savarsirii, un loc public in acceptiunea art. 152 C. pen. Fapta se
considera comisa in public potrivit art. 152 c.pen atunci cand a fost comisa
„intru-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil
publicului , chiar daca nu este prezenta nici o persoana, in orice alt loc
accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe p ersoane sau
intr-un loc neaccesibil publicului, cu intentia insa ca fapta sa fie auzita sau
vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe
persoane”42;
Astfel omorul comis intr-un bar dupa inchidere, in prezenta unei
singure persoane constituie o fapta care nu satisface niciuna dintre cerintele
prevazute in art. 152 C. pen.43

39
Trib. Suprem, Sectia penala, decizia nr. 380/1979, in R.R.D. nr. 10.1979, p. 66.
40
Trib. Suprem, Sectia penala, decizia nr. 216/1979, in R.R.D. nr. 8/1979 , p. 61.
41
I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008, op. cit.pag.101;
42
Codul penal al Romaniei cu modificarile si completarile ulterioare art. 152.
43
I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 3665/2004, in Dreptul n.r 8/2005, p. 235/236;

16
 Omorul se mai considera savarsit in public cand va fi comis intr-o
adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care
pot fi considerate cau au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre
persoanele participante cat si prin orice mijloace cu privire la care faptuitorul
si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.44

6) Formele omorului calificat

Omorul calificat, ca si omorul simplu, este o infratiune materiala, de
rezultat, susceptibila de desfasurarea in timp si deci de forme imperfecte.
a) Actele pregatitoare sun posibile, dar nu sunt incriminate.

b)Tentativa este incriminata prin dispozitiile art. 175 alin. ultim.

C.pen. si se pedepseste.
c)Consumarea infractiunii de omor calificat se produce in momentul
in care datorita actiunii sau inactiunii de ucidere savarsite in imprejurarile
prevazute in art. 175 C. pen., victima a decedat, fie imediat dupa comiterea
actiunii ( inactiunii) fie ulterior.
7) Sancţiuni
Omorul calificat se pedepseşte cu inchisoare de la 15 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi.
8) Aspecte procesuale
Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
9). Omorul calificat in viitoarea reglemantare instituită prin
noul cod penal.
Omorul calificat potrivit noului cod penal va avea urmatoarea forma:
Art. 187 Omorul calificat

44
I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008, op. cit.pag 102;

17
 (1) Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la
răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor în
formă consumată;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi

interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseşte.
Se observă că după modelul majorităţii legislaţiilor europene (§
211 C. pen. german, § 75 C. pen. austriac, art. 139 C. pen. spaniol, art. 132
C. pen. portughez, art. 112 C. pen. elveţian) s-a prevăzut o singură formă
agravată a infracţiunii de omor – omorul calificat – care regrupează atât
elemente circumstanţiale agravante ale omorului deosebit de grav din
actuala reglementare, cât şi o parte din cele ale omorului calificat. S-a
renunţat însă la o parte a elementelor circumstanţiale agravante specifice
omorului calificat din reglementarea actuală, fie datorită faptului că ele se
regăsesc în conţinutul agravantelor generale (omorul asupra unei persoane în
neputinţă de a se apăra), fie datorită reglementării lor în alte texte (omorul
asupra soţului sau a unei rude apropiate), fie pentru că nu se justifică
(omorul comis în public). În acest din urmă caz s-a apreciat că nu este în
mod necesar mai periculos cel care ucide victima în public (spre exemplu, în

18
cadrul unui conflict spontan într-un bar) faţă de cel care ucide victima în
locuinţa acesteia, motiv pentru care este preferabil ca evaluarea
periculozităţii să fie făcută de judecător cu ocazia individualizării judiciare.
Au fost aşadar păstrate în conţinutul art. 187 doar acele împrejurări care
justifică – cel puţin in abstracto – posibilitatea de a aplica pedeapsa
detenţiunii pe viaţă. De asemenea, au fost reformulate unele dintre
agravantele omorului calificat, astfel încât sfera de incidenţă a acestora să fie
mai corect delimitată.45

BIBLIOGRAFIE

1) Ilie Pascu, Mirela Gorunescu – Drept penal – partea speciala,

Editura Hamangiu 2008
2. Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta
Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, Explicaţii teoretice
ale Codului penal român. Volumul III. Partea specială , Editura Academiei,
Bucureşti,1971
3. Vasile Papadopol, Mihai Popovici, Repertoriu alfabetic de practică
45
Expunere de motive- proiect – noul codul penal al Romaniei;

19
judiciară în materie penală pe anii 1969-1975, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1977
4. Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1985, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987
5. Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1986, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.
6.Tribunalul Municipiului Bucureşti, Culegere de practică judiciară penală
pe anul 1990 cu note de Vasile Papadopol, Casa de Editură şi Presă ,,Şansa”
S.R.L., Bucureşti, 1992
7.. Tribunalul Municipiului Bucureşti, Culegere de practică judiciară
penală pe anul 1991 cu note de Vasile Papadopol, Casa de Editură şi
Presă ,,Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992
8. George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), Practica judiciară
penală. Volumul III. Partea specială, Editura Academiei Române, Bucureşti,
1992
9. Curtea Supremă de Justiţie, Buletinul jurisprudenţei. Culegere de decizii
pe anul 1993, Editurile ,,Continent XXI” & ,,Universul”, Bucureşti, 1994

10. Curtea Supremă de Justiţie, Buletinul jurisprudenţei. Culegere de decizii

pe anul 2001, Editura All Beck, Bucureşti, 2003
11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Buletinul jurisprudenţei. Culegere de
decizii pe anul 2002, Editura All Beck, Bucureşti, 2004
12. Vasile Dobrinoiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I. Curs
universitar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004
13.Trib. Suprem, Sectia penala, decizia nr. 216/1979, in R.R.D. nr. 8/1979 .

14.Tudorel Toader – Drept penal roman- Partea Speciala , Editura Hamangiu

2009.

20
15. Noul cod penal al Romaniei luat prin asumarea raspunderii guvernului la
data 22 iunie 2009, si expunerea de motive.

21