Drept Penal. Partea Speciala - Sem.2 - Sabau Georgeta

Cuvânt înainte
Necesităţi de ordin didactic au determinat luarea hotărârii elaborării şi publicării acestui

curs, care răspunde solicitării studenţilor de la cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii de Vest
„Vasile Goldiş” din Arad de a se pregăti teoretic şi practic, punându-le la îndemână un instrument
de lucru, elaborat potrivit Curriculei academice, în forma însuşită de majoritatea facultăţilor cu
profil juridic.
Conţinutul cursului universitar intitulat Drept penal. Partea specială conform Noului Cod
penal (vol . I-II) reflectă, în parte, procesul de recodificare a dreptului penal contemporan român,
interesul elaborării cuprinzând o latură teoretică și una de ordin practic.
Ţinând seama de evoluţia legislaţiei naţionale în materie, lucrarea îşi propune să ofere, în
primul rând, o prezentare teoretică, pornind de la caracterul relativ recent al reglementărilor națio-
nale în domeniu, având în vedere că la începutul lunii februarie a.c. a fost adoptată Legea nr.
286/2009 privind Codul penal. De asemenea, am căutat ca soluţiile teoretice să fie corelate cât mai
complet cu opiniile exprimate şi fundamentate în doctrina de specialitate şi cu soluţiile celei mai
recente practici judiciare naţionale.
Cursul este structurat pe două volume. Primul volum își propune să ofere o imagine clară a
principalelor probleme apărute în doctrina și practica judiciară din România în legătură cu noii
legislații penale, cu referire expresă la infracțiunile contra persoanei, infracțiunile contra patri-
moniului, infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat și infracțiunile contra înfăptuirii justiți-
ei, constituind totodată o și culegere de cazuistică judiciară în materie.
În cel de al doilea volum, abordarea teoretică cu referire expresă la infracțiunile de corupție
și de serviciu, infracțiuni de fals, infracțiuni contra siguranței publice, infracțiuni care aduc atinge-
re unor relații privind conviețuirea socială, infracțiuni electorale, infracțiuni contra securității nați-
onale, infracțiuni contra capacității de luptă a forțelor armate, infracțiuni de genocid, contra uma-
nității și de război, este dublată de expunerea multitudinii și diversității cauzelor cu care se con-
fruntă în ultimii ani practica judiciară.
Lucrarea este utilă atât studenţilor facultăţilor de drept, celor cu profil economic-juridic,
cât şi unor categorii de jurişti, de practicieni şi teoreticieni ai dreptului.
Caracterul analitic al cursului conferă cunoaşterea, identificarea şi clarificarea principalelor
probleme juridice pe care le reclamă cauzele litigioase, precum şi soluţionarea lor legală.
Dinamica modificărilor legislative, a opiniilor doctrinare şi evoluţiei practicii judiciare, a
aprofundării personale continue, pot aduce îmbunătăţiri, făcând cursul perfectibil atât din punct
de vedere științific, cât și didactic și explicativ.
Cu acest prilej, fără a-i nominaliza, doresc să-mi manifest recunoştinţa deosebită celor pe
care cu onoare îi consider mentori.
Autoarea
1
TITLUL V.
INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE ȘI DE SERVICIU
Aspecte comune
Actualul Cod penal, în Titlul V - Capitolul I incriminează în grupa infracțiunilor de corupţie

(luarea de mită, darea de mită, traficul de influenţă şi cumpărarea de influenţă1), iar în capitolul II
sunt încriminate infracţiunile de serviciu - delapidarea, purtarea abuzivă, abuzul în serviciu, negli-
jenţa în serviciu, folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, uzurparea funcţiei, conflictul de inte-
rese, violarea secretului corespondenţei, divulgarea informaţiilor secrete de stat divulgarea infor-
maţiilor secrete de serviciu sau nepublice, neglijenţa în păstrarea informaţiilor şi obţinerea ilegală
de fonduri.
A. Obiectul infracţiunilor
a) Obiectul juridic generic al tuturor acestor infracțiuni este constituit din relaţiile sociale re-
feritoare la normala și corecta desfăşurare a activităţii serviciilor publice.
b) Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale puse în pericol prin activitatea
făptuitorului, astfel că el diferă de la infracţiune la infracţiune.
c) Obiectul material. De regulă la aceste infracţiuni obiectul material lipseşte, însă la unele
infracţiuni obiectul material este alcătuit din bunurile asupra cărora se răsfrânge activitatea infrac-
ţională, bunăoară, în cazul delapidării, obiectul material este constituit din banii, valorile sau alte
bunuri pe care subiectul activ le gestionează sau administrează.
B. Subiecţii infracţiunilor
a) Cu excepţia infracţiunilor de dare de mită şi trafic de influenţă, când fapta poate fi săvâr-
şită de orice persoană care îndeplinește condițiile de responsabilitate penală, în cazul celorlalte
infracţiuni, subiectul activ este unul calificat acesta nu poate fi decât un funcționar public, calita-
tea de funcţionar public fiind explicată de dispozițiile art. 175 alin. 1 C. pen., precum și persoane-
le fizice asimilate funcționarilor publici, potrivit art. 175 alin. 2 C. pen.
Potrivit art. 308 alin. 1 C. pen., dispoziţiile art. 289-292 şi ale art. 297-301 privitoare la
funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură
cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de
orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. 2 sau în cadrul
oricărei persoane juridice, cu precizarea că limitele de pedeapsă se vor reduce cu o treime; cu alte
cuvinte, în actuala configurație a legislației penale sancționează anumite categorii de infracțiuni
expres prevăzute de lege chiar dacă nu sunt săvârșite de către funcționarii publici.
Aceste infracţiuni pot fi săvârşite în participaţie însă coautoratul poate exista numai în con-
diţiile în care făptuitorul are calitatea de funcţionar public, iar pentru instigare sau complice nu se
cere această calitate.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 293 C. pen.2 și art. 294 C. pen.3 sunt un element de no-
1
Actualul cod nu mai incriminează infracțiunea de primire de foloase necuvenite, apreciindu-se de către majorita-
tea doctrinei că infracțiunea este inclusă în conținutul normativ al infracțiunii de luare de mită.
2
Potrivit art. 293 C. pen., dispoziţiile art. 289 şi art. 290 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, pe
baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţiona-
re de către părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza
unei alte legi.
3
Potrivit art. 294 C. pen., prevederile prezentului capitol se aplică în privinţa următoarelor persoane, dacă, prin
tratatele internaţionale la care România este parte, nu se dispune altfel:
a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoa-
ne care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte;
b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte;
c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoa-
ne care exercită atribuţii similare, în cadrul Comunităţilor Europene;
2
utate în materia calificării subiectului activ al acestor categorii de infracțiuni.
b) Subiect pasiv este orice persoană fizică ori persoană juridică prejudiciată (moral sau ma-
terial) prin săvârşirea infracţiunii.
C. Latura obiectivă
a) Elementul material se poate realiza printr-o acţiune sau inacţiune, în funcţie de conţinutul
legal al fiecărei infracţiuni. Astfel, în cazul infracţiunilor ce pot fi săvârşite numai de un funcţio-
nar public, acţiunea sau inacţiunea făptuitorului constă în încălcarea atribuţiilor de serviciu – fie
prin îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu, fie prin neîndeplinirea acestor atribu-
ţii, întârzierea îndeplinirii atribuţiilor sau îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor de serviciu.
În varianta prevăzută de alin. 2 al art. 289 C. pen., când fapta este comisă de persoana fizică
(asimilată funcţionarului public, dar care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost
învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu pri-
vire la îndeplinirea respectivului serviciu public), fapta va constitui luare de mită numai dacă fap-
tele au fost comise în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndato-
ririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
b) Urmarea imediată constă în atingerea adusă bunului mers al activităţii publice sau unei al-
te persoane juridice. La unele infracţiuni, urmarea imediată constă în producerea unei pagube pa-
trimoniului ori a unei alte persoane juridice, ori o tulburare însemnată a bunului mers al acestora,
ori o vătămare a intereselor legitime a unei persoane.
Potrivit art. 309 C. pen. dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art.
303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale
pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.
c) Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe un raport de cauzalitate.
D. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie în cazul acestor infracţiuni este intenţia directă sau indirectă. Infracţiuni-
le de neglijenţă în serviciu se pot săvârşi numai din culpă în ambele forme.
E. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Pentru infracțiunile de corupție tentativa nu este posibilă deoarece, în toate situațiile pretin-
derea, respectiv acceptarea promisiunii în scopul menționat în conținutul normei de incriminare
constituie un început de executare a infracțiunii date. Pentru anumite infracțiuni din categoria in-
fracțiunilor de serviciu, tentativa este posibilă și se pedepsește.
În cuantumul legal al fiecărei infracţiuni sunt prevăzute modalităţile normative, cărora însă
le corespund o varietate de modalităţi faptice.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea sau amenda, după caz.
Pentru infracţiunile din prezentul titlu, acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
Capitolul I.
Infracțiuni de corupție4
Luarea de mită
1. Conținutul legal
Art. 289 Luarea de mită
(1) Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori
d) persoanelor care exercită funcţii juridice în cadrul instanţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată
de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe;
e) funcţionarilor unui stat străin;
f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.
4
Infracțiunile de corupție sunt grupate în cadrul Capitolului I al Titlului V al Codului penal (art. 289-294 C. pen.).
3
primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase,
în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce in-
tră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndato-
riri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2),
constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplini-
rii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar aces-
tor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se
mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
În actualul Cod penal, varianta tip a infracțiunii are un conţinut asemănător cu vechea re-
glementare, diferenţele se referă la eliminarea modalităţii privind nerespingerea ofertei, redefinirea
relaţiei cu atribuţiile de serviciu, precum şi la sfera de aplicare (numai funcţionarilor publici).
În alineatul 2 este încriminată luarea de mită când este săvârşită de o persoană care exercită
o profesie de interes public, dar numai când aceste fapte sunt comise în scopul de a nu îndeplini, a
întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în scopul de a face un act con-
trar acestor îndatoriri.
De asemenea, actualul cod nu mai incriminează infracțiunea de primire de foloase necuveni-
te, apreciindu-se de către majoritatea doctrinei că infracțiunea este inclusă în conținutul normativ
al infracțiunii de luare de mită.
Ca noutate este de remarcat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de
a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a comis
fapta, iar limitele minime şi maxime ale pedepsei au fost reduse.
2. Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a
activităţii de serviciu, care presupune îndeplinirea cu probitate de către funcţionari a îndatoririlor
de serviciu, iar ca obiect juridic secundar, ansamblul relațiilor sociale privitoare la garantarea res-
pectării drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor5.
b) În literatura juridică de specialitate s-au formulat opinii diferite în legătură cu existența
obiectului material al acestei infracţiuni. Unii autori susţin că obiectul material al infracţiunii de
luare mită este alcătuit din bunurile, banii, foloasele materiale necuvenite date funcţionarului şi
primite de acesta sau chiar actul de serviciu în materialitatea sa și pe care trebuie să-l înfăptuiască
funcționarul public6. Potrivit unei a doua opinii, infracțiunile de corupție sunt lipsite de obiect ma-
terial, deoarece obiectul material nu trebuie confundat cu produsul infracțiunii, respectiv cu bunu-
rile dobândite în urma comiterii infracțiunii pentru a-l răsplăti pe făptuitor, acestea fiind doar mij-
loace materiale pentru dovedirea faptei7; astfel acestea sunt obiectul mitei şi nu obiect material al
acestei infracţiuni8.
5
O. Loghin, T. Toader, Drept penal. Partea specială, Editura Șansa S.R.L., București, 1994, p. 355; H. Diaco-
nescu, Infracțiunile de corupție și cele asimilate cu acestea, Editura All Beck, București, 2004, p. 11.
6
V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roșca, Explicații teoretice ale
Codului penal român. Partea specială, vol. IV, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1975, vol. IV., p. 130; A. Fi-
lipaș, Drept penal român. Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2007, p. 443.
7
P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, Drept penal. Partea specială. Prezentare comparativă a noului Cod penal și
a Codului din 1968, vol. II, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 9; O. Loghin, T. Toader, op.cit., p. 276; P.
Cioia, Drept penal. Partea specială, vol. II, Editura Cordial Lex, Cluj Napoca, 2012, p. 58-59.
8
Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, I. Molnar, V. Dobrinoiu, I. Pascu, V. Lazăr, Drept penal. Partea specială, Editura
Continent, București, 1996, p. 347.
4
B. Subiecţii infracţiunii.
a) Subiect activ al infracţiunii de luare de mită nu poate fi decât un funcţionar public sau
persoana care exercită un serviciu de interes public, în sensul art. 175 C. pen.
Potrivit art. 175 C. pen., funcționarul public este persoana care, cu titlu permanent sau tem-
porar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogati-
velor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui ope-
rator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei
persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului
de activitate al acesteia.
De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care
exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care
este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public.
Această ultimă dispoziție legală a răspuns controversei și practicii judiciare diverse9 potrivit
căreia anumite categorii de persoane fizice care au calitatea de notar publici, executori judecăto-
rești, medici10, experții tehnici judiciari11 sau alte categorii de persoane ce necesită o abilitate spe-
cială, pot fi subiect activ al infracțiunii. Prin urmare, funcționarul public care îndeplinește o func-
ție ce implică exercițiul autorității de stat este funcționarul din cadrul autorităților sau instituțiilor
puterii statale sau administrative, și care are prerogative de exercitare a puterii publice, funcționar
care este împuternicit să ia măsuri cu caracter obligatoriu și să impună respectarea lor12.
Subiectul activ al infracţiunii de corupţie, inclusiv al infracţiunii de luare de mită, a fost de-
finit şi prin art. 1 din Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie13:
a) persoanele care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost investite, în
9
Având în vedere intrarea în vigoare a noilor coduri, în vederea unificării practicii judiciare a fost introdusă o no-
uă instituție juridică, cea a hotărârilor prealabile in materia dreptului civil și penal. Mecanismul hotărârii prealabile
este destinat să atenueze și să elimine din mediul juridic dezavantajul practicii judiciare diverse, apelând la instanța
supremă, prin intermediul completelor investite, în ultimă instanță, cu soluționarea unor cauze, pentru a statua asupra
chestiunilor de drept material și procesual esențiale, ivite în litigiile civile și penale, cu privire la care nu s-a conturat o
jurisprudență constantă și nici nu s-a statuat la cel mai înalt nivel jurisdicțional. Pentru mai multe detalii, a se vedea A.
Cotuțiu, Unele consideraţii asupra hotărârilor prealabile pronunţate în materiile dreptului civil şi penal, Curierul
judiciar nr. 10/2014, p. 24; A. Cotuțiu, Analiză a hotărârilor prealabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pro-
nunțate în materie civilă și penală, Revista Dreptul, nr. 8/2014, p. 211-219.
10
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Î.C.C.J. sesizat cu pronunţarea unei
hotărâri prealabile în vederea rezolvării de principiu a modalităţii de interpretare a dispoziţiilor art. 175 din Codul
penal, respectiv dacă medicul chirurg angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată într-o unitate spitali-
cească din sistemul public de sănătate, trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută
de dispoziţiile art. 289 alin. 1 C. pen. se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută la art. 175 lit. c din
Codul penal, sau în categoria funcţionarilor publici prevăzută la art. 175 alin. 2 din Codul penal, a stabilit că medicul
angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, are calitatea de funcţionar
public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin.1 lit. b teza a II -a din Codul penal – decizia nr. 26 din 3 decembrie
2014, accesibilă pe www.scj.ro
11
Î.C.C.J., completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală – decizia nr. 20 din 29 septem-
brie 2014, accesibilă pe www.scj.ro
12
S. Bogdan (coord.), D. A. Șerban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea specială. Analize, explicații, comentarii.
Perspectiva clujeană, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 304; M. Udroiu, Drept penal. Partea specială.
Noul Cod penal, Editura C. H. Beck, București, 2014, p. 276.
13
Publicată în Monitorul Oficial nr. 219 din 18.05.2000, modificată şi completată prin Ordonanța nr. 83 din 29
august 2000; O.U.G. nr. 43 din 4 aprilie 2002; Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003; Legea nr. 521 din 24 noiembrie
2004; O.U.G. nr. 124 din 6 septembrie 2005; O.U.G. nr. 50 din 28 iunie 2006; Legea nr. 69 din 26 martie 2007; Le-
gea nr. 187 din 24 octombrie 2012; Legea nr. 255 din 19 iulie 2013.
5
cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice;
b) persoanele care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însăr-
cinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor pu-
blice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, uni-
tăţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;
c) persoanele care exercită atribuţii de control, potrivit legii;
d) persoanele care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a şi b, în măsura în
care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa;
e) persoanele care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenţă
specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la opera-
ţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de banca, de schimb valutar sau de credit,
operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament material ori privitor la conturile ban-
care şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale;
f) persoanele care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau formaţiune politică, într-un
sindicat, într-o organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţii;
g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a-f, în condiţiile prevăzute de lege.
Constituie luare de mită în formă agravată, dacă fapta a fost comisă potrivit art. 7 din legea
specială nr. 78/2000 de o persoană care:
a) exercită o funcţie de demnitate publică;
b) este judecător sau procuror14;
c) este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contra-
venţiilor15;
d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din Codul penal.
În literatura juridică16 s-a exprimat opinia că, medicii, salariaţi la unităţile din sectorul de
stat sau privat, pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită. În practica judi-
ciară17 s-a stabilit că administratorul unei societăţi comerciale poate fi subiect activ al infracţiunii
de luare de mită, la fel expertul tehnic18, lichidatorul judiciar19, director de bancă20 (funcţionar cu
atribuţii de control). Subiect activ al infracţiunii de luare de mită poate fi cadrul didactic, care
condiţionează promovarea unui elev sau student, de obţinerea unor foloase materiale de orice na-
14
Faptele persoanei, care are calitatea de procuror șef al secţiei de urmărire penală în cadrul parchetului de pe
lângă tribunal, de a primi, la două date diferite, în realizarea aceleiași rezoluţii infracţionale, două sume de bani pentru
a înlocui cu produse de serie, la două date diferite, în realizarea aceleiași rezoluţii infracţionale, armele originale care
constituiau corpuri delicte într-un dosar penal privind infracţiunea de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor pe
care l-a instrumentat și pentru a restitui persoanei inculpate și trimise în judecată în acest dosar armele originale, care
prezentau o valoare pentru persoana inculpată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în
formă continuată prevăzută în art. 254 alin. 1 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.
41 alin. 2 C. pen. și ale infracţiunii de favorizare a infractorului în formă continuată prevăzută în art. 264 alin. 1, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub forma favorizării reale, ambele aflate în concurs de infracţiuni, conform art.
33 lit. a) C. pen. În acest caz, executarea pedepsei rezultante prin privare de libertate este justificată, în raport cu gra-
dul de pericol social ridicat al faptelor, relevat în special de calitatea inculpatului și de săvârșirea infracţiunilor în le-
gătură directă cu exercitarea atribuţiilor de serviciu - Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1801 din 6 mai 2010, accesibi-
lă pe www.scj.ro
15
Fapta persoanei, având calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, de a primi o sumă de bani de la administratorul
unei societăţi comerciale, în scopul de a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale într-un dosar penal în care
a fost delegată să efectueze acte de cercetare penală și fapta aceleiași persoane de a primi o altă sumă de bani, după un
interval de trei ani, de la același administrator al unei societăţi comerciale, în scopul de a propune o soluţie de neînce-
pere a urmăririi penale într-un alt dosar penal în care a fost delegată să efectueze acte de cercetare penală întrunesc
elementele constitutive a două infracţiuni de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs real de infracţiuni, potrivit art. 33 lit. a) C. pen.- I.C.C.J., secţia penală,
decizia nr. 844 din 4 martie 2010, accesibilă pe www.scj.ro
16
I. Dumitru, Medic – subiect activ al infracţiunii de luare de mită, Revista de drept penal, nr. 4/1995, p. 58.
17
C.S.J., secția penală, dec. nr. 1117/1998, accesibilă în Revista de drept penal nr. 3/2000, p. 169.
18
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. nr. 1785/2003, accesibilă în Pandectele Române nr. 6/2004, p. 57.
19
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. 1786/2003, accesibilă în Pandectele Române nr. 6/2004, p. 58.
20
Î.C.C.J. secția penală, dec. nr. 744/2004, accesibilă în Pandectele Române, nr. 1/2005, p. 78.
6
tură.
Participaţia este posibilă sub toate formele cu precizarea că, pentru coautorat, pe lângă înde-
plinirea condiţiilor de responsabilitate penală, făptuitorul trebuie să aibă şi calitatea de funcţionar
public.
Mituitorul este autor al infracţiunii de dare de mită deci nu poate fi instigator sau compli-
ce al infracţiunii de luare de mită. Jurisprudenţa22 a stabilit că, fapta inculpatei care, în baza ace-
21
leiaşi rezoluţiuni infracţionale şi în baza unei înţelegeri prealabile, în mod repetat, cu intenţie, l-a
ajutat pe inculpat să primească cu titlu de mită suma totală de 4.450.000 lei, pentru ca în numele
unei societăţii comerciale, acesta să cumpere de la denunţători terenuri forestiere situate pe terito-
riul României, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită
comisă în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. 1 C.
pen. şi art. 308 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 35 alin. 1 C. pen. şi art. 5
C. pen.
Fapta inculpatei, care în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale în mod repetat, împreună cu
inculpatul a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 4.450.000 lei care a fost primită cu
titlu de mită prin încheierea unor contracte de donaţie mobiliară întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzută şi pedepsită de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr.
656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. şi art. 5 C. pen.
b) Subiect pasiv al acestei infracţiuni este autoritatea publică, instituţia publică, instituţia
sau altă persoană juridică publică sau privată în serviciul căreia se află făptuitorul.
3. Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă
a) Elementul material se realizează prin acţiuni alternative care pot consta în pretinderea,
primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase materiale.
A pretinde, presupune a cere ceva de către făptuitor, fiind fără relevanţă dacă cererea este
sau nu satisfăcută, iniţiativa aparţinând făptuitorului.
A primi, înseamnă că făptuitorul a intrat în posesia mitei, a sumei de bani sau a altor foloa-
se materiale. Primirea unei sume de bani de către un funcţionar public, în scopul de a îndeplini, a
nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau de a face
un act contrar acestor îndatoriri, constituie infracţiunea de luare de mită, chiar dacă suma de bani
ar fi primită cu titlu de împrumut, întrucât împrumutul constituie un folos în sensul art. 254 ve-
chiul C. pen.23.
Fapta inculpatului cu funcție de conducere în cadrul unei direcții generale a finanțelor publi-
ce, de a pretinde și primi foloase materiale necuvenite de la administratorul unei societăți comer-
ciale, constând în plata unor materiale de construcții, în scopul de a proba reeșalonarea unor obli-
gații fiscale și a unor restituiri de accize către societatea comercială, întrunește elementele consti-
tutive ale infracțiunii de luare de mită24.
Faptele inculpatului, care are calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei socie-
tăţi comerciale pe acţiuni, de a îndeplini, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, acte contrare
hotărârilor conducerii societăţii și atribuţiilor stabilite în contractul de administrare privitoare la
încheierea unor contracte, cauzând societăţii un prejudiciu care se circumscrie noţiunii de conse-
cinţe deosebit de grave, precum și de a primi o sumă de bani în scopul încheierii unui contract în
21
Complicitatea la săvârșirea infracţiunii de luare de mită nu presupune întrunirea de către complice, ci numai de
către autorul infracţiunii de luare de mită, a calităţii de funcţionar cu atribuţii în îndeplinirea actului în legătură cu care
se pretind sau se primesc banii ori foloasele necuvenite - Î.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1978 din 27 mai 2009,
accesibilă pe www.scj.ro
22
Tribunalul Botoşani, secţia penală, sentinţa nr. 391 din 30 iunie 2014, accesibilă pe www.portal.just.ro
23
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. 6560/2004, accesibilă în Revista de drept penal nr. 1/2006, p. 157.
24
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. 836 din 13 februarie 2013 apud V. Pușcașu, Noul Cod penal adnotat, Editura
Hamangiu, București, 2014, p. 648.
7
detrimentul societăţii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută în art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., cu
aplicarea art. 258 C. pen. și ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 C. pen. cu referi-
re la art. 5 alin. 1 din Legea nr. 78/200025.
A accepta promisiunea unor foloase materiale, înseamnă a exista acordul făptuitorului faţă
de o ofertă făcută de mituitor.
b) Cerinţe esenţiale:
O primă cerinţă esenţială, constă în aceea ca pretinderea, primirea sau nerespingerea pro-
misiunii, să aibă ca obiect banii sau alte foloase. Sfera noţiunii de foloase este foarte largă, inclu-
zând orice avantaj de natură patrimonială.
O a doua cerinţă esenţială constă în aceea ca banii sau foloasele să nu fie datorate funcţio-
narului în mod legal, adică ele să fie o răsplată necuvenită dată funcţionarului pentru conduita in-
corectă.
A treia cerinţă esenţială este ca primirea, pretinderea, acceptarea ori nerespingerea propu-
nerii, să fie anterioară sau concomitentă neîndeplinirii, îndeplinirii defectuoase ori a întârzierii
unui act ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.
O ultimă cerinţă esenţială este ca actul pentru care funcţionarul pretinde, primeşte, acceptă
sau nu respinge un folos material să facă parte din obligaţiile sale de serviciu.
În cazul în care îndeplinirea abuzivă a obligaţiilor de serviciu, constituie o infracţiune,
această infracţiune este în concurs real cu infracţiunea de luare de mită26.
O problemă delicată ivită în practica judiciară27 a fost în cazul provocării inculpaţilor (la
25
Î.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1170 din 24 martie 2011, accesibilă pe www.scj.ro
26
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. 2083 din 20 aprilie 2004; N. Crişu, C. Crişu, Jurisprudenţa în materie penală
1990-2005, Editura Juris Argessis Curtea de Argeş, 2006, p. 408.
27
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că, din situaţia de fapt expusă în rechizitoriu rezultă că inculpaţii
(agenţi principali de poliţie în cadrul Poliţiei Rutiere Arad şi lucrători ai Poliţiei Judiciare) sunt acuzaţi că în perioada
17 – 19.04.2012 au pretins, prin intermediul învinuitului (agent principal de poliţie, lucrător al Poliţiei Judiciare şi
coleg al celor doi inculpaţi), de la martorul-denunţător, o sumă de bani (al cărei cuantum nu l-au precizat), iar în data
de 20.04.2012 au primit de la martorul denunţător, prin intermediul învinuitului C.M., suma de 600 lei (câte 300 lei
fiecare), pentru a nu efectua acte de cercetare penală faţă de martorul-denunţător, suspectat de săvârşirea la data de
14.04.2012 a infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă
permis de conducere prevăzută în art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi pentru a restitui martorului-denunţător certificatul de înmatriculare şi asigurarea autovehiculului (ridicate
de la acesta cu ocazia opririi în trafic în data de 14.04.2012). Cronologic, activitatea de investigare a acestei infracţi-
uni, s-a desfăşurat astfel: în data de 20.04.2012 martorul a denunţat fapta la Serviciul Judeţean Anticorupţie Arad; în
aceeaşi dată (20.04.2012) s-a organizat o operaţiune de surprindere în flagrant, ocazie cu care martorul-denunţător s-a
întâlnit cu învinuitul C.M. şi i-a remis acestuia suma de 600 lei, însă denunţătorul a predat alte bancnote decât cele
marcate de către organele de urmărire penală; organele de urmărire penală au intervenit în momentul în care martorul-
denunţător se afla în maşină cu învinuitul C.M. şi au constatat flagrantul. În acest moment organele de urmărire penală
au luat decizia să obţină probe şi împotriva inculpaţilor, motiv pentru care l-au convins pe învinuitul să continue acti-
vitatea infracţională, respectiv să îl contacteze telefonic (în aceeaşi zi – 20.04.2012, în jurul orei 1700) pe inculpatul,
să-i sugereze acestuia că a primit banii de la denunţător şi să stabilească o întâlnire în vederea remiterii banilor. Mai
mult, învinuitul a fost convins să participe activ la o nouă operaţiune de surprindere în flagrant (din aceeaşi zi -
20.04.2012, ora 1930), să ofere şi să remită suma de 600 lei inculpaţilor. Flagrantul a eşuat, în sensul că, după ce în-
vinuitul C.M. a lăsat banii pe bordul autovehiculului (afirmaţia aparţine învinuitului C.M. şi a fost făcută cu ocazia
audierii sale în faţa instanţei de apel) inculpatul H. a plecat de la faţa locului înainte de intervenţia organelor de urmă-
rire penală, banii nefiind găsiţi. Prin urmare, activitatea de investigare a faptelor are două momente principale: 1)
denunţul martorului combinat cu flagrantul organizat pentru învinuitul; 2) activitatea infracţională ulterioară desfăşu-
rată de învinuitul C.M. (la solicitarea organelor de urmărire penală) coroborată cu cel de-al doilea flagrant. În opinia
instanţei de apel, activitatea desfăşurată de învinuitul, la solicitarea organelor de urmărire penală, a încălcat dispoziţii-
le imperative ale art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală. Potrivit textul de lege menţionat „ este oprit a deter-
mina o persoană… să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe”. În momentul în care or-
ganele de urmărire penală i-au solicitat colaborarea, numitul avea calitatea de învinuit, făcând chiar el obiectul cerce-
tării penale alături de cei doi inculpaţi. Prin urmare, colaborarea acestuia nu s-a făcut în calitate de investigator sau
colaborator sub acoperire, calitate în care, în baza autorizaţiei date de procuror şi în limitele stabilite, putea comite
fapte de natură penală (respectiv, putea oferi şi remite sume de bani cu titlu de mită). Procurorul susţine că învinuitul
a colaborat de bună-voie, însă probele de la dosar infirmă această susţinere. În realitate învinuitul a fost pus, în mod
8
comiterea infracţiunii de luare de mită) de către martorul care a fost determinat să aibă un anumit
comportament, în scopul obţinerii de probe.
c) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale referitoa-
re la normala activitate a autorităţilor, instituţiilor sau a persoanelor juridice la care îşi desfăşoară
activitatea făptuitorul.
d) Raportul de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea activităţii desfăşurate de făptui-
tor.
B. Latura subiectivă.
Forma de vinovăţie este intenţia directă28. Făptuitorul pretinde, primeşte bani sau foloase
ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgenta-
rea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau pentru a face un
act contrar acestor îndatoriri.
4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă că modalităţile de acceptare sunt acte pregătitoa-
re a infracţiunii de luare de mită, însă legiuitorul le-a incriminat ca infracţiune consumată.
Tentativa, deşi este posibilă sub forma întreruptă, totuşi nu este pedepsită.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul pretinde, primeşte, acceptă
banii sau alte foloase necuvenite, în scopul de a îndeplini sau nu un act privitor la îndatoririle sale
de serviciu.
Atât în forma tip cât şi în forma agravată, această infracţiune are două modalităţi normati-
ve: o primă modalitate constă în pretinderea, primirea de către un funcţionar, de bani sau alte fo-
loase ce nu i se cuvin, iar a doua modalitate constă în acceptarea de către funcţionarul public a
promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite.
În varianta agravată se cere ca fapta să fie săvârşită de către o persoană care exercită o
funcție de demnitate publică; este judecător sau procuror; organ de cercetare penală sau are atribu-
ții de constatare ori de sancționare a contravențiilor; membru al instanțelor de arbitraj.
În varianta tip, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în execu-
tarea căreia a săvârșit fapta, iar în varianta agravată limitele se majorează cu o treime.
În alineatul final al art. 289 C. pen. se prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri pri-
direct şi explicit, în faţa următoarei alternative: fie acceptă să continue săvârşirea infracţiunii şi să obţină probe împo-
triva celor doi inculpaţi, urmând ca drept răsplată să fie scos de sub urmărire penală şi să primească o amendă admi-
nistrativă în cuantum de 1000 lei, fie să nu colaboreze, urmând să fie trimis în judecată (cu riscul de a fi condamnat la
o pedeapsă cu închisoarea, care ar fi pus capăt carierei sale de poliţist). Această împrejurare rezultă foarte clar din
discuţia telefonică purtată de învinuit cu o persoană (al cărei nume nu este menţionat în procesul verbal de redare) la
data de 20.04.2012, în jurul orei 1600, discuţie care, se pare, a fost purtată în timp ce învinuitul se afla chiar în sediul
unităţii de parchet şi de faţă cu procurorul de caz (f. 60 d.u.p.). Această discuţie se coroborează cu menţiunile din cu-
prinsul rechizitoriului, în sensul că învinuitul a fost scos de sub urmărire penală şi i s-a aplicat o amendă administrati-
vă de 1000 de lei (10 milioane de lei vechi – sumă care apare menţionată în discuţia telefonică). În acest context, in-
stanţa de apel apreciază că mijloacele de probă obţinute în baza activităţii infracţionale continuate de învinuitul trebu-
ie excluse din materialul probator (inclusiv declaraţiile învinuitului date în faza de judecată, în calitate de martor, în-
trucât şi faţă de acestea există o suspiciune rezonabilă că pot fi influenţate de soluţia adoptată de procuror faţă de
acesta – pentru învinuit soluţia de scoatere de sub urmărire penală nu este definitivă, aceasta poate fi infirmată şi se
poate dispune trimiterea în judecată). Mijloacele de probă rămase în urma operaţiunii de excludere (declaraţiile mar-
torului-denunţător şi flagrantul organizat faţă de învinuitul – şi acesta parţial eşuat, întrucât banii, în cupiura marcată
de organele de urmărire penală, nu au fost găsiţi asupra învinuitului), oferă date în legătură cu activitatea presupus
infracţională a învinuitului (care nu face obiectul trimiterii în judecată), nu şi faţă de acuzaţia adusă inculpaţilor, situa-
ţie în care instanţa de apel va pronunţa achitarea inculpaţilor întrucât fapta imputată nu există – Tribunalul Arad, sec-
ţia penală, sentinţa nr. 52 din 14 februarie 2013, accesibilă pe www.portal.just.ro
28
Unii autori merg pe ideea că infracțiunea poate fi comisă și cu intenție indirectă – V. Dobrinoiu, M. A. Hotca,
M. Gorunescu, M. Dobrinoiu, I.,Pascu, I. Chiș, C. Păun, N. Neagu, M. C-tin. Sinescu, Noul Cod penal comentat, vol.
II. Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 538.
9
mite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echi-
valent.
Acțiunea penală se exercită din oficiu, iar competența de efectuare a urmăririi penale revine
procurorului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Darea de mită
Art. 290 Darea de mită
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art. 289, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost constrâns
prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să
fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au
fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunțul prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea
nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la activitatea de ser-
viciu, activitatea care este incompatibilă cu faptele de corupere a funcţionarilor publici.
b) Opinia majoritară este cea potrivit căreia infracțiunea este lipsită de obiect material29.
a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană ce îndeplineşte condiţiile de responsabi-
litate penală. Participaţia este posibilă sub toate formele, cu următoarele precizări: cel mituit va fi
autor al infracţiunii de luare de mită şi nu va putea fi complice sau instigator la luarea de mită.
b) Subiect pasiv este autoritatea publică sau o altă persoană juridică, la care lucrează func-
ţionarul căruia i se dă, oferă sau i se promit bani ori alte foloase.
A. Latura obiectivă.
a) Elementul material se poate realiza prin acţiuni alternative, şi anume: promisiunea, ofe-
rirea sau darea de bani sau alte foloase ce nu se cuvin unui funcţionar, pentru a îndeplini, a nu în-
deplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de
a face un act contrar acestor îndatoriri.
Promisiunea este un act unilateral şi constă în obligaţia pe care făptuitorul şi-o asumă faţă
de un funcţionar de a-i remite în viitor o sumă de bani sau alte foloase, pentru a îndeplini, a nu
îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau pentru a
face un act contrar acestor îndatoriri.
Prin oferire se înţelege prezentarea banilor sau a altor foloase pe care funcţionarul le va
primi în cazul în care va acţiona în sensul solicitat de făptuitor. Oferirea este un act unilateral, ne-
fiind necesar pentru existenţa infracţiunii acceptarea de către funcţionar a acestei oferte30.
29
V. Dobrinoiu, op.cit., p. 209; P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op,cit., vol. II, p. 20; P. Cioia, op.cit., vol. II, p.
65.
30
Într-o cauză, instanţa reţine că, în noaptea de 24/25.08.2013, inculpatul a oferit denunţătorului, având calitatea
10
Prin darea de bani sau alte foloase se înțelege înmânarea efectivă a banilor sau a foloase-
lor funcţionarului, fiind fără relevanţă dacă ele au fost date din iniţiativa făptuitorului sau la cere-
rea funcţionarului.
Fapta de a înlesni atât darea unei sume de bani de către o persoană, cât şi primirea acestei
sume de bani de către un funcţionar, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndepli-
nirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu referitoare la monitorizarea modului în care
sunt respectate clauzele unui contract de privatizare sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de dare de mită pre-
văzută în art. 26 vechiul C. pen. raportat la art. 255 vechiului C. pen. şi art. 6 din Legea nr.
78/2000 şi ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 26 vechiul C. pen.
raportat la art. 254 vechiul C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, în concurs31.
Pentru întregirea elementului material trebuie îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale:
- promisiunea, oferirea sau darea să aibă ca obiect bani sau alte foloase;
- banii sau foloasele primite, oferite sau primite să nu se cuvină funcţionarului;
- promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase să aibă loc anterior sau concomi-
tent cu îndeplinirea de către funcţionar a actului solicitat de făptuitor;
- actul pentru care făptuitorul promite, oferă sau dă bani sau alte foloase funcţionarului, să
fie un act privitor la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu ale acestora; nu va exista infracţiunea de
dare de mită, în cazul în care actul solicitat de făptuitor nu intră în atribuţiile de serviciu ale func-
ţionarului.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru normala activitate a au-
torității publice sau a persoanei juridice la care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public mitu-
it.
Forma de vinovăţie este intenţia directă. Făptuitorul îşi dă seama că prin promisiunea, ofe-
rirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcţionar, pentru a îndeplini, a nu îndeplini sau a în-
târzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în legătură cu realizarea
unui act contrar acestor îndatoriri şi, prin aceasta cauzează o stare de pericol pentru buna desfăşu-
rare a activităţii de serviciu şi urmăreşte producerea rezultatului.
Latura subiectivă include şi cerinţa scopului arătat mai sus, nefiind necesar ca acest scop
să fie şi realizat, fiind suficient ca scopul să fie urmărit de făptuitor.
Infracţiunea de dare de mită se consumă în momentul în care făptuitorul promite, oferă sau
dă bani sau alte foloase, în scopul prevăzut de lege. Pentru existenţa infracţiunii, nu are relevanţă
acceptarea sau respingerea promisiunii sau a ofertei. Promisiunea sau oferirea constituie un înce-
put de executare a hotărârii infracţionale însă legiuitorul a asimilat-o infracţiunii consumate. Acte-
le de pregătire şi tentativa nu se sancţionează.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă următoarele modalităţi normative:
- promisiunea de bani ori alte foloase necuvenite unui funcţionar public;
- oferirea de bani ori alte foloase necuvenite unui funcţionar public;
- darea de bani ori alte foloase necuvenite unui funcţionar public.
Modalităţile faptice de realizare a infracţiunii sunt variate, în funcţie de circumstanţele
concrete în care a fost comisă fapta şi ele pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Conform art. 290 alin. 4 C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul
de ofiţer în cadrul IPTF Sighetu Marmaţiei – SPF Izvoarele Sucevei, suma de 1000 euro pentru ca acesta să nu întoc-
mească actele specifice constatării unei infracţiuni de contrabandă – Tribunalul Suceava, secția penală, sentința nr. 74
din 23 aprilie 2014, accesibilă pe www.portal.just.ro.
31
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. 1333 din 17 aprilie 2013, accesibilă pe www.scj.ro
11
dării de mită se confiscă, dacă nu se găsesc, făptuitorul va fi obligat la plata echivalentului în bani,
cu excepţia situaţiei în care, făptuitorul numai a promis astfel de valori.
Banii, valorile sau orice alte bunuri nu se confiscă, în situaţia în care făptuitorul a fost con-
strâns să comită fapta de către cel care a luat mita sau dacă a denunţat autorităţii fapta mai înainte
ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.
5. Cauze care exclud existenţa infracţiunii și cauze de nepedepsire

În art. 290 alin. 2 C. p. se prevede că fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracțiune
atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
Această prevedere legală constituie o cauză specială de excludere a caracterului penal al fap-
tei, care are un sens mai larg decât cel prevăzut în art. 24-25 C. pen., în care este reglementată
constrângerea fizică şi morală. Jurisprudența32 a stabilit că nu există constrângere atunci când ini-
țiativa a aparținut inculpatului, iar infracțiunea s-a consumat în momentul realizării promisiunii.
În conformitate cu prevederile art. 290 alin. 3 C. pen. mituitorul nu se pedepsește dacă de-
nunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
Din conţinutul reglementării rezultă că pentru a fi aplicată această cauză de nepedepsire tre-
buiesc îndeplinite trei condiţii:
- o primă condiţie este ca mituitorul să denunţe fapta; nu este necesar ca denunţarea să se fa-
că printr-un denunţ propriu-zis şi în condiţiile prevăzute de lege, fiind suficient să fie făcută o de-
claraţie cu privire la fapta, pe baza căreia să înceapă cercetările;
- a doua condiţie este ca denunţarea să fie făcută unei autorităţi, indiferent dacă este sau nu
competentă să efectueze urmărirea penală; în cazul în care autoritatea sesizată nu are competenţa
cerută de lege, aceasta va sesiza autoritatea competentă;
- a treia condiţie este ca denunţarea să fie făcută înainte ca organul de urmărire penală să fi
fost sesizată cu privire la fapta de mituire.
Traficul de influență
Art. 291 Traficul de influență
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect,
pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se crea-
dă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să
îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește
cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se
mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la activităţi de servi-
ciu, a căror normală desfăşurare impune înlăturarea oricărei suspiciuni cu privire la îndeplinirea în
mod corect a îndatoririlor de serviciu şi fără influenţe.
b) Infracțiunea este lipsită de obiect material.
32
Curtea de Apel București, secția penală, dec. nr. 66/A/1977 apud V. Dobrinoiu, M. A. Hotca, M. Gorunescu, M.
Dobrinoiu, I. Pascu, I. Chiș, C. Păun, N. Neagu, M. C-tin. Sinescu, op.cit, p. 548.
12
a) Subiect activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile de responsabilitate pe-
nală. Subiect activ poate fi şi un funcţionar public care are şi el atribuţii în legătură cu actul pe ca-
re urmează să-l îndeplinească funcţionarul de a cărui favoare se prevalează, însă el va răspunde şi
pentru infracţiunea de luare de mită în concurs cu infracţiunea de trafic de influenţă, dacă l-a asi-
gurat pe cumpărătorul de influenţă că va beneficia de serviciile care intră în competenţa sa.
Infracţiunea de trafic de influenţă săvârșită de o persoană care are calitatea de consilier local
și vicepreședinte al unei asociaţii se încadrează în dispoziţiile art. 257 vechiul C. pen., nefiind
aplicabile prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, întrucât subiectul activ al infracţiunii nu
are calitatea de persoană cu atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de con-
statare, urmărire sau judecare a infracţiunilor și nici calitatea de funcţionar cu atribuţii de control.
Infracțiunea îmbracă formă agravată în condițiile art. 7 din Legea nr. 78/2000, când faptele
de trafic de influenţă săvârşite de o persoană care:
a) exercită o funcţie de demnitate publică;
b) este judecător sau procuror;
c) este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contra-
venţiilor33;
d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din Codul penal
se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul penal, ale cărei limite
se majorează cu o treime.
Participaţia este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este în principal persoana juridică în serviciul căreia se găseşte funcţionarul
public pentru a cărui influenţare făptuitorul pretinde ori primeşte, ori acceptă bunuri ori alte foloa-
se, iar în secundar funcţionarul în a cărui atribuţii de serviciu intră efectuarea actului pentru care
se intervine.
a) Elementul material al acestei infracţiuni se realizează prin acţiuni alternative şi anume:
primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de bani sau alte fo-
loase, direct sau indirect, în vederea determinării unui funcţionar public - pe lângă care subiectul
are influenţă - să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu34.
A primi bani sau alte foloase înseamnă preluarea de către făptuitor a unei sume de bani, a
unui bun etc., iar a pretinde bani sau alte foloase presupune formularea de către subiectul activ, în
mod expres sau tacit, a cererii de a i se da o sumă de bani sau alte foloase35. A accepta promisiuni
de bani sau alte foloase înseamnă manifestarea acordului de către subiectul activ cu privire la
promisiunile făcute sau banii ori foloasele oferite.
În cazul pretinderii de bani sau alte foloase, iniţiativa aparţine făptuitorului, fiind suficien-
tă pretinderea pentru existenţa infracţiunii. În cazul primirii sau a acceptării banilor sau foloaselor
oferite, de cel interesat, iniţiativa aparţine persoanei care vrea să cumpere favoarea funcţionaru-
lui36.
33
Faptele persoanei, având calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, de a pretinde și primi sume de bani, în scopul de
a administra probe în favoarea uneia dintre părţi ori de a nu administra probe în dosare penale, și de a pretinde și
primi sume de bani lăsând să se creadă că are influenţă asupra procurorilor pentru a-i determina să adopte soluţii de
netrimitere în judecată în dosare penale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită prevăzută
în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de trafic de influenţă prevăzută
în art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs real de infracţiuni, potrivit art.
33 lit. a) C. pen.- I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3690 din 10 noiembrie 2009, accesibilă pe www.scj.ro
34
Trib. Suprem, secția penală, dec. nr. 4748/1988, accesibilă în Revista română de drept nr. 8/1973.
35
G. Nistoreanu, ş.a., op. cit., p. 367.
36
Săvârşește această infracțiune în modalitatea pretinderii şi primirii unor sume de bani pentru a interveni pe lângă
organele de cercetare penală şi judecători pentru obţinerea unor soluţii favorabile – Curtea de Apel Constanța, secția
penală, decizia nr. 4/P/JDL din 11 iunie 2014, accesibilă pe www.portal.just.ro
13
b) Pentru întregirea elementului material al laturii obiective se cer întrunite câteva cerințe
esențiale.
O primă cerinţă este ca făptuitorul să aibă influenţă, sau să lase să se creadă că are influen-
ţă asupra funcţionarului. A avea influenţă asupra unui funcţionar înseamnă a avea trecere, a se bu-
cura în mod real de încrederea acelui funcţionar, a fi în adevăr în raporturi bune cu acesta.
A lăsa să se creadă că făptuitorul are influenţă asupra unui funcţionar, înseamnă că acesta -
deşi nu are influenţă reală asupra funcţionarului - creează falsa impresie că este în bune relaţii cu
funcţionarul, ca să se bucure de încrederea acestuia37.
În consecinţă, există infracţiunea de trafic de influenţă ori de câte ori făptuitorul are o influ-
enţă reală asupra unui funcţionar sau când lasă să se creadă că are o astfel de influenţă, deşi influ-
enţa nu există în realitate, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că a intervenit sau nu pe lângă
respectivul funcţionar, în vederea îndeplinirii sau neîndeplinirii actului ce intră în atribuţiile de
serviciu ale acestuia, sau că nu a fost indicată în concret persoana asupra căreia va fi exercitată
influenţa, câtă vreme a fost precizat neechivoc actul a cărui îndeplinire sau neîndeplinire o vizea-
ză. Prevalarea de o influenţă inexistentă în realitate asupra unui funcţionar, sau pretinderea sau
primirea de bani urmată de neexercitarea ulterioară a influenţei pentru îndeplinirea actului, deşi
constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase, realizează elementul material al in-
fracţiunii de trafic de influenţă, aceasta având un alt obiect juridic (relaţiile sociale referitoare la
buna desfăşurare a raporturilor de serviciu) faţă de infracţiunea de înşelăciune (relaţiile sociale
referitoare la patrimoniu), această infracţiune existând independent de producerea unei pagube
materiale, aşa cum este în cazul infracţiunii de înşelăciune38.
Este fără relevanţă faptul că s-a precizat numele funcţionarului sau că s-a atribuit acestuia un
nume fals, important fiind ca influenţa făptuitorului să fie determinantă pentru efectuarea tranzac-
ţiei39. Existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu presupune existenţa unei influenţe reale a făp-
tuitorului asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atri-
buţiile sale de serviciu, însă pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca influenţa, pe care o
are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcţionar care are atribuţii în înde-
plinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase40. Fapta inculpa-
tului de a pretinde şi de a primi diferite sume de bani de la partea vătămată lăsând să se creadă că
are influenţă asupra funcţionarilor de la Mitropolie, pentru obţinerea unor spaţii comerciale cu
contracte de închiriere încheiate în condiţii mai avantajoase, întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de trafic de influenţă. Fapta aceluiaşi inculpat de a induce în eroare partea vătămată,
pretinzând că, în calitate de preot cu activitate în cadrul Patriarhiei, are influenţă asupra unor func-
ţionari de la Ministerul Finanţelor şi în acest fel i-ar putea obţine părţii vătămate fonduri SA-
PARD nerambursabile în sumă de 800.000 de euro, deşi Ministerul Finanţelor nu avea în compe-
tenţă acordarea acestor fonduri, şi de a pretinde părţii vătămate C sume de bani în realizarea aces-
tei intervenţii, precum şi predarea efectivă a sumei de 500 de euro cu acest scop, constituie infrac-
ţiunea de înşelăciune41.
A doua cerinţă esenţială constă în promisiunea făptuitorului că va interveni pe lângă un
funcţionar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca organul de stat, instituţia publică sau orice altă per-
soană juridică din care face parte funcţionarul asupra căruia făptuitorul pretinde că are influenţă,
să aibă competenţa să efectueze actul, iar funcţionarul respectiv să aibă competenţa funcţională de
37
Trib. Suprem, secția penală, dec nr. 1202/1983, accesibilă în Revista română de drept nr. 5/1984, p. 67.
38
Curtea de Apel Craiova, secția penală, decizia nr. 739 din 2 iunie 2014, accesibilă pe www.portal.just.ro
39
Fapta persoanei de a pretinde și primi o sumă de bani, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar
pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, întrunește elementele constitu-
tive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen., indiferent dacă influența este sau nu reală și
chiar dacă funcționarul nu a fost individualizat, fiind suficient să se facă referire la funcția pe care acesta o îndeplineș-
te - Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1083 din 25 martie 2009, accesibilă pe www.scj.ro
40
Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2398 din 12 aprilie 2006, accesibilă pe www.scj.ro.
41
Trib. Sibiu, secția penală, sentința nr. 69/26.03.2010, accesibilă pe www. portal.just.ro
14
a înfăptui actul solicitat42. Este fără relevanţă penală dacă intervenţia promisă s-a realizat sau nu şi
dacă actul pentru care s-a intervenit este legal ori ilegal, sau dacă actul a fost sau nu efectuat43.
Dacă intervenţia asupra funcţionarului s-a realizat iar actul întocmit de funcţionar este ili-
cit, făptuitorul va răspunde atât pentru infracţiunea de trafic de influenţă cât şi pentru instigare la
abuz în serviciu sau pentru dare de mită.
A treia cerinţă esenţială se referă la momentul săvârşirii acţiunii ce constituie elementul
material şi anume acţiunea să fie realizată înainte ca funcţionarul pe lângă care s-a promis inter-
venţia să fi îndeplinit actul pretins, sau cel târziu în momentul îndeplinirii actului. Dacă pretinde-
rea, primirea sau acceptarea promisiunii, de bani sau foloase s-a realizat după îndeplinirea actului,
iar făptuitorul a cunoscut acest lucru, fapta va constitui infracţiunea de înşelăciune44.
c) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru bunul mers al organului
de stat, a instituţiei publice sau a altei persoane juridice, la care lucrează funcţionarul, prin atinge-
rea adusă creditului moral şi profesional de care trebuie să se bucure funcţionarul.
d) Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei.
Forma de vinovăţie este intenţia directă, adică făptuitorul îşi dă seama că se prevalează de
influenţa sa asupra unui funcţionar public în schimbul unor sume de bani ori alte foloase materiale
şi prevede şi urmăreşte crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de servi-
ciu.
Întrucât în lege se prevede urmărirea unui scop - acela de a-l determina pe funcţionar să fa-
că sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu - intenţia este calificată prin scopul
urmărit de făptuitor.
Tentativa nu se sancţionează. Pretinderea de bani sau alte foloase precum şi acceptarea

promisiunii - în scopul arătat mai sus - deşi constituie un început de executare, în raport cu primi-
rea, totuşi a fost asimilată infracţiunii consumate. Consumarea are loc în momentul în care făptui-
torul, care are sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pretinde sau primeşte
bani ori alte foloase, ori acceptă promisiunea unor foloase sau daruri, pentru a-l determina pe
funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Uneori poate îmbrăca și forma continuată, bunăoară, pretinderea și primirea de mai multe
ori, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluţii, a unor sume de bani, de către
persona care lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă
un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, constând în aprobarea unei cereri de angajare45.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă următoarele modalităţi normative: primirea ori
pretinderea de bani sau alte foloase; acceptarea de promisiuni de foloase necuvenite; acceptarea de
42
V. Dobrinoiu, op.cit. p. 292.
43
Actul pentru care inculpatul a promis intervenţia intra în atribuţiile de serviciu ale judecătorului investit cu solu-
ţionarea dosarului penal nr. 562/2005 al Judecătoriei Constanţa, practica judiciară şi literatura juridică stabilind că nu
are importanţă dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc, dacă prin intervenţie s-a urmărit efectuarea de către funcţi-
onar a unui act legal sau a unui act ilegal şi nici dacă acel act a fost efectuat sau nu, fiind suficient ca folosul să fi fost
pretins sau primit pentru a-l determina pe funcţionar în sensul celor dorite de persoana interesată – Curtea de Apel
Constanţa, secţia penală, decizia nr. 77/P din 9 mai 2014, accesibilă pe www.portal.just.ro
44
Deosebirea între infracțiunile de înșelăciune și trafic de influență constă în aceea că persoana înșelată este de
bună-credință, fiind indusă în eroare de către făptuitor, câtă vreme beneficiarul traficului de influență urmărește obți-
nerea, cu rea-credință, a satisfacerii unui interes prin coruperea sau influențarea în alt mod a unui funcționar. Această
din urmă infracțiune subzistă și în cazul în care făptuitorul se prevalează de un nume fictiv al funcționarului asupra
căruia pretinde că ar avea influență, fiind suficient să menționeze atribuțiile acestuia de natură a fi apte să rezolve inte-
resele celui care solicită intervenția – C.S.J., secția penală, dec. nr. 5438 din 7 decembrie 2001 apud V. Pușcașu,
op.cit., p. 665.
45
Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4171 din 7 decembrie 2011, accesibilă pe www.scj.ro
15
daruri.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani. Traficul de influenţă săvârşit de
una din persoanele menţionate în art. 7 din Legea nr. 78/2000 se sancţionează cu pedeapsa prevă-
zută în art. 291 C. pen., însă limita maximă a pedepsei se majorează cu o treime.
Conform prevederilor art. 291 alin. 2 C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite
sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Cumpărarea de influență
Art. 292 Cumpărarea de influență
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct
ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui
funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgen-
teze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndepli-
nească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzice-
rea exercitării unor drepturi.
(2) Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală
să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date du-
pă denunțul prevăzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea
nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare prestigiul de care
trebuie să se bucure orice funcționar public și care impun o anumită conduită în cadrul raporturilor
de serviciu.
b) Opinia majoritară este cea potrivit căreia infracțiunea este lipsită de obiect material46.
a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană fizică sau juridică ce îndeplineşte condi-
ţiile de responsabilitate penală, pe care-l putem identifica ca fiind cumpărătorul de influență.
b) Subiect pasiv este autoritatea publică sau o altă persoană juridică, la care lucrează func-
ţionarul public a cărui prestigiu și credibilitate sunt lezate.
a) Elementul material se poate realiza prin acţiuni alternative, şi anume: promisiunea, ofe-
rirea sau darea de bani sau alte foloase ce nu se cuvin unui funcţionar, pentru a îndeplini, a nu în-
deplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de
a face un act contrar acestor îndatoriri.
Promisiunea este un act unilateral şi constă în obligaţia pe care cumpărătorul de influență
46
V. Dobrinoiu, op.cit., p. 209; P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op,cit., vol. II, p. 20; P. Cioia, op.cit., vol. II, p.
65.
16
şi-o asumă faţă de vânzătorul de influență de a-i remite în viitor o sumă de bani sau alte foloase
pentru ca acesta din urmă să intervină pe lângă un funcționar public, pentru a îndeplini, a nu înde-
plini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau pentru a face
un act contrar acestor îndatoriri.
Faptele persoanei, de a ajuta la săvârșirea infracţiunii de trafic de influenţă de către autorul
care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor magistraţi și la săvârșirea infracţiunii de
cumpărare de influenţă de către inculpatul arestat într-o cauză privind traficul de persoane - pre-
tinsa influenţă referindu-se la strămutarea judecării cauzei, punerea în libertate și achitarea incul-
patului, precum și de a acţiona pentru publicarea în presa locală a articolului care a fost invocat ca
probă în susţinerea cererii de strămutare, întrunesc atât elementele constitutive ale complicităţii la
infracţiunea de trafic de influență și la infracţiunea de cumpărare de influență, cât și elementele
constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului47.
Prin oferire se înţelege prezentarea banilor sau a altor foloase pe care funcţionarul le va
primi în cazul în care va acţiona în sensul solicitat de făptuitor. Oferirea este un act unilateral, ne-
fiind necesar pentru existenţa infracţiunii acceptarea de către funcţionar a acestei oferte.
Prin darea de bani sau alte foloase se înțelege înmânarea efectivă a banilor sau a foloase-
lor funcţionarului, fiind fără relevanţă dacă ele au fost date din iniţiativa făptuitorului sau la cere-
rea funcţionarului.
Fapta de a promite şi de a da sume de bani unui consilier al vicepreşedintelui unei instituţii
publice, care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor din cadrul
instituţiei, pentru a-i determina să facă sau să nu facă acte ce intră în atribuţiile lor de serviciu,
privitoare la monitorizarea modului în care sunt respectate clauzele unui contract de privatizare,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă48.
Pentru întregirea elementului material trebuie îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale:
- promisiunea, oferirea sau darea să aibă ca obiect bani sau alte foloase (cu capacitate de a
corupe)49;
- banii sau foloasele primite, oferite sau primite să nu se cuvină funcţionarului;
- cumpărătorul de influență trebuie să cunoască sau cel puțin să creadă să traficantul are re-
almente influență asupra funcționarului public competent să întocmească actul solicitat;
- actul pentru care făptuitorul promite, oferă sau dă bani sau alte foloase funcţionarului, să
fie un act privitor la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu ale acestora; nu va exista infracţiunea de
cumpărare de influență, în cazul în care promisiunea, oferirea sau darea de bani sau daruri nu se
referă la îndeplinirea sau neîndeplinirea de către funcționarul public a actului pentru care a fost
traficată funcția sa.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru normala activitate a au-
torității publice sau a persoanei juridice la care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public mitu-
it.
Forma de vinovăţie este intenţia directă, făptuitorul prevede și urmărește cumpărarea in-
47
Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 948 din 12 martie 2010, accesibilă pe www.scj.ro
48
Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1333 din 17 aprilie 2013, accesibilă pe www.scj.ro
49
Fapta de cumpărare de influenţă săvârşită de inculpata, constând în aceea că, în data de 14.03.2009, în jurul ore-
lor 12.00, pe holul din incinta Postului de Poliţie Trifeşti, i-a promis agentului de poliţie că-i va face cadou ciorapi, un
sutien şi o pereche de chiloţi, pentru a interveni pe lângă soţul ei agentul de poliţie, pentru a obţine o soluţie favorabilă
în dosarului penal întocmit fiului său, a fost probată cu declaraţiile martorei şi declaraţia de recunoaştere dată de in-
culpată la instanţă. Instanţa, având în vedere modalitatea concretă de comitere, interesul care a determinat-o pe incul-
pată să facă astfel de promisiuni, natura bunurilor promise, obiecte de lenjerie intimă şi care puţin probabil ar putea
avea capacitatea de a corupe, vârsta şi nivelul de educaţie a inculpatei, sinceritatea acesteia, conduita corespunzătoare
adoptată pe parcursul soluţionării cauzei, lipsa antecedentelor penale, apreciază că fapta de cumpărare de influenţă
săvârşită de inculpata, în modalitatea reţinută, prin conţinutul ei concret a adus o atingere minimă valorii ocrotite de
lege respectiv relaţiilor sociale privitoare la încrederea în activităţile desfăşurate de un serviciu public, astfel că este
lipsită de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni – Tribunalul Iași, secția penală, sentința
nr. 631 din 6 decembrie 2012.
17
fluenței de la traficantul de influență.
Cumpărarea de influență se consumă în momentul în care făptuitorul promite, oferă sau dă

bani sau alte foloase, în scopul prevăzut de lege. Pentru existenţa infracţiunii, nu are relevanţă ac-
ceptarea sau respingerea promisiunii sau a ofertei. Promisiunea sau oferirea constituie un început
de executare a hotărârii infracţionale însă legiuitorul a asimilat-o infracţiunii consumate. Actele de
pregătire şi tentativa nu se sancţionează.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă următoarele modalităţi normative:
- promisiunea de bani ori alte foloase necuvenite unei persoane care are influență sau lasă să
se creadă că are influență asupra unui funcționar public;
- oferirea de bani ori alte foloase necuvenite unei persoane care are influență sau lasă să se
creadă că are influență asupra unui funcționar public;
- darea de bani ori alte foloase necuvenite unei persoane care are influență sau lasă să se
creadă că are influență asupra unui funcționar public.
Modalităţile faptice de realizare a infracţiunii sunt variate, în funcţie de circumstanţele
concrete în care a fost comisă fapta şi ele pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Conform art. 292 alin. 3-4 C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie per-
soanei care le-a dat, dacă au fost date după denunț. Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau
oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin
echivalent.
În conformitate cu prevederile art. 292 alin. 2 C. pen. făptuitorul nu se pedepsește dacă de-
nunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. De-
nunțul poate îmbrăca orice formă, prin care să reclame săvârșirea unei infracțiuni comise de el.
Capitolul II.
Infracțiuni de serviciu50
Delapidarea51
Art. 295 Delapidarea
(1) Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru
altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) Tentativa se pedepsește.
50
Infracțiunile de serviciu sunt grupate în cadrul Capitolului al II-lea al Titlului V Cod penal (art. 295-309 C.
pen.).
51
Incriminarea infracțiunii de delapidare în noua reglementare a suferit mai mult o așa-zisă repoziționare,
regăsindu-se în grupa infracțiunilor de serviciu și nu în cea a patrimoniului, justificarea cea mai concludentă fiind cea
din Expunerea de motive a proiectului de Cod penal trimisă Parlamentului: în proiect această faptă a fost adusă acolo
unde îi era locul, în grupul infracţiunilor de serviciu pentru că prin comiterea ei, se vătăma, mai întâi relaţia socială
de serviciu şi în secundar se afectează patrimoniul unei persoane juridice. Pedeapsa închisorii prevăzută în proiect
pentru delapidare este mai redusă decât cea existentă în norma de incriminare din Codul penal în vigoare, iar în
plus se prevede aplicarea obligatorie a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, cu titlu de pe-
deapsă complementară. Soluţia includerii infracţiunii de delapidare în această categorie este tradiţională în dreptul
nostru, ea fiind consacrată şi de Codul penal din 1936 (art. 236). Aceeaşi este situaţia şi în alte legislaţii, cum este
cazul art. 432 C. pen. spaniol, art. 314 C. pen. italian, 432-15 C. pen. francez.
18
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile de serviciu care vizează administrarea
și/sau gestionarea în vederea unei bune desfăşurări a acestei activități.
b) Obiectul material este alcătuit din bani, alte bunuri sau valori pe care făptuitorul le gesti-
onează sau administrează.
Prin “bani“ se înţeleg biletele de bancă şi moneda metalică, indiferent dacă se află în nume-
rar sau la dispoziţia unităţii52.
Prin “valori“ se înţeleg hârtiile de valoare de orice fel, cum sunt: titlurile de credit, obligaţii-
le CEC, etc., precum şi înscrisurile care încorporează drepturi a căror valorificare este legată de
deţinătorul înscrisului.
Prin “bunuri“ se înţeleg bunurile mobile corporale, altele decât banii ori valorile asimilate
lor, care au o valoare economică şi se află în administrarea sau gestionarea făptuitorului.
Pentru ca un bun să poată constitui obiect material al infracţiunii de delapidare, el trebuie să
aibă o anumită valoare economică, să facă parte din patrimoniul unei persoane juridice, să fie în
posesia sau detenţia acestuia şi să se afle în gestiunea sau administrarea făptuitorului, cum ar fi de
pildă autovehiculele53 sau orice alte bunuri deţinute spre gestionare sau administrare.
a) Subiect activ al infracţiunii de delapidare este o persoană fizică ce îndeplineşte condiţiile
de responsabilitate penală şi care trebuie să îndeplinească cumulativ două calităţi, respectiv este o
persoană fizică dublu calificată:
- calitatea de funcţionar public (art. 175 C. pen.) sau alte categorii de persoane (art. 308 C.
pen.);
- calitatea de administrator sau gestionar.
Calitatea de administrator o are acel funcţionar care, deşi nu intră în contact direct cu bunu-
rile, are ca atribuţii de serviciu şi efectuarea de acte de dispoziţie cu privire la bunurile ce aparţin
persoanei juridice potrivit cu şi scopul activităţii acesteia, cum ar fi aprovizionarea, planificarea,
exploatarea bunurilor, având un contact nematerial cu bunurile respective, virtual, juridic, concre-
tizat în actele de dispoziție pe care le realizează54.
Calitatea de gestionar, potrivit art. 1 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor,
constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici,
autorităţilor sau instituţiilor publice55, este angajatul al unei persoane juridice prevăzute la art.
176 din Codul penal care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de
bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a acesteia.
Gestionar nu poate fi decât o persoană încadrată în muncă, în baza unui contract de muncă,
la o persoană juridică. Gestionar, de fapt nu poate fi decât tot o persoană fizică încadrată în muncă
în baza unui contract de muncă şi care, fără a avea ca principale atribuţii de serviciu, primirea,
păstrarea şi eliberarea de bunuri, îndeplineşte în fapt o activitatea gestionară.
Participaţia este posibilă în toate formele ei, cu precizarea că la coautorat se cere îndeplini-
rea celor două calităţi, de funcţionar public sau funcționar şi gestionar sau administrator.
b) Subiect pasiv este instituţia publică sau orice altă persoană juridică în dauna căreia func-
ţionarul, prin folosirea, traficarea sau însuşirea bunului ce constituie obiectul material, a suferit o
pagubă.
52
O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 276.
53
Î.C.C.J, secţia penală, decizia nr. 3343 din 30 octombrie 2013, accesibilă pe www.scj.ro
54
V. Dobrinoiu, M. A. Hotca, M. Gorunescu, M. Dobrinoiu, I.,Pascu, I. Chiș, C. Păun, N. Neagu, M. C-tin.
Sinescu, op.cit, p. 573.
55
Publicată în B. Of. nr. 132/1969, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 187/2012, publicată
în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012
19
a) Elementul material constă într-o acţiune de sustragere definitivă sau temporară a unui bun
aflat în gestiunea sau administrarea făptuitorului. Sustragerea se realizează prin trei modalităţi
normative:
- însuşirea constă în scoaterea unui bun din posesia sau detenţia unei persoane juridice şi
aducerea lui în sfera de stăpânire a făptuitorului, respectiv bunul să treacă efectiv în stăpânirea
făptuitorului56. Dacă intenţia de a-l însuşi s-a manifestat numai în scriptele unităţii - de exemplu -
prin falsificarea acestora – nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de delapida-
re57.
Prin urmare, fapta inculpatului, având calitatea de casier la o societate comercială, de a-și
însuși din gestiune, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluţii infracţionale,
sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, în forma continua-
tă, iar nu pe cele ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu.
- folosirea constă în scoaterea temporară a unui bun din sfera patrimonială a unei persoane
juridice şi întrebuinţarea lui, după care bunul este readus în patrimoniu;
- traficarea constă în scoaterea temporară a unui bun din patrimoniul persoanei juridice şi
darea lui spre folosinţă altei persoane, pentru obţinerea unui profit sau câştig de către făptuitor.
Astfel, prin recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe
lângă Curtea Supremă s-a stabilit că, fapta administratorului asociaţiei de proprietari de însuşire,
folosire sau traficare, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le ges-
tionează sau le administrează constituie infracţiunea de delapidare58.
b) Urmarea imediată constă în scoaterea bunului din sfera patrimonială a persoanei juridice
şi producerea unei eventuale pagube, fie prin uzarea bunului, fie prin însuşirea lui.
c) Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
Forma de vinovăţie este intenţia, atât directă cât şi indirectă.
Dacă se constată că însușirea inculpatului cu suma de 493 lei nu s-a realizat în scopul însuşi-
rii pentru sine a acestei sume aflată în gestiunea sa de către inculpat, fapta inculpatului nu întru-
neşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, sub aspectul laturii subiective, inculpa-
tul nedorind să intre în stăpânirea acestei sume pentru a dispune de ea pentru sine59.
4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Tentativa este posibilă şi se pedepseşte.

Consumarea are loc în momentul în care acţiunea de însuşire, folosire sau traficare este dusă
până la capăt, când bunul este scos din sfera patrimonială a persoanei juridice.
Infracţiunea poate fi simplă când consumarea coincide cu epuizarea şi poate fi continuă
(prin folosire sau traficare) sau continuată, când epuizarea are loc cu ocazia ultimului act efectuat
de făptuitor.
Ca modalităţi normative, infracţiunea de delapidare poate fi comisă prin însuşire, folosire
sau traficare.
Infracţiunea de delapidare are o variantă agravantă, când s-au produs consecinţe deosebit de grave,
situație în care limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.
În varianta simplă pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
56
Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2643 din 27 aprilie 2006, accesibilă pe www.scj.ro
57
Curtea de Apel Constanța, secția penală, decizia nr. 552 din 30 septembrie 2009, accesibilă pe
www.portaljust.ro
58
C.S.J., Secţiile unite, decizia nr. 3/2002, publicată în M. Of. nr. 113 din 24 februarie 2002
59
Tribunalul Vaslui, secția penală, sentința nr. 4/A din 1 martie 2011, accesibilă pe www.portal.just.ro
20
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
Acțiunea penală se exercită din oficiu.
Purtarea abuzivă60
Art. 296 Purtarea abuzivă
(1) Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atri-
buțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin. (1) se sancționează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o
treime.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la comportarea co-
rectă şi cuviincioasă a funcţionarului public sau a funcţionarului în relaţiile de serviciu, prin ex-
cluderea expresiilor jignitoare şi a violenţelor.
Obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale referitoare la demnitatea, integritatea
corporală şi sănătatea persoanei.
b) Obiect material există numai în varianta agravată şi anume corpul persoanei asupra că-
reia se comit actele de violenţă de către făptuitor.
a) Subiectul activ nemijlocit este calificat, fiind persoana care se află în exercitarea atribu-
țiilor de serviciu, indiferent dacă are calitatea de funcționar public61 sau nu ori dacă își desfășoară
activitatea în mediu public sau privat.
Faptele inculpaţilor care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu (inspector educator şi respec-
tiv, îngrijitor de copii), au exercitat, cu intenţie, acte de violenţă asupra părţilor vătămate (minori
cu handicap grav), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de purtare abuzivă. În înţe-
lesul Codului penal, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului este o unitate
dintre cele la care se referă art. 175 C. pen. fiind o instituţie de interes public62.
b) Subiect pasiv este persoana fizică faţă de care s-au întrebuinţat expresiile jignitoare sau
au fost exercitate actele de violenţă.
Poate fi subiect pasiv şi persoana juridică a cărei activitate a fost tulburată prin fapta celui
care exercită atribuțiile de serviciu.
a) Elementul material se poate realiza numai prin acţiuni de întrebuinţare de expresii jigni-
toare faţă de o persoană, amenințare sau chiar lovire sau alte violențe.
60
Noul cod penal, încriminează această faptă în art. 296, cu o singură variantă agravată (ameninţarea ori lovi-
rea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile al. 1) vătămarea corporală şi vătămarea corporală gravă nu se regăsesc ca
variante agravate.
61
Inculpatul, în calitate de primar al unei unităţi administrativ-teritoriale, condusă de un consiliu local – autoritate
a administraţiei publice locale – are calitatea de funcţionar public, astfel că primarul este subiect activ calificat al in-
fracţiunii de purtare abuzivă – Curtea de Apel Timișoara, secția penală, decizia nr. 711/R din 9 mai 2011, accesibilă
pe www.portal.just.ro
62
Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, decizia nr. 1123/R din 31 mai 2012, accesibilă pe www.portal.just.ro
21
Întrebuinţarea de expresii jignitoare constă în folosirea de cuvinte care exprimă o descon-
siderare şi sunt de natură să aducă atingere demnităţii unei persoane, cum sunt cuvintele de ocară
sau umilitoare”63. Expresiile jignitoare pot fi realizate prin cuvinte, rostite sau scrise, prin gesturi
sau orice alt mijloc prin care persoana este umilită, batjocorită.
În varianta agravată elementul material se realizează prin acţiuni specifice infracţiunii de
ameninţare, lovire sau alte violenţe specifice infracţiunii de loviri sau alte violenţe, exercitate de
cel aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, faţă de o persoană.
Atât infracţiunea de ameninţare, cât şi infracţiunea de lovire sau alte violenţe sunt absorbite
de infracţiunea de purtare abuzivă.
Cerinţa esenţială este ca faptele să fie comise de persoana aflată în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu.
b) Urmarea imediată constă în aducerea unei atingeri prestigiului şi bunei funcţionări a
uneia din instituţiile publice sau private în care persoana își exercită atribuțiile de serviciu, pre-
cum şi a onoarei şi demnităţii persoanei, sau vătămarea sănătăţii persoanei împotriva căreia a fost
îndreptată acţiunea.
c) Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe un raport de cauzalitate.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Făptuitorul prevede şi urmăreşte sau
acceptă că prin acţiunea sa va aduce atingere demnităţii persoanei sau îi va cauza o vătămare cor-
porală şi acceptă producerea rezultatului.
Din perspectiva laturii subiective, recurenta inculpată a acţionat cu intenţie directă dedusă
din aceea că a avut reprezentarea clară a faptelor, urmărind producerea rezultatului socialmente
periculos, în condiţiile în care, în calitate de inspector educator, în exercitarea atribuţiilor de servi-
ciu, a exercitat acte de violenţă asupra minorilor cu deficienţe grave de natură psihică, invocând
nevoia de a-i linişti. Acţiunile îndreptate împotriva celor doi minori pot fi, în egală măsură, apre-
ciate ca tratamente inumane ori degradante (imobilizarea mâinilor, astuparea gurii cu materiale
îmbibate în spirt şi lovirea tălpilor cu o linie de lemn, lovirea repetată în condiţiile îmbăierii, cu un
corp dur), apte să producă o temere accentuată, în condiţiile unei imposibilităţi obiective a acesto-
ra de a se apăra, reacţiona ori de a se proteja în mod eficient64.
De asemenea, în varianta săvârșirii prin lovire sau alte violențe, forma de vinovăție poate fi
chiar praeterintenția.
Mobilul şi scopul pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Fiind o infracţiune comisivă, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile, dar legea nu le
sancţionează. Consumarea are loc în momentul în care s-au întrebuinţat expresiile jignitoare, ori s-
au executat actele de violenţă şi s-a produs urmarea imediată.
Potrivit conţinutului legal, această infracţiune are o modalitate tip, cu o modalitate norma-
tivă de comitere şi o variantă agravată unde există două modalităţi normative: ameninţarea ori
lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile variantei tip.
Pentru varianta tip pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la o lună la 1 an sau
amendă. Pentru varianta agravată limitele speciale se vor majora cu o treime.
Abuzul în serviciu65
63
V. Dongoroz şi colectiv, op. cit., vol. IV, p. 113.
64
Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, decizia nr. 1123/R din 31 mai 2012, accesibilă pe www.portal.just.ro
65
În actuala reglementare, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu prin îngrădirea
unor drepturi au fost unificate într-un singur text de lege – art. 297 C. pen. rezultând o reglementare mult mai coerentă
22
Art. 297 Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act
sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturi-
lor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește
cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atri-
buțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta
o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orien-
tare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau
infecție HIV/SIDA.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare buna desfăşurare a ac-
tivităţii de serviciu şi îndeplinirea corectă a atribuţiilor de serviciu, și care trebuie să vizeze res-
pectarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau juridice, precum și egalitatea de tratament,
egalitatea în drepturi a acestora împotriva abuzurilor săvârșite de funcționarii publici sau alte ca-
tegorii de persoane fizice în sensul art. 308 C. pen.
Există şi un obiect juridic secundar alcătuit din relaţiile sociale cu caracter patrimonial, în
cazul în care s-a produs o pagubă sau o vătămare a intereselor legitime ale unei persoane fizice sau
juridice.
b) Obiectul material, de regulă lipseşte. Este însă probabil ca acţiunea făptuitorului să se răs-
frângă asupra unui bun, situaţie în care obiectul material îl constituie acel bun. De exemplu: se-
chestrarea sau ridicarea abuzivă a unor obiecte, valori, înscrisuri; modificarea unui act de stare
civilă sau a altui act public.
a) Subiectul activ al infracţiuni de abuz în serviciu este calificat, în sensul că pe lângă condi-
ţiile de responsabilitate penală, făptuitorul trebuie să aibă calitatea de funcţionar public în sensul
art. 175 2 C. pen. sau calitatea de persoană prevăzută de art. 308 C. pen. – respectiv funcționarii
privați.
Pentru existenţa coautoratului este necesar ca toţi făptuitorii să aibă calitatea de funcţionari
publici sau privați, însă pentru existenţa instigării sau complicităţii nu se cere îndeplinirea acestei
calităţi.
b) Subiect pasiv general este statul ca titular al valorilor sociale referitoare la buna desfăşu-
rare a activităţii organelor şi instituţiilor publice sau a altor persoane juridice de interes public sau
privat.
Subiect pasiv special este persoana fizică66 sau juridică, căreia i s-a cauzat o vătămare a inte-
reselor sale legale sau căreia i s-au îngrădit drepturile conferite de lege.
și simplificată, cu precizarea că infracțiunea prezintă o variantă tip și o alta asimilată (art. 297 alin. 1-2 C. pen.), o
formă atenuată (art. 308 C. pen.) și două variante agravate, prevăzute de art. 309 C. pen. și art. 13 2 din Legea nr.
78/2000.
66
În art. 16 alin. 1 din Constituţia României se prevede că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor
publice, fără privilegii şi fără discriminări, astfel că incriminarea din codul penal garantează, în fapt, prevederile con-
stituţionale.
23
a) Elementul material se realizează fie printr-o acţiune, adică prin îndeplinirea defectuoasă a
unui act, fie printr-o inacţiune, adică neîndeplinirea unui act la care este obligat potrivit atribuţiilor
sale de serviciu funcţionarul public sau funcţionarul.
Îndeplinirea actului în mod defectuos înseamnă a îndeplini acel act cu nerespectarea condiţi-
ilor, termenelor sau a modalităţilor prevăzute de lege. Instanţele judecătoreşti, au statuat că fapta
şefului Biroului Poliţie Rutieră, de a sustrage probele biologice şi procesele-verbale însoţitoare,
întocmite de către un echipaj de poliţie cu ocazia unui accident de circulaţie, precum şi de a cere
membrilor echipajului de a întocmi un alt proces verbal de contravenţie, constituie infracţiune de
abuz în serviciu contra intereselor publice în concurs cu infracţiunea de sustragere sau distrugere
de înscrisuri. Instanţele judecătoreşti, au apreciat că: fapta directorului general al unei societăţi
comerciale având ca acţionar unic consiliul local care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu
ştiinţă, încheie în numele acelei societăţi contracte, cu nerespectarea prevederilor legale şi a hotă-
rârii adunării generale a acţionarilor şi prin aceasta cauzează o pagubă patrimoniului societăţii,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice67.
Neîndeplinirea unui act presupune neefectuarea operaţiunii pe care funcţionarul public sau
funcţionarul trebuie să-l efectueze potrivit normelor care reglementează atribuţiile sale de serviciu.
Prin noţiunea de „act” folosită de legiuitor se înţelege operaţiunea care trebuia efectuată de
funcţionarul public sau de funcţionar, în cadrul atribuţiilor sale de serviciu68.
Neîndeplinirea unui act, constă în omisiunea făptuitorului de a efectua actul la care era obli-
gat potrivit atribuţiilor sale de serviciu, iar îndeplinirea defectuoasă a actului constă în efectuarea
acestuia în alte condiţii decât cele la care era obligat.
De asemenea, elementul material al laturii obiective se mai poate poate realiza fie prin acţi-
unea sau inacţiunea de îngrădire a exerciţiului drepturilor unei persoane, fie prin acţiunea sau in-
acţiunea de creare pentru acesta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie,
limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socia-
lă, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Prin îngrădire se înţelege împiedecarea, ştirbirea, restrângerea, limitarea folosinţei sau exer-
ciţiului drepturilor unei persoane, aşa cum acestea îi sunt acordate de lege69. În cea de a doua mo-
dalitate elementul material se realizează prin acţiunea sau inacţiunea de creare unei situaţii de in-
ferioritate, adică de dezavantaj, de punere într-o situaţie mai rea faţă de alte persoane, pentru mo-
tivele arătate mai sus.
În situaţia în care dreptul cetăţeanului este ocrotit prin dispoziţiile penale cuprinse în legi
speciale (de exemplu: legea electorală ocroteşte drepturile electorale sau legea protecţiei muncii
ocroteşte dreptul la protecţia muncii), fapta de îngrădire ilegală a folosinţei sau exerciţiului dreptu-
lui respectiv va fi încadrată în textele speciale sau în art. 297 C. pen.70.
Îngrădirea folosinţei sau exerciţiului drepturilor unei persoane se poate realiza şi prin acte
omisive (de exemplu: neangajarea unei persoane pe un post vacant deşi îndeplineşte condiţiile
pentru a fi încadrat în acel post).
Pentru realizarea elementului material al laturii obiective este necesar ca acţiunea sau inacţi-
unea făptuitorului să privească obligaţiile sale de serviciu. În practica judiciară71 sa statuat că
schimbarea de către un funcţionar a fondurilor băneşti a unei cooperative, dacă s-a cauzat o vătă-
mare a intereselor legale ale acesteia, constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra persoane-
lor. Acordarea de credite cu încălcarea normelor de creditare, de către un funcţionar al unei bănci
cu capital privat, constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât
67
Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6860/2004, Revista de drept penal nr. 1/2006, p. 157.
68
69
H. Diaconescu, Drept penal – partea specială, Vol. II, Editura All Beck, 2005, p. 55.
70
71
C.S.J. secţia penală, decizia nr. 2572 din 22 mai 2002, în Pandectele Române nr. 2/2004, p. 62.
24
s-a cauzat o vătămare a intereselor legitime ale acţionarilor băncii private72.
b) Urmarea imediată constă în vătămarea intereselor legale a unei persoane, adică o atingere
adusă intereselor ocrotite de lege pentru acea persoană, lezarea unui drept fie prin restrângerea fo-
losinţei sau exerciţiului, fie prin crearea unei stări de inferioritate. Urmarea imediată poate consta
în lezarea morală (de exemplu: neînscrierea în lista de alegători) dar poate fi şi materială (de
exemplu: neîncadrarea în muncă).
Termenul de interes, folosit de legiuitor, are înţelesul de dorinţă” de a satisface anumite ne-
voi, de „preocupare de a obţine un avantaj”, de „acţiune îndreptată spre acoperirea unei trebuinţe”,
de „folos”, de „profit”, iar prin interes legal se înţelege „acel interes care este ocrotit sau garantat
printr-o dispoziţie normativă”73.
Prin noţiunea de vătămare se înţelege lezarea sau prejudicierea morală, fizică sau materială
adusă intereselor legale ale unei persoane.
În prima variantă agravată urmarea imediată constă în producerea unor consecințe deosebit
de grave. Fapta inculpatului, care are calitatea de director al sucursalei unei bănci, de a-şi exercita
în mod defectuos atribuţiile de serviciu privitoare la încheierea contractelor de creditare şi a acte-
lor adiţionale la acestea, prezentând conducerii băncii rapoarte de evaluare referitoare la garanţii
imobiliare care conţin date nereale, cu consecinţa acordării creditelor sau a majorării plafonului
creditelor anterior acordate, care au prejudiciat banca, întruneşte elementele constitutive ale in-
fracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută în art. 246 vechiul C. pen. raportat la
art. 2481 vechiul C. pen., dacă prejudiciul se circumscrie, prin valoare, noţiunii de „consecinţe de-
osebit de grave”, iar nu elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deo-
sebit de grave.
În aceeași ordine de idei, fapta inculpatului, care are calitatea de evaluator autorizat, de a în-
tocmi rapoarte de evaluare referitoare la garanţii imobiliare, care conţin date nereale, prin încălca-
rea normelor ce reglementează activitatea de evaluare, cu consecinţa acordării creditelor sau a ma-
jorării plafonului creditelor anterior acordate, care au prejudiciat banca, întruneşte elementele con-
stitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută în art. 246 vechiul C.
pen. raportat la art. 2481 vechiul C. pen., dacă prejudiciul se circumscrie, prin valoare, noţiunii de
„consecinţe deosebit de grave”, iar nu elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu
consecinţe deosebit de grave74.
c) Între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe un raport
de cauzalitate.
Forma de vinovăţie în varianta tip este intenţia directă sau indirectă. Făptuitorul, cu ştiinţă,
nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos, prevăzând prin aceasta că aduce atin-
gere intereselor legale ale unei persoane, urmărind sau acceptând acest rezultat.
În varianta asimilată, forma de vinovăţie este intenţia directă, făptuitorul prevede şi urmăreş-
te lipsirea de drepturi sau îngrădirea drepturilor cetăţeanului, ori crearea unei situaţii de inferiorita-
te pe temei de naţionalitate, rasă, religie, etnie, limbă, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă
politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau
infecţie HIV/SIDA.
În cazul în care fapta este săvârşită din culpă, făptuitorul va răspunde pentru săvârşirea in-
fracţiunii de neglijenţă în serviciu.
Mobilul şi scopul nu are relevanţă penală, însă el poate fi avut în vedere la individualizarea
pedepsei.
72
C.S.J. secţia penală, decizia nr. 5717/2001, Revista Dreptul nr. 3/2004, p. 237.
73
G. Nistoreanu şi colectiv, op. cit., p. 325.
74
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. 139323 aprilie 2013, accesibilă pe www.scj.ro
25
Actele preparatorii şi tentativa nu se pedepsesc.

Consumarea are loc, în cazul săvârşirii faptei prin acţiune, în momentul îndeplinirii actului
în mod defectuos, iar când se comite prin inacţiune consumarea are loc în momentul expirării ter-
menului înăuntrul căruia trebuia îndeplinit acel act.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă două modalităţi normative, una tip și o alta asimi-
lată, o variantă atenuată și două agravate. O primă variantă agravată prevăzută de art. 309 C. pen.
vizează abuzul în serviciu care a avut ca urmare consecințe deosebit de grave75, iar cea ce a doua
agravată este incriminată de art. 132 din Legea nr. 78/2000, potrivit căruia în cazul infracţiunilor
de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori
pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru varianta tip și cea asimilată este închisoarea de la 2 la 7
ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, iar pentru varianta atenuată
limitele speciale se reduc cu o treime.
Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
Neglijența în serviciu
Art. 298 Neglijența în serviciu
Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplini-
rea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o
vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane ju-
ridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a
atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici şi îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod
corect pentru a nu fi vătămate interesele publice ori legale ale persoanelor fizice.
b) Obiectul material există numai în situaţia în care activitatea făptuitorului se răsfrânge
asupra unui lucru (de exemplu: folosirea neglijentă a unor utilaje, maşini) însă de regulă obiectul
material lipseşte.
a) Subiect activ nemijlocit poate fi persoana care îndeplineşte condiţiile de responsabilitate
penală şi are calitatea de funcţionar public, respectiv subiectul activ trebuie să exercite o respon-
sabilitate în serviciul unei autorităţi publice, instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice
de interes public, dintre cele la care se referă art. 175 C. pen.76
Fiind o infracţiune care se săvârşeşte din culpă, participaţia nu este posibilă. În cazul parti-
cipaţiei improprii făptuitorul răspunde pentru neglijenţa în serviciu însă instigatorul sau complice-
le, răspunde pentru instigare sau complicitate, pentru infracţiuni de serviciu intenţionate.
Pentru angajaţii căilor ferate existând o subgrupă de infracţiuni care au ca obiect juridic si-
guranţa circulaţiei pe căile ferate, ei vor răspunde penal pentru neglijenţa în serviciu, pentru încăl-
carea din culpă a altor obligaţii de serviciu decât cele referitoare la siguranţa circulaţiei.
75
În sensul art. 183 C.pen. prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de
2.000.000 lei.
76
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, decizia nr. 589/R din 27 septembrie 2012, accesibilă pe
www.portal.just.ro
26
b) Subiect pasiv principal este statul iar secundar persoana fizică sau juridică căreia i s-a
cauzat o vătămare importantă a intereselor legale.
a) Elementul material se realizează pentru o încălcare a unei îndatoriri de serviciu, prin ne-
îndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea defectuoasă a acesteia.
Prin îndatorire de serviciu se înţelege tot ceea ce cade în sarcina unui funcţionar public sau
funcţionar, potrivit normelor care reglementează serviciul respectiv77. Activitatea de serviciu poa-
te fi reglementată prin legi, hotărâri de guvern, ordonanţe, regulamente sau statute.
Dispoziţiile individuale date unui funcţionar public sau funcţionar, de organul ierarhic su-
perior, dacă nu sunt îndeplinite sau sunt îndeplinite în mod defectuos, au fost calificate în literatu-
ra juridică de specialitate78 ca o încălcare a îndatoririlor de serviciu, numai în măsura în care dis-
poziţiile date se bazează pe o prevedere legală.
Prin încălcarea îndatoririi de serviciu se înţelege nesocotirea sau nerespectarea unei sarcini
ce rezultă din obligaţiile de serviciu a făptuitorului. Omisiunea îndeplinirii obligaţiilor de serviciu
poate fi totală sau parţială şi poate privi mai multe îndatoriri sau o singură îndatorire.
Îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu presupune îndeplinirea acesteia în al-
te condiţii şi modalităţi decât cele în care trebuia efectuată.
Încălcarea din culpă, de către executorul judecătoresc, a îndatoririlor de serviciu privind no-
tificarea actelor judiciare şi extrajudiciare - încălcare constând în încheierea unui contract de man-
dat, cu avocatul persoanei care a solicitat notificarea, pentru efectuarea notificărilor privind con-
vocarea adunării generale a asociaţilor unei societăţi în scopul majorării capitalului social -, prin
care s-a cauzat o vătămare importantă a intereselor legale ale unui asociat al societăţii, care, nefi-
ind notificat în mod corespunzător, nu a avut posibilitatea de a participa la luarea deciziei privind
majorarea capitalului social al societăţii, devenind asociat minoritar prin diminuarea părţilor so-
ciale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută în art.
249 alin. 1 vechiul C. pen79.
Pentru existenţa elementului material este necesar ca neîndeplinirea sau îndeplinirea defec-
tuoasă să privească o îndatorire de serviciu.
b) Urmarea imediată constă fie într-o pagubă fie într-o vătămare a drepturilor sau interese-
lor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.
Pentru varianta agravată, urmarea imediată constă în producerea unor consecinţe deosebit de
grave.
c) Între acţiunile sau inacţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediată trebu-
ie să existe un raport de cauzalitate. Instanţele judecătoreşti, au considerat că neîndeplinirea co-
respunzătoare de către un funcţionar, timp de un an şi jumătate a obligaţiei sale de serviciu de a
efectua periodic controlul gestiunilor din unitate se află în raport de cauzalitate cu însuşirea bani-
lor de către casierul gestionar care, în cazul unor controale corespunzătoare efectuate la timp, nu
ar fi avut posibilitatea să delapideze în mod repetat şi sistematic, importante sume de bani80.
Forma de vinovăţie este culpa sub cele două forme: uşurinţa şi neglijenţa. Făptuitorul pre-
vede rezultatul faptei sale dar speră în mod uşuratic că nu se va produce, sau nu l-a prevăzut deşi
trebuia şi putea să-l prevadă.
77
78
D. Pavel, Consideraţii teoretice privind infracţiunile de serviciu, în Revista română de drept nr. 10/1967, p. 37
şi urm.
79
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. 1972 din 6 iunie 2013, accesibilă pe www.scj.ro
80
C.S.J. secția penală, decizia nr. 2575/2002, în Pandectele Române nr. 3/2004, p. 60.
27
Fapta inculpatului, vicepreședinte al unei societăți bancare, constând în întocmirea referat
lui pentru aprobarea unui credit, în lipsa documentelor suficiente și necesare conform normelor
bancare și trecând peste obiecțiunile Comitetului de Credite și Risc referitoare la lipsa garanțiilor
reale și a documentelor financiar-contabile și susținerea acestui referat în ședința Comitetului de
Direcție, acțiuni urmate de acordarea creditului și producerea unui prejudiciu deosebit de grav
băncii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, iar nu cele ale in-
fracțiunii de neglijență în serviciu. Inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției,
îndeplinindu-si cu știință în mod defectuos atribuțiile de serviciu și prevăzând ca prin aprobarea
creditului în absenta unor garanții reale se poate cauza prin nerambursare o tulburare a activității
obișnuite a băncii, rezultat care, chiar daca nu a fost urmărit de inculpat, acesta a acceptat posibi-
litatea producerii lui81.
Fiind o infracţiune din culpă, această infracţiunea se sancţionează numai în formă consu-
mată. Consumarea are loc în momentul în care se produce urmarea periculoasă.
În varianta tip sunt prevăzute două modalităţi normative, şi anume: neîndeplinirea de către
un funcţionar public sau funcţionar a unei îndatoriri de serviciu, iar a doua modalitate normativă
constă în îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu. Varianta atenuată este prevăzută de
art. 308 C. pen.
În varianta agravată este incriminată fapta comisă în condiţiile variantei tip prin care s-a
produs o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.
Pentru varianta tip pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau
amenda, iar pentru varianta agravată limitele speciale se majorează cu jumătate, iar pentru varianta
atenuată limitele speciale se reduc cu o treime.
Folosirea abuzivă a funcției în scop sexual82
Art. 299 Folosirea abuzivă a funcției în scop sexual
(1) Fapta funcționarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a în-
târzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act
contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obține favoruri de natură sexuală de la o persoană intere-
sată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni
la 3 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profe-
sia ori activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
(2) Pretinderea sau obținerea de favoruri de natură sexuală de către un funcționar public care se
prevalează sau profită de o situație de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge
din funcția deținută, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și interzice-
rea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în
executarea căreia a săvârșit fapta.
81
Curtea de Apel București, secția penală, decizia nr. 1969/R din 28 octombrie 2014, accesibilă pe
www.portal.just.ro
82
Potrivit Expunerii de motive, folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual este o incriminare nouă, creată por-
nind de la infracţiunea de hărţuire sexuală din reglementarea actuală, cuprinzând atât aşa-numita hărţuire verticală,
prin abuz de autoritate, cât şi ipoteze noi de incriminare. Incriminarea se justifică prin aceea că faptele de acest gen
sunt de natură să afecteze îndeplinirea corectă de către funcţionarul a atribuţiilor sale de serviciu. Această faptă se
deosebeşte de hărţuirea sexuală din categoria infracţiunilor contra libertăţii sexuale prin obiectul juridic special şi
elementul material, deşi la ambele fapte subiectul activ nemijlocit poate fi şi un funcţionar. În redactarea textului au
fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 443 C. pen. spaniol.
28
A. Obiectul infracţiunii
atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici şi la respectarea liertății sexuale a persoanei și
care exclud orice formă de ameninţare şi constrângere în exercitarea acestei libertăţi. Obiectul ju-
ridic secundar este alcătuit din relaţiile sociale referitoare libertatea psihică a persoanei, integritate
și libertate sexuală.
b) Infracțiunea este lipsită de obiect material în varianta pretinderii favorurilor sexuale; to-
tuși, în varianta obținerii favorurilor sexuale, corpul victimei poate constitui obiect material al in-
fracțiunii.
a) Subiect activ este calificat, respectiv funcționarul public în sensul art. 175 alin. 1-2 C.
pen., precum și funcționarul (privat) în sensul dispozițiilor art. 308 C. pen.
b) Subiect pasiv este instituția în care funcționarul își desfășoară activitatea și subiect activ
secundar este persoana fizică indiferent de sex căreia i se solicită favorurile de natură sexuală și
care este interesată direct sau indirect de efectele unui act de serviciu care cade în sarcina subiec-
tului activ.
A) Latura obiectivă.
a) În varianta tip, elementul material se realizează prin acţiuni de pretindere de favoruri de
natură sexuală, favoruri exprimate fie verbal, fie scris. De asemenea, element material al laturii
obiective poate fi și obținerea favorurilor sexuale.
Cerința esențială este ca favorurile sexuale să fie solicitate în scopul de a îndeplini, a nu în-
deplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în
scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Potrivit doctrinei de specialitate, această variantă
constituie o formă similară infracțiunii de luare de mită, cu precizarea că tranzacția constituie fa-
vorul de natură sexuală83.
În varianta agravată, făptuitorul pretinde sau obține aceste favoruri, profitând sau
prevalându-se de autoritatea ori de superioritatea sa asupra victimei.
b) Urmarea imediată constă intimidarea persoanei sau punerea acesteia în situații umilitoare.
c) Între acţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe un
raport de cauzalitate.
B. Latura subiectivă
Sub aspectul formei de vinovăţie,această infracţiune se poate săvârşi numai cu intenţie di-
rectă, calificată prin scopul urmărit de făptuitor - obţinerea de satisfacţii de natură sexuală.
Infracţiunea se pedepseşte numai în formă consumată. Consumarea are loc în momentul în

care au fost efectuate mai multe acţiuni de pretindere a unor favoruri sexuale, care sunt de natură
să creeze stare de intimidare sau a unei situații umilitoare și care creează o stare de pericol pentru
libertatea sexuală și dreptul la muncă al persoanei.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru cele două variante cu conținuturi alternative sunt: închi-
soarea de la 6 luni la 3 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a
exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, pentru cea de a doua variantă
83
S. Bogdan (coord.), D. A. Șerban, G. Zlati, op.cit.. p. 450-451.
29
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, iar
pentru cea atenuată limitele speciale se vor reduce cu o treime.
Uzurparea funcției84
Art. 300 Uzurparea funcției
Fapta funcționarului public care, în timpul serviciului, îndeplinește un act ce nu intră în atribuții-
le sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepsește cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la exercitarea func-
ției publice, conform prerogativelor conferite de atribuțiile legale.
b) Obiectul material este reprezentat de înscrisul prin care se materializează actul îndepli-
nit de funcționarul public, operațiune care excede competenței sale.
a) Subiect activ este calificat – funcționarul public în sensul art. 175 C. pen., precum și
persoanele asimilate acestora potrivit art. 308 C. pen.
Participaţia este posibilă sub toate formele, cu precizarea că în cazul coautoratului, făptuito-
rii trebuie să îndeplinească calitatea de funcționar public.
b) Subiect pasiv principal este autoritatea publică a cărei calitate o foloseşte făptuitorul fără
drept, iar secundar persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat o vătămare importantă a intere-
selor legale sau i s-a creat o situație discriminatorie.
a) Elementul material se realizează prin acțiunea de îndeplinire a unui act, respectiv acea
conduită care excede competențelor sale materiale, temporale sau teritoriale. Cu alte cuvinte, actul
de executare la care se referă incriminarea presupune orice conduită a funcționarului public, orice
atribuție de serviciu care este aptă să producă efecte juridice85.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective sunt necesar a fi întrunite câteva
cerințe esențiale:
- actul întocmit de funcționarul public este un act ce nu intră în atribuțiile sale;
- actul să fie întocmit în timpul serviciului, adică pe perioada programului de lucru;
- actul întocmit să producă ca urmări una din variantele expuse de art. 297 C. pen.
b) Urmarea imediată constă în producerea pagube ori o vătămare a drepturilor sau intere-
selor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, fie îngrădeşte exercitarea
84
Uzurparea funcţiei este o incriminare nouă şi se apropie, prin conţinut, de uzurparea de calităţi oficiale, dar pre-
zintă, în raport cu aceasta, deosebiri esenţiale care justifică incriminarea. Uzurparea funcției este incriminată într-o
variantă tip (art. 300 C. pen.), o variantă atenuată (art. 308 C. pen.) și două variante agravate ( art. 309 C. pen. și art.
13 2 din Legea nr. 78/2000). Dacă uzurparea de calităţi oficiale aduce atingeri autorităţii de stat, uzurparea funcţiei,
afectează relaţiile de serviciu, pentru că autorul este un funcţionar care îndeplineşte un act ce excede atribuţiunilor de
serviciu sau continuă să exercite funcţia publică dar alta decât cea care implică exerciţiul autorităţii de stat.
85
S. Bogdan (coord.), D. A. Șerban, G. Zlati, op.cit.. p. 457.
30
unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere,
vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Într-o primă varianta agravată urmarea periculoasă constă în producerea unor consecințe de-
osebit de grave.
c) Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei.
Forma de vinovăţie în cazul acestei infracţiuni este intenţia sub ambele modalităţi.
Deşi actele preparatorii şi tentativa sunt posibile, ele nu sunt încriminate. Consumarea are
loc în momentul în care a fost executat elementul material al laturii obiective şi s-a produs urma-
rea imediată, precizată de norma de incriminare.
În varianta tip, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 lună la 5 ani sau amen-
da, în prima variantă agravată, limitele speciale se majorează cu jumătate, în cea de a doua agrava-
tă, limitele speciale se majorează cu o treime, iar în varianta atenuată limitele speciale se reduc cu
o treime..
Conflictul de interese
Art. 301 Conflictul de interese
(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori
a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial,
pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pen-
tru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din
partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoarea
de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
În ciuda faptului că, Legea nr. 161 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea co-
rupţiei86 a luat fiinţă în anul 2003, infracţiunea de conflict de interese nu a fost incriminată, până
la data completării vechiului Cod Penal, prin Legea nr. 278 în anul 2006. Cele nu mai puţin de 15
modificări ale Legii nr. 161/2003 în decurs de aproape 11 ani, care reglementează printre altele
conflictul de interese de natură administrativă şi care ar trebui să fie în strânsă corelare cu conţinu-
tul infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 301 Cod penal şi cu dispoziţiile Legii nr.
144/200787, s-au dovedit până la această dată ineficiente, fapt dovedit și de numărul aproape in-
86
Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţi-
lor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în M. Of. nr.
279 din 21 aprilie 2003, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2003, Ordonanţa de urgenţă a Gu-
vernului nr. 77/2003, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, Legea nr. 171/2004, Legea nr. 96/2006, Ordo-
nanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2006, Legea nr. 251/2006, Ordonanţa nr. 2/2006, Ordonanţa de urgenţă a Gu-
vernului nr. 119/2006, Legea nr. 144/2007, Legea nr. 359/2004, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2005,
Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2011, publicată în M. Of. nr. 285
din 22 aprilie 2011
87
Legea nr. 144 din 21 mai 2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integri-
31
signifiant de condamnări penale pentru comiterii acestei faptei, având în vedere numărul mare de
cauze (pentru mai multe detalii, a se vedea Raportul anual de activitate al A.N.I. pentru anul
2013)88 trimise spre soluționare parchetelor de către inspectorii Agenției Naționale de Integritate.
Până la incriminarea conflictului de interese ca infracţiune în cadrul Capitolului I intitulat
„Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul” - Titlul VI al Codului penal, legea specială89
reglementa conflictul de interese doar ca abatere disciplinară, în condiţiile în care fapta nu consti-
tuia o faptă mai gravă, în sensul abuzului în serviciu.
a) Obiectul juridic generic este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale care apără în-
deplinirea şi asigurarea îndeplinirii unei activităţi adecvate şi corespunzătoare a autorităţilor,
instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi ale altor persoane juridice decât cele prevăzute de
art. 175 Cod penal fără să existe suspiciuni cu privirea la obiectivitatea lor în luarea deciziilor,
iar obiectul juridic special sau nemijlocit constă în ansamblul relaţiilor sociale care apără impar-
ţialitatea, integritatea, transparenţa şi supremaţia interesului public în exercitarea funcţiilor pu-
blice.
b) Infracţiunea de conflict de interese nu are obiect material deoarece fapta incriminată se
referă la conduita funcţionarului public în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, iar eventualele bu-
nuri obţinute reprezintă produsul infracţiunii90.
De regulă, infracțiunea este lipsită de obiect material însă, se poate considera ca având ob-
iect material, în condiţiile în care funcţionarul sau funcţionarul public „îndeplineşte un act”, indi-
vidual sau colectiv, iar acesta se materializează, de cele mai multe ori, într-un înscris. Apreciez că,
poate constitui obiect material al celor două infracţiuni, chiar şi operaţiunile materiale-tehnice, de
pildă, un aviz conform, caracterizat prin obligativitatea solicitării lui şi a confirmării din partea
organului emitent al actului administrativ, cu opinia conţinută de aviz.
a) Subiectul activ al infracţiunii este unul calificat, acesta fiind funcţionarul public în sen-
sul art. 175 Cod penal respectiv, persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o
remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prero-
gativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
tate, publicată în M. Of. nr. 535 din r. 359 din 25 mai 2007, a fost rectificată în M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007 şi a
mai fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2007 publicată în M. Of. nr. 375 din 1 iunie 2007,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2008, publicată în M. Of. nr. 305 din 18 aprilie 2008.
88
Disponibil pe site-ul instituției,
http://integritate.eu/UserFiles/File/Rapoarte/Raport_ActivitateaANI_Anul2013_CfLegii544_2001.pdf. Potrivit aces-
tui raport, dintr-un număr de 138 de conflicte de interese de natură penală constatate de ANI în perioada aprilie 2008 -
decembrie 2013 și soluționate de organele judiciare competente, un număr de 50 au fost soluționate cu neînceperea
urmăririi penale, un număr de 7 cu începerea urmăririi penale, un număr de 13 cu trimiterea în judecată iar un număr
de 68 se găseau în curs de soluționare, dintre acestea din urmă fiind interesant a se cunoaște câte achitări au fost dis-
puse.
89
Legea nr. 161/2003 reglementează în cadrul Titlului IV Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor
în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice, precum şi răspunderea juridică pentru cei care încalcă aceste
norme. Prevederile acestui act normativ se coroborează cu dispoziţiile recente ale Legii nr. 144/2007 privind înfiinţa-
rea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi ale Statutului funcţionarilor publici care
instituie în sarcina funcţionarilor publici, obligaţia de a respecta întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi
al incompatibilităţilor. Reglementări în materie regăsim şi în Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcţiona-
rilor publici. Aceste reglementări, de fapt, sunt rodul adaptării la aquis-ul comunitar în materie, respectiv Recoman-
darea R 2000 (10) a Consiliului Europei cu privire la codurile de conduita ale oficialilor şi funcţionarilor Uniunii Eu-
ropene.
90
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, decizia nr. 42 din 4 octombrie 2013, accesibilă pe
www.portal.just.ro
32
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură91;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui
operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribu-
ţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care
exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care
este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public.
Un alt element similar infracţiunilor de corupție este situaţia premisă, evidenţiată prin sin-
tagmele în exerciţiul atribuţiilor de serviciu sau în virtutea funcţiei sale. Subiectul activ îndepli-
neşte un act, în timpul activităţii profesionale, desfăşurate potrivit fişei postului, respectiv exercită
o activitate ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Aşadar, faptele vor constitui obligaţii de serviciu
ale subiecţilor activi. Nu în ultimul rând, actul trebuie să fie licit, deoarece numai acest act intră în
atribuţiile de serviciu şi numai la acesta sunt obligaţi în virtutea funcţiilor lor.
Participaţia este posibilă sub toate formele, însă în cazul coautoratului se cere ca toţi coau-
torii să aibă calitatea de funcţionar public. Doctrina92 apreciază că în cazul în care determinarea la
comiterea faptei s-a realizat prin oferirea de bani sau alte foloase, se va reține în sarcina acestuia
infracțiunea de conflict de interese sub forma instigării în concurs cu infracțiunea de dare de mită,
urmând ca funcționarul public să comită infracțiunea de conflict de interese în calitate de autor și
infracțiunea de luare de mită, aflate în concurs.
b) Subiect pasiv este autoritatea publică, instituţia publică sau persoana juridică prejudiciată
prin infracţiune.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de îndeplinire a unui
act, ori de participare la luarea unei decizii, de către funcţionarul public, în exerciţiul atribuţiilor
de serviciu. Deşi textul legal indică posibilitatea comiterii în cele două modalităţi alternative a
conflictului de interese, apreciez că sub aspectul elementului material, infracţiunea se poate comi-
te chiar şi concomitent în cele două forme, ca de exemplu, funcţionarul participă la luarea unei
decizii în timpul desfăşurării unei licitaţii, ocazie cu care şi îndeplineşte un act.
Există cerinţa ca prin îndeplinirea unui act ori prin participarea la luarea deciziei, să se rea-
lizeze direct sau indirect un folos material pentru sine, soţul său, o rudă sau un afin până la gradul
II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care funcţionarul public s-a aflat în raporturi comerciale
ori de muncă în ultimii 5 ani, sau din partea căruia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau fo-
loase de orice natură. Spre exemplu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict
de interese în modalitatea îndeplinirii unui act,93, s-a reţinut că fapta inculpatului, care, în calitate
de primar al unei comune, la data de 18 mai 2007 reprezentând instituția primăriei, a încheiat
"contractul de servicii" cu o societate comercială, societate înfiinţată la 7 martie 2007, cunoscând
faptul că unic asociat şi administrator a acestei societăţi este fiul său, cu scopul de a realiza în mod
indirect un folos material pentru acesta din urmă, în sumă de 152.287,5 RON, întruneşte elemen-
tele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, în modalitatea îndeplinirii unui act.
În aceeași modalitate comite infracțiunea și inculpatul care, în calitatea sa de secretar gene-
91
Î.C.C.J., secţia penală, sentința nr. 286/2013, accesibilă pe accesibilă pe www.scj.ro, în care inculpatul, în calita-
te de director al Teatrului C.I.N. Bucureşti (și deputat în Camera Deputaților), a participat la negocierea condiţiilor
contractuale şi apoi, la data de 27 aprilie 2007, a semnat contractul de drepturi intelectuale (regie), având ca obiect
realizarea de către soţia sa a spectacolului R., contract în baza căruia s-a realizat în mod direct un folos material pen-
tru aceasta în cuantum total de 6.620 RON, beneficiu realizat în două tranşe, la 11 mai 2007 şi respectiv 12 noiembrie
2007. Acesta a comis numai puțin de cinci infracțiuni de conflict de interese.
92
V. Pașca, Conflictul de interese, Revista Dreptul nr. 8/2007, p. 237.
93
Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2142 din 19 iunie 2012, accesibilă pe accesibilă pe www.scj.ro
33
ral al Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, deţinea controlul asupra modalităţii de executare a contrac-
tului încheiat cu o societate comercială, verificând prestaţiile efectuate, de colectare a deşeurilor şi
plată a acestora şi în acelaşi timp, beneficiind prin intermediul unei societăți comerciale, societate
pe care o administrează şi deţine, în fapt, de cumpărarea aceloraşi deşeuri, banii plătiţi de Primăria
Sectorului 1 ajungând, în acest mod, în posesia inculpatului94.
În ceea ce priveşte participarea la luarea unei decizii, aceasta se realizează în cazul în care
funcţionarul public face parte din conducerea colectivă a persoanei juridice (de exemplu, membru
în consiliul de administraţie al instituţiei din care face parte), funcţie în baza căreia, împreună cu
ceilalţi membri, ia decizii păgubitoare pentru instituţie şi aducătoare de avantaje materiale pentru
sine, soţ sau o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat
în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori benefici-
ază de servicii sau foloase de orice natură. Nu orice participare la luare unei decizii constituie o
asemenea infracțiune; bunăoară, fapta persoanelor care şi-au îndeplinit obligaţiile legale, pronun-
ţarea sentinţelor civile prin care, începând cu anul 2003, instanţele judecătoreşti au stabilit şi res-
pectiv majorat pensia de întreţinere în sarcina de plată a petiţionarului persoană vătămată,
solicitându-se relaţii prin adrese emise fără indicarea numelui judecătorului sau grefierului, ori
alte date incomplete, sau acceptându-se asistarea petiţionarului pârât de avocat ales mai înaintea
prezentării contractului de asistenţă juridică, nu constituie acţiuni ori inacţiuni specifice realizării
laturii obiective din conţinutul infracţiunii de conflict de interese reclamate95.
Întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni în modalitatea participării la lua-
rea unei decizii, funcţionarul public, care participă, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, la luarea
deciziei de emitere a avizului sau a autorizaţiei privind securitatea la incendiu, pe baza documen-
taţiei întocmite de funcţionarul public în schimbul unor sume de bani96. De asemenea, nu orice
participare la luarea unei decizii întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii, cum corect a sta-
bilit și Înalta Curte de Casației și Justiție97 într-o cauză de speță în sensul că, fapta primarului unei
localități de a aprobare în consiliu local activităţile şi sumele de bani pentru care s-a făcut aprovi-
zionarea cu produse alimentare de la o societate comercială, dacă au adus o atingere minimă valo-
rilor ocrotite de lege şi prin împrejurările în care au fost comise, sunt lipsite în mod vădit de im-
portanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiunii, dispunându-se scoaterea acestu-
ia de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Comitere infracțiunea de conflict de interese, inculpatul98 care, în calitatea sa de preşedinte
al Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Proprietarilor de Păduri Albeştii de Muscel, a iniţiat pro-
iectul de hotărâre privind concesiunea şi a încheiat (în calitate de reprezentant al primăriei) con-
tractul de concesiune din 15 august 2007 cu Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Proprietarilor
de Păduri Albeştii de Muscel (reprezentată tot de acesta în calitate de preşedinte), participând ast-
fel la luarea unei decizii, încheind un act privind transmiterea dreptului de exploatare către asocia-
ţie pentru o suprafaţă de 847,54 ha teren izlaz şi gol alpin, prin care s-a realizat un folos material
pentru asociaţia al cărei membru fondator este, precum şi pentru sine, constând în dreptul de ex-
ploatare asupra acestor suprafeţe, obţinerea plăţilor de la APIA în baza folosinţei asupra terenului
dobândit prin contractul de concesiune, din care o parte i-au revenit personal sub formă de prime
anuale.
Incriminarea faptei presupune nu numai simpla interzicere a intereselor de natură privată
ale funcţionarului public, ci şi formarea corectitudinii deciziilor administrative, pentru ca un con-
flict de interese nesoluţionat să nu conducă la un abuz în serviciu.
Între infracțiunea de abuz în serviciu şi conflict de interese - nu există suprapunere, abuzul
în serviciu fiind încriminat de legea specială ca fapta membrilor comisiei de a împiedica în orice
94
Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 939/2012, accesibilă pe www.scj.ro
95
Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2103/2010, accesibilă pe www.scj.ro
96
Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 249 din 26 ianuarie 2011, accesibilă pe www.scj.ro
97
Î.C.C.J, secția penală, decizia nr. 107/2013, accesibilă pe www.scj.ro
98
34
mod reconstituirea dreptului de proprietate sau eliberarea titlului de proprietate către persoanele
îndreptăţite, pe când conflictul de interese presupune îndeplinirea unui act ori participarea la lua-
rea unei decizii de către o persoană ce are un interes, direct sau indirect, persoană care are calitatea
de funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu; or, în speţă, s-a stabilit în mod cert
iar inculpaţii nu au negat că inculpatul L.N., în calitate de viceprimar al unei comune, la data de
14 mai 2008, a participat la şedinţa Comisiei Locale de fond funciar al comunei, deşi avea în cau-
ză un interes personal, fiind deţinătorul suprafeţei de teren situat pe amplasamentul în cauză şi că,
în această calitate, a semnat adresa nr. 869 din 22 august 2008 prin care Comisia Locală îi aducea
la cunoştinţă numitului J.T. că nu există la dispoziţie terenuri agricole; de asemenea, inculpata
T.D., în calitate de secretar al Comisiei Locale de fond funciar al comunei, a participat la şedinţa
comisiei din data de 14 mai 2008, în calitate de membru al comisiei, deşi avea în cauză un interes
personal, soţul său, fiind deţinătorul unei suprafeţe de ha teren situat pe amplasamentul în cauză.
Aşadar, pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție99 a constatat că, pe de o
parte, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, că aceasta exis-
tă independent de infracţiunea de abuz în serviciu - latura obiectivă şi cea subiectivă fiind diferite.
Nu are importanţă dacă folosul material este realizat direct sau indirect, atât pentru funcţi-
onarul public, cât şi pentru celelalte persoane enumerate în conţinutul legal, ci trebuie să fie reali-
zat deoarece în alte condiții nu suntem în prezența obținerii folosului material cerut de norma in-
criminatoare. Bunăoară, jurisprudența100 a statuat pe bună dreptate că, dividendele obţinute de in-
culpaţi de la o societate comercială reprezintă venituri în urma realizării lucrărilor de urbanism şi
cadastru, iar nu foloase materiale în urma avizării şi recepţionării unor lucrări tehnice. Inculpata -
în calitate sa de asociat a cunoscut atât colaborarea dintre SC R.E. SRL şi SC G. SRL cât şi în ce
a constat implicarea soţului său (inculpatul S.G.), concluzia care se impune este că aceasta a acţi-
onat cu intenţie directă în vederea realizării scopului urmărit, constând în obţinerea unor foloase
necuvenite, ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu, deşi avea, cu certitudine, reprezentarea
că se afla în situaţia unui conflict de interese.
Potrivit dispoziţiilor art. 301 alin. 2 C. pen. această infracţiune nu se poate reţine în cazul
emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
b) Urmarea imediată constă în obţinerea unui folos material de funcţionarul public sau de
celelalte persoane enumerate în conţinutul legal şi prin aceasta se creează şi o stare de pericol pen-
tru bunul mers al activităţii unor instituţii publice, autorităţi publice sau persoane juridice de inte-
res public, pentru prestigiul acestor persoane juridice. Pericolul social se exprimă, de asemenea, în
starea de nelinişte şi insecuritate socială pe care fapta o creează prin caracterul său de violenţă, de
fraudă sau de indisciplină socială. Pericolul creat prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală
este un pericol social, caracter decurgând din natura valorilor vătămate sau periclitate. Astfel că,
Înalta Curte de Casație și Justiție101 a apreciat că, fapta inculpatului care, în calitate de primar, a
emis o dispoziţie prin care o numeşte din nou pe fiica sa cu exercitarea activităţii de control finan-
ciar preventiv încasând în această perioadă suma de 3947 lei, întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii de conflict de interese, În justificarea opiniei, Curtea a reamintit că această analiză
se face prin raportare la criterii clar stabilite de legea penală şi anume atingerea minimă adusă
uneia din valorile apărate de lege precum şi conţinutul ei concret care trebuie să fie lipsit în mod
vădit de importanţă.
c) Trebuie să existe o legătură de cauzalitate între elementul material al laturii obiective și
urmarea socialmente periculoasă.
Doctrina102 apreciază că forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Făptuitorul
99
100
101
102
35
are reprezentarea că prin îndeplinirea actului ori prin participarea la luarea unei decizii prin care s-
a realizat un folos material direct sau indirect pentru sine sau pentru celelalte persoane enumerate
în textul legii se creează o stare de pericol pentru unitatea la care îşi îndeplineşte obligaţiile de
serviciu, prevede, urmăreşte sau acceptă producerea rezultatului.
Jurisprudența consideră că infracțiunea se comite cu intenție directă, calificată prin scop
acela de a beneficia de servicii sau foloase de orice natură, pentru existenţa infracţiunii nefiind
necesar ca acestea să fie obţinute, fiind suficient ca activitatea să fie săvârşită în acest scop, în spe-
ţă, un astfel de folos a existat şi a constat în deţinerea unor porţiuni din terenul asupra căruia tre-
buia pus în posesie partea vătămată103. Corelând scopul urmărit prin incriminarea conflictului de
interese cu modalitatea şi împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie apreciază că aceasta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel
cum a reţinut instanţa de fond, în sensul că, inculpatul - primar al unei comune -, deşi ştia că fiul
său este asociat şi administrator unic al unei societăţii comerciale, a încheiat un contract de servi-
cii, fiind conştient că prin activitatea sa ilicită înlesneşte obţinerea unui folos material în benefi-
ciul fiului său. Procedând astfel, pe lângă faptul că fiul său a obţinut un folos material - fiind aso-
ciat şi administrator unic -, inculpatul a exclus posibilitatea participării altor societăţi comerciale
care puteau oferi preţuri mai mici pentru executarea confecţiilor metalice.

Infracţiunea de conflict de interese, este susceptibilă de acte de pregătire şi tentativă, dar
legea sancţionează numai forma consumată. Consumarea are loc când acţiunea a fost dusă până la
capăt şi s-a produs rezultatul prevăzut de lege.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă două modalităţi normative şi anume: îndeplini-
rea unui act ori participarea la luarea unei decizii de către funcţionarul public în exerciţiul atribuţi-
ilor de serviciu.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării drep-
tului de a ocupa o funcţie publică.
Violarea secretului corespondenței
Art. 302 Violarea secretului corespondenței
(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept, a unei corespondențe adresa-
te altuia, precum și divulgarea fără drept a conținutului unei asemenea corespondențe, chiar
atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greșeală, se pedepsesc cu în-
chisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau
prin orice mijloc electronic de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost săvârșite de un funcționar public care
are obligația legală de a respecta secretul profesional și confidențialitatea informațiilor la care
are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public,
fără drept, a conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făp-
tuitorul a luat cunoștință de aceasta din greșeală sau din întâmplare, se pedepsește cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(5) Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:
a. dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea să-
vârșirii unei infracțiuni;
Sinescu, op.cit., p. 606.

103
36
b. dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a
căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(6) Deținerea sau confecționarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregis-
trare a comunicațiilor se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(7) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea preala-
bilă a persoanei vătămate.
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la libertatea persoa-
nei de a comunica cu alte persoane prin mijloace de comunicare la distanţă, fără imixtiunea alto-
ra104.
b) Deşi valoarea socială ocrotită de lege se referă la un drept personal - inviolabilitatea co-
respondenţei - în cazul acestor infracţiuni avem obiect material chiar corespondenţa violată, sus-
trasă, deschisă sau reţinută.
a) Subiect activ poate fi orice persoană fizică ce îndeplineşte cerinţele răspunderii penale. În
varianta agravată, subiectul activ devine calificat – funcționarul public, care are obligația legală de
a respecta secretul profesional și confidențialitatea informațiilor la care are acces.
b) Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică căreia i s-a violat corespondența sau i-a
fost interceptată ilegal convorbirea.
a) Elementul material se realizează prin acţiuni alternative.
În varianta tip, elementul material se poate realiza prin acţiunea de deschidere fără drept a
unei corespondenţe adresate altuia. Din textul de lege nu rezultă că făptuitorul trebuie să ia efec-
tiv cunoştinţă de conţinutul corespondenţei. Nu va constitui infracţiune deschiderea coresponden-
ţei de către persoana îndreptăţită de lege (ex. - părinţii, tutorele, organele judiciare, soţii etc.).
În al doilea rând, elementul material al acestei infracţiuni se poate realiza prin acţiunea de
sustragere, distrugere sau reţinerea unei corespondenţe. În cazul în care corespondenţa sustrasă
conţine bani sau alte valori, va exista un concurs de infracţiuni, de violare a secretului corespon-
denţei şi furt.
În al treilea rând, elementul material al acestei infracţiuni se poate realiza prin divulgarea
fără drept a conținutului unei asemenea corespondențe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă
deschisă ori a fost deschisă din greșeală.
În prima variantă asimilată, elementul material constă acțiuni alternative de divulgare, difu-
zare, prezentare sau transmitere, către o altă persoană sau către public, a conținutului unei con-
vorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoștință de aceasta
din greșeală sau din întâmplare. Cu alte cuvinte, este fără relevanţă faptul că făptuitorul a luat
cunoştinţă de conţinutul corespondenţei, convorbirii sau comunicării din greşeală sau întâmplare,
sau plicul nu era închis. În cea de a doua variantă asimilată, elementul material constă în deținerea
sau confecționarea, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicațiilor.
Într-o primă variantă agravată, elementul material al laturii obiective se realizează prin in-
terceptarea unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc
electronic de comunicații. Nu are importanţă caracterul convorbirii sau a comunicării şi nici dacă
104
S. Murgu, N. M. Stoicu, Cadrul juridic de protecţie a drepturilor omului în dreptul intern şi internaţional,
Edit. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2009, p. 86.
37
făptuitorul a reuşit să afle în întregime conţinutul acesteia.
Cerințele esențiale se referă la faptul că, acțiunile alternative care constituie element materi-
al al laturii obiective trebuie să se realizeze fără drept și să fie adresate unei alte persoane sau
publicului.
b) Urmarea imediată constă în însăși sustragerea sau distrugerea corespondenței, precum și
crearea stării de pericol prin divulgarea corespondenței de către cel care avea obligația confidenți-
alității acesteia.
c) Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
Sub aspectul vinovăţiei, această infracţiune poate fi comisă numai cu intenţie directă sau in-
directă. Săvârşirea din culpă a acestei fapte nu constituie infracţiune.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii urmării imediate cerute de norma de
incriminare. Actele preparatorii sunt incriminate potrivit art. 302 alin. 6 C. pen., iar tentativa deși
posibilă nu se pedepseşte.
Modalităţile normative sunt prevăzute în conţinutul legal al infracţiunii, iar în raport de
aceste modalităţi normative pot exista modalităţi faptice variate.
În varianta tip și cele două variante asimilate, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de
3 luni la un an sau amenda, într-o primă variantă agravată, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la
3 ani amenda, iar pentru cea de a doua agravată pedeapsa este închisoare de la 1 la 5 ani și interzi-
cerea unor drepturi.
În noua reglementare legiuitorul a introdus o cauză de neimputabilitate, când făptuitorul
surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni, sau da-
că surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divul-
gare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
Tragerea la răspundere penală a făptuitorului pentru faptele săvârșite în varianta tip, este
condiţionată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar retragerea plângerii sau împăcarea
părţilor, înlătură răspunderea penală. Cu excepția modalității de comitere din varianta prevăzută
de alin. 1 al art. 302 C. pen, acțiunea penală se exercită din oficiu.
Divulgarea informațiilor secrete de stat105
Art. 303 Divulgarea informațiilor secrete de stat
(1) Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de stat, de către cel care le cunoaște datorită
atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre
cele prevăzute în art. 176, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) Deținerea, fără drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce conține informații
secrete de stat, dacă poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art.
176, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Persoana care deține un document ce conține informații secrete de stat, care poate afecta ac-
tivitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176, nu se pedepsește dacă predă de
îndată documentul la organul sau instituția emitentă.
105
Potrivit Expunerii de motive, divulgarea informaţiilor secrete de stat, deşi are unele elemente comune cu
divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională (obiectul material, subiectul activ nemijlocit) se deose-
beşte de aceasta din urmă pentru că prin comiterea acţiunii incriminate se afectează interesele sau activitatea unei
persoane juridice de drept public, ceea ce justifică incriminarea în grupul infracţiunilor de serviciu.
38
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile de serviciu, care implică respectarea cu
stricteţe a informațiilor secrete de stat şi a documentelor cu acest caracter.
b) Obiectul material este constituit din documentul secret care a fost divulgat ori deţinut în
vederea divulgării.
Potrivit art. 178 alin. 1 C. pen., informațiile secrete de stat sunt sunt informaţiile clasificate
astfel, potrivit legii.
a) Subiectul activ trebuie să aibă calitatea de funcţionar public funcționar asimilat funcționa-
rului public, chiar dacă legea nu prevede acest lucru în mod expres, calitatea subiectului activ re-
iese din expresia de către cel care cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu. În cazul în care sub-
iectul activ nu are calitatea de funcţionar, avem o variantă atenuată.
Participaţia este posibilă sub toate formele cu precizarea că în cazul infracţiunii tip şi pri-
mele variante pentru coautorat este necesară calitatea specială.
b) Subiect pasiv este una dintre persoanele juridice, dintre cele prevăzute de art. 176 C. pen.
- autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploa-
tează bunurile proprietate publică.
a) În varianta tip, elementul material se realizează prin două acţiuni alternative:
- divulgarea unor documente sau date ce constituie secret de stat ori a altor documente sau
date ce nu trebuie să ajungă la cunoştinţa publicului.
- deţinerea unui document ce constituie secret de stat sau a altor documente în vederea di-
vulgării.
A divulga înseamnă a aduce la cunoştinţa unor persoane care nu au dreptul să cunoască do-
cumente sau date secrete106. Nu are relevanţă modul de divulgare (scris, oral etc.) şi nici dacă do-
cumentele sau datele au fost divulgate integral sau parţial. Dacă divulgarea s-a făcut faţă de o pu-
tere, organizaţie străină sau agenţi ai acestora, fapta va constitui infracţiunea de trădare prin
transmitere de secrete. Divulgarea se poate comite şi prin inacţiune, când în mod intenţionat făptu-
itorul lasă documentul la vederea altor persoane.
A deţine un document însemnă ca documentul să fie în posesia făptuitorului. Dacă docu-
mentul este secret de stat nu există nici o altă cerinţă însă în cazul în care este un alt document,
este necesar ca deţinerea să fie efectuată în vederea divulgării.
În varianta atenuată, elementul material constă în deținerea în afara îndatoririlor de servi-
ciu, a unui document ce conține informații secrete de stat, dacă poate afecta activitatea uneia din-
tre persoanele juridice.
b) Pentru întregirea laturii obiective este necesară îndeplinirea unei cerinţe esenţiale, adică
faptele de divulgare sau deţinere trebuie să fie realizate fără drept și să afecteze sau să poată
afecta interesele vreunei autorităţi publice, instituţie publică sau alte persoane juridice care ad-
ministrează sau exploatează bunurile proprietate publică.
c) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru interesele persoanelor ju-
ridice dintre cele prevăzute de art. 176 C. pen., iar în varianta agravată se produc consecințe deo-
sebit de grave.
d) Între acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material este necesară o legătură de
cauzalitate.
106
O. Loghin ş.a., op. cit., p. 62.
39
B. Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Aceasta în-
seamnă că făptuitorul cunoaşte că documentele sau datele pe care le divulgă sunt secrete de stat,
iar documentele sau datele nu trebuie să ajungă la cunoştinţa publică şi totuşi săvârşeşte fapta.
Săvârşirea din culpă a faptelor prevăzute în art. 305 C. pen. poate constitui infracţiunea de negli-
jenţă în păstrare secretului de stat.
Infracţiunea analizată mai sus poate îmbrăca forma tentativei dar nu se sancţionează.
Consumarea are loc în funcţie de modalităţile de săvârşire. În cazul divulgării consumarea
are loc în momentul în care persoana neautorizată să ia cunoştinţă de documentele sau datele res-
pective, a luat efectiv la cunoştinţă. În cazul deţinerii consumarea are loc în momentul intrări în
posesie, în afara îndatoririlor de serviciu. În varianta deţinerii infracţiunea capătă caracter de in-
fracţiune continuă.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă trei modalităţi normative:
- divulgarea secretului de stat;
- deţinerea de documente secrete de stat în afara îndatoririlor de serviciu;
- deţinerea de alte documente în vederea divulgării.
Pentru fapta comisă în condiţiile aliniatului 1, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea
de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar pentru faptele prevăzute în aliniatul 2
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda. În varianta agravată, limitele speciale se majorează cu
jumătate.
5. Cauza de nepedepsire
În condiţiile prevăzute în art. 303 alin. 1 C. pen., avem o cauză de nepedepsire pentru per-
soana care deține un document ce conține informații secrete de stat, predă de îndată documentul
la organul sau instituția emitentă.
Divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice107
Art. 304 Divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice
(1) Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publi-
cității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afec-
tate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(2) Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publi-
cității, de către cel care ia cunoștință de acestea, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un
an sau cu amendă.
(3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) și alin. (2), s-a săvârșit o infracțiune împotriva
investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de
protecție a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenție o
infracțiune contra vieții, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
107
Potrivit Expunerii de motive, divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice constituie o incri-
minare nouă numai sub aspectul caracterului autonom al reglementării întrucât în privinţa conţinutului aceasta reu-
neşte în linii mari fostele reglementări prevăzute în art. 298 (divulgarea secretului economic) şi art. 20 din Legea nr.
682/2002 privind protecţia martorilor.
40
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile de serviciu referitoare la protecția in-
formațiilor clasificate și a celorlalte informații considerate nepublice împotriva oricăror forme de
divulgare, de natură a produce pagube unei persoane fizice sau 108juridice sau a compromite iden-
titatea acestora.
b) Obiect material, de regulă, nu există. În situaţia în care datele sau informaţiile sunt incor-
porate în documente sau înscrisuri, aceste documente sau înscrisuri vor constitui obiectul material
al infracţiunii.
a) Subiect activ nemijlocit este calificat, funcţionarul public sau salariatul care lucrează cu
astfel de date sau informaţii sau care exercitându-şi atribuţiile de serviciu iau cunoştinţă de astfel
de date sau informaţii. În această variantă, pentru existenţa coautoratului, toţi participanţii trebuie
să aibă calitatea de funcţionari iar pentru instigare şi complicitate nu este necesară calitatea de
funcţionar.
În varianta alineatului 2, subiectul activ nu este circumstanțiat, putând fi orice persoană care
a ajuns, prin orice modalitate, în posesia informațiilor secrete de serviciu sau care nu sunt destina-
te publicității.
b) Subiect pasiv principal este orice persoană fizică sau juridică a cărei interese au fost pre-
judiciate prin săvârşirea faptei, iar în varianta calificată subiect pasiv este calificat investigatorului
sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecție a martorilor.
Potrivit art. 148 alin. 4 C. proc. pen.109, investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi
în cadrul poliţiei judiciare, în cazul investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale şi infrac-
ţiunilor de terorism. Pot fi folosiţi ca investigatori sub acoperire şi lucrători operativi din cadrul
organelor de stat care desfăşoară, potrivit legii, activităţi de informaţii în vederea asigurării securi-
tăţii naţionale. Activităţile pentru care investigatorul sub acoperire este autorizat nu constituie
contravenţii sau infracţiuni.
Martorul, este persoana care având cunoştinţă despre anumite fapte sau împrejurări de natu-
ră a ajuta la stabilirea adevărului, este chemat pentru a fi ascultat.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de divulgare a unor in-
formații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității. A divulga înseamnă a da în vi-
leag, a comunica altora, a destăinui secretul. Darea în vileag, se poate realiza pe cale scrisă, orală,
prin prezentarea unor înscrisuri, obiecte ori documente din care să rezulte datele sau informaţiile
nedestinate publicităţii.
Elementul material se poate realiza şi printr-o inacţiune, în sensul că subiectul activ creează
condiţii favorabile unei alte persoane ca să ia cunoştinţă de date sau informaţii care nu sunt desti-
nate publicităţii (de exemplu: lasă documente la vedere).
Pentru întregirea elementului material este necesar ca acţiunea sau inacţiunea făptuitorului
să fie de natură să afecteze interesele sau activitatea unei persoane fizice sau juridice.
108
S. Bogdan (coord.), D. A. Șerban, G. Zlati, op.cit., p. 483.
109
Legea nr. 135 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală, publicată în M. Of. nr. 486 din 15 iulie
2010, modificată prin Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul
de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual pena-
le, publicată în M. Of. nr. 515 din 14 august 2013, și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 3 din 5 februarie
2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură
penală şi pentru implementarea altor acte normative, publicată în M. Of. nr. 98 din 7 februarie 2014
41
Fapta inculpatului care, în calitate de agent şef de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie
al Judeţului Buzău - Biroul Arme, Explozibili şi Substanţe Periculoase, în îndeplinirea atribuţiilor
de serviciu, luând cunoştinţă de iminenta efectuare a unei percheziţii domiciliare la locuinţa mar-
torei D L, cercetată în dosarul nr.xxxx/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău pentru
infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. 3 din Legea nr. 126/1995 republicată, a înştiinţat-o telefonic
pe aceasta, arătându-i să ia măsuri pentru îndepărtarea dintr-un punct de lucru al societăţii a artico-
lelor pirotehnice pentru depistarea cărora Judecătoria Buzău emisese autorizaţia de percheziţie
nr.xxx/27.12.2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de divulgare a informaţiilor
secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută şi pedepsită de art. 304 alin 2 C. pen. în condiţiile în
care inculpatul a urmărit, prin fapta sa, obţinerea pentru altul de foloase necuvenite (evitarea con-
fiscării mărfurilor martorei deţinute cu încălcarea dispoziţiilor legale)110.
b) Urmarea imediată constă în lezarea intereselor persoanei fizice sau juridice sau a activită-
ţii acesteia, sau în varianta agravată s-a săvârșit o infracțiune împotriva investigatorului sub aco-
perire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecție a martorilor sau
dacă s-a comis cu intenție o infracțiune contra vieții.
c) Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea fap-
tei.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Făptuitorul cunoaşte că datele sau in-
formaţiile nu sunt destinate publicităţii, că divulgarea acestora este de natură să producă pagube,
urmăreşte sau acceptă producerea rezultatului.
Actele de pregătire și tentativa deși posibile dar nu se sancţionează. Consumarea are loc în
momentul în care datele sau informaţiile care nu sunt destinate publicităţii au ajuns la cunoştinţa
unor persoane care nu trebuiau să le cunoască.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă două modalităţi normative diferenţiate de calitatea
subiectului activ. În prima modalitate prevăzută de art. 304 alin. 1 C. pen., subiect activ nu poate
fi decât o persoană care are calitatea de funcţionar, care ia la cunoştinţă de date sau informaţii care
nu sunt destinate publicităţii datorită atribuţiilor de serviciu, iar în modalitatea atenuată, subiect
activ poate fi orice persoană, indiferent de modul în care a ajuns să cunoască datele sau informaţii-
le care nu sunt destinate publicităţii. De asemenea, infracțiunea are și două modalități agravate,
prevăzute de art. 304 alin. 3 C. pen. și art. 309 C. pen.
În varianta tip pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda,
în varianta atenuată pedeapsa este închisoarea de la o lună la un an amenda, pentru prima variantă
agravată pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenție o infracțiune con-
tra vieții, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani, iar pentru cea de a doua agravată, limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
Neglijența în păstrarea informațiilor
Art. 305 Neglijența în păstrarea informațiilor
(1) Neglijența care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui do-
cument ce conține informații secrete de stat, precum și neglijența care a prilejuit altei persoane
aflarea unei asemenea informații se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
110
Tribunalul Buzău, secţia penală, hotărârea nr. 3 din 3 noiembrie 2014, accesibilă pe www.portal.just.ro
42
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele prevăzute în art. 303 alin. (1) și art. 304, dacă au
fost săvârșite din culpă.
activităţii de serviciu şi păstrarea în deplină siguranţă a documentelor ce conţin secret de stat, de
către funcţionarii de stat.
b) Obiect material există numai în situaţia în care fapta are ca urmare distrugerea, altera-
rea, sustragerea sau pierderea documentului care constituie secret de stat.
a) Subiectul activ nemijlocit este calificat, în sensul că trebuie să aibă calitatea de funcţio-
nar public sau funcţionar. Această calitate se deduce din conţinutul legal, în sensul că accesul la
astfel de documente este permis numai funcţionarilor şi numai ei pot fi neglijenţi în păstrarea do-
cumentelor, iar infracţiunea se regăseşte în grupa infracţiunilor de serviciu.
Fiind o infracţiune omisivă, participaţia nu este posibilă decât, eventual, sub forma partici-
paţiei improprii.
b) Subiect pasiv poate fi orice autoritate din cele prevăzute în art. 176 C. p. sau persoanele
juridice lezate ca urmare a comportării neglijente a făptuitorului.
a) Elementul material constă într-o acţiune sau inacţiune care are ca urmare distrugerea, al-
terarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat ori crearea posibilităţii
pentru o altă persoană de a afla un astfel de secret.
Distrugerea unui document, ce constituie secret de stat, constă în nimicirea substanţei din
care este confecţionat documentul. Alterarea unui astfel de document înseamnă deteriorarea, de-
gradarea în întregime sau în parte, în aşa fel încât documentul să nu mai poată fi utilizat. Pierderea
documentului presupune încetarea posibilului contact fizic, a controlului, a pazei documentului,
document care a ieşit din sfera de supraveghere a funcţionarului fără voia sa. Sustragerea docu-
mentului constă în scoaterea documentului din sfera de supraveghere a instituţiilor publice, a auto-
rităţilor publice sau a persoanelor juridice ce desfăşoară o activitate de interes public şi aducerea
documentului în sfera de supraveghere a făptuitorului. A da prilej unei persoane să afle un secret
de stat la care nu avea acces, însemnă a crea posibilitatea unei persoane neautorizate să cunoască
aceste secrete (ex.: Funcţionarul a lăsat pe birou un document secret de stat, oferind astfel posibili-
tatea unei persoane străine ce se afla în acel loc, să citească acel document).
Prin neglijenţă în păstrarea secretului de stat se înţelege nu numai lipsa de grijă ci şi nepă-
sarea, nepriceperea, nesocotinţa funcţionarului public sau a funcţionarului care are în păstrare
acest secret de stat.
În varianta asimilată, elementul material al laturii obiective constă în divulgarea unei infor-
mații secrete de stat sau a unei informații care nu este destinată publicității, dacă a cauzat o vătă-
mare a intereselor unei persoane juridice din cele prevăzute de art. 176 C. pen. sau intereselor ori
activității unei alte persoane.
Cerinţa esenţială a acestei infracţiuni este ca fapta să fie de natură să aducă atingere intere-
selor statului, adică documentele să prezinte o anumită importanţă, iar distrugerea, alterarea, pier-
derea sau sustragerea documentelor ori aflarea de către o altă persoană a acestor secrete, să cauze-
ze o stare de pericol.
b) Urmarea imediată constă fie în distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui do-
43
cument ce conţine secret de stat, fie că s-a creat posibilitatea pentru o altă persoană să afle un ast-
fel de secret.
c) Între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe raport de
cauzalitate.
Forma de vinovăţie este culpa sub ambele modalităţi, făptuitorul trebuia şi putea să preva-
dă rezultatul prevăzut de lege.
Infracţiunea se consumă în momentul producerii urmărilor prevăzute de lege. Fiind o in-

fracţiunea săvârşită din culpă, tentativa nu este posibilă.
O primă modalitate normativă constă în neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alte-
rarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, iar a doua modalitate
normativă este neglijenţa care a dat prilej altei persoane să afle un asemenea secret. A doua moda-
litate normativă constă în divulgarea unei informații secrete de stat sau a unei informații care nu
este destinată publicității, dacă a cauzat o vătămare a intereselor unei persoane juridice din cele
prevăzute de art. 176 C. pen. sau intereselor ori activității unei alte persoane.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amenda.
Obținerea ilegală de fonduri
Art. 306 Obținerea ilegală de fonduri
(1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primi-
rea aprobărilor sau garanțiilor necesare acordării finanțărilor obținute sau garantate din fonduri
publice, dacă are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepsește cu închisoarea
de la 2 la 7 ani.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale privitoare la condițiile de accesa-
re a fondurilor europene, evident relații cu caracter patrimonial care implică încrederea şi buna
credinţă a celor care intră în astfel de relaţii, motiv pentru care alături de alți autori111 sunt de păre-
re că această infracțiune și-ar fi avut locul în grupa infracțiunilor contra patrimoniului.
b) Obiectul material îl constituie banii obținuți din accesarea ilegală a fondurilor europene.
a) Subiect activ poate fi orice persoană ce îndeplineşte condiţiile de responsabilitate penală.
b) Subiect pasiv este persoana juridică a cărui patrimoniu a fost păgubită prin acordarea fi-
nanțării cu fonduri europene.
111
P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op.cit, p. 95.
44
a) Elementul material constă într-o acţiune frauduloasă de folosire sau prezentare de docu-
mente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanțiilor nece-
sare acordării finanțărilor obținute sau garantate din fonduri publice.
Aceste acţiuni de natură a prezenta o realitate falsificată trebuie să fie apte să producă rezul-
tatul urmărit de făptuitor. Aptitudinea mijlocului de inducere în eroare depinde nu numai de îm-
prejurările concrete în care este folosit, ci şi de persoana victimei, de gradul ei de cultură, de starea
psihică în care se găsea în momentul săvârşirii faptei.
Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind con-
cursul de infracțiuni.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei situaţii păgubitoare pentru patrimoniul subiectu-
lui pasiv. În varianta agravată, urmarea imediată constă în producerea unor consecințe deosebit de
grave.
Dacă finanțarea nu s-a obținut vom fi în prezența unei tentative la infracțiunea de obținere
ilegală de fonduri.
c) Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acţiunea de folosire și sau prezentare a do-
cumentelor false şi paguba produsă.
Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă.
Tentativa este posibilă şi se pedepseşte.

Consumarea are loc în momentul în care s-a produs situaţia păgubitoare, iar pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani, iar în varianta agravată limitele speciale ale pedepsei se majorează cu
jumătate.
Deturnarea de fonduri112
Art. 307 Deturnarea de fonduri
(1) Schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități
publice sau instituții publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepsește cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a
destinației fondurilor provenite din finanțările obținute sau garantate din fonduri publice.
112
În contextul dezvoltării viitoare a dreptului penal european şi noii legislaţii penale române, având la bază
ideea creării spaţiului judiciar european, a fost studiul comparativ al sistemelor naţionale de drept de către un grup de
experţi ai statelor membre, în scopul asigurării apărării intereselor financiare ale Uniunii Europene. Analiza infracţiu-
nii de deturnare a fondurilor obţinute din bugetul naţional sau din cel general al Uniunii Europene continuă să fie un
subiect de interes şi încă neepuizat mai ales că, noua incriminare a infracţiunii în Codul penal a fost transferată din
grupa infracţiunilor la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice, în grupa infracţiunilor de serviciu, şi men-
ţinută în legea specială infracțiunea de detunare de fonduri obţinută din bugetul general european, din bugetele admi-
nistrate la acest nivel sau în numele Uniunii Europene.
45
La nivel european, necesitatea incriminării deturnării de fonduri a fost specificată cu mai

multe ocazii, printre cele mai reprezentative amintim iniţiativa unui grup de experţi din cadrul
Comisiei Europene din perioada 1995-1996, având ca scop elaborarea unui număr de principii di-
rectoare privind protecţia în dreptul penal al intereselor financiare ale Uniunii Europene, în cadrul
spaţiului juridic European, intitulat sugestiv Corpus Juris portant des dispositions pénales sur la
protection des intérêts financières européens. (For more details, please
http://ec.europa.eu/anti_fraud/documents/fwk-green-paper-corpus/corpus_juris_ro.pdf).
Autorităţile politice din statele membre au fost conştiente că integrarea europeană implica
noi provocări pentru sistemul penal şi necesita reforma acestuia, fapt care a dus la un nou Pilon III
– denumit Cooperarea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne (J.A.I.). - şi la solicitarea în Tra-
tatul de la Amsterdam113 a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Tot în această perioadă a
fost adoptat al doilea Protocol al Convenţiei privind protecţia intereselor financiare ale Comunită-
ţii Europene114, din necesitatea statelor membre de a-şi accelera cooperarea judiciară penală inter-
statală.
În Rezoluţiile sale din 12 iunie şi 22 octombrie 1997, Parlamentul European a solicitat
Comisiei întocmirea unui studiu privind fezabilitatea proiectului Corpus Juris, astfel că Unitatea
de Coordonare a Luptei împotriva Fraudei (UCLAF)115 din cadrul Comisiei Europene a finanţat
acest studiu privind consecinţele Corpus Juri, studiu care a analizat posibilul impact al Corpus
Juris asupra situaţiei actuale a legislaţiei naţionale, din punctul de vedere a necesităţii de punere în
aplicare şi condiţiile necesare pentru fezabilitatea recomandărilor acestuia, ocazie cu care a fost şi
amendat textul oficial al Corpus Juris.
Mai apoi, Tratatul de la Amsterdam deschide posibilitatea acordării graduale al locului pe
care îl merită dreptului penal general şi procedurii penale naţionale în procesul de integrare euro-
peană. Studiul asupra consecinţelor proiectului Corpus Juris116 prezintă moduri de concepere a
acestui obiectiv, făcând posibilă realizarea sa într-o manieră evolutivă, dar cu respectarea statului
de drept şi având ca scop protecţia eficientă a finanţelor europene, a monedei Euro şi a intereselor
transnaţionale privind integrarea europeană.
Obiectivele Tratatului de la Amsterdam sunt reiterate şi prin art. 69 D al Tratatului de la
Lisabona, care se referă printre altele la începerea de cercetări penale şi propunerea de începere a
urmăririi penale efectuate de autorităţile naţionale competente, în special cele referitoare la infrac-
ţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.
Este bine cunoscut că, Uniunea Europeană dispune de propriul buget compus din taxe va-
male, TVA şi o parte din produsul intern brut al ţărilor membre, iar interesele financiare europene
113
Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997 (intrat în vigoare la 1 mai 1999 şi publicat în „Journal
official des Communautés Européennes” C 19 din 23 ianuarie 1999, p. 1.); este în realitate varianta simplificată a tra-
tatelor anterioare, care înfiinţaseră cele trei Comunităţi Europene, tratate cărora le-au fost aduse amendamente, pentru
a fi adaptate la realităţile prezentului. Precizăm că, ultima modificare a tratatelor anterioare a intervenit prin Tratatul
de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007, care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul de insti-
tuire a Comunităţii Europene, publicat în „Journal officiel des Communautés Européennes” C 306 din 17 decembrie
2007. De la 1 decembrie 2009, data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Tratatul de instituire a Comunităţii
Europene este redenumit în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, iar articolele, secţiunile, capitolele, titlu-
rile şi părţile din Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sunt renume-
rotate, potrivit art. 2 alin. 1, art. 5 şi anexa Tratatului de la Lisabona.
114
Actul Consiliului Uniunii Europene din 19 iunie 1997.
115
Redenumită OLAF (Oficiul de luptă anti-fraudă) prin Decizia Comisiei, Reglementarea 1073/99 şi 1074/99
şi Acordul Inter-instituţional, OJ L 136 din 31.05.1999.
116
Ulterior, Corpus Juris este redenumit Proiectul Florenţa 2000, care în art. 6 (fostul art. 4) defineşte deturnarea
de fonduri ca fapta funcţionarului autorizat în mod corespunzător să dispună de fondurile comunitare săvârşeşte o
infracţiune dacă îşi însuşeşte fondurile sau le dă o altă destinaţie decât cea stabilită, fie hotărând să le acorde sub
forma unei subvenţii, burse sau scutiri în favoarea unei persoane care în mod clar nu are dreptul la o astfel de
decizie, fie intervenind direct sau indirect în acordarea burselor sau a scutirilor de îndatoriri în legătură cu orice
afacere sau operaţiune în care acesta are un interes personal.
46
sunt protejate nu doar prin pârghiile OLAF, ci şi printr-o paletă întreagă de reglementări antifrau-
dă.
La nivel naţional, infracţiunea a fost incriminată prin Legea nr. 161/2003117 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei a fost introdus, între altele, în Legea nr.
78/2000118 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, textul art. 182 refe-
ritor la deturnarea de fonduri din bugetul Uniunii Europene. Această infracţiune constituie o vari-
antă specială a infracţiunii de deturnare de fonduri prevăzută în fostul Cod penal, în art. 3021
diferenţiindu-se de aceasta în ceea ce priveşte provenienţa fondurilor ori foloaselor legal obţinute
din bugetele sau care aduc atingere bugetului Uniunii Europene. In contextul legislativ actual, de-
turnarea de fonduri a fost incriminată ca variantă generală în cuprinsul art. 307 Cod penal119, ur-
mând ca varianta specială să fie menținută în cuprinsul art. 182, însă cu modificările și completări-
le la care ne vom referi în cele ce urmează.
a) Obiectul juridic principal al infracţiunii îl constituie ansamblul relaţiilor sociale referi-
toare la normala desfăşurare a activităţii unităţilor publice sau de interes public în ceea ce priveşte
disciplina financiară împotriva oricăror fapte de natură a leza economia naţională şi europeană
implicit, iar obiectul juridic secundar constă în ansamblul relaţiilor sociale referitoare la apărarea
patrimoniului entităţilor juridice prejudiciate prin deturnarea fondurilor. Mai precis, relaţiile socia-
le protejate prin incriminarea infracțiunii prevăzută de art. 182 din Legea nr. 78/2000 sunt cele re-
feritoare la disciplina financiară impusă de Comisia Europeană în ceea ce priveşte utilizarea asis-
tentei financiare nerambursabile acordate României, conform prevederilor de finanţare şi acorduri-
lor încheiate cu Guvernul României.
b) Obiectul material al infracţiunii de deturnare de fonduri costă în elementul corporal
asupra căruia se răsfrânge activitatea infracţională, mai precis orice resursă materială a cărei desti-
naţie a fost schimbată, de exemplu fonduri băneşti, alocaţii bugetare, alte finanţări obţinute sau
garantate din fonduri publice naţionale sau europene, chiar și orice folos legal obținut dar care are
ca și consecință diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Uniunii Europene sau din
bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Legat de obiectul material al laturii obiective
trebuie făcute câteva precizări în ceea ce privește apartenența fondurilor, resurselor materiale și a
foloaselor legal obținute, și care urmează a fi deturnate. În primul rând, fondurile bănești sau
nebănești, resursele material sau folosul legal obținut, trebuie să fie din categoria celor alocate au-
torităților sau instituțiilor publice, din cele la care se referă art. 176 Cod penal, provenite din din
finanțările obținute sau garantate din fonduri publice sau obţinute din bugetul general al Uniunii
Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, deoarece în caz contrar acestei
apartenențe am fi în prezența unei alte infracțiuni, astfel cum a statuat și jurisprudența120. Conside-
răm că, în varianta folosului legal, acesta trebuie să fie unul material deoarece numai unui folos
material îi poate fi schimbată destinația.
117
Publicată în M. Of. Nr. 279 din 21.04.2003, modificată de numai puţin 18 ori, ultimele modificări survenind
prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi
completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, (ambele aplicabile începând cu data de 1
februarie 2014).
118
Publicată în M. Of. nr. 219 din 18.05.2000, modificată de numai puţin 10 ori, ultimele modificări survenind
prin Legea nr. 187/ şi Legea nr. 255/2013
119
Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, publicată în M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009, modificată
și completată, ultima modificare survenind prin Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, având ca dată certă de intrare în vigoare 1 februarie 2014.
120
C.S.J., secția penală, decizia nr. nr. 2572/2002, comentată în Revista Dreptul nr. 2/2004, p. 210-211 apud
P.Dungan, T.Medeanu, V. Pașca, 2013, p. 98
47
a) În ceea ce priveşte subiectul activ, o parte a doctrinei121 apreciază că infracțiunea poate
fi comisă de orice persoană care îndeplinește condițiile răspunderii penale, inclusiv persoana juri-
dică, însă majoritatea autorilor122, apreciază că, deşi din conţinutul legal nu rezultă în mod expres
că subiectul activ, pe lângă condiţiile de responsabilitate, trebuie să aibă o anumită calitate, totuşi,
schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor materiale poate să o facă numai un func-
ţionar public, în sensul art. 175 C. pen.123, care are ca atribuţii de serviciu dreptul de a folosi, de a
dispune de aceste fonduri sau resurse materiale.
Participaţia este posibilă sub toate formele, cu precizarea că pentru coautorat făptuitorii
trebuie să aibă calitatea de funcţionar public. Bunăoară, săvârșește fapta în calitate de complice,
expertul programe regionale, care avea ca sarcini de serviciu monitorizarea modului de implemen-
tare a proiectelor cu finanţare europeană, astfel, în această calitate, pentru a asigura o aparenţă de
legalitate a documentelor financiar-contabile şi a rapoartelor tehnice trimestriale şi finale prezen-
tate în vederea justificării cheltuirii sumelor primite sub formă de avans, a consemnat pe copiile
documentelor depuse de inculpată menţiunea „conform cu originalul”, iar asupra bugetelor de
cheltuieli, menţiunea „verificat ”, semnând pentru conformitate în condiţiile în care acesta nu a
confruntat documentele originale cu copiile actelor justificative. Mai mult decât atât, pe perioada
implementării proiectelor, nu a efectuat nici o vizită la faţa locului, deşi îndatoririle sale de servi-
ciu priveau supravegherea modului de implementare a proiectelor şi de cheltuire a fondurilor alo-
cate din bugetul Comunităţilor Europene, iar în rapoartele de vizită la faţa locului, a consemnat
aspecte nereale în scopul acreditării ideii că fondurile europene au fost cheltuite respectându-se
destinaţia acestora, iar obiectivele proiectelor au fost îndeplinite. Fără aceste activităţi, inculpata
nu putea justifica fondurile obţinute pentru implementarea celor două proiecte şi nici nu putea să
schimbe destinaţia acestora124.
b) Subiect pasiv este statul şi Uniunea Europeană ca titular al bugetului iar în secundar a că-
rei fonduri sau resurse au fost deturnate
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de schimbare (fie prin
înlocuire, fie prin transfer sau utilizare) a fondurilor băneşti sau a resurselor materiale, în alte sco-
puri decât cele stabilite, precum și schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor mate-
riale provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice, fie din bugetul general al
Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, care trebuie să se facă
fără respectarea prevederilor legale în vigoare. Ca element de noutate, legea special incriminează
într-o variantă asimilată celei tip, și schimbarea destinației unui folos legal obținut, cu condiția ca
121
C-tin. Duvac, Drept penal. Partea specială, vol. II, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010, p. 170.
122
P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, 2013, p. 98; V. Dobrinoiu, M. A. Hotca, M. Gorunescu, M. Dobrinoiu, I.
Pascu, I. Chiş, C. Păun, N. Neagu, M. C-tin. Sinescu, 2012; I. Pascu, M. Gorunescu, Drept penal. Partea specială,
ediţia a II-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 593.
123
Potrivit art. 175 Cod penal, prin funcţionar public înțelegem persoana care, cu titlu permanent sau temporar,
cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii
legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator econo-
mic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca
fiind de utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un ser-
viciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supra-
vegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
124
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, decizia nr. 124/2008, accesibilă pe www. jurindex.ro
48
fapta să aibă ca rezultat, diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Uniunii Europene
sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Ca și cerințe esențiale pentru întregirea
elementului material al laturii obiective, schimbarea destinației fondurilor sau a resurselor materi-
al să se facă fără respectarea prevederilor legale, respective fără respectarea dispozițiilor legale
aplicabile. Pentru varianta asimilată din legea specială, pe lângă cerința esențială a încălcării pre-
vederii legale prin care au fost obținute, o altă cerință esențială, care reprezintă în același timp și
urmarea imediată a infracțiunii, este diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Uniu-
nii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. În materia finanţărilor ne-
rambursabile alocate din bugetul general al Uniunii Europene, există reguli specifice de maximă
stricteţe în ceea ce priveşte disciplina financiar contabilă, acest lucru datorându-se, în principal,
faptului că beneficiarilor nu li se solicită prezentarea unor garanţii materiale (exemplu: instituirea
unor ipoteci ca în situaţia creditelor bancare), aplicându-se cu precădere principiul bunei-credinţe
în executarea convenţiilor iar banii obţinuţi sunt investiţi în bunuri sau servicii care, în final, ră-
mân să profite numai beneficiarul, de regulă agent economic.
În practică de cele mai multe ori această infracțiune se comite prin folosirea, utilizarea
fondurilor bănești sau a resurselor material în alt scop decât cele legale și pentru care au fost do-
bândite, prin scoaterea dintr-un articol bugetar și transferarea în altul, fără respectarea prevederilor
legale125.
b) Urmarea imediată constă într-o perturbare a activităţii economico-financiare. Deși noua
incriminare nu mai face referiri la producerea în concret a unei pagube ca și urmare imediată, ne
raliem opiniei126 potrivit căreia acest fapt se subînțelege deoarece odată schimbată destinația fon-
durilor bugetare naționale sau comunitare, a resurselor materiale sau a foloaselor legale obținute,
implicit de produce atât o pagubă în bugetele autorităților sau instituțiilor publice, și, implicit o
perturbare a activității economic-financiară a acestora. Existența pagubei se poate deduce și din
varianta agravată a infracțiunii prevăzută de art. 309 C. pen.127 și din alin. 3 al art. 182 din legea
specială, respectiv consecințe deosebit de grave128.
Într-o cauză de speță129, modalitatea concretă în care au fost comise faptele inculpaților
reflectă existenţa unui grad sporit de pericol social, astfel, după încheierea unui contract de grant,
în calitate de beneficiar de fonduri europene nerambursabile, inculpatul a încălcat clauzele con-
tractuale referitoare la achiziţiile de servicii, produse şi lucrări, precum şi normele europene asu-
mate de Guvernul României prin Memorandumul de finanţare privitor la Programul PHARE
2001, în sensul că, unele licitaţii organizate pe parcursul derulării proiectului, de către o persoană
juridică pentru achiziţionare de bunuri şi servicii nu au respectat dispoziţiile legale în materie,
conducând, împreună cu activitatea infracţională desfăşurată de alți doi inculpaţi la producerea
unei pagube materiale însemnate, atât bugetului de stat, cât și bugetului general al Uniunii Euro-
pene.
În caz contrar130, nu poate exista infracţiunea de schimbare a destinaţiei fondurilor obţinute
din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în nume-
le lor, în ipoteza în care bunul a fost achiziţionat conform contractului de grant, iar preţul plătit
reprezenta o cheltuială eligibilă conform aceluiaşi contract.
c) Deturnarea de fonduri fiind o infracțiune de rezultat, între acţiunea făptuitorului şi ur-
marea imediată trebuie să se stabilească o legătură de cauzalitate, și trebuie dovedit.
125
O. Predescu, A. Hărăstășanu, Drept penal. Partea special – Examinare comparativă Codul penal – Noul Cod
penal, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 447-448.
126
P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op.cit., vol. II, p. 98-99.
127
Dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au
produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.
128
Potrivit art. 183 Cod penal, prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de
2.000.000 lei.
129
Tribunalul Vrancea, secția penală, decizia nr. 331/2009, accesibilă pe www.jurindex.ro
130
Curtea de Apel Pitești, secția penală, decizia nr. 138/R/2098, accesibilă pe www. jurindex.ro
49
Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirect, făptuito-
rul știind că schimbă destinaţia fondurilor băneşti sau a resurselor materiale, cu încălcarea preve-
derilor legale, prevede sau acceptă producerea rezultatului prevăzut în textul incriminator.
Deși actele preparatorii sunt posibile nu se pedepsesc, fiind o infracțiune de rezultat, tentati-
va este posibilă și sancționată doar pentru varianta reglementată de norma generală, iar consuma-
rea are loc în momentul în care acţiunea de schimbare a destinaţiei fondurilor băneşti, a resurselor
material, a foloaselor legale obținute, a fost executată şi s-a produs vreuna din urmările prevăzute
în textul incriminator. Bunăoară, se consumă la momentul în care fondurile externe au fost utiliza-
te în alte scopuri decât cele prevăzute de exemplu, în contractul de finanţare.
Sub aspect sancționator, variantele (tip și asimilată) incriminate de Codul penal și legea spe-
cială se sancționează cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar pentru varianta când a produs consecințe
deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate, cu
mențiunea că legea special reține pe lângă aplicarea pedepsei principale și a celei complementare a
interzicerii exercitării unor drepturi, prevăzute de art. 66 C. pen. (de regulă, interzicerea dreptului
de a ocupa o funcţie, ori de a exercita o activitate de natura aceleia de care s-au folosit pentru să-
vârşirea infracţiunilor).
50
TITLUL VI.
INFRACȚIUNI DE FALS
Aspecte comune
În noul cod penal, Titlul VI sunt prevăzute infracţiunile de fals, pe trei capitole - capitolul I
incriminează infracţiunile de falsificare de monede, timbre sau de alte valori (art. 310, falsificarea
de monede, art. 311, falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată, art. 312, falsificarea
de timbre sau efecte poştale, art. 313, punerea în circulaţie de valori falsificate, art. 314, deţinerea
de instrumente în vederea falsificării de valori, art. 315, emiterea frauduloasă de monedă şi art.
316, falsificarea de valori străine); capitolul II incriminează falsificarea instrumentelor de autenti-
ficare sau de marcare (art. 317, falsificarea de instrumente oficiale, art. 318, folosirea instrumente-
lor false şi art. 319, falsificarea de instrumente de autentificare străine), iar în capitolul III, infrac-
ţiunile de falsuri în înscrisuri (art. 320, falsul material în înscrisuri oficiale, art. 321, falsul intelec-
tual, art. 322, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, art. 323, uzul de fals, art. 324, falsificarea
unei înregistrări tehnice, art. 326, falsul informatic art. 326, falsul în declaraţii şi art. 327, falsul
privind identitatea).
1. Obiectul infracţiunilor de fals
a) Obiectul juridic comun, este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la valoarea socială
denumită „încrederea publică” de care trebuie să se bucure anumite lucruri cărora legea le atribuie
însuşirea de a exprima adevărul.
Încrederea juridică (fides publica) reprezintă una dintre cele mai importante valori sociale şi
este specifică statului de drept, contribuind în mod decisiv la buna desfăşurare a relaţiilor interu-
mane şi la normala evoluţie a unor activităţi sociale şi economice, cum sunt: operaţiuni financiar-
bancare, interne şi internaţionale, activităţi administrative privitoare la eliberarea unor documente,
certificate, înscrisuri etc.131.
În Titlul VI, unde sunt prevăzute infracţiunile de fals, încrederea este acordată in rem, adică
însuşi lucrului căruia i se atribuie însuşirea de a exprima adevărul, adevăr care este alterat prin
comiterea faptei. Astfel, într-o primă grupă de infracţiuni faptele de alterare a adevărului se referă
la monede, timbre, titluri de credit, bilete de călătorie, cecuri etc.; în a doua grupă se ocrotesc in-
strumentele de autentificare sau de marcare; iar a treia grupă se ocrotesc înscrisurile. Toate aceste
valori se bucură de încredere publică, legea le atribuie însuşirea de a exprima adevărul, ele au o
valoare probatorie expresă (acte de stare civilă, înscrisuri autentice etc.) sau implicită (monede,
timbre, cecuri etc.).
b) Obiectul material al infracţiunilor din acest titlu, este constituit fie din materialele din ca-
re este contrafăcut obiectul sau titlul, fie din obiectele sau înscrisurile falsificate prin alterare.
2. Subiecţii infracţiunii
a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană, ce îndeplineşte condiţiile de responsabili-

tate penală. La unele infracţiuni subiectul activ este calificat (de exemplu: calitatea de funcţionar
în cazul infracţiunii de fals intelectual sau forma agravată a infracţiunii de fals material în înscri-
suri oficiale).
Participaţia este posibilă sub forma coautoratului, instigării sau complicităţii.
b) Subiect pasiv este statul român ca titular al valorilor ocrotite de lege, însă la unele infrac-
ţiuni avem şi un subiect pasiv secundar (persoana fizică sau juridică a cărei interese au fost lezate
prin activitatea infracţională).
131
G. Nistoreanu, I. Molnar, op. cit., p. 466.
51
3. Latura obiectivă
a) Elementul material al laturi obiective de regulă se realizează printr-o acţiune de alterare a

adevărului. Alterarea adevărului, se poate realiza prin acţiunea de contrafacere şi alterare.
Contrafacerea sau plăsmuirea, constă în confecţionarea în mod artificial, in integrum, a unei
valori sau lucru din cele ce formează obiectul material al infracţiunilor de fals (monede, cecuri,
timbre, înscrisuri etc.) creându-se aparenţa că aceste acte sunt adevărate132.
Alterarea se realizează prin modificarea conţinutului în total sau în parte, prin schimbarea
datelor reale.
În cazul unor infracţiuni derivate, elementul material se realizează, prin deţinerea în vederea
punerii în circulaţie, folosirea valorilor falsificate etc.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică de care
se bucură unele lucruri care au calitatea de a exprima adevărul.
c) Raportul de cauzalitate trebuie să fie stabilit între acţiunile ce constituie elementul mate-
rial şi urmarea imediată.
4. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie, este intenţia directă sau indirectă. La unele infracţiuni la care legea pre-
vede un anumit scop forma de vinovăţie este numai intenţia directă.
Capitolul I.
Falsificarea de monede, timbre sau alte valori133
Falsificarea de monede134
Art. 310 Falsificarea de monede
(1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani
și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează falsificarea unei monede, emise de către autoritățile
competente, înainte de punerea oficială în circulație a acesteia.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la încrederea publică
de care se bucură monedele, care se găsesc în mod oficial în circulaţie, cât şi operaţiunile legale
efectuate în cadrul circulaţiei monetare135.
b) În doctrină136 se apreciază că, în cazul falsificării monedei prin modalitatea contrafacerii
sau plăsmuirii, acesta va constitui produs al infracțiunii și nu obiect material al acesteia; în moda-
132
133
Potrivit art. 316 C. pen., dispozițiile cuprinse în prezentul capitol se aplică și în cazul când infracțiunea priveș-
te monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate
134
În noul cod penal, falsificarea de monede, este prevăzută în art. 310, cu următoarele modificări; falsificarea ti-
tlurilor de credit şi altor instrumente de plată are o încriminare distinctă în art. 311, punerea în circulaţie a valorilor
falsificate este încriminată în art. 313, subiectul activ al acestei infracţiuni putând fi şi autorul falsului dar nu şi al fap-
tei de deţinere. În noua încriminare a fost introdusă ca variantă asimilată, falsificarea unei monede, emise de autorităţi-
le competente, înainte de punerea oficială în circulaţie a acesteia.
135
T. Vasiliu, D. Pavel, op. cit., vol. II, p. 205.
136
V. Dongoroz și colab., op.cit., vol. IV, p. 372.
52
litatea contrafacerii, materialul folosit în acest scop va constitui obiectul material al infracțiunii;
iar în modalitatea alterării, moneda va constitui atât obiect material, cât și produs al infracțiunii137.
Moneda metalică și bancnota reprezintă mijlocul de circulaţie şi de plată în cadrul economi-
ei oricărei ţări, actuala reglementare a infracțiunii nemaiprecizând categoriile de monedă care con-
stituie obiect material al infracțiunii, apreciind ca suficientă denumirea de monedă cu valoare cir-
culatorie138.
a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile de responsabi-
litate penală. Subiect activ poate fi şi persoana juridică dacă această infracţiune a fost săvârşită în
realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, cum ar bună-
oară, o imprimerie privată care derulează activități de contrafacere a bancnotelor139.
Dacă aceeaşi persoană falsifică monede iar apoi pune în circulaţie monedele, va exista un
concurs de infracţiuni140. Dacă persoana care falsifică monede, le deţine în vederea punerii în cir-
culaţie, va exista o singură infracţiune, deţinerea fiind consecinţa falsificării141.
Participaţia este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare, complicitate142.
b) Subiect pasiv principal este persoana prejudiciată, care a fost indusă în eroare cu ocazia
primirii ca – veritabile - a monedelor sau bancnotelor, iar ca subiect pasiv secundare, instituţia
care a emis moneda indiferent că este vorba despre o instituție națională sau internațională.
a) Elementul material al laturii obiective, în forma tip, se realizează prin acţiunea de falsifi-
care de monedă cu valoare circulatorie, prin contrafacere sau alterare.
Prin contrafacere se înţelege: confecţionarea, producerea, imitarea unei monede sau alte va-
lori. Nu este necesar ca imitarea să fie perfectă, fiind suficient ca datorită aparenţei de autenticitate
să poată fi luată în considerare ca o monedă sau valoare autentică. Când falsul este grosolan, nefi-
ind apt să creeze aparenţa de autenticitate, elementul material al laturii obiective nu este realizat.
Alterarea unei monede, constă în: modificarea conţinutului sau aspectului unei monede sau
valori adevărate. Moneda metalică poate fi alterată prin modificarea greutăţii sau compoziţiei sale,
iar moneda de hârtie, vor fi alterate numai când este modificată culoarea, semnele sau cifrele ori-
ginale143. În cazul alterării, moneda sunt adevărate şi se află în circulaţie, spre deosebire de contra-
facere când ele se confecţionează.
Contrafacerea sau alterarea trebuie să se refere la o monedă şi să se afle în mod legal în cir-
cuitul financiar sau monetar şi să fie utilizate ca mijloace de schimb sau plată. Per a contrario nu
vom fi în prezența infracțiunii de falsificare de monede în modalitatea contrafacerii atunci când
scopul contrafacerii este unul cu caracter publicitar sau alte scopuri comerciale144, reglementate
137
Pentru mai multe detalii, a se vedea N. D. Popa, Obiectul material la infracțiunile de fals, în Caiete de drept
penal nr. 4/2009, p. 55; S. Al. Vernea, Falsul de monedă în dreptul comparat, în Revista de drept penal, nr. 1/2011, p.
147.
138
Actualmente în România monedele și bancnotele cu valoare circulatorie, respectiv în circuitul monetar pot fi
consultate pe pagina web a B.N.R. http://www.bnro.ro/Monede-si-bancnote-in-circulatie-724.aspx
139
140
141
V. Dongoroz, op. cit., vol. IV, p. 374.
142
Fapta persoanei de a procura autorului infracțiunii, pe baza unei înțelegeri prealabile, monede sau bancnote în
vederea falsificării lor constituie complicitate la activitatea infracțională a acestuia, deoarece l-a sprijinit efectiv la
realizarea acțiunii sale – Trib. Suprem, secția penală decizia nr. 1159 din 9 iunie 1979, în Culegeri de decizii pe anul
1979, p. 444 apud V. Pușcașu, op.cit, p. 701.
143
144
53
expres de legislația B.N.R145.
În cazul variantei derivate a infracțiunii, prevăzută în art. 310 alin. 2 C. p., elementul mate-
rial se realizează prin acţiunea falsificare, având ca cerință esențială ca falsificarea să fie realizată
înainte de punerea oficială în circulație.
Punerea în circulaţie este operaţiunea prin care produsul acţiunii de falsificare este introdus,
pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, în angrenajul circulaţiei monetare sau financi-
are146.
Faptul că falsul nu este perfect executat nu exclude infracțiunea dacă se demonstrează posi-
bilitatea punerii în circulație. Cu alte cuvinte, nu se va putea reține o asemenea infracțiune atunci
când falsul este atât de nereușit astfel încât nu există posibilitatea ca moneda să fie confundată cu
cea reală147.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valorile ocrotite de lege,
precum şi deţinerea unor monede sau alte valori nereale care pot produce pagube.
c) Raportul de cauzalitate trebuie să existe între acţiunile ce constituie elementul material şi
urmarea imediată. Falsificarea grosolană a unor monede sau alte valori, care nu este de natură să
creeze aparenţa de realitate, nu va constitui infracţiune.
În toate variantele normative, forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Mobilul
şi scopul nu au relevanţă prin încadrarea juridică a faptei, dar pot fi avute în vedere la individuali-
zarea pedepsei.
Fiind o infracţiune comisivă, care se poate prezenta sub forma unei infracțiuni simple, unice,
sau susceptibilă de desfăşurare în timp, în formă continuată, actele pregătitoare şi tentativa sunt
posibile.
Unele acte de pregătire, ca deţinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la fal-
sificarea valorilor, constituie infracţiunea distinctă prevăzută de art. 314 C. pen.
Tentativa este sancţionată conform art. 310 alin. 2 C. pen.
Consumarea are loc după săvârşirea acţiunilor de falsificare a monedelor cu valoare circula-
torie și când moneda prezintă o minimă aparență de veridicitate148.
Infracţiunea este continuă în cazul deţinerii sau poate fi continuată când la intervale de timp
dar în baza aceleiaşi rezoluţiuni delictuale se săvârşesc acţiunile enumerate cu ocazia prezentării
elementului material, iar epuizarea are loc odată cu încetarea acţiunii.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă: o infracţiune principală (alin. 1), și o infracţiune
derivată (alin. 2).
Pentru ambele modalități, sancțiunea este pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi, iar acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată
Art. 311 Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată
(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăților sau a orică-
ror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzice-
145
Art. 14 alin. 5 din Legea nr. 312/2004 privind statutul B.N.R. publicată în M. Of. nr. 582 din 30 iunie 2004
146
147
Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 1729 din 27 iulie 1976, în Culegeri de decizii pe anul 1976, p. 370
apud V. Pușcașu, op.cit, p. 701.
148
54
rea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) privește un instrument de plată electronică, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la încrederea publică
în autenticitatea și veridicitatea titlurilor de credit și a instrumentelor de plată, precum și securita-
tea și fiabilitatea tranzacțiilor electronice149.
b) Alături de alți autori150, apreciem că titlul de credit sau instrumentul de plată, care a fost
falsificat prin contrafacere sau plăsmuire nu constituie obiect material, ci produs al infracțiunii.
Când falsificarea se realizează în modalitatea contrafacerii, obiectul material al infracțiunii
este materialul folosit în acest scop, iar când falsificarea se realizează prin alterarea titlului de cre-
dit sau a instrumentului de plată, vor constitui atât obiect material al infracțiunii, cât și produsul
acesteia.
Doctrina clasifică titlurile de credit, în funcție de modalitatea circulatorie, în titluri nomina-
tive, la ordin și la purtător.
Titlurile sau instrumentele pentru efectuarea plăților sau a oricăror altor titluri ori valori
asemănătoare sunt spre exemplu cambia, biletul la ordin, cecul151, conosamentul, ordinul de pla-
tă152.
Instrumentul de plată electronică este definit de art. 180 C. pen. ca fiind acel instrument
permite titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea şi descărcarea unui instrument
de monedă electronică, precum şi transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate
de către instituţii financiare, astfel că prin incriminarea variantei agravate în alin. 2 al art. 311, le-
giuitorul a preluat textul dispozițiilor art. 24 alin. 1 din legea specială153.
B. Subiecţii infracţiunii
litate penală. Subiect activ poate fi şi persoana juridică dacă această infracţiune a fost săvârşită în
realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, cum ar bună-
oară, o societate IT care derulează activități de falsificare a instrumentelor de plată154.
Participaţia este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare, complicitate.
b) Subiect pasiv principal este persoana prejudiciată, , iar ca subiect pasiv secundar, institu-
ţia care a produs sau executat instrumentul de plată sau titlurile de credit, indiferent că este vorba
despre o instituție națională sau internațională155.
149
150
P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, 2013, vol. II, p. 108; V. Dobrinoiu, M. A. Hotca, M. Gorunescu, M.
Dobrinoiu, I. Pascu, I. Chiş, C. Păun, N. Neagu, M. C-tin. Sinescu, 2012, vol. II, p. 653.
151
Prin falsificarea unui cec, în sensul art. 282 vechil C. pen., se înțelege plăsmuirea sau alterarea imprimatului fi-
lei cec, iau nu completarea lui prin menționarea unei sume pentru care nu există acoperirea necesară – Î.C.C.J. secția
penală, decizia nr. 3748 din 16 septembrie 2003, accesibilă pr www.scj.ro
152
N. Neagu, Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată în reglementarea noului Cod penal, în re-
vista Dreptul nr. 12/2012, p. 90; C. Dragomir, E. Stancu, Aspecte de ordin tehnic și legislativ privind fraudele cu
carduri, în Revista Dreptul nr. 7/2009, p. 170; N. D. Popa, op.cit., p. 55.
153
Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, publicată în M. Of. nr. 483 din 5 iulie 2002, modificată prin
Legea nr. 187 din 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, republicată în M. Of. nr.
959 din 29 noiembrie 2006
154
155
Potrivit art. 316 C. pen., dispozițiile cuprinse în prezentul capitol se aplică și în cazul când infracțiunea priveș-
te monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate
55
a) Elementul material al laturii obiective, în forma tip, se realizează prin acţiunea de falsifi-
care, în modalitatea contrafacerii, alterării scrisului sau copierii.
Prin contrafacere se înţelege: confecţionarea, producerea sau imitarea titlului de credit sau
instrumentului de plată. Alterarea presupune modificarea conţinutului sau aspectului exterior al
titlului de credit sau instrumentului de plată. Astfel, inserarea într-un cec a unor date necorespun-
zătoare adevărului constituie infracțiunea de falsificare de titluri de credit sau alte instrumente de
plată, iar nu infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale156.
De regulă, modalitatea de falsificare a instrumentelor de plată electronică este cea a clonării
card-urior bancare, respectiv prin transferarea datelor de pe banda magnetică a cardului pe a unui
alt card157. Astfel, faptele de a falsifica instrumente de plată electronică, cum sunt cardurile, de a
deține asemenea instrumente falsificate și de a retrage sume de bani în numerar cu ajutorul acesto-
ra, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. 1 din Legea specială
nr. 365/2002 și ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din același act normativ, întrucât pune-
rea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate se poate realiza prin retragerea
sumelor de bani în numerar, nefiind necesară transmiterea posesiei instrumentelor de plată elec-
tronică falsificate către alte persoane158.
Doctrina159 de specialitate apreciază cu nu orice instrument de plată electronică poate fi fal-
sificat în sensul art. 311 alin. 2 C. pen., respectiv nu este posibilă falsificarea unui instrument de
plată electronic cu acces la distanță, cum ar fi cele de tip internet banking, home banking sau mo-
bile banking160.
urmarea imediată.
În ambele variantele normative, forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Mobi-
lul şi scopul nu au relevanţă prin încadrarea juridică a faptei, dar pot fi avute în vedere la indivi-
dualizarea pedepsei.
Acte de pregătire deși posibile nu sunt incriminate, cu excepția deţinerii de echipamente în

vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, care constituie infracţiune distinctă prevă-
zută de art. 25 din legea specială.
Tentativa este sancţionată conform art. 311 alin. 3 C. pen.
Infracţiunea este continuă în cazul deţinerii sau poate fi continuată când la intervale de timp
dar în baza aceleiaşi rezoluţiuni delictuale se săvârşesc acţiunile enumerate cu ocazia prezentării
elementului material, iar epuizarea are loc odată cu încetarea acţiunii.
În modalitatea tip, sancțiunea este pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea exerci-
tării unor drepturi, iar în varianta agravată, pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
156
Trib. Suprem, secția penală decizia nr. 1019 din 23 aprilie 1976, în Culegeri de decizii pe anul 1976, p. 368
apud V. Pușcașu, op.cit, p. 704.
157
Ibidem, p. 512-513.
158
Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5288 din 15 septembrie 2006, accesibilă pe www.scj.ro
159
Idem.
160
Pentru mai multe detalii, a se vedea G. Zlati, Unele aspecte în legătură cu infracțiunile informatice din per-
spectiva legislației în vigoare, precum și a noului Cod penal, în Revista Dreptul nr. 10/2012, p. 204
56
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Falsificarea de timbre sau efecte poștale
Art. 312 Falsificarea de timbre sau efecte poștale
(1) Falsificarea de timbre de orice fel, mărci poștale, plicuri poștale, cărți poștale sau cupoane
răspuns internațional se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la încrederea publică
pe care o prezintă mărcile poştale, timbrele şi celelalte valori prevăzute în textul incriminator, pre-
cum şi operaţiunile legale efectuate în cadrul folosirii şi circulaţiei acestor valori.
Există şi un obiect juridic secundar, alcătuit din relaţiile sociale cu caracter patrimonial, care
pot fi lezate prin punerea în circulaţie a acestor valori.
b) Obiectul material este constituit din materialele din care s-au confecţionat timbrele, măr-
cile poştale, plicurile sau cărţile poştale (când fapta se comite prin contrafacere) sau timbrele,
mărcile poştale etc. (când fapta se comite prin alterare sau prin punerea în circulaţie a acestor va-
lori falsificate).
Timbrele sunt imprimate de valoare, de dimensiuni reduse, emise de stat sau o instituţie
special autorizată, care servesc la plata unui impozit sau a unei taxe161. Sintagma de orice fel indi-
că o lărgire a categoriilor de timbre, respectiv timbru de mediu, timbru fiscal, timbru profesional,
etc.
Mărcile poştale sunt timbre emise de către organele centrale poştale, care fiind aplicate pe
corespondenţă, demonstrează că s-a efectuat plata anticipată a costului transportului.
Plicurile şi cărţile poştale servesc fie la transportul corespondenţei fie la consemnarea cores-
pondenţei, având aplicate pe ele marca poştală care atestă plata anticipată a transportului.
Cupoanele răspuns internaţional, sunt confecţionate de Biroul Internaţional al Muncii Poşta-
le Universale şi sunt folosite de ţările care au semnat Convenţia mondială poştală162 şi reprezintă
un mijloc de plată pentru scrisorile trimise în străinătate.
litate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele. Subiect activ poate fi şi persoana juri-
dică, dacă infracțiunea este comisă în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în nu-
mele persoanei juridice.
Participația este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este instituţia care a eliberat valorile prevăzute în textul incriminator, dar
poate fi şi persoana fizică sau juridică prejudiciată prin cumpărarea valorilor falsificate.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează fie prin acţiunea de falsificare. În
practica judiciară, s-a decis că infracţiunea prevăzută de art. 312 C. pen. există în cazul în care
161
162
România a semnat această convenţie în anul 1954 şi este publicată în B. Of. nr. 6 din 29.02.1954.
57
făptuitorul a spălat şi a radiat de pe mărcile poştale folosite amprenta ştampilei aplicate anterior şi
le-a pus în circulaţie, sau a făcut să dispară data compostării anterioare a biletelor CFR prin ume-
zire şi presare, după care a vândut biletele163.
Pentru realizarea elementului material există cerinţa esenţială ca falsificarea să privească
una din valorile prevăzute în textul incriminator.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale bazate pe
încrederea publică ce o prezintă valorile enumerate în textul de lege, dar şi o pagubă pentru cei
care au procurat astfel de valori falsificate.
c) Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acţiunile care constituie elementul material
şi urmarea imediată.
Forma de vinovăţie în cazul acestei infracţiuni este intenţia directă sau indirectă. Mobilul
sau scopul urmărit de făptuitor nu condiţionează existenţa infracţiunii, dar pot fi avute în vedere la
individualizarea pedepsei.
Fiind o infracţiune comisivă, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile însă este sancţiona-
tă numai tentativa. Unele acte pregătitoare sunt pedepsite ca infracţiune distinctă, în cazul în care
este vorba de fabricarea ori deţinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsifica-
rea valorilor enumerate în textul incriminator, potrivit art. 314 C. pen.
Tentativa se pedepsește, potrivit art. 312 alin. 2 C. pen.
Consumarea are loc în momentul în care acţiunea de falsificare a fost dusă la capăt şi s-a
produs urmarea imediată.
Din conţinutul legal rezultă două modalităţi normative şi anume: falsificarea de timbre,
mărci poştale, cărţi poştale sau cupoane de răspuns internaţional.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Punerea în circulație de valori falsificate
Art. 313 Punerea în circulație de valori falsificate
(1) Punerea în circulație a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, precum și primirea, de-
ținerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulație, se sancționează cu pedeap-
sa prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produse.
(2) Punerea în circulație a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, săvârșită de către autor
sau un participant la infracțiunea de falsificare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produse.
(3) Repunerea în circulație a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de către o persoană
care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sancționează cu pe-
deapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei
limite speciale se reduc la jumătate.
163
58
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale a căror formare, desfăşurare şi
dezvoltare, se bazează pe încrederea acordată monedelor, titlurilor de credit, instrumentelor de
plată, instrumentelor de plată electronică, timbrelor de orice fel, mărcilor, plicurilor sau cărților
poștale sau cupoanelor cu răspuns internațional, prevăzute în art. 310-312 C. pen.
b) Infracțiunea fiind una de pericol, obiectul material lipsește; valorile puse în circulație
constituie produsul infracțiunii.
a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană fizică ce îndeplineşte condiţiile de respon-
sabilitate penală, iar subiect activ poate fi persoana juridică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevă-
zute de lege.
Participația este posibilă sub toate formele, iar alin. 2 al art. 313 C. pen. în varianta punerii
în circulație actuala legislație a reglementat expres faptul că autor al acesteia poate fi atât autorul,
cât și orice alt participant la falsificarea valorilor ocrotite de lege.
b) Subiect pasiv este instituţia care a eliberat valorile prevăzute în textul incriminator, dar
poate fi şi persoana fizică sau juridică prejudiciată prin achiziționarea valorilor falsificate.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni alternative de punere în
circulație, primire, deținere, transmitere sau repunerea în circulație a valorilor falsificate și prevă-
zute de art. 310-312 C. pen
Punerea în circulaţie este operaţiunea prin care produsul acţiunii de falsificare este introdus,
pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, în angrenajul circulaţiei monetare sau financi-
are164.
Primirea presupune acțiunea de luare în posesie a valorilor falsificate; deţinerea constă în
primirea, păstrarea, ascunderea valorilor falsificate; transmiterea presupune transportarea sau în-
mânarea către alte persoane a valorilor falsificate în vederea punerii lor în circulație. Găsirea asu-
pra inculpatului a trei bancnote de 50 USD falsificate, cumpărate ocazional de la o persoană ne-
cunoscută, nu constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii, întrucât prin punerea
în circulaţie se înţelege introducerea monedelor sau a altor valori falsificate în circuitul economi-
co-financiar –monetar, urmând a îndeplini aceleaşi funcţii economice ca şi cele reale, adevărate165.
În varianta atenuată, elementul material al laturii obiective constă în repunerea valorilor fal-
sificate în circulație, de către persoana care a constatat, ulterior intrării în posesia acestora, că sunt
falsificate.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică a valo-
rilor ocrotite de lege.
c) Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii nu sunt incriminate, iar tentativa este pedepsită potrivit art. 313 alin. 4 C.
pen.
Consumarea infracțiunii are loc când s-a realizat oricare dintre acțiunile descrise de norma
de incriminare.
În varianta tip și cea asimilată, sancțiunea este pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiu-
164
165
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, decizia nr. 721/R din 7 decembrie 2005, accesibilă pe
www.portal.just.ro
59
nea de falsificare prin care au fost produse (art. 310-312 C. pen.), iar în varianta atenuată, pedeap-
sa prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite
speciale se reduc la jumătate.
Deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori
Art. 314 Deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori
(1) Fabricarea, primirea, deținerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a
servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) și art. 312 se
pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fabricarea, primirea, deținerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau
software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Nu se pedepsește persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin. (1)
sau alin. (2), înainte de descoperirea acestora și înainte de a se fi trecut la săvârșirea faptei de
falsificare, predă instrumentele sau materialele deținute autorităților judiciare ori încunoștințea-
ză aceste autorități despre existența lor.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale a căror formare, desfăşurare şi
dezvoltare, se bazează pe încrederea acordată valorilor prevăzute în art. 310-312 C. pen.şi operaţi-
unile legale efectuate în cadrul circulaţiei, folosirii acestora, ce pot fi periclitate prin fabricarea şi
deţinerea de instrumente şi materiale cu scopul de a servi la falsificarea acestor valori sau ti-
tluri166.
b) Apreciem că infracțiunea este lipsită de obiect material, instrumentele sau materialele uti-
lizate pentru falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute la art. 310-312 C. pen. constituie instru-
mentul care a servit la comiterea falsificării (cerneală, imprimantă, tiparniță, software, harware,
etc.).
Confiscarea specială a dispozitivelor apte să servească la falsificarea instrumentelor de plată
electronică, în cazul săvârșirii infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării unor
astfel de instrumente de plată prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002, se dispune în temeiul
art. 118 lit. e) C. pen. referitor la bunurile deţinute în contra dispoziţiilor legale, și nu în temeiul
art. 118 lit. d) din același cod, întrucât aceste bunuri nu sunt dobândite prin săvârșirea infracţiunii
menţionate, ci sunt deţinute în contra dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 365/2002, prin deţinerea
lor fiind realizate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în acest text de lege167.
sabilitate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele. Subiect activ poate fi persoana
juridică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
b) Doctrina168 nu este unanimă în a aprecia care are calitatea de subiect activ secundar – sta-
tul sau instituția care potrivit dispoziţiilor legale în vigoare emite sau efectuează operaţiuni cu va-
lorile sau titlurile enumerate în art. 310-312 C. pen.
166
H. Diaconescu, op. cit., p. 153.
167
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 473 din 25 ianuarie 2006, accesibilă pe www.scj.ro
168
Pentru mai multe detalii, a se vedea P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, 2013, vol. II, p. 120.
60
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni alternative de fabricare,
primire, deținere sau transmitere de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea
valorilor ori titlurilor enumerate în art. 310-312 C. pen. ori a instrumentelor de plată electronice.
Fabricarea presupune producerea în orice mod, confecţionarea de instrumente sau efectuarea
unei operaţiuni specifice, adecvate, pentru a obţine materiale, respectiv materii prime ori semifa-
bricate utilizate la realizarea operaţiilor de falsificare. Primirea presupune dobândirea sau obține-
rea instrumentelor sau materialelor de la alte persoane. Deţinerea169 constă în păstrarea, ascunde-
rea, transportarea sau înmânarea către alte persoane a instrumentelor sau materialelor necesare fal-
sificării170, iar transmiterea presupune înmânarea sau predarea acestora unei alte persoane, cu sco-
pul de a servi la falsificarea valorilor ori titlurilor enumerate în art. 310-312 C. pen.ori a instru-
mentelor de plată electronice.
Instrumentele, materialele sau echipamentele trebuie să fie în aşa fel fabricate, primite, deți-
nute, transferate astfel încât să fie apte la falsificarea valorilor prevăzute în art. 310-312 C. pen.
Astfel, fapta inculpatul , care la solicitarea altui inculpat, i-a procurat acestuia un card și i-a
comunicat și numărul de cont aferent, ocazie cu care a a transmis altor persoane datele de identifi-
care care permit utilizarea contului aparținând unei alte persoane întrunește conținutul constitutiv
al infracțiunii prevăzută de art. 314 alin. 2 C. pen171.
Fapta de a confecţiona și de a deţine echipamente electronice apte să citească și să memore-
ze date din cărţile de credit, în scopul obţinerii acestor date - care permit retragerea sumelor de
bani din cărţile de credit - întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 25
din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, referitoare la deţinerea de echipamente în ve-
derea falsificării instrumentelor de plată electronică172. În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. 2
din Legea nr. 39/2003, pedeapsa pentru iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat
ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup nu poate fi mai mare decât sanc-
ţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţio-
nal organizat.
În cazul în care, în scopul grupului infracţional organizat, intră infracţiunea de falsificare a
instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, infracţiu-
nea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzu-
tă în art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod
fraudulos prevăzută în art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, sancţiunea prevăzută de lege pentru
infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat, în sensul art. 7 alin.
(2) din Legea nr. 39/2003, este sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare a
instrumentelor de plată electronică (închisoarea de la 3 la 12 ani), chiar dacă inculpaţii sunt con-
damnaţi numai pentru infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumente-
lor de plată electronică, săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică şi
săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind împiedicate de
intervenţia organelor de urmărire penală173.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică a valo-
169
Simpla deţinere de echipamente hardware sau software, apte din punct de vedere tehnic să servească la falsifi-
carea instrumentelor de plată electronică, realizează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute în art. 25 din Legea nr.
365/2002, chiar dacă nu au fost utilizate la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Dacă echipamentele deţi-
nute sunt utilizate la falsificarea instrumentelor de plată electronică, fiind realizat scopul deţinerii, există un concurs
de infracţiuni între deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută în art.
25 din Legea nr. 365/2002 şi falsificarea instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 24 din aceeaşi lege -
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 3522 din 31 octombrie 2012, accesibilă pe www.scj.ro
170
171
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 177/RC/2014 din 19 septembrie 2014, accesibilă pe www.scj.ro
172
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 3454 din 30 mai 2006, accesibilă pe www.scj.ro
173
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. 2325 din 2 iulie 2013, accesibilă pe www.scj.ro
61
rilor ocrotite de lege.
Forma de vinovăţie este intenţia directă, calificată, prin scopul urmărit de făptuitor în ambe-
le variante - de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin.
(1) și art. 312 sau de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
Actele preparatorii și tentativa deși posibile, nu se pedepsesc.

Consumarea are loc în momentul în care a fost efectuată acţiunea ce constituie elementul
material al laturii obiective şi s-a produs urmarea periculoasă, iar epuizarea are loc în momentul în
care acţiunea de fabricare, primire, deținere, transmitere, a luat sfârşit.
În varianta deţinerii de instrumente, materiale echipamente, infracțiunea îmbracă forma con-
tinuă.
În varianta tip, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la un an la 5 ani, iar în varian-
ta agravată, închisoarea de la 2 la 7 ani.
A fost introdusă o cauză de nepedepsire, incidentă atunci când autorul faptei predă aceste in-
strumente autorităţilor sau încunoştinţează autorităţile de existenţa lor, înainte de a fi trecut la co-
miterea faptei de falsificare.
Emiterea frauduloasă de monedă
Art. 315 Emiterea frauduloasă de monedă
(1) Confecționarea de monedă autentică prin folosirea de instalații sau materiale destinate aces-
tui scop, cu încălcarea condițiilor stabilite de autoritățile competente sau fără acordul acestora,
se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în circulație a monedei confecționate în condiți-
ile alin. (1), precum și primirea, deținerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în cir-
culație.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la autenticitatea mo-
nedelor, precum și încrederea publică în emisiile monetare autentice.
b) În varianta tip infracțiunea este lipsită de obiect material, iar în varianta agravată, moneda
confecționată constituie atât obiect material, cât și produsul infracțiunii.
a) Deși legea nu califică categoria subiecților care pot constitui subiect activ al acestei in-
fracțiuni, apreceim alături de doctrină că, subiectul activ este unul calificat, condiționat de sarcini-
le sau condițiile concrete oferite de autoritățile competente, în confecționarea de monedă autenti-
că.
Subiect activ poate fi şi persoana juridică dacă această infracţiune a fost săvârşită în realiza-
rea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
Participaţia este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare, complicitate.
b) Subiect pasiv principal este persoana prejudiciată, care a fost indusă în eroare cu ocazia
62
primirii ca – veritabile - a monedelor sau bancnotelor, iar ca subiect pasiv secundar, instituţia care
a emis moneda indiferent că este vorba despre o instituție națională sau internațională.
a) Elementul material al laturii obiective, în forma tip, se realizează prin acţiunea de confec-
ționare de monedă cu valoare circulatorie, prin folosirea de instalații sau materiale destinate aces-
tui scop.
Acțiunea de confecționare a monedei autentice presupune fabricarea, producerea, prelucra-
rea sau executarea monedelor autentice. Cerințele esențiale pentru întregirea elementului material
al laturii obiective presupun: confecționarea să se facă cu încălcarea condițiilor stabilite de auto-
ritățile competente sau fără acordul acestora.
În varianta asimilată, elementul material al laturii obiective se realizează sub forma punerii
în circulație a monedei confecționate în condițiile alin. 1 al art. 315 C. pen., precum și primirea,
deținerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulație.
urmarea imediată.
În toate variantele normative, forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Mobilul
şi scopul nu au relevanţă prin încadrarea juridică a faptei, dar pot fi avute în vedere la individuali-
zarea pedepsei.
Fiind o infracţiune comisivă, care se poate prezenta sub forma unei infracțiuni simple, unice,
sau susceptibilă de desfăşurare în timp, în formă continuată, actele pregătitoare şi tentativa sunt
posibile dar nu sunt pedepsite.
Consumarea are loc după săvârşirea acţiunilor de confecționare, punere în circulație, primi-
re, deținere sau transmitere în vederea punerii în circulație.
Pentru ambele modalități, sancțiunea este pedeapsa închisorii de la 2 la 7ani și interzicerea
exercitării unor drepturi, iar acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Capitolul II.
Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare174
Falsificarea de instrumente oficiale
Art. 317 Falsificarea de instrumente oficiale
(1) Falsificarea unui sigiliu, a unei ștampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc
persoanele prevăzute în art. 176 sau persoanele fizice menționate în art. 175 alin. (2) se pedep-
sește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Falsificarea unui sigiliu, a unei ștampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc
alte persoane decât cele prevăzute în alin. (1) se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an
sau cu amendă.
174
Potrivit art. 319 C. pen. dispozițiile cuprinse în prezentul capitol se aplică și atunci când fapta privește instru-
mente de autentificare sau de marcare folosite de autoritățile unui stat străin.
63
în autoritatea instrumentelor oficiale sau private de autentificare sau de marcare.
b) Obiectul material este reprezentat de sigiliile, ştampilele sau instrumentele de marcare de
care se folosesc instituţiile prevăzute în art. 175 alin. 2 C. pen. și 176 C. pen.
Prin sigiliu se înţelege „un obiect alcătuit dintr-o placă pe care este gravată o anumită in-
scripţie, o emblemă, efigie etc. aparţinând unei anumite instituţii şi care se aplică pe un act ca do-
vadă a autenticităţii sale”175.
Ştampila este instrumentul format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe
un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte,
mărfuri, bunuri, mărfuri, animale, etc.
Instrumentul de marcat este un obiect purtător al unui semn distinctiv, care se alică pe anu-
mite bunuri şi certifică unele proprietăţi ale acestora sau le deosebeşte de altele, indicându-le felul,
provenienţa, calitatea etc. (ciocane silvice etc.).
a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană ce îndeplineşte condiţiile de responsabili-
tate penală, iar participaţia penală este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare şi complici-
tate.
b) Subiect pasiv principal este statul român însă, în secundar, subiect pasiv poate fi persoana
juridică sau fizică al cărui sigiliu, ştampilă sau instrument de marcare a fost falsificat.
a) Elementul material al laturii obiective al acestei infracţiuni se realizează prin acţiunea de
falsificare. Acţiunea de falsificare constă fie în contrafacerea (plăsmuire, reproducere etc.) fie în
alterarea (modificarea aspectului, formei etc.) a unui sigiliu, ştampile ori a unui instrument de
marcare.
Contrafacerea sau alterarea sigiliului, ştampilei ori a unui instrument de marcare, trebuie să
fie în aşa fel efectuată încât să confere caracterul de autenticitate.
Falsificarea trebuie să vizeze acea parte a instrumentelor de autentificare sau marcare ce
serveşte la aplicarea amprentei pe un înscris sau bun, pentru a-i conferi acestuia forţa probantă ne-
cesară şi nu substanţa sau forma instrumentului176. Dacă falsificarea nu priveşte această parte a
instrumentului, fapta va putea constitui o „altă infracţiune” (fals material în înscrisuri oficiale dacă
se falsifică direct amprenta unei ştampile pe un înscris pentru a da aparenţa de autenticitate sau
înşelăciune dacă se falsifică direct marcarea pe un bun pentru a-i atribui calităţi pe care nu le are şi
induce în eroare o persoană cu acel bun).
Instrumentele falsificate trebuie să se refere la un instrument oficial de autentificare sau de
marcare, de care se folosesc persoanele fizice prevăzute în art. 175 alin. 2 C. pen. sau instituțiile
publice prevăzute de art. 176 C. pen. sau cele de care se folosesc alte persoane amintite supra.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea de care se bu-
cură instrumentele oficiale de autentificare sau marcare.
c) Între acţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediată trebuie să se stabileas-
că un raport de cauzalitate.
175
G. Nistoreanu, I. Molnar ş.a., op. cit., p. 485.
176
V. Dongoroz, S. Kahane ş.a., op. cit., vol. IV, p. 408.
64
Forma de vinovăţie în cazul acestei infracţiuni este intenţia directă sau indirectă. Făptuitorul
prevede sau acceptă producerea urmării periculoase.
Fiind o infracţiune comisivă, intenţionată, falsificarea instrumentelor oficiale poate parcurge

faza actelor pregătitoare, tentativa şi consumarea, însă legea sancţionează numai tentativa (art. 317
alin. 3 C. pen.) şi infracţiunea consumată.
Tentativa există în situaţia în care acţiunea de falsificare a instrumentelor oficiale de autenti-
ficare sau marcare a început, dar, datorită intervenţiei unor împrejurări independente de voinţa
făptuitorului, acţiunea nu a fost dusă până la capăt, sau când nu şi-a produs efectul.
Consumarea are loc în momentul în care acţiunea a fost dusă până la capăt şi s-a produs ur-
marea imediată.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă două modalități normative - una tip, sancționată
cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și o alta atenuată, pedepsită cu închi-
soare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Folosirea instrumentelor false
Art. 318 Folosirea instrumentelor false
Folosirea instrumentelor false prevăzute în art. 317 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3
ani sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este identic cu obiectul juridic al infracţiunii de falsificarea in-
strumentelor oficiale.
b) Obiectul material este constituit din sigiliu, ștampilă sau instrumentele de marcare falsifi-
cate şi folosite de făptuitor. Constituie obiect material şi materialul pe care rămâne amprenta in-
strumentului fals sau a celui adevărat dar folosit fără drept177.
litate penală, iar participaţia penală este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este autoritatea publică sau o altă persoană juridică care administrează sau
administrează bunurile proprietate publică, precum și persoana fizică care exercită un serviciu de
interes public și a fost investită de către o autoritate publică sau este supusă controlului acesteia.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de folosire de sigilii,
ştampile sau instrumente de marcare false.
A folosi un instrument de autentificare sau marcare înseamnă a utiliza un astfel de instru-
177
V. Dongoroz ş.a., op. cit., vol. IV, p. 415.
65
ment potrivit destinaţiei pe care acesta o are şi în raport cu limitele în care el poate fi întrebuin-
ţat178.
Ca şi în cazul infracţiunii de falsificarea instrumentelor oficiale, aceste instrumente trebuie
să corespundă unui instrument oficial de marcare sau autentificare; în cazul în care această condi-
ţie nu este îndeplinită, fapta va putea constitui o altă infracţiune.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol acordată instrumentelor oficiale
de autentificare ori marcare.
c) Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Făptuitorul cunoaşte că instrumentul
de autentificare sau de marcare este fals dar totuşi le foloseşte.
Fiind o infracţiune comisivă, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile, dar legea nu le
sancţionează. Consumarea are loc odată cu folosirea instrumentelor oficiale false.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă o singură modalitate normativă, susceptibilă de o
diversitate de modalităţi faptice.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda, iar acțiunea
penală se pune în mișcare din oficiu.
Capitolul III.
Falsul în înscrisuri179
Falsul material în înscrisuri oficiale
Art. 320 Falsul material în înscrisuri oficiale
(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin altera-
rea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la
6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de servi-
ciu, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare
de consecințe juridice.
pe care o reprezintă înscrisurile oficiale, a forţei probante a acestor înscrisuri, care au menirea să
prezinte adevărul.
b) În cazul falsificării prin contrafacerea înscrisului oficial, întrucât acţiunea incriminată se
exercită nemijlocit asupra materialului pe care se scrie, acest material constituie obiect material al
178
179
Potrivit art. 328 C. pen. Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte acte
emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizaţie internaţională instituită printr-un tratat la
care România este parte sau declaraţii ori o identitate asumate în faţa acesteia.
66
infracţiunii180. În cazul falsificării prin alterare, obiectul material este reprezentat de înscrisul ofi-
cial supus alterării.
În art. 178 alin. 2 C. pen. este definită noţiunea de înscris oficial, ca orice înscris care ema-
nă de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în
art. 175 alin. (2) sau care aparţine unor asemenea persoane.
Înscrisuri oficiale, în sensul legii penale, sunt atât originalul cât şi duplicatul, triplicatul,
precum şi copiile legalizate sau certificate181, care presupune o manifestare de voință ce reprezintă
exercitarea autorității de stat, iar nu simpla identitate a emitentului actului sau faptul că aparține
unei persoane publice182.
Sunt asimilate înscrisurilor oficiale și biletele, tichetele sau orice alte imprimate producă-
toare de consecinţe juridice (art. 320 alin. 3 C. pen.), spre exemplu cărți de identitate emise pe
diferite nume, diplome de bacalaureat, certificate de naștere (unele dintre acestea extinse la rezo-
luții foarte mari pentru a fi ușor de modificat și pe care se observă modificări efectuate în cadrul
paragrafelor destinate datelor de identitate183).
Chitanţele emise de Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. S.A. nu emană de la o uni-
tate dintre cele prevăzute de art. 175 C. pen., ci de la o persoană juridică privată, chiar dacă, la
momentul faptelor, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. S.A. era o societate bancară pe
acţiuni, cu acţionar unic statul român, întrucât legea nu plasează această societate bancară în rân-
dul persoanelor juridice de interes public, iar statutul său de autoritate sau instituţie de interes pu-
blic este exclus prin prisma termenilor utilizaţi de art. 2 alin. 1 lit. b, k şi l din Legea nr. 554/2004
în forma în vigoare la data faptelor. Înscrisurile care aparţin unei unităţi dintre cele prevăzute la
art. 175 C. pen. sunt acele înscrisuri depuse şi înregistrate la o astfel de unitate, indiferent de la
cine emană. Întrucât emană de la un particular şi reflectă manifestarea de voinţă a acestuia, cererea
de eliberare a paşaportului şi declaraţia pe propria răspundere sunt acte juridice sub semnătură
privată. Acest statut îl au până la depunerea şi înregistrarea lor la instituţia publică ce este compe-
tentă să le proceseze, moment din care ele aparţin acelei instituţii şi devin acte oficiale. Faptul că
instituţia publică, pentru fluidizarea şi uşurarea procedurilor, utilizează formulare tipizate pentru
asemenea documente nu schimbă natura cererii şi a declaraţiei în discuţie, deoarece tipizatul ne-
completat sau completat, însă nefolosit sau neîncredinţat spre folosire, nu are nicio valoare juridi-
că, ci doar una pur practică184.
a) Subiect activ nemijlocit, în cazul variantei simple, poate fi orice persoană care îndeplineş-
te condiţiile de responsabilitate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele185. Astfel,
fapta inculpatului de a determina persoane ce nu au fost identificate să falsifice un pașaport cu
scopul de a-l folosi pentru producerea de consecințe juridice, constituie infracțiunea de instigare la
fals în înscrisuri oficiale186. Complicitatea la săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material
în înscrisuri oficiale rezultă si din faptul că permisul fals prezintă numele şi imaginea inculpatului,
existând implicit acordul prealabil al inculpatului de a-i fi folosite datele personale187.
În varianta agravată, subiectul activ nemijlocit este calificat şi anume trebuie să aibă calita-
tea de funcţionar public care comite falsul în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, calitate personală
care nu se restrânge asupra celorlalți participanți.
b) Subiect pasiv este unitatea, instituţia sau altă persoană juridică căreia i se atribuie înscri-
180
181
182
183
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 3439 din 7 noiembrie 2013, accesibilă pe www.scj.ro
184
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, decizia nr. 10/A din 9 februarie 2012, accesibilă pe
www.portal.just.ro
185
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 2001 din 11 iunie 2014, accesibilă pe www.scj.ro
186
187
Judecătoria Feteşti, sentinţa penală nr. 192 din 20 iunie 2011, accesibilă pe www.portal.just.ro
67
sul oficial falsificat.
Subiect pasiv secundar, poate fi persoana fizică sau juridică prejudiciată şi faţă de care se
produc consecinţele juridice, în urma falsificării înscrisului oficial.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de falsificare a unui în-
scris oficial. Falsificarea se poate realiza prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alte-
rarea în orice mod a înscrisului afectat.
Contrafacerea scrierii presupune reproducerea în mod fraudulos, plăsmuirea, ticluirea unui
înscris, atribuindu-se aparenţa unui înscris oficial autentic188.
Contrafacerea subscrierii presupune executarea pe un înscris oficial, adevărat sau plăsmuit, a
semnăturii pretins autentică a celui care trebuie să semneze înscrisul. Contrafacerea subscrierii
există şi atunci când făptuitorul aplică pe un înscris propria semnătură, dar cei care nu cunosc
semnătura legitimă acordă credibilitate actului semnat în acest fel.
Alterarea înscrisului oficial, presupune modificarea, denaturarea, transformarea, schimbarea
conţinutului înscrisului prin adăugire, ştersături, modificări. În această situaţie, înscrisul oficial
este preexistent.
Pentru întregirea elementului material este necesar ca înscrisul să facă parte din categoria în-
scrisurilor oficiale şi, în urma falsificării, să fie susceptibil să producă consecinţe juridice, iar în
varianta calificată mai este necesar a fi îndeplinită cerința ca fapta să fie săvârșită de funcționarul
public în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Într-o cauză189, s-a reținut în sarcina inculpatei că, în
calitate de avocat, în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009, a redactat în fals o cerere de recurs,
o completare la întâmpinare și o notă de ședință în numele unei societăți, care au fost transmise
prin fax Curții de Apel Cluj în vederea atacării încheierii din 14 decembrie 2007, adoptată în dosar
nr. 1337/33/2007 al acestei instanțe, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de fals material în înscrisuri oficiale.
De asemenea, fapta inculpatei, care în anul 2009, a depus la Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecția Copilului Ilfov, un înscris oficial, respectiv adeverința care părea emisă de
Grădinița cu program normal nr. x, cunoscând că acesta este fals, pentru a justifica neînscrierea
părții vătămate P.A.C. la grădiniță, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de fals material
în înscrisuri oficiale190.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică ce se
acordă înscrisurilor oficiale.
c) Raportul de cauzalitate trebuie stabilit între acţiunile care constituie elementul material şi
urmarea imediată.
Tentativa şi actele pregătitoare sunt posibile, însă este sancţionată doar tentativa. Consuma-
rea are loc în momentul în care acţiunea de falsificare a fost dusă până la capăt şi s-a produs urma-
rea imediată.
Din conţinutul legal rezultă că în varianta simplă falsul se comite prin contrafacerea scrierii
sau a subscrierii unui înscris oficial sau prin alterarea lui în orice mod. În varianta agravată există
188
189
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 207/A din 30 iunie 2014, accesibilă pe www.scj.ro
190
68
aceleaşi modalităţi dar falsul se comite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de servi-
ciu.
În varianta simplă pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar în va-
rianta agravată pedeapsa este închisoarea de la un an la 5 ani și interzicerea exercitării unor drep-
turi.
Falsul intelectual
Art. 321 Falsul intelectual
(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public
aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespun-
zătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedep-
sește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
a) Obiectul juridic special este alcătuit în principal din relaţiile sociale referitoare la încrede-
rea publică ce o prezintă înscrisurile oficiale. Fapta fiind săvârşită de un funcţionar public în exer-
ciţiul atribuţiilor de serviciu, avem şi un obiect juridic secundar alcătuit din relaţiile sociale referi-
toare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu.
b) Obiectul material este alcătuit din înscrisul oficial întocmit de către funcţionarul public.
a) Subiectul activ nemijlocit este calificat şi anume, făptuitorul trebuie să aibă calitatea de
funcţionar public în sensul art. 175 C. pen.
Coautoratul este posibil numai în situaţia în care toţi participanţii au calitatea cerută de lege,
însă pentru instigare sau complicitate nu este necesară această calitate.
b) Subiect pasiv principal este instituţia sau unitatea prevăzută în art. 176 C. pen. iar în se-
cundar persoana fizică sau juridică împotriva căreia a fost folosit înscrisul oficial.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acţiune de falsificare a unui
înscris oficial în conţinutul său, prin două modalităţi alternative; prin atestarea unor fapte sau îm-
prejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau
împrejurări.
Atestarea constă în adeverirea, confirmarea, arătarea că o anumită faptă sau împrejurare a
existat sau există în realitate, ea trebuie să privească fapte sau împrejurări referitoare la starea de
fapt care a determinat întocmirea actul şi să fie mincinoasă191. Atestarea este necorespunzătoare
adevărului când faptele sau împrejurările nu au existat sau s-au petrecut altfel decât cum au fost
consemnate.
În practica judiciară192 s-a statuat că actul de vânzare-cumpărare întocmit şi autentificat de
notarul public constituie înscris oficial în accepţiunea art. 178 alin. 2 C. pen. iar notarul public are
calitatea de funcţionar public în sensul art. 175 C. pen. De asemenea, falsificarea a trei chitanţe de
191
192
C.S.J., secția penală, decizia nr. 3378/1998, accesibilă în Revista Dreptul nr. 1/2000, p. 158.
69
către un funcționar vamal, pentru a permite înscrierea în circulaţie a trei autoturisme constituie
fals intelectual193. Un alt exemplu de fals intelectual în modalitatea atestării unor fapte necores-
punzătoare adevărului, ar putea fi fapta de a completa și asuma prin semnătură date nereale în car-
netele de studenți, în sensul de a menționa nota obținută de fiecare dintre aceștia la materia sa,
deși, aceștia nu susținuseră proba teoretică.
Omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări este o inacţiune, făptuitorul omi-
te să consemneze unele date sau împrejurări veridice despre care a luat la cunoştinţă şi pe care
avea obligaţia să le menţioneze în înscrisul oficial. În practica judiciară194 „s-a reţinut ca infracţiu-
ne de fals intelectual, omisiunea de a insera în evidenţele contabile toate chitanţele privind efectu-
area unor transporturi”.
Ambele modalităţi de falsificare trebuie să îndeplinească două cerinţe esenţiale. O primă ce-
rinţă este aceea ca falsul să se comită cu prilejul întocmirii înscrisului oficial, iar a doua cerinţă
esenţială este ca funcţionarul să fie în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Bunăoară, fapta inculpatului, care în calitate de agent de poliție rutieră în exercițiul atribuții-
lor de serviciu, cu știință a atestat fapte necorespunzătoare adevărului în procesul-verbal de con-
travenție seria X nr. ….. din data de 05 martie 2009 și a omis a insera unele fapte sau împrejurări,
fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual195.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică pe care
o prezintă înscrisurile oficiale. Această urmare este realizată în momentul în care înscrisul este
semnat, ştampilat, perfectat ca orice înscris oficial autentic.
c) Legătura de cauzalitate trebuie să se stabilească între acţiunile ce constituie elementul ma-
terial şi urmarea imediată.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Mobilul sau scopul nu condiţionează
existenţa infracţiunii, însă ele pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Actele de pregătire sunt posibile, nu sunt incriminate, însă tentativa se sancţionează. Există
tentativă, atunci când acţiunea de falsificare a fost întreruptă sau nu s-a produs efectul din motive
independente de voinţa făptuitorului. Falsul prin omisiune, se poate comite numai în formă con-
sumată.
Consumarea are loc în momentul în care acţiunea de falsificare a fost dusă până la capăt şi s-
a produs urmarea indirectă.
Din conţinutul legal al infracţiunii, rezultă două modalităţi normative şi anume: modalitatea
atestării unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului şi modalitatea omisiunii cu ştiin-
ţă de a înscrie date sau împrejurări.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la un an la 5 ani, iar acțiunea penală se exer-
cită din oficiu.
Falsul în înscrisuri sub semnătură privată
Art. 322 Falsul în înscrisuri sub semnătură privată
(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art.
320 sau art. 321, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane
spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6
193
194
Trib. Covasna, secția penală, decizia nr. 14/A/1997, accesibilă în Revista Dreptul nr. 1/1998, p. 123.
195
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 177 din 20 ianuarie 2014, accesibilă pe www.scj.ro
70
luni la 3 ani sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la asigurarea veridi-
cităţii şi încrederii publice în adevărul pe care trebuie să îl exprime înscrisurile sub semnătură pri-
vată, producătoare de consecinţe juridice196.
b) Obiectul material este alcătuit din înscrisul sub semnătură privată falsificat în unul din
modurile prevăzute în art. 320 C. pen. sau 321 C. pen.
În literatura juridică de specialitate se arată că prin înscris sub semnătură privată trebuie să
se înţeleagă orice act scris și datat care emană de la o persoană particulară, semnat și susceptibil a
produce consecințe juridice197. Pentru a constitui obiect material al acestei infracţiuni, înscrisul
sub semnătură privată trebuie să emane de la o persoană particulară şi să fie producător de conse-
cinţe juridice198.
sabilitate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin folosirea înscrisului falsi-
ficat.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de falsificare a unui în-
scris sub semnătură privată, în modurile prevăzute de art. 320 C. pen sau 321 C. pen. Acţiunea de
falsificare, se comite prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii, prin alterare, prin atestarea în
price mod a unor date necorespunzătoare realității sau chiar omisiunea de a insera anumite date
sau împrejurări. Falsificarea înscrisului prin contrafacere presupune şi contrafacerea subscrierii,
adică a semnăturii care dă caracter de veridicitate înscrisului sub semnătură privată.
Noţiunile de contrafacere şi de alterare au fost prezentate cu ocazia analizării infracţiunii de
fals material în înscrisuri oficiale.
Pentru întregirea elementului material este necesar ca înscrisul sub semnătură privată să fie
folosit de însuşi autorul falsului sau să fie încredinţat altei persoane spre folosire. Simpla falsifica-
re a înscrisului sub semnătură privată, neurmată de folosire sau de încredinţarea înscrisului altei
persoane spre folosire, nu constituie infracţiune199. Folosirea înscrisului de autorul falsului va con-
stitui numai infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uzul de fals fiind inclus în
conţinutul laturii obiective200.
O altă cerinţă esenţială este ca acţiunile ce constituie elementul material să fie executate în
196
V. Dobrinoiu, N. Conea, op. cit., vol. II, p. 368.
197
P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op,cit., vol. II, p. 148.
198
199
Fapta inculpatei care, în calitate de avocat, în cursul lunilor septembrie - octombrie 2008, în dosarele nr.
9864/1/2007 și 10.981/1/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a întocmit și folosit împuterniciri avocațiale false,
având același număr "42", pentru clienții A.E. și A.C.M., în baza unor contracte de asistență juridică având același
număr, "42", dar cu date de încheiere (emitere) diferite, și anume, 15 septembrie 2008 și, respectiv, 11 octombrie
2008, care - în realitate - s-au dovedit a fi fictive sau emise pe numele altor clienți, faptă care întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată - Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 207/A din 30
iunie 2014, accesibilă pe www.scj.ro
200
C.S.J., secția penală, decizia nr. 1227/1997 , accesibilă în Codul penal adnotat și practică judiciară pe anii
1989-1999, Editura Argesis Print, Argeş, 1999, p. 680.
71
vederea producerii de consecinţe juridice201. Această cerinţă este îndeplinită dacă înscrisul are
aparenţa unui act veritabil, cu o anumită semnificaţie juridică şi capabil să aibă o putere probato-
rie202.
Fapta inculpatului de a „măslui” în totalitate un contract de vânzare cumpărare tipizat care
avea ca obiect pierderea „urmei” autoturismului marca A., inculpatul astfel cum a recunoscut
semnând la rubrica vânzător unde figura inculpatul M.A.C.M. iar la rubrica cumpărător persoana
care redactase contractul, inculpatul T.B. prezentând în acest sens serviciului de înmatriculări acel
contract în care noul proprietar figura o persoana din Republica Moldova, respectiv C.V., al cărui
act de identitate a fost de asemenea, folosit de inculpatul T.B., urmând în consecință a fi condam-
nat și pentru această infracțiune, faptele sale, respectiv, acelea de a determina acea persoana care
redactase contractul mai sus menționat de a semna la rubrica cumpărător întrunește elementele
constitutive și ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale203.
De asemenea, fapta de a întocmi actul constitutiv și statutul unei fundaţii - înscrisuri sub
semnătură privată - în cuprinsul cărora făptuitorul a inclus menţiunea necorespunzătoare adevăru-
lui că activul patrimonial al fundaţiei se compune dintr-un imobil, deși coproprietarul imobilului
nu și-a dat acordul pentru intrarea acestuia în activul patrimonial al fundaţiei, acte pe care făptui-
torul le-a autentificat și le-a folosit în faţa autorităţilor publice, în vederea producerii de consecinţe
juridice, constând în dobândirea personalităţii juridice a fundaţiei, înregistrarea fiscală a acesteia și
intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului, întrunește elementele constitutive ale in-
fracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată204.
Faptele administratorului unei societăţi comerciale, de a falsifica documente ale societăţii și,
pe baza acestora, de a obţine un credit, pe care în lipsa documentelor falsificate nu l-ar fi obţinut și
pe care nu l-a rambursat, se încadrează în prevederile referitoare la infracţiunea de fals în înscri-
suri sub semnătură privată și în cele ale infracţiunii de înșelăciune, iar nu în prevederile art.
271 pct. 1 din Legea nr. 31/1990 în care este incriminată, între altele, fapta administratorului soci-
etăţii comerciale, care prezintă, cu rea-credinţă, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate
publicului, date neadevărate asupra constituirii societăţii ori asupra condiţiilor economice ale
acesteia205.
Falsificarea de borderouri de achiziţie și de facturi fiscale, de către administratorul unei so-
cietăţi comerciale, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub sem-
nătură privată, iar nu ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, deoarece
societăţile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, nu intră sub incidenţa prevederilor
dispozițiilor art. 176 C. pen., iar înscrisurile emise de societăţile comerciale nu sunt înscrisuri ofi-
ciale206.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică şi va-
loarea probantă pe care o reprezintă înscrisurile sub semnătură privată.
c) Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acţiunile ce constituie elementul material şi
urmarea imediată.
Forma de vinovăţie este intenţia directă calificată prin scopul urmărit de făptuitor şi anume:
201
Punerea în executare a hotărârii de a induce în eroare părţile civile, prin folosirea unor înscrisuri sub semnătură
privată falsificate, înscrisuri prin care se tinde la dovedirea unor contracte de împrumut care, în realitate, nu au existat,
în scopul de a obţine prin pronunţarea unor hotărâri civile a unui folos material injust constând în echivalentul sume-
lor consemnate în contractele de împrumut falsificate și al dobânzilor, dacă infractorul nu a intrat în posesia sumelor
menţionate, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de înșelăciune săvârșită prin folosirea de
mijloace frauduloase și ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în concurs real de infracţiuni -
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 3557 din 2 noiembrie 2012, accesibilă pe www.scj.ro
202
T. Vasiliu, D. Pavel ş.a., op. cit., vol. II, p. 277.
203
204
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 2696 din 12 iulie 2011, accesibilă pe www.scj.ro
205
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 6017 din 19 octombrie 2006, accesibilă pe www.scj.ro
206
72
producerea unei consecinţe juridice. Intenţia priveşte atât acţiunea de falsificare, cât şi acţiunea de
folosire sau de încredinţare a înscrisului falsificat altei persoane spre folosire în vederea producerii
unei consecinţe juridice207.
Actele de pregătire sunt posibile dar nu se sancţionează însă tentativa este pedepsită potrivit
art. 322 alin. 2 C. pen. Există tentativă atunci când a început executarea acţiunii de folosire a în-
scrisului falsificat de însuşi autorul falsului sau atunci când a început executarea acţiunii de încre-
dinţare a înscrisului altei persoane spre folosire, dar această executare a fost întreruptă sau a rămas
fără rezultat din cauza unor împrejurări independente de voinţa făptuitorului208.
Consumarea are loc în momentul în care acţiunile ce constituie elementul material au fost
duse până la capăt şi se produce urmarea periculoasă.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă că această infracţiune are modalităţi specifice in-
fracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, iar în completarea acestora, succesivă, modalitatea
folosirii înscrisului fals de către făptuitor şi modalitatea încredinţării înscrisului fals unei alte per-
soane pentru a-l folosi.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Uzul de fals
Art. 323 Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea pro-
ducerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă,
când înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este
sub semnătură privată.
a) Această infracţiune fiind subsecventă infracţiunilor de fals în înscrisuri oficiale şi infrac-
ţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, are acelaşi obiect juridic special, diferenţierea
făcându-se în funcţie de natura înscrisului şi anume, oficial sau sub semnătură privată.
b) Obiectul material este înscrisul oficial sau înscrisul sub semnătură privată falsificat, folo-
sit de făptuitor.
litate penală. În cazul folosirii înscrisului sub semnătură privată de către autorul falsului, va exista
numai infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uzul de fals fiind inclus în conţinu-
tul laturii obiective a infracţiunii de fals.
b) Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată sau care poate fi prejudiciată
prin folosirea înscrisului falsificat.
207
208
73
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de folosire a unui înscris
oficial sau sub semnătură privată falsificat.
A folosi un înscris fals, înseamnă a produce acel înscris ca dovadă a conţinutului său209. Fo-
losirea se poate realiza prin: prezentarea înscrisului falsificat, depunerea înscrisului, invocarea sau
referirea la un înscris fals.
Cerinţa esenţială a acestei infracţiuni este ca înscrisul falsificat să fie folosit în vederea pro-
ducerii unei consecinţe juridice.
Simpla arătare a înscrisului fals unei alte persoane pentru a-l examina şi a-şi exprima păre-
rea asupra valorii sale sau supunerea neoficială a înscrisului la o expertiză de verificare210, nu con-
stituie infracţiunea de uz de fals.
Fapta inculpatei, care în calitate de avocat în cadrul Baroului Cluj, în data de 14 iunie 2010,
în nume propriu, respectiv în reprezentarea mamei sale A.E. și fratelui ei, A.C.M., a depus o cere-
re de chemare în judecată, la Judecătoria Cluj-Napoca, în motivarea căreia a depus copia adeverin-
țelor nr. 3350 din 08 februarie 1991 și 31.951 din 04 noiembrie 1991 (pe care scrie "A.V. de-
funct") eliberate de Primăria mun. Cluj-Napoca, deși știa că acestea sunt false, faptă care întruneș-
te elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals211.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică pe care
o prezintă înscrisurile oficiale şi cele sub semnătură privată.
c) Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptelor.
Forma de vinovăţie este intenţia directă, făptuitorul ştiind că înscrisul este fals îl foloseşte
pentru a produce consecinţe juridice.
Fiind o infracţiune comisivă, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile dar nu sunt sancţi-
onate. Consumarea are loc în momentul prezentării, depunerii sau invocării înscrisului212. Infrac-
ţiunea de uz de fals este instantanee, însă în cazul în care folosirea înscrisului falsificat se repetă,
ea poate fi continuată sau va exista un concurs de infracţiuni în funcţie de unicitatea sau pluralita-
tea rezoluţiei infracţionale.
Infracțiunea de uz de fals este o infracțiune instantanee, care se consumă în momentul când
înscrisul falsificat este folosit, prelungirea în timp a efectelor înscrisului folosit neatribuind infrac-
țiunii de uz de fals caracterul de infracțiune continuă213.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă două modalităţi normative: folosirea înscrisului
oficial falsificat şi folosirea înscrisului sub semnătură privată falsificat, susceptibile de mai multe
modalități faptice de comitere.
În cazul folosirii înscrisului oficial falsificat, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de
la 3 luni la 3 ani, iar în cazul folosirii înscrisului sub semnătură privată falsificat, pedeapsa prevă-
zută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
209
210
V. Dongoroz, S. Kahane, op. cit., vol. IV, p. 450.
211
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 207/A din 30 iunie 2014, accesibilă pe www.scj.ro
212
213
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 1139 din 24 martie 2010, accesibilă pe www.scj.ro
74
Falsificarea unei înregistrări tehnice
Art. 324 Falsificarea unei înregistrări tehnice
(1) Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea atestă-
rii unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau îm-
prejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a înregistrării ori de încredințarea
acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pe-
depsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează folosirea unei înregistrări tehnice falsificate în vederea
producerii unei consecințe juridice.
(3) Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înțelege atestarea unei valori, greu-
tăți, măsuri ori a desfășurării unui eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod automat, prin
intermediul unui dispozitiv tehnic omologat și care este destinată a proba un anumit fapt, în vede-
rea producerii de consecințe juridice.
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la asigurarea veridi-
cităţii şi încrederii publice în adevărul pe care trebuie să îl exprime înregistrările tehnice, producă-
toare de consecinţe juridice, precum și necesitatea de a protegui veridicitatea atestărilor făcute prin
înregistrările tehnice214.
b) În principiu, infracțiunea este una de pericol, astfel că este lipsită de obiect material. Po-
trivit alin. 3 al art. 324 C. pen. prin înregistrare tehnică se înțelege atestarea unei valori, greutăți,
măsuri ori a desfășurării unui eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod automat, prin in-
termediul unui dispozitiv tehnic omologat și care este destinată a proba un anumit fapt, în vede-
rea producerii de consecințe juridice.
În literatura juridică de specialitate215 s-a arătat că, dacă acțiunea de falsificare se realizează
prin contrafacere, materialul utilizat va reprezenta obiectul material al infracțiunii, iar când falsi-
ficarea înregistrării se realizează prin alterare, suportul materialul asupra căruia se exercită altera-
rea va constitui atât obiect material al infracțiunii cât și produsul acesteia.
sabilitate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin folosirea înregistrării teh-
nice falsificate.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează alternativ, prin activități comisive sau
omisive de falsificare a unei înregistrări tehnice, în modurile prezentate în art. 324 C. pen. - con-
trafacere, alterare, determinare a atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau
omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări.
Noţiunile de contrafacere, alterare, omisiune au fost prezentate cu ocazia analizării infracţi-
unilor de fals prezentate supra. Clarificări se impun doar asupra noțiunii de determinare a atestării
214
P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op,cit., vol. II, p. 155; S. Bogdan (coord.), D. A. Șerban, G. Zlati, op.cit., p.
552-553.
215
75
unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceasta înțelegând o activitate de instigare la
falsificarea înregistrării tehnice.
În varianta asimilată, elementul material constă în folosirea înregistrării tehnice falsificate în
vederea producerii de consecințe juridice, respectiv uzul de fals săvârșit asupra înregistrării tehni-
ce.
Pentru întregirea elementului material este necesar ca falsificarea înregistrării tehnice să co-
respundă unei înregistrări tehnice reale, care să servească ca model sau suport la operațiunea de
falsificare, respectiv să fie apt de a proba un anumit fapt în vederea producerii consecințelor juri-
dice216; falsificarea să fie urmată de folosirea sau încredințarea spre folosire, a înregistrării falsifi-
cate unei alte persoane. O altă cerinţă esenţială este ca folosirea înregistrării false, ce constituie
elementul material, să fie executate în vederea producerii de consecinţe juridice.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în au-
tenticitatea sau veridicitatea înregistrărilor tehnice.
urmarea imediată.
Forma de vinovăţie este intenţia directă calificată prin scopul urmărit de făptuitor şi anume:
producerea unei consecinţe juridice.
Actele de pregătire și tentativa deși sunt posibile nu se sancţionează.

Consumarea are loc în momentul în care acţiunile ce constituie elementul material au fost
duse până la capăt şi se produce urmarea periculoasă.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă că această infracţiune prezintă o variantă tip și o
alta asimilată, ambele pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Falsul informatic
Art. 325 Falsul informatic
Fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa, fără
drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utili-
zate în vederea producerii unei consecințe juridice, constituie infracțiune și se pedepsește cu în-
chisoarea de la unu la 5 ani.
a) Obiectul juridic este complex217, cel principal este alcătuit din ansamblul relaţiilor sociale
cu privire la încrederea publică în veridicitatea și autenticitatea datelor și informațiilor cu caracter
digital, iar în subsidiar ansamblul valorilor sociale referitoare la securitatea și integritatea mediului
informatic ori a datelor informatice stocate218.
216
Cerință în strânsă legătură cu obligativitatea omologării dispozitivului tehnic, în lipsa omologării înregistrarea
tehnică falsificată nu poate produce consecințe juridice. Pentru mai multe detalii, a se vedea S. Bogdan (coord.), D. A.
Șerban, G. Zlati, op.cit., p. 554-556.
217
Infracțiunea absoarbe în conținutul său infracțiunea de alterare a integrității datelor informatice, prevăzută de
art. 362 C. pen.
218
S. Bogdan (coord.), D.A. Șerban, G. Zlati, op.cit., p. 558; P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op,cit., vol. II,
p. 159.
76
b) O parte a doctrinei219 apreciază că obiect material al infracțiunii sunt datele informatice, o
alta apreciază că, obiect material poate fi suportul de stocare a datelor informatice – hard disk,
CD, memory stick, în modalitatea în care falsul s-a realizat prin modificare sau ștergerea datelor
informatice220.
În principiu infracțiunea nu are obiect material, datele informatice fiind definite de art. 181
alin. 2 C. pen. ca orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate
fi prelucrată printr-un sistem informatic221, activitatea infracțională nu se răsfrânge asupra acesto-
ra, ele fiind create sau produse prin intermediul suportului pe care sunt stocate.
a) Subiect activ poate fi orice persoană fizică sau juridică, responsabilă din punct de vedere
penal.
b) Subiectul pasiv este orice persoană fizică sau juridică prejudiciată și asupra căreia se pro-
duc consecințele juridice.
a) Elementul material constă într-o gamă de acțiuni alternative, caracterizate prin introduce-
rea, modificarea, ștergerea sau restricționarea accesului la datele informatice
Prin introducerea de date informatice înțelegem adăugirea sau completarea altor date infor-
matice, decât cele existente într-un sistem informatic (aplicație informatică) sau bază de date, fiși-
ere etc; modificarea datelor informatice presupune operațiunea de ștergere și înlocuire a datelor;
ștergerea datelor informatice presupune dispariția unor fișiere sau a unor părți din acestea (indife-
rent dacă dispariția s-a realizat instantaneu sau ulterior ștergerii), prin diferite comenzi locale sau
de la distanță (atunci când calculatorul este conectat la o rețea); restricționarea accesului la datele
informatice presupune criptarea totală sau parțială a acestora, care se poate realiza prin interme-
diul software-ul specializat folosind algoritmi de criptare222.
Faptele inculpatului de a introduce și modifica fără drept, în mod repetat, date informatice,
rezultând împrejurări necorespunzătoare adevărului, ca urmare a faptului că la percheziția domici-
liară efectuată au fost ridicate de la domiciliul său mai multe medii de stocare, pe care au fost de-
scoperite date de cărți de credit, pagini web care imită paginile unor instituții financiare, liste cu
adrese de poștă electronică, se circumscriu infracțiunii prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003
(reglementare anterioară adoptării codului în materie)223.
Jurisprudența apreciază că, prin clonarea unor pagini web ale unor instituții financiare pen-
tru a determina clienții acestor instituții să comunice date de identificare ori expedierea de mesaje
în masă ca provenind de la instituții financiare nu sunt acțiuni specifice falsului informatic224.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective este necesară întrunirea unor con-
diții cumulative: făptuitorul să fi acționat fără drept, activitatea făptuitorului să aibă ca și conse-
219
Sinescu, op.cit., p. 723.
220
221
Potrivit art. 181 alin. 1 C. pen.prin sistem informatic înțelegem orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive
interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a
datelor, cu ajutorul unui program informatic
222
G. Zlati, Unele aspecte în legătură cu infracțiunile informatice din perspectiva legislației în vigoare, pre-
cum și a noului Cod penal, Revista Dreptul nr. 10/2012, p. 214-217; A. Maxim, Falsul și frauda informatică, în Caie-
te de drept penal nr. 3/2011, p. 47; M. Dobroniu, Infracțiuni în domeniul informatic, Ed. C. H. Beck, București, 2006,
p. 206-220; I. Vasiu, Prevenirea criminalității informatice, Ed. Hamangiu, București, 2006.
223
224
Idem
77
cință obținerea de date necorespunzătoare adevărului, producătoare de consecințe juridice. Ast-
fel, deși, pe C.D-ul. inscripționat „Muzică Stuff Cărți E-Bay", aparținând inculpatului F.L.S., au
fost identificate date și programe informatice, în cauză nu a rezultat să acesta le-a utilizat în vreun
fel, în condițiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003225.
b) Urmarea imediată constă în obținerea unor date informatice falsificate și producătoare de
consecințe juridice.
c) Legătura de cauzalitate trebuie să existe între activitatea infracțională şi paguba produsă.
Frauda informatică se comite cu intenţie directă calificată prin scop – utilizarea datelor in-
formatice necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unei consecințe juridice226.
Actele de pregătire și tentativa deși posibile nu sunt incriminate.

Infracțiune poate îmbrăca forma infracțiunii continue, iar consumarea are loc în momentul
în care s-a produs paguba.
Regimul sancționator constă în închisoare de la 1 la 5 ani.
Falsul în declarații
Art. 326 Falsul în declarații
Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art.
175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei conse-
cințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declara-
ția făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă.
Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în
declaraţiile oficiale făcute în faţa unui organ, instituţie de stat sau alte instituţii din cele prevăzute
în art. 176 C. pen., declaraţii susceptibile să producă consecinţe juridice.
b) Obiectul material este alcătuit din declaraţia făcută în scris, iar în cazul declaraţiei verbale
nu avem obiect material.
litate penală. Instigarea sau complicitatea, sunt posibile ca participaţie ocazională.
Funcţionarul care a consemnat o declaraţie, cunoscând falsitatea acesteia, dacă nu sesizează
organul de urmărire penală va săvârşi infracţiunea de omisiunea sesizării227.
b) Subiect pasiv principal este organul, instituţia de stat ori alte instituţii publice în faţa căre-
ia se face declaraţia. Subiect pasiv secundar poate fi persoana fizică sau juridică prejudiciată prin
declaraţia necorespunzătoare adevărului.
225
Idem
226
Chiar dacă vinovăția este calificată prin scop, doctrina apreciază că falsul informatic se poate comite atât cu in-
tenție directă, cât și cu intenție indirectă - S. Bogdan (coord.), D.A. Șerban, G. Zlati, op.cit., p. 561.
227
78
Elementul material se realizează prin acţiunea de a face o declaraţie care nu corespunde
adevărului, declaraţie făcută unei instituţii ori în faţa unei alte unităţi din cele enumerate în art.
176 C. pen.
Declaraţia poate fi făcută la solicitarea organului competent sau din iniţiativa făptuitorului,
ea poate fi făcută în scris sau oral sau transmisă prin intermediar, în limba română sau într-o limbă
străină228. Declaraţia verbală trebuie făcută personal, iar declaraţia scrisă poate fi transmisă printr-
o terţă persoană, care va atesta semnătura declarantului229. În cazul în care legea prevede îndepli-
nirea unor condiţii de formă cu privire la modul în care se dă sau se ia declaraţia, aceste condiţii
trebuie îndeplinite.
În literatura juridică s-a exprimat opinia că fapta de a declara în faţa notarului public un preţ
mai mic decât cel real, nu poate fi nici evaziune fiscală, nici fals în declaraţii sau complicitate la
fals intelectual230. De asemenea, faptele inculpatului de a se prezenta în fața unui notar public ca
fiind o altă persoană – proprietar al terenurilor înscrise într-un act de moștenitor și sub această
identitate a declara necorespunzător adevărului că este singurul moștenitor și proprietar al terenu-
rilor pe care dorește să le înstrăineze, determinând prin acțiunile sale notarul public să întocmeas-
că un înscris oficial în care să ateste împrejurări necorespunzătoare adevărului, întrunesc elemen-
tele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea și fals în declarații, aflate în concurs231.
Declaraţiile neadevărate trebuie să fie susceptibile de a produce consecinţe juridice şi să nu
fie sancţionate prin alte legi. Astfel denunţarea calomnioasă, mărturia mincinoasă etc. sunt infrac-
ţiuni prevăzute şi sancţionate în mod distinct. De asemenea, declaraţia trebuie făcută în faţa uneia
din unităţile prevăzute în art. 176 C. pen. Declaraţia făcută în faţa unui organ necompetent, nu
poate servi la producerea unei consecinţe juridice şi deci, nu va constitui infracţiunea de fals în
declaraţii232.
Infracţiunea de fals în declaraţii exclude, prin însăşi conţinutul său, existenţa în concurs a in-
fracţiunii de uz de fals.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică de care
se bucură declaraţiile făcute în faţa organelor şi instituţiilor prevăzute în art. 175 C. pen.
c) Raportul de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei.
Forma de vinovăţie este intenţia directă. Făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi-l urmă-
reşte. Intenţia este directă, calificată prin scopul urmărit de făptuitor, în vederea producerii de con-
secinţe juridice pentru sine sau pentru altul.
Fiind o infracţiune comisivă şi intenţionată, falsul în declaraţii este susceptibil de a rămâne

în forma tentativei, dar tentativa nu este sancţionată.
Consumarea are loc în momentul în care declaraţia făcută oral a fost consemnată de funcţio-
nar într-un înscris apt să servească la producerea de consecinţe juridice, ori în momentul în care
declaraţia scrisă a fost înregistrată la organul competent.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă următoarele modalităţi normative: declaraţia ne-
corespunzătoare adevărului, în vederea producerii unor consecinţe juridice pentru sine; declaraţia
228
V. Dobrinoiu, N. Conea, op. cit., vol. II, p. 384.
229
230
O. Rădulescu, P. Rădulescu, Din nou despre calificarea faptei de a declara în faţa notarului public un preţ mai
mic decât cel real, Dreptul nr. 10/1999, p. 132-135.
231
Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 541 din 17 februarie 2009, accesibilă pe www.scj.ro
232
79
necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unor consecinţe juridice pentru altul – atunci
când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecin-
ţe.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar acțiunea
penală se exercită din oficiu.
Falsul privind identitatea

Art. 327 Falsul privind identitatea

(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, făcu-
tă unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unități în care aceasta își
desfășoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare
ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menține în
eroare un funcționar public, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru
altul, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei persoane, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Încredințarea unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre
a fi folosit fără drept se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special, este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la încrederea publică
în adevărul privind identitatea persoanelor, adică în concordanţa dintre identitatea sub care se pre-
zintă în faţa unui organ sau instituţii de stat sau a altei unităţi din cele la care se referă art. 176 C.
pen. şi identitatea lor reală”233.
b) În principiu, infracțiunea este lipsită de obiect material. În condițiile în care, spre exemplu
actul de identitate a fost falsificat și de care a uzat în fața instituțiilor publice sau reprezentanților
acestora, actul de identificare, legitimare ori pentru dovedirea stării civile falsificat devine obiect
material și produs al infracțiunii.
litate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele. Persoana care încredinţează înscrisul
care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare, pentru a fi folosit
pe nedrept, nu va avea calitatea de complice ci de autor al infracţiunii de fals privind identitatea.
Când făptuitorul atribuie o falsă identitate unei alte persoane, dacă aceasta este prezentă, ea
va fi – după caz – coautor sau complice prin asistenţa la acţiunea făptuitorului, iar când nu este
prezentă dar cunoaşte că i s-a atribuit o identitate falsă şi a consimţit la aceasta va fi complice an-
terior (de exemplu: cineva a dat sub identitate falsă, mandat făptuitorului ca să-l reprezinte)234.
b) Subiect pasiv este instituţia ori o altă unitate din cele prevăzute în art. 176 C. pen., în faţa
căruia făptuitorul s-a prezentat sub identitate falsă.
a) Elementul material al laturii obiective în varianta prevăzută în alin. 1, se realizează prin
233
234
80
două acţiuni alternative: prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei identităţi false altei
persoane.
Prezentarea sub o identitate falsă constă în prezentarea unei persoane în faţa reprezentanţilor
uneia din unităţile prevăzute în art. 176 C. pen. sub o altă identitate decât cea reală, fie prin arăta-
rea unui înscris de identificare a altei persoane, fie prin declaraţia falsă prin care îşi atribuie o altă
identitate235.
Atribuirea unei identităţi false altei persoane, înseamnă a declara, a afirma că acea persoană
are altă identitate decât cea reală.
A menţine în eroare un funcționar public cu privire la identitatea falsă a unei persoane, în-
seamnă că făptuitorul cunoaşte identitatea reală şi nu o declară, această menţinere în eroare o poa-
te comite atât persoana căreia i s-a atribuit o identitate falsă cât şi persoana care a luat la cunoştin-
ţă de acest fapt şi nu-l învederează autorităţilor.
În varianta agravată prezentarea se realizează prin întrebuințarea unei identității reale a unei
persoane, respectiv prin uzarea de identitatea reală a unei persoane, iar în varianta atenuată, ele-
mentul material se realizează prin prin acţiunea de încredinţare a unui înscris care serveşte pentru
identificarea stării civile ori pentru legitimare spre identificare, spre a fi folosit pe nedrept. Acţiu-
nea de încredinţare trebuie să se refere la un înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile,
pentru legitimare sau identificare.
În practica judiciară236 s-a statuat că folosirea fără drept a unui paşaport fals, pe numele altei
persoane, constituie infracţiunea de fals privind identitatea şi nu cea de uz de fals, uzul de fals fi-
ind absorbit în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de fals privind identitatea.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective este necesar ca prezentarea, atribu-
irea unei identităţi false să fie efectuată pentru a induce sau pentru a menţine în eroare un funcțio-
nar public, în vederea producerii de consecinţe juridice, neavând relevanță dacă prezentarea s-a
realizat oral, scris sau cu ajutorul unor înscrisuri false sau folosite fără drept care dovedesc pentru
stabilirea stării civile, pentru identificare sau legitimare237.
Fapta inculpatului de a încredința buletinul de identitate (înscris care servește pentru identi-
ficare) al martorului C.Șt.L. inculpatului D.F., spre a fi folosit fără drept, faptă care întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea238
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea care se acordă
pentru identificarea persoanelor de către organele competente.
c) Raportul de cauzalitate rezultă din comiterea faptei.
Forma de vinovăţie este intenţia directă calificată prin scopul urmărit de făptuitor, produce-
rea de consecinţe juridice ori pentru a fi folosit fără drept.
Actele de pregătire şi tentativa sunt posibile dar nu sunt incriminate.

Consumarea are loc în varianta tip în momentul prezentării sau atribuirii unei identităţi fal-
se, iar în varianta asimilată în momentul încredinţării înscrisului.
Infracțiunea prezintă o variantă tip, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani,
una agravată, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, și o alta atenuată, sancționată cu
închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
235
Fapta cetățeanului român aflat în străinătate de a se prezenta sub o identitate falsă autorităților statului străin
constituie infracțiune de fals privind identitatea – Î.C.C.J., secțiile unite, decizia nr. 19/2007, publicată în M. Of. nr.
503 din 3 iulie 2007
236
237
Curtea de Apel Oradea, secția penală, decizia nr. 477/R din 3 noiembrie 2009, apud V. Pușcașu, op.cit. p. 730.
238
81
TITLUL VII.
INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI PUBLICE
Aspecte comune
În actuala reglementare Titlul VII al Codului penal a fost structurat pe șase capitole: Capito-
lul I destinat infracțiunilor contra siguranței pe căile ferate; Capitolul II – infracțiunilor contra si-
guranței circulației pe drumurile publice; Capitolul III – infracțiuni la regimul armelor, munițiilor,
materialelor nucleare și materiilor explozive; Capitolul IV – infracțiuni la regimul stabilit pentru
alte activități reglementate de lege; Capitolul V – infracțiuni contra sănătății publice; Capitolul VI
– infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice.
1. Obiectul infracţiunilor
a) Obiectul juridic comun – respectiv valoarea socială ocrotită de lege în cazul acestor in-
fracţiuni este alcătuită în principal din relaţiile sociale referitoare la siguranţa publică privită lato
sensu, indiferent că este vorba despre siguranța circulaţiei pe căile ferate, pe drumurile publice,
siguranța în materia regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și materiilor explozive,
securitatea în muncă sau alte activități reglementate de lege, sănătatea publică, precum și siguranța
și integritatea sistemelor și datelor informatice.
b) Unele infracțiuni prezintă obiect material, spre exemplu infracțiunile din cadrul capitolu-
lui III – care au ca obiect material al infracțiunii armele, munițiile, materialele nucleare sau mate-
riile explozive, alte infracțiuni cum ar fi cele din capitolul IV destinat regimului stabilit pentru
unele activități reglementate de lege să fie lipsite de obiect material.
a) Subiect activ poate fi persoana fizică sau juridică, care îndeplineşte condiţiile de respon-
sabilitate penală, de cele mai multe ori necircumstanțiat, însă uneori acesta trebuie să fie calificat:
infracțiunea de părăsire a postului și prezența la serviciu sub influența alcoolului sau a altor sub-
stanțe (art. 331 C. pen.) sau nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă (art.
350 C. pen.).
În principiu, participaţia este posibilă sub toate formele, cu precizarea că în cazul coautora-
tului, spre exemplu, toţi făptuitorii trebuie să aibă calitatea de angajați ai operatorilor de transport
feroviar. Instigarea şi complicitatea este posibilă la toate infracţiunile.
b) Subiect pasiv principal este statul dar poate fi şi o persoană fizică sau juridică care a sufe-
rit o pagubă sau un prejudiciu de altă natură.
a) Elementul material se realizează prin acţiuni sau inacţiuni. Astfel, acţiunile pot consta în
îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor de serviciu, iar inacţiunile în neîndeplinirea obligaţiilor de
serviciu.
În cazul acestor infracţiuni, legiuitorul a prevăzut anumite cerinţe esenţiale.
Astfel, în cazul infracţiunilor la regimul circulației pe căile ferate, una dintre cerinţele esen-
ţiale este ca fapta să fie de natură a pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport pe căile fera-
te.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol iar în variantele agravate în pro-
ducerea rezultatului prevăzut de lege pentru fiecare infracţiune în parte.
c) Raportul de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptelor.
82
Forma de vinovăție este atât intenția, cât și culpa, fiecare dintre ele în ambele modalități.
Capitolul I.
Infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate239
Aspecte comune
1. Obiectul juridic
Obiectul juridic generic sau de grup al acestor categorii de infracțiuni este siguranța circula-
ției feroviare, condiţie esenţială pentru realizarea transportului feroviar în cadrul economiei naţio-
nale, în deplină securitate a bunurilor şi a persoanelor.
Prin siguranţa circulaţiei pe căile ferate se înţelege „o stare de fapt creată de ansamblul regu-
lilor speciale stabilite prin regulamente, instrucţiuni, ordine etc. în domeniul transportului feroviar
şi destinată a asigura desfăşurarea traficului feroviar în condiţii de maximă securitate pentru călă-
tori şi bunuri”240.
În cazul unor infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, avem şi un obiect juridic
secundar, alcătuit din relaţiile sociale referitoare la patrimoniu (de exemplu: distrugerea sau sem-
nalizarea falsă - art. 332 C. pen241.) sau când se produce un accident de cale ferată, obiectul juridic
secundar este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la viaţa şi integritatea corporală a persoanelor
ori cele referitoare la integritatea bunurilor (art. 329242-333 C. pen.).
b) Obiectul material. În varianta tip a infracţiunii de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu
sau îndeplinirea lor defectuoasă (cu intenție sau din culpă) (art. 329-330243 C. pen.), părăsirea pos-
239
În noul cod penal, infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, sunt prevăzute în Titlul VII, Ca-
pitolul I. Ca modificare comună adusă infracţiunilor de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor
defectuoasă, părăsirea postului şi prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, distrugerea sau
semnalizarea falsă, a fost înlăturarea elementului de agravare constând în producerea unei catastrofe de cale ferată, iar
urmarea imediată a fost transformată din stare de pericol în rezultat, fiind folosite expresiile: „pune în pericol” şi „se
creează un pericol”.
240
V. Papadopol, Infracţiuni contra siguranţei pe căile ferate, în Revista română de drept nr. 8/1971, p. 18-19.
241
Potrivit art. 332 C. pen., infracțiunea de distrugere sau semnalizare falsă constă în:
(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a liniei de cale ferată, a materialului ru-
lant, a instalațiilor de cale ferată ori a celor de comunicații feroviare, precum și a oricăror altor bunuri sau dotări
aferente infrastructurii feroviare ori așezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta se pune în pericol sigu-
ranța mijloacelor de transport, manevră sau intervenție pe calea ferată, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează săvârșirea de acte de semnalizare falsă sau săvârșirea oricăror acte
care pot induce în eroare personalul care asigură circulația mijloacelor de transport, manevră sau intervenție pe
calea ferată în timpul executării serviciului, dacă prin aceste fapte se creează un pericol de accident de cale ferată.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Când faptele prevăzute în alin. (1)-(3) sunt săvârșite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la
jumătate.
(5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește.
242
Potrivit art. 329 C. pen., infracțiunea de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defec-
tuoasă constă în:
(1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă de către angajaţii care ges-
tionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta se pune
în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, se pedepseşte cu
(2) Dacă fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
243
Potrivit art. 330 C. pen., infracțiunea de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defec-
tuoasă din culpă constă în:
1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, de către angajaţii care
gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta se
pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, se pedepseşte cu
83
tului şi prezenţa la serviciu sub influența alcoolului sau altor substanțe (art. 331 C. pen244.) nu
există obiect material, decât în varianta agravată – când faptele au avut ca urmare un accident de
cale ferată, situație în care corpul victimelor și bunurile care fac parte din infrastructura feroviară
devin obiect material al infracțiunii. Și în cazul infracţiunii de distrugere şi semnalizare falsă (art.
332 C. pen.) obiectul material este constituit din materialul rulant, instalaţiile feroviare, mijloacele
de semnalizare, bunurile sau dotările aferente căii ferate.
a) Subiect activ poate fi persoana fizică sau juridică care îndeplineşte condiţiile de respon-
sabilitate penală, şi care are calitatea uneori de angajat al operatorilor de transport feroviar şi lu-
crează în sectorul siguranţei circulaţiei pe căile ferate cu excepţia infracţiunii de distrugere şi sem-
nalizare falsă la care nu se cere calitatea de angajat și a accidentului de cale ferată care nu este
condiționat de vreo calitate a subiectului activ.
Calitatea de salariat al SNCFR nu o au persoanele care lucrează pe liniile industriale şi ma-
terial rulant propriu la alte persoane juridice245.
În cazul săvârşirii unor fapte de natura celor prevăzute în această grupă de infracţiuni, ei vor
răspunde penal pentru abuz sau neglijenţă în serviciu ori pentru distrugere intenţionată sau din
culpă.
Infracţiunea de părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate poate fi săvârşi-
tă numai de angajaţii care asigură direct siguranţa mijloacelor de transport pe căile ferate.
Participaţia este posibilă sub toate formele, cu precizarea că în cazul coautoratului toţi făptu-
itorii trebuie să aibă calitatea de angajat al operatorilor de transport feroviar, cu excepţia infracţiu-
nii prevăzute de art. 332 C. pen. Instigarea şi complicitatea este posibilă la toate infracţiunile din
această grupă. În jurisprudență246 s-a stabilit că, silirea paznicului de barieră, prin acte de violență
săvârșite cu intenție să-și părăsească postul, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguran-
ța mijloacelor de transport ale căilor ferate, constituie infracțiunea de determinare a părăsirii pos-
tului.
b) Subiect pasiv principal este statul, cât și operatorul de transport feroviar, dar poate fi şi o
persoană fizică sau juridică care a suferit o pagubă sau un prejudiciu de altă natură.
a) Elementul material se realizează prin acţiuni sau inacţiuni, alternative. Astfel, în cazul in-
fracţiunilor prevăzute de art. 329-330 C. pen., elementul material se realizează atât prin acţiuni cât
şi prin inacţiuni. Acţiunile constau în îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor de serviciu, iar inacţi-
unea constă în neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu. În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 331
C. pen. şi art. 332 Cen. p. elementul material se realizează numai prin acţiuni, fie prin părăsirea
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Când fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
244
Potrivit art. 331 C. pen., infracțiunea de părăsire a postului şi prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului
sau a altor substanţe constă în:
(1) Părăsirea postului, în orice mod şi sub orice formă, de angajaţii cu atribuţii privind siguranţa circulaţiei
mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa
circulaţiei acestor mijloace, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către un angajat având
atribuţii privind siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, care are o
îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori se află sub influenţa unor substanţe psihoactive.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
245
V. Papadopol, op.cit., p. 21.
246
Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 24 din 27 iunie 1986 apud V. Pușcașu, op.cit., p. 734.
84
postului sau prezentarea la serviciu sub influența alcoolului sau altor substanțe, distrugerea, de-
gradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei ferate, semnalizare falsă sau alte acţiuni
de natură să inducă în eroare personalul căilor ferate.
În cazul acestor infracţiuni, legiuitorul a prevăzut anumite cerinţe esenţiale. Astfel, în cazul
infracţiunilor prevăzute de art. 329-331 C. pen., cerinţa esenţială este ca fapta să fie de natură a
pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport pe căile ferate.
Fapta inculpaților de a tăia fire de cupru de la rețeaua de telecomunicații a C.F.R. fiind sur-
prinși de către polițiști după ce acestea au fost rulate pentru transport, întrunește elementele con-
stitutive ale infracțiunii de distrugere și semnaliza falsă și ale infracțiunii de furt calificat, în formă
consumată247.
b) Urmarea imediată: în variantele tip constă în producerea rezultatului prevăzut de lege
pentru fiecare infracţiune în parte – respectiv punerea în pericol a siguranţei circulaţiei mijloace-
lor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată. În variantele agravate se cere să se pro-
ducă un accident de cale ferată.
Potrivit prevederilor art. 333 C. pen. accidentul de cale ferată constă în distrugerea sau de-
gradarea adusă mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalaţiilor de cale ferată în
cursul circulaţiei sau manevrei mijloacelor de transport, manevră, întreţinere sau intervenţie pe
calea ferată.
c) Raportul de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptelor.
În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 330 C. pen.(neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu
sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă) şi art. 332 alin. 4 C. pen.(distrugerea şi semnalizarea
falsă din culpă) forma de vinovăţie este culpa, în ambele modalităţi. Făptuitorul, prin acţiunea sau
inacţiunea sa, nu a prevăzut posibilitatea producerii stării de pericol pentru siguranţa circulaţiei
mijloacelor de transport a căilor ferate, deşi putea şi trebuia să prevadă (culpa fără prevedere) sau
a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului sau a sperat în mod uşuratic că nu se va produce
rezultatul periculos (culpa cu prevedere).
În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 329-332 C. pen.(neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatori-
rilor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă; părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare
de ebrietate; distrugerea şi semnalizarea falsă alin. 1-3 accidentul de cale ferată) forma de vinovă-
ţie este intenţia directă sau indirectă, precum și praeterintenția în situația formelor agravate ale
acestora (producerea accidentului de cale ferată).
Actele de pregătire şi tentativa sunt posibile dar nu sunt incriminate, cu excepția infracțiunii
de distrugere sau semnalizare falsă, care la alin. 1-2 tentativa se sancționează.
Consumarea are loc în varianta tip în momentul realizării pericolului pentru siguranța circu-
lației feroviare, iar în varianta agravată în momentul în care s-a produs accidentul de cale ferată.
Infracțiunile prezintă o variantă tip, una atenuată (în cazul infracțiunilor la care este posibilă
culpa) și o alta agravată (având ca urmare accidentul de cale ferată).
Capitolul II.
Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice248
247
Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 4431 din 18 iulie 2005, accesibilă pe www.scj.ro
248
Pentru mai multe detalii cu privire la decizia legiuitorului de a grupa infracțiunile din legea specială (Ordo-
nanța de Urgență a Guvernului nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în M.
Of. nr. 670 din 3 august 2006, modificată de nenumărate ori, ultima modificare și republicare survenind prin Ordo-
nanța Guvernului nr. 21 din 26 august 2014) în cadrul dispozițiilor capitolului II al Titlului VII al Codului penal, a se
vedea S. Bogdan (coord.), D.A. Șerban, G. Zlati, op.cit., p. 584-585.
85
Punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neîmatriculat
Art. 334 Punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neîmatriculat
(1) Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui
tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3
ani sau cu amendă.
(2) Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui
tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepsește cu închisoare de la unu la
5 ani sau cu amendă.
(3) Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare
sau înregistrare se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plă-
cuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatricu-
lat în alt stat, care nu are drept de circulație în România, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni
la 2 ani sau cu amendă.
fracţiuni este alcătuită în principal din relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulației pe drumu-
rile publice a tuturor vehiculelor.
b) Infracțiunea fiind una de pericol, infracțiunea nu are obiectul material; autovehiculul,
tramvaiul, remorca neînmatriculată sau neînregistrată constituie instrumentul de care făptuitorul s-
a folosit la comiterea faptei.
a) Subiect activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile de responsabilitate pena-
lă, iar participaţia penală este posibilă sub toate formele, cu precizarea că în cazul coautoratului
toţi făptuitorii trebuie să fie cel puțin detentori sau chiar proprietari ai vehiculelor puse în circula-
ție.
b) Subiect pasiv principal este statul, cât și o persoana fizică sau juridică care a suferit o pa-
gubă sau un prejudiciu de altă natură.
a) Elementul material se realizează prin acţiuni comisive de punere în circulație sau de con-
ducere a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare, ori tractarea unei
remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare.
Punerea în circulație249 a unui autovehicul presupune încuviințarea dată de cel care are are
aptitudinea de a dispune asupra autovehiculului, în sensul de a fi introdus în trafic, deși este neîn-
matriculat sau cu număr fals de înmatriculare.
249
În practica judiciară s-a stabilit că, punerea in circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autove-
hicul pe care sunt aplicate plăcuțe cu numărul provizoriu de circulație expirat, iar autorizația de circulație provizorie
și-a încetat valabilitatea, întrunește numai elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 85 alin. 1 din
O.U.G. nr. 195/2002 – R.I.L. - Î.C.C.J., decizia nr. 18 din 10 decembrie 2012, publicată în M. Of. nr. 41 din 18 ianua-
rie 2013.
86
Prin „număr fals de înmatriculare” se înţelege orice număr care nu are corespondent într-o
înscriere reală în evidenţele organului competent să efectueze înmatricularea acelui autovehicul,
astfel că, numărul real pe care l-a avut autovehiculul la un moment dat, dar care şi-a pierdut vala-
bilitatea constituie număr fals de înmatriculare250.
Tractarea unei remorci presupune activitatea de tracţiune, concepută în special pentru a tra-
ge, a împinge, a transporta ori a acţiona remorci.
Este posibil ca printr-o singură acțiune să fie întrunite elementele constitutive ale tuturor in-
fracțiunilor prevăzute de alin. 1-4 al art. 334 C. pen., situație în care faptele se vor reține în con-
curs ideal251.
b) Urmarea imediată este una de pericol iar raportul de cauzalitate rezultă din însăşi materia-
litatea faptelor.
Forma de vinovăție este intenția directă sau indirectă.
Tentativa nu este posibilă și nu se sancționează.

Consumarea are loc în momentul declanșării activității de conducere sau tractare a autovehi-
culului, remorcii etc.
Infracțiunea se înfățișează prin patru modalități normative, fiecare dintre ele sancționate di-
ferit, cu pedeapsa închisorii alternativ cu amenda.
Conducerea unui vehicul fără permis de conducere
Art. 335 Conducerea unui vehicul fără permis de conducere
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană
care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea de-
ținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necores-
punzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-
a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care
nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana care încredințează un vehicul pentru care
legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile
publice unei persoane despre care știe că se află în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) sau
alin. (2) sau sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive.
250
Într-o cauză, Curtea de apel Iași a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat şi a menţinut soluţia in-
stanţei de apel, reţinând că este număr fals de înmatriculare numărul real pe care l-a avut autovehiculul la un moment
dat, dar care şi-a pierdut valabilitatea, deoarece numărul aplicat pe autovehicul nu are corespondent într-o înscriere
actuală, fiind contrare realităţii şi apt să inducă în eroare cu privire la identitatea autovehiculului.
În speţă, inculpatul a pus în circulaţie şi a condus pe drumurile publice un autovehicul cu numere provizorii expirate,
astfel că în mod corect instanţa de apel a reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea acestei fapte, comisă în concurs cu
infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat – Curtea de Apel Iași, decizia nr.
763 din 24 noiembrie 2009, accesibilă pe www.portal.just.ro
251
Curtea de Apel Timișoara, decizia nr. 851/R din 18 septembrie 2008, accesibilă pe www.portal.just.ro
87
rile publice a tuturor vehiculelor.
b) Infracțiunea fiind una de pericol, infracțiunea nu are obiectul material; autovehiculul sau
tramvaiul constituie instrumentul de care făptuitorul s-a folosit la comiterea faptei.
lă, neposesoare a permisului de conducere sau persoana a cărui permis i-a fost retras, anulat sau
suspendat. Pentru variantele prevăzute de art. 335 alin. 1-2 C. pen., participaţia penală este posibi-
lă sub toate formele, cu excepția coautoratului. Totuși în varianta alin. 3, coautoratul este posibil
în ipoteza în care încredințarea autovehiculului este dispusă ce cel puțin două persoane care dis-
pun ambii în acelaşi timp de vehiculul în cauză.
a) Elementul material se realizează prin acţiuni comisive de conducere a unui autovehicul
ori a unui tramvai sau încredințarea vehiculului unei persoane care nu posedă permis de conduce-
re sau nu are dreptul de a conduce în România.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective este necesară cerința ca subiectul
activ să se afle în ipostazele prevăzute de alin. 1-3, precum și faptul ca vehiculul să fie condus pe
drumurile publice252.
litatea faptelor.

Consumarea are loc în momentul declanșării activității de conducere a vehiculului.
Infracțiunea se înfățișează într-o variantă tip și două variante atenuate, sancționate cu pe-
deapsa închisorii alternativ cu cea a amenzii.
Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe253
Art. 336 Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea de-
252
Dacă conducerea se realizează pe un câmp sau un teren viran, industrial fapta nu va constitui infracțiune - pen-
tru mai multe detalii, a se vedea P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op.cit., vol. II, p. 199-200.
253
Aşa cum rezultă din Expunerea de motive a noului Cod penal, prin modificarea conţinutului infracţiunii de
conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, legiuitorul a urmărit eliminarea posibilităţii
unei estimări retroactive a alcoolemiei, în scopul evitării inconvenientelor create de această estimare.
88
ținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biolo-
gice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare
de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor substanțe
psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisu-
lui de conducere.
(3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) efectuează
transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în proce-
sul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul
desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeap-
sa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
rile publice asigurată prin incriminarea faptei de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului
sau altor substanțe.
b) Infracțiunea fiind una de pericol, infracțiunea nu are obiectul material; vehiculul constitu-
ie instrumentul de care făptuitorul s-a folosit la comiterea faptei.
a) Subiect activ poate fi orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile de responsabilitate
penală, participaţia penală este posibilă sub toate formele, cu excepția coautoratului. În varianta
agravată, subiectul activ este calificat - instructor auto autorizat.
a) Elementul material se realizează atât în varianta tip, cât și cea asimilată sau agravată prin
acţiuni comisive de conducere a unui vehicul, de către subiectul activ care, la momentul prelevării
mostrelor biologice (sintagmă declarată neconstituțională) 254, are o îmbibație alcoolică de peste
0,80 g/l alcool pur în sânge sau se află sub influența unor substanțe psihoactive.
254
Curtea Constituţională a României prin decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în M. Of. nr.
69/2015, a admis cu majoritate de voturi excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Ora-
dea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 984/255/P/2012 al acestei instanţe şi a constatat că sin-
tagma la momentul prelevării mostrelor biologice din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. 1 C. pen. este neconstituţi-
onală. Printre considerentele deciziei, Curtea Constituțională a stabilit următoarele:
Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostre-
lor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de
esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor.
Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336
C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifi-
că.
Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momen-
tul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un crite-
riu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele
constituţionale şi convenţionale mai sus menţionate.
89
Îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la
un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care
este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului.
În aplicarea art. 336 alin. 1 C. pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, re-
zultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare255.
activ să conducă un vehicul pentru a cărui rulare este necesară obligativitatea deținerii permisului
de conducere, precum și faptul ca vehiculul să fie condus pe drumurile publice256.
litatea faptelor.

Infracțiunea se înfățișează într-o variantă tip, una asimilată și o alta variantă, sancționate cu
pedeapsa închisorii alternativ cu cea a amenzii.
Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice
Art. 337 Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice
Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea
deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a
examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenu-
lui pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice nece-
sare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive se pedepsește cu
rile publice asigurată prin incriminarea faptei de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului
sau altor substanțe.
Latura subiectivă a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului presupune vinovăţia sub
formă de intenţie, care poate fi directă sau indirectă. Există intenţie directă când conducătorul vehiculului prevede,
ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale şi, implicit, urmăreşte producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. Există
intenţie indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu îl urmăreşte, însă acceptă posibilitatea producerii lui. Or,
modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanţă penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostre-
lor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecinţele nerespectării acesteia.
255
Î.C.C.J, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, decizia nr. 3 din 12 mai 2014,
publicată în M. Of. nr. 392 din 28 mai 2014, în considerentele deciziei, Î.C.C.J. a reţinut că, în noua reglementare
legiuitorul a optat să dea relevanţă penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, mo-
ment situat în timp imediat, consecutiv acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul – accesibilă pe
www.scj.ro
256
tru mai multe detalii, a se vedea P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op.cit., vol. II, p. 203.
90
b) Infracțiunea fiind una de pericol, infracțiunea nu are obiectul material; vehiculul constitu-
ie instrumentul de care făptuitorul s-a folosit la comiterea faptei.
penală și este conducător de vehicul, precum și instructorul auto autorizat sau examinatorul auto-
rității competente.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele.
gubă sau un prejudiciu de altă natură, spre exemplu societatea comercială unde instructorul auto
are calitatea de angajat.
a) Elementul material se realizează prin acte omisive sau comisive de refuz și / sau sustrage-
re de la prelevarea de mostre biologice. Astfel, refuzul inculpatului de a se prezenta la spital ală-
turi de un echipaj al poliției rutiere pentru a i se recolta probe biologice din sânge în vederea stabi-
lirii alcoolemiei, după ce în prealabil a refuzat să sufle și în aparatul etilotest pentru a se stabili
cantitatea de alcool pur în aerul expirat, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute
de art. 337 C. pen.257.
activ să conducă un vehicul pentru a cărui rulare este necesară obligativitatea deținerii permisului
de conducere, precum și faptul ca vehiculul să fie condus pe drumurile publice258. De asemenea,
instructorul auto trebuie să se afle în cursul procesului de instruire a cursantului auto, iar examina-
torul autorității competente (funcționarul public din cadrul poliției rutiere) să se afle în timpul des-
fășurării probelor practic ale examenului pentru obținerea permisului de conducere de către candi-
datul acestei probe.
O altă cerință se referă la faptul ca necesitatea prelevării mostrelor biologice să fie realizată
în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive259, în caz contrar nimeni
nu poate fi obligat la prelevarea mostrelor biologice260.
257
Î.C.C.J, secția penală, decizia nr. 703 din 27 februarie 2014, accesibilă pe www.scj.ro
258
tru mai multe detalii, a se vedea P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op.cit., vol. II, p. 203.
259
Prin substanțe psihoactive înțelegem
260
Potrivit legii speciale - art. 88 - Recoltarea mostrelor biologice se face în unităţile de asistenţă medicală
autorizate sau în unităţile medico-legale şi se efectuează numai în prezenţa unui reprezentant al poliţiei rutiere.
(2) Stabilirea concentraţiei de alcool sau a prezenţei în organism de substanţe psihoactive se face în institu-
ţiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii.
(3) Stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenţei în organism a unor
substanţe psihoactive se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.
(4) Stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unui mijloc
tehnic omologat şi verificat metrologic.
(5) Persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţi-
nerii permisului de conducere, testată de poliţistul rutier cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic şi de-
pistată ca având o concentraţie de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, îi poate solicita acestuia să i se re-
colteze mostre biologice în cadrul unităţilor sau instituţiilor medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îm-
bibaţiei de alcool în sânge.
(6) Persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţi-
nerii permisului de conducere, testată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic şi depistată ca având o
concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice,
în vederea stabilirii îmbibaţiei de alcool în sânge.
(7) Conducătorilor de vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere,
91
litatea faptelor.
Forma de vinovăție este intenția directă, refuzul sau sustragerea se circumscrie în vederea
stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.

Infracțiunea se înfățișează într-o variantă tip, una asimilată și o alta variantă, sancționate cu
pedeapsa închisorii alternativ cu cea a amenzii.
Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia
Art. 338 Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia
(1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează
cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în
procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășură-
rii probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un
accident de circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta oricărei persoane de a modifica starea locului
sau de a șterge urmele accidentului de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea inte-
grității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cerceta-
re la fața locului.
(3) Nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când:
a. în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
b. conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuși per-
soanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistență medicală ne-
cesară și la care a declarat datele personale de identitate și numărul de înmatriculare sau înre-
gistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la
locul accidentului;
c. conducătorul autovehiculului cu regim de circulație prioritară anunță de îndată poliția,
iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unității de poliție pe a cărei rază de competență
s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;
d. victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat evenimentul
la cea mai apropiată unitate de poliție.
rile publice asigurată prin incriminarea faptei de părăsire a locului accidentului ori modificarea
sau ștergerea urmelor acestuia.
b) În principiu, infracțiunea este una de pericol, însă în modalitatea modificării sau ștergerii
testaţi în trafic cu un mijloc certificat care indică prezenţa în organism a unor substanţe psihoactive, li se recoltează
obligatoriu mostre biologice.
92
urmelor accidentului, devine o infracțiune de rezultat, spre exemplu, când vehiculul este luat de la
locul situării accidentului și astfel este modificată poziția vehiculului raportat la accidentul pro-
priu-zis.
penală, precum și instructorul auto autorizat sau examinatorul autorității competente.
gubă sau un prejudiciu de altă natură, spre exemplu societatea de asigurări.
a) În varianta de bază, elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acțiune,
respectiv de părăsire a locului accidentului261, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care
efectuează cercetarea la fața locului. În varianta asimilată, elementul material constă în acțiuni al-
ternative de modificare a stării locului accidentului sau de ștergere a urmelor accidentului de cir-
culație.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective este necesar ca părăsirea, modifi-
carea sau ștergerea să se facă fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cerceta-
rea locului faptei; de asemenea, în varianta asimilată, elementul material se consideră realizat doar
pentru ipoteza modificării stării locului sau ștergerii urmelor unui accident din urma căruia a re-
zultat uciderea sau vătămarea integrității corporale sau a sănătății uneia sau mai multor persoane.
b) În varianta tip, urmarea imediată este una de pericol, iar în cea asimilată este una de re-
zultat.
Forma de vinovăție este intenția directă și indirectă.
Actele preparatorii și tentativa deși posibile nu se sancționează.

Consumarea are loc în momentul părăsirii locului accidentului, modificării stării locului ac-
cidentului sau ștergerii urmelor accidentului de circulație, fără acordul prealabil a persoanelor care
efectuează procedura cercetării la fața locului.
Infracțiunea se înfățișează într-o variantă tip și o alta asimilată, sancționate cu pedeapsa în-
chisorii de la 2 la 7 ani.
Împiedicarea sau îngreunarea circulației pe drumurile publice
261
Potrivit art. 338 alin. 3 lit. a-d C. pen., nu este considerată părăsire a locului faptei și prin urmare nu constituie in-
fracțiune: părăsirea, când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale; când conducătorul vehiculului,
în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în
măsură să acorde asistenţă medicală necesară şi la care a declarat datele personale de identitate şi numărul de în-
matriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la
locul accidentului; conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de îndată poliţia, iar după
terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie pe a cărei rază de competenţă s-a produs accidentul, în
vederea întocmirii documentelor de constatare; victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă
imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.
93
Art. 339 Împiedicarea sau îngreunarea circulației pe drumurile publice
(1) Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea pozițiilor acestora, fără autori-
zație eliberată de autoritățile competente, de natură să inducă în eroare participanții la trafic ori
să îngreuneze circulația pe drumul public se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(2) Participarea în calitate de conducător de vehicul la întreceri neautorizate pe drumurile publi-
ce se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează așezarea de obstacole care îngreunează sau împiedică
circulația pe drumul public, dacă se pune în pericol siguranța circulației ori se aduce atingere
dreptului la libera circulație a celorlalți participanți la trafic.
(4) Lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumului public a unui vehicul care trans-
portă produse sau substanțe periculoase se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu
amendă.
rile publice asigurată prin incriminarea faptei de împiedicare sau îngreunare a circulației pe dru-
murile publice.
a) Subiect activ poate fi orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte condiţiile de res-
ponsabilitate penală, precum și conducătorul auto. Doctrina afirmă că subiect activ poate fi și o
persoană juridică, spre exemplu societatea comercială care fiind în concurență cu o altă societate
comercială, îi creează prin împiedicarea clienților săi să pătrundă în spațiile societății, probleme
de accesibilitate și implicit de deturnare a clientelei262.
gubă sau un prejudiciu de altă natură, spre exemplu societatea de asigurări.
a) Într-o primă variantă tip, elementul material al laturii obiective se realizează prin acțiuni
alternative de instalare sau modificare a mijloacelor de semnalizare rutieră. În cea de a doua vari-
antă, elementul material constă în acțiunea de participare a conducătorului auto la întreceri neau-
torizate pe drumurile publice, iar în varianta asimilată acesteia, în așezarea de obstacole care să
îngreuneze sau împiedice circulația pe drumurile publice. Într-o ultimă variantă atenuată elemen-
tul material constă în lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumului public a unui
vehicul ce transportă produse sau substanțe periculoase.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective a primei variante tip, cerința esen-
țială este ca instalarea de mijloace de semnalizare să se realizeze în lipsa unei autorizații eliberate
de autoritățile competente și să fie făcută în așa manieră încât să inducă în eroare participanții la
trafic ori să îngreuneze circulația pe drumul public. De asemenea, în varianta asimilată este nece-
sar ca elementul material al laturii obiective să fie săvârșită într-o asemenea manieră astfel încât să
262
S. Bogdan (coord.), D.A. Șerban, G. Zlati, op.cit., p. 621.
94
se pună în pericol siguranța circulației sau să se aducă atingere dreptului la liberă circulație a par-
ticipanților la trafic.
b) În toate variantele, urmarea este una de pericol.
Forma de vinovăție este intenția directă și indirectă.
Actele preparatorii și tentativa nu se sancționează.

Consumarea are loc în momentul instalării sau modificării mijloacelor de semnalizare rutie-
ră; la momentul participării în calitate de conducător auto la întreceri neautorizate; la momentul
așezării de obstacole pe drumurile publice; la momentul lăsării fără supraveghere pe partea caro-
sabilă a vehiculului ce transportă substanțe periculoase.
În funcție de variante, pedeapsa variază respectiv închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda
pentru prima variantă; pentru a doua variantă și cea asimilată acesteia – închisoare de la 3 luni la 1
an sau amenda, iar pentru ultima variantă, pedeapsa închisorii de la unu la 3 ani sau amenda.
Nerespectarea atribuțiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparațiilor
Art. 340 Nerespectarea atribuțiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparațiilor
(1) Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuțiilor de verificare tehnică ori inspecție
tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectua-
rea unor reparații sau intervenții tehnice de către persoanele care au asemenea atribuții, dacă
din cauza stării tehnice a vehiculului s-a pus în pericol siguranța circulației pe drumurile publice,
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1), s-a produs un accident de circulație care a avut
ca urmare vătămarea integrității corporale sau a sănătății uneia sau mai multor persoane, pe-
deapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor
persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost săvârșite din culpă, limitele speciale ale
pedepsei se reduc cu o treime.
(4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident,
fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
a) În ambele variante de bază, obiectul juridic comun îl constituie relaţiile sociale referitoare
la siguranţa circulației pe drumurile publice asigurată prin incriminarea faptei de îndeplinire de-
fectuoasă sau neîndeplinire a atribuțiilor de verificare tehnică sau inspecție tehnică periodică a au-
tovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor. În varianta agravată, infracțiunea devine una complexă
cu caracter praeterintenționat, pe lângă valoarea socială protejată în varianta tip sau de bază, va-
loarea socială protejată este și integritatea corporală, sănătatea și chiar viața persoanei.
b) În principiu, infracțiunea este una de pericol, însă în varianta agravată infracțiunea devine
una de rezultat, spre exemplu, când s-a produc un accident de circulație care a avut ca urmare vă-
tămarea integrității corporale sau a sănătății sau vieții uneia sau mai multor persoane, astfel că ob-
iect material al infracțiunii va constitui corpul victimei.
95
a) Subiectul activ este unul calificat respectiv persoană fizică sau juridică, care prerogative
în activitatea de verificare și inspecție tehnică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor.
gubă sau un prejudiciu de altă natură, spre exemplu societatea de asigurări, cât și persoana fizică
vătămată sau moștenitorii celui decedat.
a) Într-o primă varianta de bază, elementul material al laturii obiective se realizează printr-o
îndeplinire defectuoasă sau neîndeplinirea atribuțiilor de verificare tehnică ori inspecție tehnică
periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor, iar în cea de a doua variantă tip, elemen-
tul material constă în repararea autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor sau mopedelor, care
prezintă urme de accident, fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective este necesar ca să se fi pus în peri-
col siguranța circulației pe drumurile publice; de asemenea, în cea de a doua variantă de bază,
elementul material se consideră realizat doar pentru ipoteza reparării autovehiculelor, remorcilor,
tramvaielor sau mopedelor care prezintă urme de accident, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute
de lege.
b) În cele două variante tip, urmarea imediată este una de pericol, iar în cea agravată este
una de rezultat – accident de circulație care a avut ca urmare vătămarea integrității corporale, să-
nătății sau chiar moartea victimei.
În ambele variante tip, forma de vinovăție este intenția directă sau indirectă, în varianta
agravată forma de vinovăție este praeterintenția, iar în cea atenuată, culpa, cu sau fără prevedere.
Actele preparatorii și tentativa nu sunt incriminate.

Consumarea are loc în momentul în care s-a pus în pericol siguranța pe drumurile publice
sau când s-a produs accidentul de circulație pe drumurile publice în urma căruia s-a produs vătă-
marea integrității corporale, a sănătății sau a vieții victimei.
Infracțiunea se înfățișează în două variante tip, sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3
luni la 2 ani sau amenda; o variantă atenuată – situație în care limitele speciale ale pedepsei se re-
duc cu o treime și o alta agravată, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Efectuarea de lucrări neautorizate în zona drumului public
Art. 341 Efectuarea de lucrări neautorizate în zona drumului public
(1) Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului
public ori de amenajare a accesului rutier la drumul public, fără autorizație de construcție elibe-
rată în condițiile legii ori cu încălcarea condițiilor stabilite în autorizație, se pedepsește cu închi-
soare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Amplasarea unor construcții, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fără autori-
zație de construcție eliberată în condițiile legii ori cu încălcarea condițiilor stabilite în autoriza-
ție, dacă prin aceasta se creează un pericol pentru siguranța circulației, se pedepsește cu închi-
96
soare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Persoana autorizată de administratorul căii ferate care nu ia măsurile corespunzătoare pen-
tru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă.
(4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancționează și persoana autorizată de către adminis-
tratorul unui drum public sau executantul unei lucrări pe partea carosabilă, care nu ia măsurile
corespunzătoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor pe drumurile publice, dacă
prin aceasta s-a produs un accident de circulație.
a) Obiectul juridic îl constituie relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulației pe drumu-
rile publice asigurată prin incriminarea faptei de efectuare de lucrări neautorizate în zona drumului
public.
b) Infracțiunile descrise în norma de incriminare a art. 341 sunt unele de pericol, astfel că in-
fracțiunea este lipsită de obiect material.
a) Subiectul activ este persoană fizică sau juridică, care efectuează lucrările de construire,
modernizare sau reabilitare a drumului public, amplasarea de construcții; în variantele prevăzute
de alin. 3-4, subiectul activ este calificat, respectiv persoana autorizată de administratorul căii fe-
rate care trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea trecerii la nivel cu calea fera-
tă, precum și persoana autorizată de către administratorul drumului public sau executantul unei
lucrări a părții carosabile.
a) Într-o primă varianta de bază, elementul material al laturii obiective se realizează printr-o
acțiune de efectuare a unor lucrări de construire, modificare, modernizare, amenajare a accesului
rutier la drumul public. În cea de a doua variantă, elementul material constă în acțiunea de ampla-
sare a unor construcții, panouri sau reclame publicitare în zona drumului. În varianta alin. 3-4,
elementul material constă într-o inacțiune, respectiv neluarea măsurilor corespunzătoare pentru
semnalizarea trecerii la nivel cu calea ferată, precum și a obstacolelor sau a lucrărilor pe drumu-
rile publice.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective este necesară condiția inexistenței
autorizației de construcție eliberată în condițiile legii sau încălcarea condițiilor stabilite în autori-
zație.
b) În toate variantele urmarea este una de pericol, redată explicit de textul incriminator prin
sintagme ca …dacă prin aceasta se creează un pericol pentru siguranța circulației sau dacă prin
aceasta s-a produs un accident de circulație.
97
Actele preparatorii și tentativa nu sunt incriminate.

Consumarea are loc în momentul în care s-a creat starea de pericol pentru siguranța circula-
ției sau chiar și atunci când s-a produs un accident de circulație.
Infracțiunea se înfățișează în patru variante tip, sancționate cu pedeapsa închisorii de la 6
luni la 3 ani sau amenda; închisoare de la 3 luni la 1 an sau amenda și închisoare de la 3 luni la 2
ani sau amenda.
Capitolul III.
Nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive
Nerespectarea regimului armelor și munițiilor263
Art. 342 Nerespectarea regimului armelor și munițiilor
(1) Deținerea, portul, confecționarea, precum și orice operațiune privind circulația armelor leta-
le, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcționarea atelierelor de repara-
re a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Deținerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pe-
depsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Sustragerea armelor sau munițiilor prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește cu închi-
soarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Portul armelor prevăzute în alin. (1) și alin. (2), fără drept, în sediul autorităților publice, in-
stituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășu-
rării procesului electoral, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor
drepturi.
(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (3) au ca obiect arme interzise sau muniții, meca-
nisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(6) Nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea
perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoa-
re de la 6 luni la 3 ani.
(7) Fabricarea sau asamblarea de arme letale, de piese sau de muniție pentru acestea:
a. din orice componente esențiale traficate ilicit;
b. fără o autorizație eliberată de către o autoritate competentă a statului membru în care
are loc fabricarea sau asamblarea;
c. fără marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor, în conformitate cu pre-
vederile legale, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
a) Obiectul juridic este alcătuit din relaţiile sociale care implică respectarea riguroasă a re-
gimului legal al armelor şi muniţiilor, relaţii privitoare la un complex larg de valori ocrotite, res-
pectiv ordinea și siguranța publică, iar în subsidiar relațiile sociale privitoare la patrimoniu, în ipo-
teza alin. 3 al art. 342 C. pen.
b) Obiectul material este alcătuit din armele letale, armele neletale supuse autorizării, arme
interzise, muniţiile asupra cărora se răsfrânge activitatea infracţională. Art. 189 C. pen. definește
263
Regimul armelor de foc şi a muniţiilor este reglementat prin Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și
munițiilor, publicată în M. Of. nr. 583 din 30 iunie 2004, republicarea a 2-a în M. Of., nr. 425 din 10 iunie 2014
98
noțiunea de arme ca instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate de lege. De aseme-
nea, sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost
întrebuinţate pentru atac. Art. 2 din Legea nr. 295/2004 clasifică armele și munițiile în arme și
muniții interzise, letale și neletale.
Obiect material nu pot fi decât armele în stare de funcţionare în integritatea lor.
a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte condi-
ţiile de responsabilitate penală, iar în varianta nedepunerii armei la un armurier autorizat, poate fi
săvârșită numai de către persoana care a avut permis pentru arma respectivă sau muniţie însă i-a
fost respinsă cererea pentru prelungire sau i s-a retras permisul.
Coautoratul nu este posibil în cazul deţinerii, portului înstrăinării sau nepredării armelor şi
muniţiilor iar în celelalte modalităţi este posibil coautoratul. Instigarea şi complicitatea sunt posi-
bile.
b) Subiect pasiv este statul ca titular al valorilor ocrotite de lege, însă în secundar este posi-
bil ca subiect pasiv să fie persoana fizică sau juridică asupra căruia se răsfrânge activitatea infrac-
ţională.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin săvârşirea următoarelor acţiuni:
deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţii privind circulaţia armelor letale, a
muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora, cât și funcţionarea atelierelor de reparare a
armelor letale, fără drept264.
Deţinerea constă în acţiunea de primire, păstrare a armelor letale, neletale supuse autorizării
și/sau muniţiilor, indiferent de mijloacele prin care le-a obţinut. În practica judiciară265 s-a apreciat
că, deținerea de către pădurar a unei alte arme decât a celei de serviciu, primită cu titlu de împru-
mut, constituie infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor. De asemenea, deți-
nerea și punerea în circulație, fără autorizația prevăzută de lege a unui pistol cu gaze întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, deoarece
potrivit legii, deținerea și efectuarea de operațiuni cu arme pentru împrăștierea de gaze nocive,
iritante sau de neutralizare sunt supuse autorizării266.
A purta arme letale şi muniţii înseamnă a avea asupra sa arme şi muniţii, fără a avea rele-
vanţă durata267. Prin orice operaţiune privind circulaţia armelor letale şi muniţiilor se înţelege
totalitatea acţiunilor materiale prin care armele sunt transportate de la o persoană la alta, din ţară
în străinătate şi invers, cu orice titlu (vânzare, cumpărare, împrumut, donaţie, act de înstrăinare
etc.)268. Prin orice activitate privind funcţionarea atelierelor de reparat arme letale se înţelege
orice acţiune care are legătură cu funcţionarea acestora (înfiinţare, organizare etc.).
Într-o altă variantă tip, elementul material constă în sustragerea de armelor letale, neletale
supuse autorizării și/sau muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora.
Într-o altă variantă, elementul material se realizează prin omisiunea făptuitorului de a depu-
ne arma ori muniţia la armurierul autorizat, în termenul prevăzut de lege.
Există cerinţa ca acţiunile prezentate mai sus să fie realizate „fără drept”, ceea ce presupune
încălcarea normelor prevăzute prin Legea nr. 295/2004 sau prin alte acte normative referitoare la
arme sau muniţii.
264
Regimul juridic al deținerii, portului, folosirii, procurării sau înstrăinării armelor și munițiilor de către persoa-
nele fizice îl constituie capitolul II din legea specială nr. 295/2004
265
C.S.J., secția penală, decizia nr. 1560 din 31 mai 1995, în B. J. 1995, p. 212 apud V. Pușcașu, op.cit., p. 756.
266
Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 555 din 29 ianuarie 2004, accesibilă pe www.scj.ro
267
268
V. Dongoroz ş.a., op.cit, vol. IV, p. 191.
99
În variantele agravate elementul material se realizează prin acţiuni alternative.
Astfel, în varianta prevăzută de art. 342 alin. 4 C. pen., elementul material constă în portul
armelor prevăzute în alin. 1-2 al art. 342 C. pen. în sediul autorităților publice, instituțiilor publice
sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului elec-
toral. Caracterul agravat este stabilit de lege şi priveşte locul sau împrejurările în care este purtată
arma, respectiv se poate înțelege imobilul sau parte din imobil în care îşi au sediul sau în care îşi des-
făşoară activitatea asemenea unităţi sau spațiile din clădirile în care se realizează procesul electo-
ral269.
O altă variantă agravată prezintă ca element material fabricarea sau asamblarea de arme leta-
le, de piese sau muniție pentru aceste categorii de arme, în următoarele modalități: din orice compo-
nente esențiale traficate ilicit; fără autorizație eliberată de către o autoritate competentă a statului
membru în care are loc fabricarea sau asamblarea; fără marcarea armelor letale asamblate la data
producerii lor, conform prevederilor legale.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valorile ocrotite de art.
342 C. pen.
c) Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Făptuitorul prevede, urmăreşte sau ac-
ceptă producerea rezultatului.
Potrivit art. 347 C. pen., tentativa se pedepsește doar în cazul variantelor prevăzute de art.
342 alin. 1 și alin. 3 C. pen.
Consumarea are loc în momentul în care s-a creat stare de pericol, pentru valorile sociale
ocrotite de lege. Infracţiunea poate fi continuă (deţinerea sau portul de arme şi muniţie). Epuizarea
are loc în momentul efectuării ultimei acţiuni.
Infracțiunea prezintă sub trei variante tip (art. 342 alin. 1-3 C. pen.) sancționate: cu pedeapsa
închisorii de la 1 la 5 ani; închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amenda; închisoarea de la 2 la 7 ani
și interzicerea exercitării unor drepturi; varianta asimilată primei variante prevăzută de art. 342
alin. 4 C. pen se pedepsește cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi; varianta agravată a variantelor tip prevăzute de art. 342 alin. 1-3 C.pen. se sancționează
cu pedepsele prevăzute de variantele de bază a căror limite se majorează cu o treime. O altă vari-
antă tip, prevăzută de art. 342 alin. 6 C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar
ultima variantă tip, cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.
Uzul de armă fără drept

Art. 344 Uzul de armă fără drept
(1) Uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, se pedepseşte cu în-
chisoarea de la 6 luni la 2 ani.
269
H. Diaconescu, op. cit., vol. II, p. 115.
100
gimului legal de utilizare a armelor.
b) Obiectul material este alcătuit din armele letale sau armele interzise, precum și armele ne-
letale din categoria celor supuse autorizării, aflate în stare de funcţionare.
litate penală. Participația este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este statul ca titular al valorilor ocrotite de lege, însă în secundar este posi-
bil ca subiect pasiv să fie persoana fizică sau juridică asupra căruia se răsfrânge activitatea infrac-
ţională.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin uzul fără drept a armei letale, ne-
letale sau interzise, ceea ce implică atât posesia, cât și folosirea acesteia, respectiv executarea tra-
gerii cu o armă.
arme sau muniţii.
343 C. pen.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Făptuitorul prevede, urmăreşte sau ac-
ceptă producerea rezultatului.
Tentativa nu este pedepsită.

ocrotite de lege. Infracţiunea poate îmbrăca formă continuă, spre exemplu deținerea în vederea
uzului armei sau muniției. Epuizarea are loc în momentul efectuării ultimei acţiuni.
Infracțiunea prezintă o variantă tip (art. 343 alin. 1 C. pen.) sancționată cu pedeapsa închiso-
rii de la 1 la 3 ani și o variantă atenuată, prevăzută de art. 343 alin. 3 C.pen. sancționată cu pe-
deapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani.
Falsificarea sau modificarea. Ștergerea sau modificarea marcajelor de pe armele letale
Art. 344 Falsificarea sau modificarea. Ștergerea sau modificarea marcajelor de pe armele leta-
le
Falsificarea sau ștergerea, înlăturarea ori modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme leta-
le se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
101
gimului legal al deținerii și circulației armelor.
b) Obiectul material este reprezentat de armele letale.
litate penală. Participația este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este statul ca titular al valorilor ocrotite de lege.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin modalități alternative de comite-
re, respectiv falsificarea, ștergerea, înlăturarea, modificarea marcajelor armelor letale. Marcajele
armelor se referă la anumite date referitoare la anul fabricației sau a producătorului.
arme sau muniţii.
344 C. pen.

ocrotite de lege.
Infracțiunea se prezintă sub forma unei variante simple, sancționată cu pedeapsa închisorii
de la 1 la 3 ani sau cu amenda.
Nerespectarea regimului armelor nucleare sau a altor materiale radioactive
Art. 345 Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materiale radioactive
(1) Primirea, deținerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea, expunerea,
producția, procesarea, manipularea, depozitarea intermediară, importul, exportul ori depozitarea
finală, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum și
orice operație privind circulația acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani
(2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepsește cu închisoa-
rea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au pus în pericol alte persoane sau bunuri, au produs
vătămarea corporală a uneia ori mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au avut ca urmare moartea uneia sau mai
multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
(5) Dacă faptele prevăzute la alin. (1), (3) și (4) au fost săvârșite din culpă, limitele speciale ale
pedepsei se reduc la jumătate.
102
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale privitoare la desfăşurarea în sigu-
ranţă a activităţilor nucleare sau radioactive, în scopuri exclusiv paşnice, astfel încât să se îndepli-
nească condiţiile de securitate nucleară şi radioactivă, de protecţie a personalului expus profesio-
nal, a populaţiei, a mediului şi a proprietăţii, cu riscuri minime prevăzute de reglementări şi cu
respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurile şi convenţiile în care România este parte. În sub-
sidiar, valorile sociale ocrotite de lege sunt și cele referitoare la viaţa şi integritatea corporală a
persoanelor, relaţiile sociale referitoare la patrimoniul public sau privat, la întreaga ordine şi sigu-
ranţă publică.
b) Obiectul material este constituit din materialele nucleare sau alte materii radioactive asu-
pra cărora se răsfrânge activitatea infracţională, precum şi corpul persoanei/persoanelor sau bunu-
rile acestora.
litate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv principal este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege, iar în se-
cundar persoana fizică a cărei sănătate, integritate corporală sau viaţa au fost puse în pericol, pre-
cum şi statul, persoana fizică ori juridică împotriva căreia este îndreptată ameninţarea cu folosirea
materialelor nucleare sau a altor materii radioactive.
a) Elementul material al infracţiunii se realizează prin acţiuni alternative, în funcţie de mo-
dalitatea normativă în care este incriminată infracţiunea.
În prima variantă tip se realizează prin acţiunea de primire, deţinere, folosire, cedare, modi-
ficare, înstrăinare, dispersare, expunere, producția, procesarea, manipularea, depozitarea interme-
diară, importul, exportul ori depozitarea finală, transportul sau deturnarea materialelor nucleare
ori a altor materii radioactive, precum şi orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora.
A primi materiale nucleare sau alte materii radioactive înseamnă a le lua în posesie, iar a de-
ţine astfel de materiale înseamnă a le avea în posesie270. Folosirea materialelor nucleare presupune
utilizarea, întrebuinţarea lor, neavând importanţă modul şi scopul în care aceasta a avut loc.
Cedarea constă în acţiunea sau inacţiunea de a renunţa cu titlu gratuit sau oneros, indiferent
de împrejurări sau scop, la unul din aceste materiale271.
Modificarea constă în schimbarea formei, a conţinutului, transformarea materialelor nuclea-
re sau a altor materii radioactive.
Înstrăinarea presupune trecerea materialelor nucleare sau a materiilor radioactive de la un
deţinător la altul prin orice acte juridice.
Producția presupune procesul ce creare a materialelor nucleare sub diverse modalități; pro-
cesarea presupune activitatea de prelucrare a materialelor nucleare; manipularea presupune activi-
tatea de mânuire, manevrare, mutare a materialelor nucleare, depozitarea intermediară și finală
presupune organizarea și punerea la dispoziție a unui loc în vederea depozitării intermediare sau
finale; activitatea de import – export presupune totalitatea operațiunilor de manipulare, manevrare
cu caracter comercial în vederea introducerii au scoaterii din țară a respectivelor categorii de pro-
270
O. Loghin, T. Toader, op. cit., p.500.
271
103
duse.
Dispersarea presupune răspândirea, împrăştierea sau risipirea acestor materiale.
Transportarea materialelor nucleare şi a materiilor radioactive înseamnă deplasarea acestora
de la un loc la altul.
Deturnarea presupune schimbarea destinaţiei materialelor nucleare sau a materiilor radioac-
tive.
Orice alte operaţii privind circulaţia materialelor nucleare sau a materiilor radioactive, au
aceleaşi semnificaţii ca la infracţiunea prevăzută în art. 345 C. pen.
Sustragerea presupune furtul unor asemenea produse.
În toate variantele există cerinţa ca acţiunile incriminate să fie comise fără drept.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru viaţa şi activitatea persoa-
nelor, pentru patrimoniu şi pentru întreaga ordine şi siguranţă publică.
c) Între acţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o le-
gătură de cauzalitate.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, precum și praeterintenţia sau culpa.
Fiind o infracţiune comisivă, actele de pregătire sunt posibile însă legiuitorul prevede numai
sancţionarea tentativei variantelor prevăzute de art. 347 alin. 1-2 C. pen., precum şi a formei con-
sumate. Consumarea are loc în momentul în care acţiunile au fost duse până la capăt şi s-a produs
urmarea imediată. În varianta deţinerii sau transportului avem infracţiune continuă epuizarea
având loc la încetarea deţinerii sau transportului.
Din conţinutul legal rezultă că infracţiunea de nerespectarea regimului armelor nucleare sau
a altor materii radioactive este incriminată în două modalităţi normative de bază - art. 345 alin. 1-
2 C. pen., două variante agravate – art. 345 alin. 3-4 și una atenuată – art. 345 alin. 5 C. pen.
Nerespectarea regimului materiilor explozive
Art. 346 Nerespectarea regimului materiilor explozive
(1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, deținerea, transportul ori folosirea materiilor ex-
plozive sau orice alte operațiuni privind circulația acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoa-
rea de la 2 la 7 ani.
(2) Sustragerea materiilor explozive se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent
trotil sau când cantitatea explozivă este însoțită de materiale de inițiere, pedeapsa este închisoa-
(4) În cazul în care faptele prevăzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai
multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la viaţa, sănătatea şi
integritatea corporală a persoanelor, patrimoniul public sau privat, precum şi ordinea şi siguranţa
publică. Obiectul juridic special este similar cu cel al infracţiunii de nerespectarea regimului mate-
104
rialelor nucleare sau a altor materii radioactive.
b) Obiectul material este constituit din materiile explozive aşa cum sunt ele definite prin Le-
gea nr. 126/1995272.
Prin materii explozive se înţelege „explozivi propriu-zişi, amestecurile explozive pirotehni-
ce şi simple, mijloacele de iniţiere, cele auxiliare de aprindere, precum şi orice alte substanţe sau
amestecuri de substanţe destinate să dea naştere la reacţii chimice instantanee cu degajare de căl-
dură”. Capsele genofix folosite pentru implantat bolţuri sunt considerate, în literatura de speciali-
tate273 şi în practica judiciară, ca materii explozive274. De asemenea, în varianta agravată, obiect
material al infracțiunii îl constituie și corpul persoanelor.
b) Subiect pasiv principal este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege, precum și
persoanele fizice – victime ale acestor infracțiuni.
a) Elementul material se realizează prin acţiuni alternative: producerea, experimentarea, pre-
lucrarea, deţinerea, transportul, folosirea sau alte operaţiuni privind circulația acestora275.
A produce înseamnă crearea acestor materiale prin munca omului.
A experimenta înseamnă a verifica, a încerca aceste materii prin provocarea intenţionată a
unor explozii.
Prelucrarea presupune modificarea formei, a dimensiunilor sau a aspectului materiilor ex-
plozive.
Deţinerea, transportul, folosirea şi alte operaţiuni au fost analizate la infracţiunea de neres-
pectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective este necesar ca oricare dintre acţi-
unile făptuitorului să fie efectuate fără drept.
Într-o altă modalitate, elementul material se realizează prin acţiunea de sustragere.
În varianta prevăzută de art. 346 alin. 3 C. pen. există cerinţa ca faptele să privească o canti-
tate mai mare de 1 kg, echivalent trotil sau cantitatea de exploziv să fie însoţită de materiale de
iniţiere.
În modalitatea prevăzută de art. 346 alin. 4 C. pen.,legea condiţionează elementul material al
laturii obiective de producerea morții uneia sau mai multor persoane.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru viaţa şi integritatea per-
soanei, pentru ordinea şi siguranţa publică și chiar de rezultat în varianta agravată.
c) Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi comiterea acţiunilor incriminate.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, iar în cazul formei agravate prevăzută
de alin. 4 al art. 346 C. pen., forma de vinovăţie este intenţia depăşită.
272
Publicată în M. Of. nr. 298 din decembrie 1995, republicată în M Of. nr. 177 din 12 septembrie 2014
273
G. Potrivitu, C. Turianu, Încadrarea juridică a faptei de deţinere fără drept de capse genofix de implantat bol-
ţuri, în Revista Dreptul nr. 2/1997, p. 98 şi urm.
274
Jud. Costești, sentinţa penală nr. 105/1995, în Revista Dreptul nr. 2/1997, p. 98.
275
Pentru mai multe detalii, a se vedea A. M. Truichici, Nerespectarea regimului materiilor explozive, în Revista
de drept penal nr. 3/2007, p. 85.
105
Actele de pregătire sunt posibile dar nu se sancţionează, iar tentativa - conform art. 347 C.
pen., se pedepseşte pentru alin. 1-2 al art. 346 C. pen.
Consumarea are loc în momentul producerii urmării imediate. Această infracţiune poate îm-
brăca forma infracţiunii continue (în cazul deţinerii sau transportului) sau a infracţiunii continuate,
iar epuizarea are loc în momentul încheierii ultimei acţiuni.
Modalităţile normative au fost prezentate cu ocazia analizei elementului material al laturii
obiective.
După apariţia Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, în literatura juridică -
în legătură cu încadrarea juridică a acestei infracţiuni, de nerespectarea regimului materiilor ex-
plozive - s-a exprimat opinia că infracţiunea a absorbit în conţinutul ei infracţiunea prevăzută de
art. 31 din Legea nr. 126/1992276.
Pentru varianta simplă pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani, pentru
cea de a doua variantă tip, închisoarea de la 3 la 10 ani, iar pentru formele agravate pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, respectiv închisoarea de la 10 la 20 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Capitolul IV.
Infracțiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activități reglementate de lege
Exercitarea fără drept a unei profesii sau meserii
Art. 348 Exercitarea fără drept a unei profesii sau meserii
Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exerci-
tarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor
astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale la exercitarea unei profesii sau
activităţi în condiţiile stabilite de lege.
b) Obiect material există numai în situaţia în care acţiunea făptuitorului se exercită asupra
unei persoane sau asupra unui lucru (de exemplu: corpul persoanei în cazul unei intervenţii chi-
rurgicale sau bunurile executate de meseriaş).
litate penală. Coautoratul nu este posibil întrucât autorizaţia de executare a unei profesii sau acti-
vităţi se acordă nominal. Instigarea şi complicitatea sunt posibile.
b) Subiect pasiv principal este statul, iar în secundar persoana fizică sau juridică lezată prin
acţiunea făptuitorului.
276
I. Dumitru, Abrogarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 126/1992 prin Legea nr. 140/1996, în Revista Drep-
tul nr. 13/1998, p.104-106.
106
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin două acţiuni alternative: exercita-
rea fără drept a unei profesii sau alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie şi exercitarea unei
profesii sau activitate în alte condiţii decât cele legale.
Exercitarea unei profesii sau a unei activităţi înseamnă a efectua acte specifice unei profesii
sau altei activităţi „cu caracter de îndeletnicire”277. În cazul în care prin legea specială se prevede
că efectuarea chiar a unui simplu act specific profesiei, elementul material se realizează prin înde-
plinirea unui singur act.
Pentru întregirea elementului material sunt necesare îndeplinirea următoarelor cerinţe esen-
ţiale:
- profesia sau activitatea pentru care legea cere autorizaţie să fie exercitată fără drept sau în
alte condiţii decât cele legale;
- legea specială să prevadă că săvârşirea unei astfel de fapte se sancţionează potrivit legii
penale. În practica judiciară s-a decis că exercitarea fără drept, în mod repetat, de acţiuni specifice
profesiei de avocat, constituie infracţiune278. Cerinţa legii este îndeplinită şi atunci când făptuito-
rul a obţinut pe nedrept autorizaţia, iar activitatea a fost efectuată după ce autorizaţia a fost anula-
tă279.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de
lege, prin incriminarea faptelor de exercitare a profesiei sau a unei alte activităţi, fără autorizaţia
legală, sau în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
În unele cazuri este posibilă o urmare imediată secundară care constă în crearea unui preju-
diciu moral sau material.
c) Între acţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediată periculoasă trebuie să
se stabilească un raport de cauzalitate.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Necunoaşterea de către făptuitor a ne-
cesităţii unei abilitări pentru a putea exercita profesia sau activitatea respectivă, ori necunoaşterea
condiţiilor legale de executare a acestora, nu înlătură caracterul penal al faptei, deoarece dispoziţi-
ile care prevăd regimul de exercitare a profesiei sau meseriei, deşi sunt cuprinse într-o lege nepe-
nală, au caracterul de norme penale care întregesc conţinutul infracţiunii280.
Fiind o infracţiune comisivă actele de pregătire şi tentativa sunt posibile dar legea nu le
sancţionează.
Când legea specială prevede că efectuarea unei singure acţiuni constituie infracţiune şi se
pedepseşte, infracţiunea se consumă în momentul executării actului şi a producerii urmării imedia-
te. De cele mai multe ori, infracțiunea îmbracă forma infracțiunii de obicei; simpla consultanță
medicală sau tratament medical propus unui bolnav, deși constituie un act specific medicului,
constituie act singular și astfel nu poate fi calificat ca atare281. Aceeași problemă se poate ridica și
în cazul bunăoară, a avocaților282. Fapta notarului public de a-și exercita profesia pe durata sus-
pendării, dispusă ca sancțiune disciplinară, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de exercitare fără drept a unei profesii, întrucât legea specială pe care o condiționează dispozițiile
277
278
Trib. București, secția a II-a penală, decizia nr. 770/1976, în Revista română de drept nr. 8/1977, p. 67.
279
Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 1163/1976, în Revista română de drept nr. 3/1977, p. 61.
280
281
282
B. Diamant, V. Lucean, Exercitarea ilegală a profesiei de avocat, în Revista de drept penal nr. 2/2012, p. 133.
107
Codului penal, nu prevede ca exercitarea profesiei, de către notarul public, pe durata suspendării,
se sancționează potrivit legii penale283. Prin urmare, lipsa mențiunii exprese din legea specială po-
trivit căreia, exercitarea fără drept a respectivei profesii se sancționează potrivit legii penale, face
ca faptei comise să-i lipsească unul din elementele constitutive ale infracțiunii284.
Când legea incriminează exercitarea ca îndeletnicire a unei profesii sau a altei activităţi pen-
tru care se cere autorizaţie, epuizarea are loc în momentul executării ultimului act, în acest caz
avem infracţiune continuă.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă două modalităţi normative: exercitarea fără drept
a unei profesii sau a oricărei activităţi pentru care legea cere autorizaţie şi exercitarea acestora în
alte condiţii decât cele legale.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amenda.
Neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă
Art. 349 Neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă
(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana
care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a
unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale a căror formare, desfășurare și
dezvoltare este asigurată prin apărarea siguranței și securității în muncă. În subsidiar, sunt ocrotite
și relațiile sociale privitoare la viața, integritatea și sănătatea persoanelor aflate în raporturi de
muncă.
a) Subiect activ nemijlocit este persoană fizică sau juridică care îndeplineşte condiţiile de
responsabilitate penală și deține calitatea specială de persoană care are îndatoriri pe linia securită-
ţii și siguranței în muncă. Participația este posibilă sub toate formele.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o omisiune, respectiv prin ne-
luarea vreunei din măsurile legale de securitate și sănătate în muncă. Măsurile legale de securita-
te și sănătate în muncă sunt de regulă atributul angajatorului și care presupune un ansamblu de
activități în vederea asigurării securității și protecției sănătății angajaților, prevenirea riscurilor
profesionale, informarea și instruirea personalului, toate acestea în funcție de modificarea condiții-
283
Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3212 din 17 septembrie 2010, accesibilă pe www.scj.ro
284
Curtea de Apel Oradea, secția penală, decizia nr. 504/R din 28 septembrie 2010, accesibilă pe
www.portal.just.ro
108
lor de muncă și în vederea îmbunătățirii condițiilor existente de muncă.
Pentru întregirea elementului material este necesară îndeplinită cerinţa esențială, respectiv
crearea unui pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire profesională.
lege, nefiind necesară producerea efectivă a accidentului sau îmbolnăvirii profesionale, ci doar
pericolul să fie iminent.
c) Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, iar în varianta atenuată , culpa cu sau
fără prevedere.

De cele mai multe ori infracțiune îmbracă forma continuă iar epuizarea are loc în momentul
executării ultimului act.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă două modalităţi normative: o variantă tip, sancțio-
nată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, și o alta atenuată, sancționată cu
închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.
Nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă
Art. 350 Nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă
(1) Nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la se-
curitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a
unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează repunerea în funcțiune a instalațiilor, mașinilor și utila-
jelor, anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a luat măsura opririi lor.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) săvârșite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale a căror formare, desfășurare și
dezvoltare este asigurată prin apărarea siguranței și securității în muncă. În subsidiar, sunt ocrotite
și relațiile sociale privitoare la viața, integritatea și sănătatea persoanelor aflate în raporturi de
muncă.
a) Subiect activ nemijlocit este persoană fizică sau juridică care are obligația respectării mă-
surilor legale de securitate și sănătate în muncă. Participația este posibilă sub toate formele.
109
a) Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o omisiune, respectiv prin ne-
respectarea obligațiilor și a măsurilor cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.
În varianta asimilată, elementul material se realizează printr-o acțiune de repunere în funcți-
une a instalațiilor, mașinilor și utilajelor, anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a
luat măsura opririi lor.
Pentru întregirea elementului material este necesară îndeplinită cerinţa esențială, respectiv
crearea unui pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire profesională.
lege, nefiind necesară producerea efectivă a accidentului sau îmbolnăvirii profesionale, ci doar
pericolul să fie iminent.
c) Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
În varianta tip și cea asimilată, forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, iar în
varianta atenuată, culpa cu sau fără prevedere.

De cele mai multe ori infracțiune îmbracă forma continuă iar epuizarea are loc în momentul
executării ultimului act.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă trei modalităţi normative: o variantă tip și o alta
asimilată, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, și o alta atenuată,
sancționată cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.
Camăta
Art. 351 Camăta
Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepsește cu
închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
a) Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale a căror formare şi desfăşurare implică o
anumită încredere în cadrul raporturilor civile de împrumut de bani.
b) În principiu infracțiunea este lipsită de obiect material, banii pe care făptuitorul îi dobân-
dește de pe urma desfășurării activității ilicite de cămătărie sunt considerați produs al infracțiunii.
a) Subiectul activ este reprezentat de persoana fizică sau juridică, care îndeplinește condiții-
le de responsabilitate penală, însă trebuie să aibă acea calitate de cămătar ca îndeletnicire și desfă-
șoară o activitate neutorizată.
110
Participația penală este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv principal este statul în calitatea sa de garant a relațiilor financiar-bancare
normale, iar secundar este persoana fizică sau juridică prejudiciată.
a) Elementul material al infracţiunii de camătă îl constituie acțiunile (repetate în timp ca în-
deletnicire) de dare de bani cu dobândă, dobândă care este mult peste dobânda stabilită de lege și
astfel darea de bani disimulează restituirea unei sume de bani mult mai mare decât cea acordată285.
Cerința esențială este ca autorul infracțiunii să fi desfășurat activitatea infracțională ca
îndeletinicire.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol prin crearea stării de insolvabili-
tate a debitorului.
c) Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor.
Fiind în prezența unei infracțiuni de obicei, tentativa nu este posibilă.

Infracţiunea se consumă în momentul în care darea de bani, cu dobândă presupune mai mul-
te acte materiale, care să denote îndeletnicirea.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Acţiunea penală se exercită din oficiu.
Capitolul V.
Infracțiuni contra sănătății publice
Zădărnicirea combaterii bolilor
Art. 352 Zădărnicirea combaterii bolilor
(1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase,
dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la o
lună la 6 luni sau amenda.
a) Obiectul juridic special este constituit de relaţiile sociale referitoare la ocrotirea sănătăţii
publice împotriva faptelor de zădărnicire a combaterii bolilor infecțiocontagioase.
b) De regulă, această infracţiune nu are obiect material, însă este posibil să existe atunci
când acţiunea făptuitorului se răsfrânge asupra unui obiect material (împiedicarea arderii unor ma-
teriale infectate, împiedicarea dezinfectării unor vehicule etc.).
285
N. Grofu, Reflecții asupra infracțiunii de camătă în concepția noului Cod penal, în Revista Dreptul nr. 2/2013,
p. 55.
111
a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană ce îndeplineşte condiţiile de responsabili-
tate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este persoana care s-a îmbolnăvit ca urmare a răspândirii unei boli
infecțiocontagioase.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni sau inacţiuni prin care
sunt zădărnicite măsurile de prevenire sau combatere a bolilor infecțiocontagioase, adică a bolilor
transmisibile sau purtătoare de germeni patogeni.
Inacţiunea constă în neluarea măsurilor necesare privitoare la prevenirea şi combaterea boli-
lor molipsitoare.
În cazul acţiunii, făptuitorul face ceea ce nu trebuie să facă, astfel că nu respectă măsurile de
prevenire sau combatere a bolilor infecțiocontagioase.
b) Acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie să aibă ca urmare răspândirea unei boli
infecțiocontagioase. Prin răspândirea unei boli infecțiocontagiose se înţelege contaminarea,
transmiterea unor boli altor persoane, cu caracter infecțiocontagios. Dacă fapta are ca urmare îm-
bolnăvirea efectivă sau moartea unei persoane, infracţiunea de zădărnicirea combaterii bolilor in-
tră în concurs, după caz, cu vătămarea corporală din culpă sau cu infracţiunea de ucidere din cul-
pă286.
c) Între acţiunile sau inacţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediată, trebuie
să existe o legătură de cauzalitate.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, în cazul acţiunii, iar când fapta este
comisă prin inacţiune forma de vinovăţie este atât intenţia cât şi culpa în ambele modalităţi287.
Când fapta se săvârşeşte prin acţiune, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile, dar nu se
sancţionează. Consumarea are loc în momentul în care s-a produs răspândirea bolilor
infecțiocontagioase.
Din conţinutul legal rezultă o singură modalitate normativă: nerespectarea normelor privi-
toare la prevenirea şi combaterea bolilor molipsitoare căreia îi corespund o varietate de modalităţi
faptice.
În varianta tip, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda,
iar în varianta atenuată, pedeapsa este închisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.
Acțiune penală se exercită din oficiu.
Contaminarea venerică
Art. 353 Contaminarea venerică
(1) Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de către o persoană
care știe că suferă de o astfel de boală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Instanța de judecată va dispune măsura de siguranță a obligării la tratament medical.
286
287
112
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică,
relaţii care presupun netransmiterea bolilor venerice, persoane cu care se întreţin raporturi sau al-
tor acte sexuale.
b) Obiectul material este reprezentat de corpul persoanei căreia i s-a transmis boala veneri-
că.
a) Subiectul activ nemijlocit este calificat, persoana care îndeplineşte condiţiile de responsa-
bilitate penală şi suferă de o boală venerică. Participaţia este posibilă numai sub forma instigării
sau complicităţii. Dacă ambele persoane sunt bolnave, fiecare răspunde pentru o infracţiune dis-
tinctă288.
b) Subiect pasiv este persoana fizică, contaminată veneric.
A. Latura subiectivă.
a) Elementul material se realizează printr-o acţiune de transmitere a unei boli venerice
printr-un raport sexual sau orice alt act sexual.
Când transmiterea de boli venerice are loc printr-un act sexual de orice natură care cade sub
incidenţa legii penale, va exista un concurs de infracţiuni, între infracţiunea de contaminare vene-
rică și infracțiunea privitoare la viaţa sexuală.
Cerinţa esenţială este ca făptuitorul să ştie că suferă de o astfel de boală.
b) Urmarea imediată constă în îmbolnăvirea persoanei cu care făptuitorul a întreţinut rapor-
turi sexuale sau alte acte sexuale. Dacă această îmbolnăvire nu se produce nu va exista infracţiune.
c) Raportul de cauzalitate trebuie să existe între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Făptuitorul ştie că este bolnav de o
boală venerică și că prin întreţinerea unui raport sexual sau orice act sexual există pericolul trans-
miterii bolii, urmăreşte sau acceptă producerea rezultatului.
Fiind o infracţiune comisivă, actele de pregătire sau tentativa sunt posibile, dar nu se sancţi-
onează. Consumarea are loc în momentul în care acţiunile ce constituie elementul material au fost
consumate şi s-a produs urmarea imediată.
Infracțiunea prezintă o singură modalitate normativă, - transmiterea unei boli venerice prin
raport sau orice alt act sexual, de către o persoană fizică care ştie că suferă de o astfel de boală,
sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, iar instanţa de judecată, po-
trivit prevederilor art. 353 alin. 2 C. pen., va dispune măsura de siguranţă a obligării la tratament
medical.
Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit
Art. 354 Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit
288
D. Marinescu, C. Ioan, Mijloace de ocrotire a sănătății, Editura Medicală, Bucureşti, 1971, p. 80.
113
(1) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de către o
persoană care știe că suferă de această boală se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de către o
altă persoană decât cea prevăzută în alin. (1) se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) s-a produs moartea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani.
(4) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6
luni la 3 ani, iar dacă a cauzat moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește.
relaţii care presupun netransmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, persoane cu care se în-
treţin raporturi sau orice alte acte sexuale, iar în variantele agravate și atenuată mai avem un ob-
iect juridic secundar, respectiv ansamblul relațiilor sociale privitoare la dreptul la viață al oricărei
persoane.
b) Obiectul material este reprezentat de corpul persoanei căreia i s-a transmis sindromul
imunodeficitar – SIDA.
a) Subiectul activ nemijlocit este calificat, persoana care îndeplineşte condiţiile de responsa-
bilitate penală şi care știe că suferă de sindromul imunodeficitar dobândit - SIDA. În variantele
agravate și atenuate, subiect activ poate fi chiar și persoana juridică, care spre exemplu asistenta
medicală din cadrul unui spital, care transmite acest sindrom unor persoane fizice, prin interme-
diul unor seringi nesterile și cu care a acționat asupra altor pacienți. Cu excepția variantei tip, par-
ticipaţia este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este persoana contaminată sindromul imunodeficitar dobândit.
a) Elementul material se realizează printr-o acţiune de transmitere a sindromului imuno-
deficitar SIDA prin orice mijloace, incluzând raport sau orice act sexual289, prin infectare cu o si-
ringă care a fost folosită unei persoane contaminate. Doctrina290 apreciază că infracțiunea poate și
transmisă și prin omisiune, de pildă în situația în care subiectul activ al infracțiunii nu informează
victima (toxicoman) că seringa ce urmează a fi folosită de acesta a fost folosită anterior chiar de
acesta, fiind posibil să fi fost infectată, apreciindu-se că există riscul transmiterii și altor persoane.
Cerinţa esenţială este ca făptuitorul să ştie că suferă de o astfel de boală.
b) Urmarea imediată constă în îmbolnăvirea persoanei în varianta tip sau moartea persoanei,
în variantele agravate și atenuate.
c) Raportul de cauzalitate trebuie să existe între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, praeterintenția sau culpa.
289
Pentru mai multe detalii, a se vedea S. Corlățeanu, S. Corlățeanu, A. Cîrciumaru, Aspecte de drept comparat în
legătură cu transmiterea SIDA pe cale sexuală, în Revista Dreptul nr. 2/2008, p. 224.
290
114
Tentativa se pedepsește, iar consumarea are loc în momentul în care acţiunile sau inacțiunile
care constituie elementul material au fost consumate şi s-a produs urmarea imediată.
Din conținutul legal se observă existența a trei modalităţi normative: o variantă tip, sancțio-
nată de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani; o primă variantă agravată sancționată cu pe-
deapsa închisorii de la 5 la 12 ani; cea de a doua agravată comună, sancționată cu pedeapsa închi-
sorii de la 7 la 15 ani; două variante atenuate, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de la 6
luni la 3 ani sau de la 2 la 7 ani.
Răspândirea bolilor la animale sau plante
Art. 355 Răspândirea bolilor la animale sau plante
(1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase
la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli
ori a dăunătorilor, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta este săvârșită din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică,
care implică prevenirea şi combaterea bolilor infecțiocontagioase la animale şi plante, precum şi
dăunătorilor291.
b) Obiectul material este reprezentat de animalele sau plantele contaminate sau distruse ca
urmare a răspândirii bolilor infecțiocontagioase sau a dăunătorilor.
b) Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică a cărei animale sau plante au fost contami-
nate.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acţiune sau inacţiune privind
nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infecțiocontagioase la
animale sau plante ori a dăunătorilor.
Pentru realizarea elementului material este necesar să existe măsuri de prevenire şi combate-
re luate în condiţiile legii.
Făptuitorul face ceea ce nu trebuie să facă ori nu face ceea ce trebuie să facă în legătură cu
prevenirea şi combaterea bolilor infecțiocontagioase la animale sau plante ori a dăunătorilor.
b) Urmarea imediată constă fie în răspândirea bolilor sau a dăunătorilor.
c) Între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură
de cauzalitate.
291
115
Forma de vinovăţie, în cazul în care fapta se săvârşeşte prin acţiune, este intenţia directă sau
indirectă, iar când se săvârşeşte prin inacţiune, forma de vinovăţie este intenţia şi culpa.
Când fapta constă în acţiune, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile dar nu se sancţio-
nează, iar consumarea are loc în momentul în care s-a produs urmarea imediată.
Din conţinutul legal, rezultă două modalităţi normative, una de bază - după cum este vorba
de nerespectarea normelor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infecțiocontagioase la
animale sau plante ori a dăunătorilor, și o alta atenuată – în condițiile în care fapta a fost săvârșită
din culpă. Acestor modalităţi normative le corespund o varietate de modalităţi faptice.
Pentru varianta tip, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau
amenda, iar în varianta atenuată, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
Infectarea apei
Art. 356 Infectarea apei
(1) Infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare
sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică
prin menţinerea igienei şi purităţii apelor, pentru evitarea îmbolnăvirii oamenilor, animalelor sau
plantelor. Regimul juridic al protecţiei apelor în România este reglementată prin Legea nr.
107/1996292.
b) Obiectul material este reprezentat de sursele de apă sau reţelele de apă infectate. Acţiunea
făptuitorului se răsfrânge asupra apei la sursa ei (izvor, fântână, rezervoarele), fie pe reţeaua ei de
scurgere (conducte, jgheaburi de adăpare, canale de irigare etc.)293.
litate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele (coautorat, instigare sau complicitate).
b) Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică căreia îi aparţin sursele de apă sau reţelele
de apă.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea sau inacțiunea de infec-
292
Publicată în M. Of. nr. 244 din 08.10.1996, modificată și completată prin Hotărârea de Guvern nr. 83 din 15
martie 1997 abrogată de Hotărârea Guvernului României nr. 948 din 15 noiembrie 1999; Legea nr. 192 din 19 aprilie
2001; Ordonanța de Urgență nr. 107 din 5 septembrie 2002; Legea nr. 404 din 7 octombrie 2003; Legea nr. 310 din
28 iunie 2004; Legea nr. 112 din 4 mai 2006; Ordonanța de Urgență nr. 12 din 28 februarie 2007; Ordonanța de Ur-
gență nr. 130 din 12 noiembrie 2007; Ordonanța de Urgență nr. 3 din 5 februarie 2010; Legea nr. 146 din 12 iulie
2010; Ordonanța de Urgență nr. 64 din 29 iunie 2011; Ordonanța de Urgență nr. 71 din 31 august 2011.
293
116
tare prin orice mijloace a unei surse de apă sau reţele de apă. Infectarea apei prin orice mijloace
presupune alterarea, schimbarea compoziţiei şi calităţilor acesteia, prin contaminare cu substanţe
sau germeni vătămători, astfel încât devine dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor şi plante-
lor294. Dacă se produce şi moartea sau îmbolnăvirea unei persoane, a animalelor sau distrugerea
unor plante, fapta ar putea constitui o altă infracţiune, fiind aplicabile regulile concursului de in-
fracțiuni.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea oamenilor, ani-
malelor sau plantelor.
c) Raportul de cauzalitate trebuie să existe între acţiunea ce constituie elementul material şi
urmarea imediată.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Făptuitorul îşi dă seama că prin acţiu-
nea sa infectează o sursă sau o reţea de apă, care este periculoasă pentru sănătatea oamenilor, ani-
malelor sau plantelor, urmăreşte sau acceptă producerea urmării periculoase.
Potrivit art. 356 alin. 2 C. pen., tentativa este sancționată de lege, iar consumarea are loc în
momentul în care sursa sau reţeaua de apă este infectată şi devine periculoasă pentru sănătatea
oamenilor, animalelor sau plantelor.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă o singură modalitate normativă: infectarea surse-
lor sau reţelelor de apă, căreia îi corespund o varietate de modalităţi faptice, sancționate cu închi-
soare de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Falsificarea sau substituirea de alimente ori de alte produse
Art. 357 Falsificarea sau substituirea de alimente ori de alte produse
(1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori alte produse falsifi-
cate sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătății, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3
ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de medicamente contrafăcute sau substituite
care sunt vătămătoare sănătății se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și interzicerea
a) Obiectul juridic special este alcătuit de relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică, re-
laţii care implică corectitudine în prepararea, oferirea sau punerea în consumul public a alimente-
lor, băuturilor sau a altor produse destinate consumului, precum și a medicamentelor.
b) Obiectul material este reprezentat de alimentele, băuturile sau orice alte produse falsifica-
te sau substituite, precum și medicamentele contrafăcute sau substituite, în această categorie
incluzându-se orice categorie de produse alimentare, chiar și nealimentare, cu condiția să fie vă-
tămătoare sănătății.
294
117
litate penală, chiar și persoana juridică poate răspunde penal (spre exemplu, un lanț farmaceutic ce
expune spre vânzare medicamente contrafăcute sau substituite, sub diferite forme), iar participaţia
este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este persoana care a procurat astfel de alimente, băuturi sau alte produse ori
medicamente, persoană a cărei sănătate a fost pusă în primejdie, respectiv consumatorul.
a) În ambele variante normative, elementul material al laturii obiective se realizează prin ac-
ţiuni alternative de preparare, oferire sau expunere spre vânzare de alimente, băuturi sau alte
produse falsificate sau substituite, precum și de medicamente contrafăcute sau substituite, vătămă-
toare sănătăţii.
Alimentele sau băuturile interzise consumului sunt cele stabilite prin acte normative sau prin
măsuri luate de organele sanitare competente.
Alimentele sau băuturile sunt preparate atunci când li sa modificat compoziţia, în aşa fel în-
cât, deşi par identice cu cele adevărate, în realitate au un conţinut diferit295.
Cerinţa esenţială este ca alimentele, băuturile sau orice alte produse falsificate sau substitui-
te, medicamentele contrafăcute sau substituite, să fie vătămătoare sănătăţii.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea publică, nefiind
obligatoriu ca urmarea să constea într-o vătămare propriu-zisă asupra sănătății persoanelor con-
sumatoare. Dacă faptele comise au produs consecinţe care pot fi încadrate în alte infracţiuni împo-
triva persoanei, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.
c) Între acţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediată, trebuie să existe un
Tentativa deși posibilă nu se sancţionează, iar consumarea are loc în momentul în care acţi-
unile ce constituie elementul material au fost duse până la capăt şi s-a produs urmarea imediată.
Din conţinutul legal rezultă două modalități tip; pentru prima variantă tip pedeapsa este în-
chisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda și interzicerea exercitării unor drepturi, iar pentru cea de
a doua variantă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drep-
turi.
Comercializarea de produse alterate
Art. 358 Comercializarea de produse alterate
(1) Vânzarea de alimente, băuturi sau alte produse cunoscând că sunt alterate ori cu perioada de
valabilitate depășită, dacă sunt vătămătoare sănătății, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în consum de carne sau produse din carne,
provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă sunt vătămătoare sănătății.
(3) Vânzarea de medicamente cunoscând că sunt contrafăcute, alterate ori cu perioada de valabi-
litate depășită, dacă sunt vătămătoare sănătății ori și-au pierdut în tot sau în parte eficiența tera-
295
118
peutică, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
a) Obiectul juridic special este alcătuit de relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică, re-
laţii care implică corectitudine în activitatea de comercializare a alimentelor, băuturilor sau a altor
produse destinate consumului, precum și a cărnii sau produselor din carne, precum și a medica-
mentelor.
b) Obiectul material este reprezentat de alimentele, băuturile sau orice alte produse destinate
consumului, carnea sau produsele din carne, precum și medicamentele, cu condiția să fie vătămă-
toare sănătății ori dacă și-au produs în tot sau în parte eficiența terapeutică.
a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană fizică sau juridică, care îndeplineşte con-
diţiile de responsabilitate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică care a procurat astfel de alimente, băuturi
sau alte produse, carne sau produse din carne ori medicamente, persoană a cărei sănătate a fost
pusă în primejdie, respectiv consumatorii.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează într-o primă variantă tip, prin acţiunea
de vânzare respectiv de comercializare a alimentelor, băuturilor sau altor produse cunoscând că
sunt alterate sau cu perioada de valabilitate depășită.
Cerinţa esenţială este ca făptuitorul să cunoască că alimentele, băuturile sau orice alte pro-
dusele, carnea sau produsele din carne, precum cu medicamentele sunt alterate sau cu perioada e
valabilitate depășită, precum și faptul că vânzarea sau punerea lor în consum a cărnii sau a produ-
selor din carne trebuie să fie vătămătoare sănătăţii ori medicamentele să-și fi pierdut în totalitate
eficiența terapeutică, cu alte cuvinte, să fie susceptibile de a duce la îmbolnăvirea unei persoane.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea publică, nefiind
obligatoriu ca urmarea să constea într-o vătămare propriu-zisă asupra sănătății persoanelor con-
sumatoare. Dacă faptele comise au produs consecinţe care pot fi încadrate în alte infracţiuni împo-
triva persoanei, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.
c) Între acţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediată, trebuie să existe un
Tentativa deși posibilă nu se sancţionează, iar consumarea are loc în momentul în care acţi-
unile ce constituie elementul material au fost duse până la capăt şi s-a produs urmarea imediată.
Din conţinutul legal rezultă două modalități tip și o alta asimilată; pentru prima variantă tip
și cea asimilată pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda și interzicerea exercită-
rii unor drepturi, iar pentru cea de a doua variantă, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani şi in-
terzicerea exercitării unor drepturi.
119
Traficul de produse sau substanțe toxice
Art. 359 Traficul de produse sau substanțe toxice
(1) Producerea, deținerea, precum și orice operațiune privind circulația produselor ori substanțe-
lor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe ori experi-
mentarea produselor sau substanțelor toxice, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
relaţii care impun respectarea normelor legale referitoare la producţia, deţinerea, circulaţia produ-
selor şi substanţelor toxice.
b) Obiectul material este reprezentat de produsele și substanţele toxice. Regimul juridic al
acestor categorii de produse și substanțe îl constituie Hotărârea Guvernului României nr. 1408/
2008 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase296 și Hotărârea Guver-
nului României nr. 937/ 2010 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea la introducerea pe piață
a preparatelor periculoase297, normative care definesc și clasifică aceste categorii de substanțe.
Dacă substanțele sunt definite ca elementele chimice şi compuşii lor, în stare naturală sau
obţinuţi prin orice proces de producţie, inclusiv orice aditiv necesar pentru a menţine stabilitatea
produselor şi orice impuritate rezultată din procesul utilizat, dar excluzând orice solvent care
poate fi separat fără a afecta stabilitatea substanţei sau fără modificarea compoziţiei sale, sub-
stanțele și preparatele toxice sunt substanţele şi preparatele care, prin inhalare, înghiţire sau pe-
netrare cutanată, chiar şi în cantităţi mici, pot provoca moartea ori afecţiuni acute sau cronice
ale sănătăţii. Astfel, în această categorie intră chiar și plantele etnobotanice care au efecte toxice
datorită concentrației de toxicitate.
litate penală. Participaţia este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare, complicitate.
cundar persoana vătămată prin săvârşirea faptei.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni alternative: producerea,
deţinerea, punerea în circulaţie, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de
substanţe, experimentarea produselor sau substanţelor toxice.
Prin acţiunea de producere a produselor sau substanţelor toxice se înţelege crearea, fabrica-
rea, extracţia, prepararea acestora în raport de specificul lor298.
Deţinerea constă în primirea, păstrarea de produse sau substanţe toxice.
Operaţiile privind circulaţia produselor sau substanţelor toxice, constă în transmiterea, dis-
tribuirea sau transportul acestora.
Cultivarea în scop de prelucrare a plantelor ce conţin substanţe toxice, constă în însămânţa-
296
Publicată în M. Of nr. 813 din 4 decembrie 2008.
297
Publicată în M. Of nr. 690 din 14 octombrie 2010
298
120
rea, răsădirea, plantarea, îngrijirea şi recoltarea acestora.
Experimentarea constă în verificarea prin experienţe, dozarea, combinarea, încercarea pro-
duselor sau substanţelor toxice.
Cerinţa esenţială este ca toate acţiunile ce constituie elementul material să fie efectuate fără
drept.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea publică, prin po-
sibilitatea de îmbolnăvire a persoanelor care efectuează astfel de operaţiuni. Dacă faptele comise
au produs consecinţe care pot fi încadrate în alte infracţiuni, cum ar fi instituirea unui grup infrac-
țional organizat, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.
urmarea imediată.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Făptuitorul ştie că substanţele sau
produsele sunt toxice, prevede, urmăreşte sau acceptă urmarea periculoasă.
Fiind o infracţiune comisivă, actele de pregătire sunt posibile dar nu sunt sancţionate, tenta-
tiva însă este pedepsită.
Consumarea are loc în momentul executării acţiunilor ce constituie elementul material, când
se produce urmarea imediată.
Traficul de substanţe toxice are mai multe modalităţi normative (producerea, deţinerea, cul-
tivarea, punerea în circulaţie şi experimentarea) care poate prezenta o varietate de modalităţi fapti-
ce.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
Capitolul VI.
Infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice299
Aspecte comune
Deși doctrina300 apreciază că nu a fost cea mai inspirată plasare a acestor categorii de infrac-
țiuni în cadrul Titlului VII al Codului penal, Capitolul VI incriminează grupa infracțiunilor contra
siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice, respectiv accesul ilegal la un sistem in-
formatic (art. 360 C. pen.); interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice (art. 361 C.
pen.); alterarea integrității datelor informatice (art. 362 C. pen.); perturbarea funcționării sisteme-
lor informatice (art. 363 C. pen.); transferul neautorizat de date informatice (art. 364 C. pen.); ope-
rațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice (art. 365 C. pen.).
a) Obiectul juridic de grup al tuturor acestor infracțiuni este constituit din relaţiile sociale re-
feritoare la buna funcționare, a siguranța, securitatea, integritatea, exclusivitatea, confidențialitatea
și disponibilitatea datelor și sistemelor informatice, împotriva oricăror ingerințe îndreptate împo-
299
Pentru mai multe detalii, a se vedea G. Zlati, Sancționarea accesului neautorizat la o rețea wireless și utiliza-
rea fără drept a serviciului de internet, în Caiete de drept penal nr. 2/2011; G. Zlati, Unele aspecte în legătură cu
infracțiunile informatice din perspectiva legislației în vigoare, precum și a noului Cod penal, în Revista Dreptul nr.
10/2012; I. Vasiu, L. Vasiu, Criminalitatea în cyberspațiu, Ed. Universul Juridic, București, 2011; I. Vasiu, L. Vasiu,
Prevenirea criminalității informatice , Ed. Hamangiu, București, 2006; A. Trancă, Infracțiuni informatice. Practică
judiciară, Ed. Hamangiu, București, 2011.
300
121
triva utilizatorilor301.
c) În principiu, la aceste infracţiuni obiectul material lipseşte, datele informatice fiind defini-
te de art. 181 alin. 2 C. pen. ca orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o
formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic302, activitatea infracțională nu se răs-
frânge asupra acestora, ele fiind create sau produse prin intermediul suportului pe care sunt stoca-
te. Însă, la unele infracţiuni obiectul material este alcătuit din bunurile asupra cărora se răsfrânge
activitatea infracţională, bunăoară, în cazul operațiunilor ilegale cu dispozitive sau programe in-
formatice, obiectul material este constituit din dispozitivele sau programele informatice pe care
făptuitorul le importă, distribuie sau le pune la dispoziție sub orice formă.
a) Subiect activ al a acestor categorii de infracțiuni poate fi orice persoană fizică sau juridică
care întrunește condițiile de responsabilitate penală, iar participația este posibilă sub toate forme-
le.
b) Subiect pasiv este orice persoană fizică ori persoană juridică chiar dacă nu i s-a cauzat
propriu-zis un prejudiciu (moral sau material) prin săvârşirea acestor categorii de infracţiunii.
a) Elementul material se realizează prin acţiuni alternative specifice, în funcţie de conţinutul
legal al fiecărei infracţiuni, respectiv de accesare a sistemelor informatice; interceptare a unei
transmisii de date informatice sau a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem infor-
matic; modificarea, ștergerea sau deteriorarea datelor informatice ori restricționarea accesului;
perturbarea gravă a funcționării sistemului informatic; transferul de date informatice; produce-
rea, importul, distribuirea sau punerea la dispoziție a dispozitivelor sau programelor informatice,
a parolelor, codurilor de acces sau altor asemenea date informatice.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru securitatea sau integritatea
sistemelor și datelor informatice.
Forma de vinovăţie în cazul acestor infracţiuni este intenţia directă sau indirectă.

Pentru infracțiunile prevăzute în acest capitol, tentativa este posibilă și se pedepsește, potri-
vit art. 366 C. pen.
Pentru infracţiunile din prezentul titlu, acţiunea penală se exercită din oficiu.
301
C. Dragomir, E. Stancu, Aspecte în legătură cu atacurile informatice îndreptate împotriva instituțiilor de cre-
dit, în Revista Dreptul nr. 10/2009, p. 163.
302
Potrivit art. 181 alin. 1 C. pen.prin sistem informatic înțelegem orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive
interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a
datelor, cu ajutorul unui program informatic
122
TITLUL VIII.
INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND CONVIEȚUI-
REA SOCIALĂ
Capitolul I.
Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice
Constituirea unui grup infracțional organizat303
Art. 367 Constituirea unui grup infracțional organizat
(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice
formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exerci-
tării unor drepturi.
(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege
cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoa-
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se
aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2), dacă de-
nunță autorităților grupul infracțional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi
început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului.
(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesnește, în cursul
urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor
membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe
persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în
scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale privind siguranța politică, îm-
potriva oricăror forme de criminalitate organizată. Obiect juridic secundar este obiectul juridic al
infracţiunilor a căror comitere constituie scopul asocierii.
a) Subiect activ nemijlocit este grupul infracțional organizat304 – formă a pluralității consti-
tuite, membrii unui asemenea grup răspunzând în calitate de autori. Potrivit art. 367 alin. 6 C.
pen., prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe
persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în
scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. Alături de alți autori305 apreciem că subiect ac-
303
Conținutul acestei infracțiuni este preluat cu mici modificări din legea specială nr. 39/2003 privind preveni-
rea și combaterea criminalității organizate, publicată în M. Of. nr. 50 din 29 ianuarie 2003, modificată prin Legea nr.
187/2012.
304
Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate definește grupul infracțional
organizat ca grupul structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă și acțio-
nează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia ori mai multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute de prezenta
convenţie, pentru a obţine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material.
305
Al. Tiliciu, Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 din Codul pe-
nal, în Caiete de drept penal nr. 2/2014, p. 77.
123
tiv poate fi și o persoană juridică.
b) Subiect pasiv este statul ca titular al valorilor ocrotite de lege.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni alternative de iniţiere,
constituire, aderare, sprijinire – sub orice formă - a grupului infracțional organizat la comiterea
unor infracțiuni-scop.
A iniţia constituirea unei asociaţii în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni în-
seamnă a pune bazele unei asemenea asocieri. Aceasta se poate realiza prin propuneri, determina-
rea altor persoane de a constitui asocierea, organizarea de întâlniri în acest scop.
A adera înseamnă a se alătura, a se integra într-o astfel de asociere. Aceasta presupune pree-
xistenţa asocierii şi manifestarea de voinţă a făptuitorului de a adera.
Sprijinirea sub orice formă, având ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, poate
fi morală sau materială. Şi în această modalitate asocierea este preexistentă.
Cerinţa esenţială este ca asocierea să aibă ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţi-
uni-scop. În cazul în care scopul inițierii sau constituirii este săvârşirea infracţiunilor împotriva
securității naționale, prevăzută în art. 409 C. pen. va exista infracţiunea de constituire de structuri
informative ilegale.
În practica judiciară s-a stabilit că iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat,
aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, în scopul comiterii infracţiunii de
spălare a banilor, se încadrează în art. 367 alin. 1 C. pen. Infracţiunea de spălare a banilor, prevă-
zută în art. 29 alin. 1 din Legea nr. 656/2002, nu este condiţionată de existenţa unei hotărâri de
condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile. În acest sens, potrivit art. 9 paragraf 5
din Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea pro-
duselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată prin
Legea nr. 420/2006, condamnarea anterioară sau simultană pentru infracţiunea predicat nu este o
condiţie a condamnării pentru infracţiunea de spălare a banilor306.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru ordinea şi liniştea publică.
În cazul în care elementul material al laturii obiective este urmat de săvârşirea uneia sau mai mul-
tor infracţiuni, vor fi aplicabile dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni. Astfel, dacă trei
persoane care au constituit un grup infracţional organizat săvârşesc, împreună, infracţiunea de
contrabandă, sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. 1
din Legea nr. 39/2003, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă prevăzută în
art. 270 raportat la dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 - teza privitoare la comiterea infrac-
ţiunii de contrabandă de două sau mai multe persoane împreună -, în concurs real de infracţiuni,
reţinerea dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 neexcluzând reţinerea infracţiunii prevăzute
în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003307.
urmarea imediată.
Tentativa nu se pedepsește.
Consumarea are loc în momentul iniţierii, al constituirii, al aderării sau sprijinirii grupului
306
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. 609 din 19 februarie 2014, accesibilă pe www.scj.ro
307
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. 1349 din 18 aprilie 2013, accesibilă pe www.scj.ro
124
infracțional organizat, fiind fără relevanţă penală dacă s-a săvârşit sau nu infracţiunea care for-
mează scopul asocierii.
Activitatea infracţională se poate prelungi în timp (inițierea, constituirea, aderarea, sprijini-
rea) astfel că epuizarea are loc în momentul încetării ultimei acţiuni.
Modalităţile normative sunt: iniţierea, aderarea sau sprijinirea, cărora le corespund o varieta-
te de modalităţi faptice.
În cazul în care s-au săvârşit una sau mai multe infracţiuni, care intră în scopul asocierii, se
va aplica regula concursului de infracţiuni.
Infracțiunea prezintă o variantă tip, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la
5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, o variantă agravată atunci când infracțiunea care in-
tră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață sau
închisoare mai mare de 10 ani, modalitate pentru care sancțiunea este închisoarea de la 3 la 10 ani
și interzicerea exercitării unor drepturi; varianta atenuată, atunci când persoana care a săvârșit in-
fracțiunea înlesnește în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală
a unuia sau mai multor membri ai grupului infracțional, în acest caz limitele speciale ale pedepsei
aplicate se vor reduce la jumătate.
În art. 367 alin. 4 C. pen. este prevăzută o cauză de nepedepsire pentru persoanele care de-
nunţă autorităţilor asocierea mai înainte de a fi descoperite şi de a se fi început săvârşirea infracţi-
unii care intră în scopul asocierii.
Instigarea publică308
Art. 368 Instigarea publică
(1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârșească in-
fracțiuni se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără a se putea depăși
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s-a instigat.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un funcționar public, pedeapsa este închisoa-
rea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăși pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s-a instigat.
(3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracțiunii la care s-a instigat, pedeapsa
este cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la ordinea şi siguranța
publică, ce impune sancţionarea celor care îndeamnă sau încurajează publicul la nerespectarea le-
gilor sau la săvârşirea de infracţiuni.
b) Infracțiunea nu are obiect material; când fapta se comite prin scrieri, afişe, bannere, benzi
sonore, embleme etc., acestea constituie mijloace prin care se săvârşeşte infracţiunea.
308
În M. Of. nr. 270 din data de 14 mai 2013 a fost publicată Decizia Curţii Constituționale nr. 175 din 28 martie
2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 din vechiul Cod penal prin care a
fost respinsă ca neîntemeiată afirmându-se că dispoziţiile Codului penal nu îngrădesc în mod nepermis libertatea de
exprimare a reprezentanţilor presei deoarece chiar art. 30 din Constituţie stabileşte coordonatele juridice înlăuntrul
cărora trebuie să se exercite libertatea de exprimare, depăşirea acestor limite atrăgând, potrivit art. 30 alin. 8 din
Legea fundamentală, răspunderea juridică, civilă şi penală, a autorului faptei ilicite. Prin urmare, incriminarea pre-
văzută în Codul penal reprezintă o restrângere a exerciţiului libertăţii de exprimare, care se justifică pentru apăra-
rea ordinii publice şi care este necesară într-o societate democratică, în acord cu prevederile art. 53 din Constituţie.
125
lă. În varianta prevăzută în art. 368 alin. 2 C. pen. subiectul activ trebuie să aibă calitatea de func-
ţionar public.
b) Subiect pasiv este statul, ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege.
Fapta constituie infracţiune numai dacă se săvârşeşte în public, adică în condiţiile prevăzute
de art. 176 C. pen.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni de îndemnare a publicu-
lui la săvârşirea de infracţiuni.
Îndemnul, presupune o incitare, trezirea unui interes, deci mai puţin decât o activitate de de-
terminare. Folosind termenul de „a îndemna” legiuitorul a arătat că nu trebuie să fie vorba de un
îndemn care a reuşit să determine309. Îndemnul se poate realiza verbal, în scris sau prin orice alte
mijloace.
În această modalitate există cerinţa esenţială ca îndemnul să fie adresat publicului, adică
unui număr nedeterminat de persoane. O altă cerinţă în cazul acestei modalităţi este că îndemnul
trebuie să se refere la săvârșirea de infracțiuni.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru ordinea de drept şi pentru
securitatea socială. Dacă acţiunea de instigare a avut ca urmare comiterea infracţiunii la care s-a
instigat, ea se converteşte în instigare la acea infracţiune.
urmarea imediată.
Fiind o infracţiune intenţionată, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile dar nu se sanc-
ţionează, iar consumarea are loc în momentul în care acţiunile ce constituie elementul material au
fost duse până la capăt şi s-a produs urmarea imediată.
Infracţiunea este prevăzută în trei modalităţi normative; o variantă de bază sancționată cu
pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s-a instigat; o variantă agravată – când fapta este
comisă de către un funcționar public, variantă sancționată de lege cu închisoare de la 1 la 5 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
Incitarea la ură sau discriminare
Art. 369 Incitarea la ură sau discriminare
Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de per-
soane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
309
126
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale privind buna convieţuire dintre
toate naţionalităţile, relaţii de încredere, de respect între toţi membrii societăţii oricare ar fi naţio-
nalitatea sau rasa căreia îi aparţin, limbă, religie, orientare sexuală, fapte care nu ar trebui tolerate
în nici un stat.
b) Subiect pasiv principal este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege, ori mem-
brii grupului naţional sau rasial, etnic asupra cărora se răsfrânge activitatea infracţională sau orice
categorii de persoane.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de incitare a publicului
sau a oricăror categorii de persoane, la ură sau discriminare. Chiar dacă actuala reglementare nu
enumeră temeiul incitării apreciem că acestea nu se pot referi decât cele de rasă, naţionalitate, et-
nie, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială,
vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Acţiunea de incitare presupune în realitate încurajarea, ostilitatea, pe baza unor prejudecăți
fie, prin discurs, fie prin orice modalitate, a sentimentelor de ură faţă de orice categorii de persoa-
ne.
Manifestarea unei atitudini critice, dezaprobarea unor anumite atitudini sau comportări nu
constituie infracţiune, însă spre exemplu, pot constitui asemenea fapte de incitare, scandarea unor
lozinci homofobe, utilizarea publică de însemne legionare și neonaziste și amenințări cu moartea
la adresa publicului.
b) Urmarea imediată, constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire
socială, bazate pe înţelegere şi armonie între toţi cetăţenii, indiferent de rasă sau naţionalitate, et-
nie, limbă religie, gen orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, etc.
c) Între acţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o le-
gătură de cauzalitate.
Fiind o infracţiune comisivă, intenţionată, infracţiunea de instigare la discriminare este sus-

ceptibilă de a rămâne în faza tentativei, dar legea nu sancţionează tentativa.
Consumarea are loc în momentul executării acţiunilor ce constituie elementul material şi s-a
produs urmarea periculoasă.
Această infracţiune are o singură modalitate normativă, căreia îi corespunde o varietate de
modalităţi faptice.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, iar acțiunea
penală se exercită din oficiu.
Încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni

127
Art. 370 Încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni
Încercarea de a determina o persoană, prin constrângere sau corupere, să comită o infracțiune
pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10
ani se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special, este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la asigurarea și prote-
jarea ordinii publice în general, împotriva riscului instigării și chiar a comiterii de infracțiuni de o
anumită gravitate.
În subsidiar, pot fi lezate şi relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală (în cazul con-
strângerii fizice) sau cele referitoare la libertatea morală a persoanei (în cazul constrângerii mora-
le).
b) Obiect material există numai în cazul în care fapta a fost comisă prin constrângerea fizică a
victimei şi este alcătuit din corpul persoanei asupra căreia s-a exercitat constrângerea.
a) Subiect activ poate fi orice persoană fizică sau juridică, care îndeplineşte condiţiile gene-
rale de responsabilitate penală, iar participarea este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar este persoana fizică asupra
căruia se desfăşoară activitatea de constrângere sau corupere, indiferent de calitatea acesteia.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acţiune constând în încerca-
rea de a determina o persoană, prin constrângere sau corupere, să comită o infracțiune pentru
care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.
Acţiunea de încercare de a determina trebuie să se realizeze prin constrângere, corupere sau
orice altă faptă cu efect vădit intimidant.
Dacă încercarea de determinare se realizează prin rugăminţi, îndemnuri, sugestii, fapta nu va
constitui infracţiune. În cazul în care constrângerea fizică are ca urmare producerea unei vătămări
corporale se va reţine concursul de infracţiuni. Constrângerea morală, se prezintă sub forma unei
ameninţări.
Coruperea constă în „oferirea, primirea sau darea de bani sau alte foloase, pentru a-l deter-
mina pe martor să declare mincinos”310.
Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca acţiunea de determinare să nu producă
efectul urmărit de făptuitor.
Pentru existența infracțiunii se cer întrunite cumulativ câteva condiții esențiale311:
- încercarea de a determina persoana trebuie să se facă prin corupere, prin constrângere. Da-
că actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind
concursul de infracțiuni;
- încercarea de determinarea trebuie să se îndrepte împotriva unei persoane.
b) Urmarea imediată constă în starea de pericol creată de făptuitor prin aceea că poate de-
termina o persoană să comită categorie de infracțiuni.
310
Gh. Nistoreanu şi colab., op. cit., p. 387.
311
P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op.cit., vol. I, p. 467.
128
Forma de vinovăţie este intenţia directă, în sensul că făptuitorul prevede şi urmăreşte să de-
termine o persoana în cauză.
Tentativa şi actele de pregătire, deşi sunt posibile, nu se sancţionează; se sancţionează doar

infracţiunea consumată.
Consumarea are loc în momentul în care făptuitorul, prin constrângere sau corupere, încear-
că să determine o persoană să comită o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii
pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda, iar acțiunea penală
se exercită din oficiu.
Tulburarea ordinii și liniștii publice
Art. 371 Tulburarea ordinii și liniștii publice
Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori
prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea pu-
blică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la protejarea unui
climat de ordine şi linişte publică, împotriva faptelor de încălcare a normelor de conviețuire socia-
lă, a ordinii și liniștii publice.
Liniştea publică a fost definită ca fiind „acel atribut al vieţii sociale în care raporturile dintre
oameni, comportarea lor şi, în genere, activităţile lor, atunci când participă la forme de viaţă în
comun, în public, se desfăşoară în mod paşnic, după norme de respect reciproc, de securitate per-
sonală, de încredere în atitudinea şi faptele celorlalţi oameni312.
b) Obiect material există numai în situaţia în care infracţiunea se comite prin acte de violen-
ţă care se răsfrâng asupra corpului persoanei sau asupra unor bunuri.
litate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare şi complicitate.
b) Subiect pasiv principal este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege şi în se-
cundar persoana a căror sentimente morale au fost ultragiate sau cărora li s-a adus atingere prin
scandalul public provocat.
a) Elementul material al laturii obiective se caracterizează prin acţiune, care se poate înfăţişa
sub formă de acte, gesturi, proferarea de cuvinte sau expresii sau orice alte manifestări.
312
G. Marcov, Criterii de delimitare a formei agravate de forma simplă a infracţiunii de ultraj contra bunelor
moravuri şi tulburarea liniştei publice, în Revista română de drept nr. 11/1971, p. 94.
129
Atunci când modalitatea prin care se realizează acţiunea întruneşte ea însăşi conţinutul unei
infracţiuni distincte (lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, distrugere etc.) se aplică regulile
de la concursul de infracţiuni.
Infracţiunea de tulburarea liniştii publice se găseşte în concurs ideal cu fiecare dintre infrac-
ţiunile de lovire, vătămare corporală, chiar omor sau omor calificat313, distrugere, etc. săvârşite cu
acelaşi prilej, dar infracţiunile de lovire şi vătămare corporală, distrugere, etc. se găsesc între ele în
concurs real314.
Cerinţa esenţială este ca violențele, amenințările sau atingerile grave să fie săvârşite în pu-
blic, în sensul art. 176 C. pen. şi să aducă atingere ordinii și liniștii publice.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire so-
cială privitoare la moralitatea şi liniştea publică.
urmarea imediată.
Fiind o infracţiune comisivă, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile dar nu se sancţio-
nează. Consumarea are loc în momentul în care acţiunea ce constituie elementul material a fost
dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este pedeapsa închisorii de la 3 luni la
la 2 ani sau amenda, iar acțiunea penală se exercită din oficiu.
Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase
Art. 372 Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase
(1) Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special
amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun:
a. cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume
pentru tăiere, înțepare sau lovire;
b. arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru șocuri electrice;
c. substanțe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepsește cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amendă.
(2) Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distracție
ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanțelor prevăzute în
alin. (1) se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Portul, fără drept, al obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. (1) în sediul autorităților
publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezer-
vate desfășurării procesului electoral se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amen-
dă.
313
Fapta de a ucide victima, într-o discotecă, în prezenţa a circa 60 de persoane, prin lovirea repetată a victimei cu
pumnii şi picioarele, precum şi cu blatul unei mese în regiunea capului, întruneşte atât elementele constitutive ale in-
fracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. 1 lit. i) C. pen., cât şi elementele constitutive ale in-
fracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută în art. 321 alin. (2) din
acelaşi cod, aflate în concurs ideal de infracţiuni, conform art. 33 lit. b) C. pen.- Î.C.C.J., Secţia penală, decizia nr.
2935 din 6 septembrie 2011, accesibilă pe www.scj.ro
314
130
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare respectarea norme-
lor de conviețuire socială.
b) Fiind o infracțiunea formală sau de pericol este lipsită de obiect material. Cuțitul, pum-
nalul, boxul, armele neletale sau substanțele sunt instrumentele de care făptuitorul s-a folosit la
comiterea faptei.
a) Subiect activ poate fi orice persoană fizică ce îndeplineşte condiţiile de responsabilitate
penală.
Participația este posibilă doar în forma instigării şi complicităţii, deoarece suntem în prezen-
ța unei infracțiuni care se comite in propria persoană.
b) Subiect pasiv este statul.
a) În varianta tip, elementul material se realizează prin acțiunea de a purta (a avea asupra sa)
cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăie-
re, înțepare sau lovire; arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru șocuri
electrice; substanțe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant.
În prima variantă agravată, elementul material constă în folosirea obiectelor sau substanțe-
lor enumerate de varianta tip.
Cerința esențială comună celor trei variante normative se referă la faptul ca, purtarea sau fo-
losirea obiectelor sau substanțelor trebuie să se desfășoare fără drept.
O altă cerință vizează locația unde să se desfășoare activitatea infracțională: fie la adunări
publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție
ori agrement sau în mijloace de transport în comun, fie în sediul autorităților publice, instituțiilor
publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării pro-
cesului electoral.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru autoritatea a cărei calitate
oficială o pretinde făptuitorul fără drept.
loc în momentul în care au fost comise cele două acţiuni încriminate şi s-a produs urmarea ime-
diată.
În varianta tip, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 1 ani sau amen-
da, în prima variantă agravată, închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda, iar în cea de a doua
agravată, închisoarea de la 1 an la 3 ani sau amenda.
Împiedicarea desfășurării unei adunări publice
131
Art. 373 Împiedicarea desfășurării unei adunări publice
Împiedicarea, prin orice mijloace, a desfășurării unei adunări publice care a fost autorizată po-
trivit legii se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare respectarea norme-
lor privitoare la libertatea de întrunire a persoanelor.
b) Fiind o infracțiunea formală sau de pericol este lipsită de obiect material.
a) Subiect activ poate fi orice persoană fizică ce îndeplineşte condiţiile de responsabilitate
penală. Participația este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este statul ca garant a respectării libertății de asociere, precum și persoanele
a căror libertate de întrunire a fost îngrădită sau limitată.
a) Elementul material se realizează prin acțiunea de împiedicare a desfășurării unei adunări
publice, care a fost în prealabil autorizată potrivit dispozițiilor legale, respectiv Legea nr. 60/1991
privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice315.
Împiedicarea se poate realiza prin orice mijloace posibile. Prin excepție, potrivit legii spe-
ciale, în cazul în care adunările publice își pierd caracterul pașnic și civilizat, poliția și trupele de
jandarmi vor interveni pentru împiedicarea sau neutralizarea manifestărilor ce tulbură grav or-
dinea și liniștea publică, pun în pericol viața, integritatea corporală a cetățenilor, a trupelor de
ordine sau amenință cu devastări ori distrugeri de clădiri și alte bunuri de interes public sau pri-
vat.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru autoritatea a cărei calitate
oficială o pretinde făptuitorul fără drept.
loc în momentul în care au fost comise cele două acţiuni încriminate şi s-a produs urmarea ime-
diată.
Infracțiunea prezintă o singură variantă normativă, pedeapsa prevăzută de lege fiind închi-
soarea de la 3 luni la 1 ani sau amenda, iar acțiunea penală se exercită din oficiu.
Pornografia infantilă
Art. 374 Pornografia infantilă
(1) Producerea, deținerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziționarea, stocarea, expune-
rea, promovarea, distribuirea, precum și punerea la dispoziție, în orice mod, de materiale porno-
315
Publicată în M. Of. nr. 79 din 18 aprilie 1996, republicată în M. Of. nr. 186 din 14 martie 2014.
132
grafice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.
(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârșite printr-un sistem informatic sau alt mijloc
de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor in-
formatice sau altor mijloace de comunicații electronice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni
(4) - Prin materiale pornografice cu minori se înțelege orice material care prezintă un minor
având un comportament sexual explicit sau care, deși nu prezintă o persoană reală, simulează, în
mod credibil, un minor având un astfel de comportament.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la o valoare socială
colectivă, care vizează în principal ordinea, morala și liniștea publică, iar în subsidiar, protejarea
imaginii, demnității și a tuturor drepturilor minorilor, împotriva oricăror forme de exploatare316.
b) Apreciem că infracțiunea este lipsită de obiect material, materialele pornografice consti-
tuie instrumentul de care făptuitorul s-a folosit la comiterea faptei. Prin materiale pornografice cu
minori se înțelege orice material care prezintă un minor având un comportament sexual explicit
sau care, deși nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel
de comportament.
a) Subiectul activ al infracţiunii este unul general, orice persoană fizică sau chiar juridică,
care îndeplinește condițiile de responsabilitate penală. În doctrină317 s-a pus problema dacă, furni-
zorul serviciului de internet poate răspunde pentru această infracțiune.
Participația este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv principal este statul, ca titular al înfăptuirii justiţiei, precum şi persoana fi-
zică care are calitatea de suspect sau inculpa, aflată în curs de cercetare, anchetă penală sau jude-
cată.
a) Sub aspectul elementului material, în varianta tip și cea agravată, pornografia infantilă
presupune trei modalități alternative de comitere: producerea, deținerea, achiziționarea, stocarea,
expunerea, promovarea, distribuirea, precum și punerea la dispoziție, în orice mod de materiale
pornografice cu minori. Producerea de materiale pornografice presupune activitatea de fotografi-
ere (pe film sau digital) a unui minor prin acţiunea de fixare a imaginii acestuia, imprimată fie pe
hârtie fotografică, fie pe suport magnetic, digital sau informatic, filmare, captare sau înregistrare
de imagini (culegere, colectare, obţinere, strângere, receptare şi imprimare vizuală a minorului,
316
Doctrina nu este unanimă în ceea ce privește valoarea juridică protejată prin incriminarea unei asemenea fapte.
Pentru mai multe detalii, a se vedea S. Bogdan (coord.), D. A. Șerban, G. Zlati, op.cit., p. 724-725; M. A. Boldova
Pasamar, Pornografia infantilă pe internet: fundamentul și limitele intervenției dreptului penal, în Caiete de drept
penal nr. 2/2008, p. 3; A. Mărgineanu, Combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, în Caiete
de drept penal nr. 3/2013, p. 80-85; O. Bugnar, Pornografia infantilă – legiuitorul european versus legiuitorul națio-
nal, în Caiete de drept penal nr. 3/2014, p. 41-43; D. C. Creţ, Protecţia copilului împotriva exploatării economice, în
Studia Universitatis „Vasile Goldiş”Arad, Seria Ştiinţe economice, anul 21/2011 partea a II-a, p. 208-219.
317
S-a apreciat că, furnizorul serviciilor de internet (persoană fizică sau juridică) poate răspunde pentru comiterea
unei asemenea infracțiuni numai în cazul existenței legăturii subiective între acesta și utilizatorul serviciului, în vede-
rea traficării pornografiei infantile – M.A. Boldova Pasamar, op.cit., p. 26.
133
indiferent de suportul utilizat) sau de prelucrare a fotografiilor și /sau filmelor. Deținerea presu-
pune păstrarea sau stăpânirea cu orice titlu a materialelor pornografice cu minori, cu scopul de a fi
expuse sau distribuite, achiziționarea presupune dobândirea cu orice titlu a materialelor pornogra-
fice cu minori; stocarea înseamnă deținerea și depozitarea; expunerea presupune prezentarea, sau
răspândirea activitate adresată în special publicului constă în descrierea, înfăţişarea, exprimarea
sau expunerea informaţiilor audio-vizuale; promovarea presupune transmiterea către publicul larg
prin intermediul site-urilor sau a reclamelor audio-vizuale a materialelor pornografice cu minori;
distribuirea presupune punerea la dispoziție unor terțe persoane a unor astfel de materiale, iar pu-
nerea la dispoziție presupune oferirea cu titlul gratuit sau oneros și asigurarea accesului la materi-
alele pornografice cu minori.
În varianta agravată, cerința esențială este ca elementul material al laturii obiective trebuie
să se realizeze prin intermediul unui sistem informatic sau alt mijloc de stocare al datelor informa-
tice.
Într-o a doua modalitate normativă cu caracter atenuat, elementul material constă în acce-
sarea de materiale pornografice cu minori, respectiv modalitatea de a accesa un program sau o
rețea prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicații electronice. Varie-
tăților alternative normative de comitere le corespund numeroase varietăți faptice318.
Cerința esențială prezentată de textul incriminator prin sintagma fără drept apreciem alături
de alți autori că este una lipsită de relevanță juridică, atâta timp cât incriminarea infracțiunii are
drept scop combaterea pornografiei infantile în general, iar nu protejarea site-urilor sau informații-
lor având ca obiect promovarea pornografiei infantile, aceste categorii de site-uri fiind interzise
prin lege.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru ordinea publică și bunele
moravuri, cât și pentru apărarea drepturilor individuale ale minorilor.
c) Între acţiunile sau inacţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediată trebuie
să existe un raport de cauzalitate.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, iar în modalitatea săvârșirii prin deți-
nere în vederea expunerii sau distribuirii, făptuitorul acționează cu forma de vinovăție a intenției
directe, calificate prin scop.
Infracţiunea este susceptibilă de acte premergătoare şi tentativă, dar legea nu sancţionează

decât tentativa.
Infracțiunea se consumă în momentul săvârșirii acțiunii prevăzute în norma de incriminare,
putând îmbrăca atât caracter continuu, cât și continuat.
Infracţiunea prezintă o formă tip sancționată de lege cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 1
și 5 ani, o alta agravată, sancționată cu închisoare de la 2 la 7 ani și o alta atenuată sancționată de
lege cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 luni și 3 ani sau amenda.
Ultrajul contra bunelor moravuri
Art. 375 Ultrajul contra bunelor moravuri
Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o
activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvârșește acte de exhibiționism
sau alte acte sexuale explicite se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
318
S. Bogdan (coord.), D. A. Șerban, G. Zlati, op.cit., p. 728-732.
134
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la bunele moravuri.
Bunele moravuri au fost definite ca „acele obiceiuri, deprinderi, comportări, care, în raportu-
rile dintre membrii unei colectivităţi, sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnită-
ţii umane, cu observarea decenţei în atitudine şi cuvinte”319.
b) Infracțiunea nu are obiect material.
litate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare şi complicitate.
b) Subiect pasiv principal este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege şi în se-
cundar persoana a căror sentimente morale au fost afectate prin expunerea sau distribuirea de ima-
gini cu caracter sexual, precum și prin săvârșirea de acte de exhibiționism sau alte acte sexuale
explicite.
a) Elementul material al laturii obiective se caracterizează prin acţiuni alternative de expu-
nere sau distribuire de imagini ce exprimă gesturi cu caracter sexual, altele decât cele de porno-
grafie infantilă sau săvârșirea unor acte de exhibiționism sau altor acte explicite. Atingerea adusă
bunelor moravuri presupune prejudicierea, încălcarea unor obiceiuri, deprinderi, comportări ce sunt
incompatibile cu respectul reciproc, cu o comportare civilizată, umană, cu respectul decenţei în ex-
presii şi atitudini.
Cerinţa esenţială este ca actele să fie săvârşite în public, în sensul art. 176 C. pen.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale privitoare
la moralitatea publică.
urmarea imediată.
Fiind o infracţiune comisivă, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile dar nu se sancţio-
nează. Consumarea are loc în momentul în care acţiunea ce constituie elementul material a fost
dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată.
Infracțiunea prezintă o singură modalitate normativă căreia îi corespund o varietate de mo-
dalităţi faptice.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru varianta simplă este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau
amenda, iar acțiunea penală se exercită din oficiu.
Capitolul II.
Infracțiuni contra familiei
Bigamia
319
G. Marcov, op.cit. p. 93.
135
Art. 376 Bigamia
(1) Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepsește cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoană pe care o știe căsătorită se pe-
depsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este alcătuit din relaţiile sociale referitoare la convieţuirea socială
în cadrul familiei, relaţii privitoare la caracterul monogam al familiei.
b) Obiect material nu există întrucât fapta se săvârşeşte prin încheierea unei noi căsătorii.
a) Subiect activ nemijlocit este unul calificat; poate fi numai persoana căsătorită care înde-
plineşte condiţiile de responsabilitate penală; dacă ambele persoane sunt căsătorite, ele răspund
pentru infracţiunea de bigamie în calitate de coautori320; dacă numai una din aceste persoane este
căsătorită, ea răspunde pentru infracţiunea de bigamie în calitate de autor, iar persoana necăsători-
tă – în ipoteza în care a cunoscut că cealaltă persoană este căsătorită – răspunde pentru complicita-
te la bigamie321.
Căsătoria constă în alianţa dintre un bărbat şi o femeie, deci infracţiunea de bigamie poate fi
comisă numai cu concursul a două persoane de sex opus.
În literatura juridică s-a exprimat şi opinia că persoana necăsătorită care se căsătoreşte cu o
persoană căsătorită, ştiind acest lucru, este coautor la bigamie322.
În cazul acestei infracţiuni, instigarea şi complicitatea sunt posibile.
b) Subiect pasiv este soţul autorului infracţiunii de bigamie.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează în varianta tip, prin acţiunea de înche-
iere a unei căsătorii de o persoană căsătorită, iar în varianta atenuată, prin acțiunea de încheiere
a unei căsătorii de către o persoană necăsătorită cu o persoană despre care cunoaște că este că-
sătorită. Actul de căsătorie trebuie să fie valabil, adică să fie încheiat în faţa delegatului de stare
civilă, în urma luării consimţământului viitorilor soţi, care semnează actul alături de delegatul stă-
rii civile în registrul de stare civilă.
Cu privire la declaraţia făcută în faţa delegatului de stare civilă, care nu reprezintă adevărul,
în literatura juridică au existat opinii diferite. Într-o primă opinie323 se susţine că, răspunderea pe-
nală a făptuitorului trebuie stabilită atât pentru infracţiunea de bigamie cât şi pentru infracţiunea
de fals în declaraţii, iar după altă opinie324 infracţiunea de fals în declaraţii este absorbită de in-
fracţiunea de bigamie. În opinia noastră, va exista un concurs de infracţiuni, fiind vătămate valori
sociale diferite.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de familie.
c) Între acţiunea ce constituie elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe un ra-
320
321
O. Loghin, T. Teodor, op. cit., p. 593.
322
323
324
D. Aniţaş, Notă la sentinţa penală nr. 21/1982 a Judecătoriei Satu Mare, în Revista română de drept nr.
2/1983, p. 55.
136
port de cauzalitate. Când căsătoria anterioară a fost anulată pentru o altă cauză decât bigamia, nu
va exista legătură de cauzalitate şi nici infracţiunea de bigamie.
Fiind o infracţiune intenţionată, bigamia poate parcurge faza actelor de pregătire şi tentativa,
deși legea nu le sancţionează. Consumarea are loc în momentul în care s-a încheiat noua căsătorie.
Infracţiunea de bigamie este o infracțiune instantanee, iar nu continuă.
Din conţinutul legal al infracţiunii, rezultă două modalități normative: încheierea unei noi
căsătorii de o persoană căsătorită, pentru a cărei sancțiune este prevăzută pedeapsa cu închisoarea
de la 1 la 5 ani, iar pentru cea atenuată, care prevede încheierea unei căsătorii de către o persoană
necăsătorită cu o persoană despre care cunoaște că este căsătorită, pedeapsa este închisoarea de la
6 luni la 3 ani, dispoziţie nu consacră o dispoziţie autonomă şi nici o modalitate atenuată a infrac-
ţiunii de bigamie325, legiuitorul înţelegând să creeze un regim sancţionator special, pentru un
anumit complice la bigamie.
În sentinţa de condamnare, instanţa trebuie să constate nulitatea căsătoriei încheiate ulterior
şi să restabilească situaţia anterioară privind valabilitatea primei căsătorii326.
Incestul327
Art. 377 Incestul
Raportul sexual consimțit, săvârșit între rude în linie directă sau între frați și surori, se pedepseș-
te cu închisoarea de la un an la 5 ani.
a) Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale privitoare la moralitatea vieții de fa-
milie, care trebuie să se desfăşoare în condiţii care să nu afecteze calităţile biologice şi morale ale
existenţei umane328.
b) Doctrina nu este unanimă în aprecierea existenței sau inexistenţei obiectului material al
infracțiunii de incest. În timp ce unii autori nu fac referi la existența obiectului material329, alți au-
tori330 apreciază că obiectul material al infracțiunii este reprezentat de însăși corpurile subiecților
activi ai infracțiunii, respectiv corpurile ambilor parteneri deoarece asupra acestora se răsfrânge
activitatea infracțională, iar o altă parte a doctrinei apreciază că obiect material este doar corpul
persoanei cu rol pasiv argumentându-se că doar asupra acestuia se exercită nemijlocit acțiunea
incriminată.
325
326
327
Actualul Cod penal incriminează numai incestul agresiv, ca variantă agravată a infracţiunii de viol(art. 218
alin. 3 lit. b C. pen.), iar incestul consimţit ca formă agravată a infracţiunii de act sexual cu un minor (art. 220 alin. 4
lit. a) precum şi în grupa infracţiunilor împotriva familiei (art. 377 C. pen.) ca infracţiune autonomă.
328
G. Nistoreanu ş.a., op. cit., p. 181.
329
V. Dongoroz, S. Kahane ş.a., op. cit., vol. III, p. 397.
330
P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, op.cit., vol. II, p. 357; V. Dobrinoiu, M. A. Hotca, M. Gorunescu, M.
Dobrinoiu, I.,Pascu, I. Chiș, C. Păun, N. Neagu, M. C-tin. Sinescu, op.cit, vol. II, p. 960.
137
a) Infracţiune nu poate fi săvârşită decât prin cooperarea a două persoane de sex opus, astfel
că ea este o infracţiune bilaterală. Subiecţii activi sunt calificaţi, în sensul că trebuie să aibă calita-
tea de rude în linie directă sau frate sau soră.
b) Subiect pasiv poate exista doar în situaţia în care raportul sexual a avut loc prin constrân-
gere sau o persoană iresponsabilă sau indusă în eroare.
a) Elementul material se realizează printr-un raport sexual între două persoane de sex opus,
adică între rude în linie directă sau între fraţi şi surori, subiecți care și-au exprimat consimțămân-
tul la întreținerea raportului sexual.
Rude în linie directă sunt ascendenţii şi descendenţii, indiferent de gradul de rudenie. Fraţii
şi surorile pot fi legitimi sau prin înfiere.
Dacă raportul sexual a avut loc prin constrângere infracţiunea de incest se află în concurs cu
infracţiunea de viol, iar dacă a avut loc în condiţiile unui act sexual cu un minor, va exista un con-
curs ideal între cele două infracţiuni331.
b) Urmarea imediată constă în raportul sexual efectuat între persoanele stabilite de lege.
c) Între acţiune şi urmarea imediată trebuie să existe legătură de cauzalitate.
Această infracţiune poate fi săvârşită numai cu intenţie directă. Făptuitorul are reprezentarea
că săvârşeşte un raport sexual cu o persoană de sex opus cu care este rudă în linie directă, sau între
fraţi şi surori şi urmăreşte să consume acest raport.
Tentativa în cazul acestei infracţiuni nu se pedepseşte.

Infracţiunea se consumă în momentul în care se realizează raportul sexual.
Conform conţinutului legal, această infracţiune are o singură modalitate normativă, căreia îi
corespund o varietate de modalităţi faptice, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1
la 5 ani.
Abandonul de familie
Art. 378 Abandonul de familie
(1) Săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la
întreținere, a uneia dintre următoarele fapte:
a. părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau mora-
le;
b. neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligației de întreținere prevăzute de lege;
c. neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecă-
torească, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează neexecutarea, cu rea-credință, de către cel condamnat a
prestațiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptățite
la întreținere din partea victimei infracțiunii.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
331
D.P. 87/1993 C.S.J. Secţia penală, Buletinul Jurisprudenţei pe anul 1993, p. 175.
138
(4) Fapta nu se pedepsește dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplineș-
te obligațiile.
(5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul își îndeplinește
obligațiile, instanța dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru
aceasta.
a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la obligaţia legală de între-
ţinere, respectarea obligaţiilor de ajutor moral şi material pe care le dețin cei îndreptățiti la întreți-
nere, unul faţă de altul.
b) Obiectul material lipseşte.
a) Subiect activ nemijlocit poate fi numai persoana fizică, obligată legal la întreţinere.
Obligaţia de întreţinere este prevăzută în dispozițiile art. 499 C. civ.332, precum și în art.
402, 525, 529-534 C. civ., care fac referiri la stabilirea contribuției părinților, dreptul la întreținere
al minorului, cuantumul întreținerii, modalitățile de executare, modificarea și încetarea pensiei de
întreținere, data de la care se datorează pensia de întreținere, plata acesteia, precum și restituirea
întreținerii nedatorate. În varianta asimilată, subiectul activ este calificat, persoana fizică condam-
nată, care este obligată prin hotărâre judecătorească să execute prestații cu caracter periodic în fa-
voarea persoanelor îndreptățite la întreținere din partea victimei infracțiunii.
Complicitatea şi instigarea sunt posibile; coautoratul nu este posibil deoarece obligaţia de
întreţinere este personală.
b) Subiect pasiv este persoana îndreptăţită legal la întreţinere., iar în varianta asimilată per-
soanele îndreptățite la întreținere din partea victimei infracțiunii.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni sau inacţiuni, alternând în
funcţie de formele prevăzute în conţinutul legal.
Într-o primă variantă, prevăzută în art. 378 alin. 1 lit. a C. pen., elementul material se reali-
zează prin acţiuni alternative sau inacţiuni de părăsire, alungare sau lăsare fără ajutor a celui
îndreptăţit la întreţinere, expunându-l la suferinţe fizice sau morale. Părăsirea constă în: abando-
narea celui îndreptăţit la întreţinere, lăsându-l fără mijloacele de trai necesare. Alungarea constă
în: izgonirea celui îndreptăţit la întreţinere, iar lăsarea fără ajutor constă în neasigurarea mijloace-
lor necesare de trai celui îndreptăţit la întreţinere333.
Cerinţa esenţială este ca părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor să-l expună la suferinţe
332
Potrivit Codului civil, Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor,
asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
(2) Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile
necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională.
(3) Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la
terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
(4) În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi con-
tribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
333
În legătură cu problematica abandonului minorilor de către părinţii care migrează în vederea unui trai mai de-
cent, a se vedea D. C. Creţ, Aspecte referitoare la efectele migraţiei părinţilor la muncă în străinătate asupra copiilor
rămaşi acasă, în Studii de ştiinţă şi cultură, anul VI nr. 1 (20), martie 2010, p. 160-169.
139
fizice sau morale pe cel îndreptăţit la întreţinere.
Elementul material în cazul variantei prevăzute de art. 378 alin. 1 lit. b C. pen. se realizează
prin inacţiune şi anume, prin neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută
de lege. Legea impune obligaţia de întreţinere în anumite condiţii, astfel că la determinarea laturii
obiective se va ţine seama de aceste condiţii pe care instanţa de judecată le va verifica în fiecare
caz334.
În a treia formă prevăzută în art. 378 alin.1 lit. c C. pen. și cea mai frecvent întâlnită în prac-
tica judiciară, elementul material se realizează printr-o inacţiune: neplata timp de 3 luni a pensiei
de întreţinere stabilită de cale judecătorească. Într-o cauză de speță335, s-a reținut în sarcina incul-
patului faptul că nu și-a onorat obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în favoarea copii-
lor săi minori prin sentința civilă a Judecătoriei Satu Mare. În fapt, inculpatul a fost căsătorit cu
partea vătămată, pe parcursul unei perioade cuprinsă între anii 1998 -2006, iar în urma acestei re-
lații au rezultat minorii. Prin sentința civilă anterior indicată, instanța a dispus desfacerea căsători-
ei dintre părți, reținându-se culpa comună și s-au încredințat părții vătămate cei doi copii minori
spre creștere și educare. Totodată, a fost obligat inculpatul la plata unei pensii lunare de întreținere
în favoarea fiecărui minor în cuantum de câte 55 lei, începând cu data de 12 septembrie 2006 și
până la majoratul acestora. Ulterior, Judecătoria Satu Mare a dispus majorarea cuantumului pensi-
ei de întreținere la suma de câte 300 lei pentru fiecare minor, începând cu data de 28 aprilie 2010.
S-a stabilit cu certitudine, în faza procesuală a urmăririi penale, împrejurarea că inculpatul
nu și-a onorat obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită legal în favoarea minorilor, acu-
mulând restanțe de 4.759 lei aferente perioadei cuprinsă între 12 septembrie 2006 - 28 aprilie
2010 și 7.260 lei pentru perioada din 28 aprilie 2010 până în aprilie 2011 inclusiv, respectiv
12.019 lei creanță finală.
Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că a achitat sumele de
bani stabilite cu titlu de pensie întreținere fostei sale soții, cu ocazia vizitelor pe care le făcea la
domiciliul acesteia.
Curtea a reținut că probațiunea administrată în cursul urmăririi penale, inculpatul
neprezentându-se în instanță pentru a-și susține poziția, a făcut dovada deplină a vinovăției acestu-
ia, precum și a relei credințe.
Astfel, deși s-a referit la împrejurarea unei achitări benevole a obligațiilor către minori, nu a
putut face dovada acestui fapt, prin chitanțe sau orice alt mijloc de probă, ceea ce a condus în opi-
nia instanței la dovedirea relei credințe.
În cazul acestei forme, există două cerinţe esenţiale. O primă cerinţă esenţială este ca pensia
de întreţinere să fie stabilită pe cale judecătorească, iar a doua cerinţă esenţială este ca plata pensi-
ei să nu se facă timp de 3 luni. Termenul de 3 luni curge de la data când hotărârea judecătorească,
prin care s-a stabilit pensia de întreţinere, este executorie sau de la data ultimei plăţi336. Plata par-
ţială a pensiei de întreţinere echivalează cu neplata acesteia deoarece, într-un asemenea caz, pensia
plătită nu este cea stabilită prin hotărârea judecătorească337.
În varianta asimilată, elementul material constă tot într-o inacțiune de neexecutare, cu rea-
credință de către cel condamnat a prestațiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească în
favoarea persoanelor îndreptățite la întreținere din partea victimei infracțiunii.
Cerința esențială este ca neexecutarea să se datoreze relei-credințe, dacă nu de dovedește
reaua-credință, fapta nu constituie infracțiune.
b) Urmarea imediată constă în lipsirea de întreţinere la care are dreptul o persoană în raport
cu făptuitorul.
c) Legătura de cauzalitate trebuie stabilită între acţiunile, inacţiunile ce constituie elementul
334
I. E. Munteanu, C. Cunescu, În legătură cu infracţiunea de abandon de familie, săvârşită prin neîndeplini-
rea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege, Revista română de drept nr. 1/1977, p. 30-37.
335
Î.C.C.J, secția penală, decizia nr. 843 din 21 martie 2012, accesibilă pe www.scj.ro
336
337
140
material şi urmarea imediată. Nu există legătură de cauzalitate şi nici infracţiune, în situaţia în ca-
re lipsa mijloacelor de întreţinere în care se află cel îndreptăţit, nu este urmarea acţiunii sau inacţi-
unii făptuitorului.
În varianta prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. a C. pen., forma de vinovăţie este intenţia direc-
tă, făptuitorul ştie că are obligaţia legală de întreţinere şi că prin părăsire, alungare sau lăsare fără
ajutor expune pe cel îndreptăţit la întreţinere la suferinţe fizice sau morale, urmăreşte sau acceptă
producerea rezultatului.
În cazul celorlalte două variante, legiuitorul foloseşte noţiunea de rea-credinţă, noţiune care
nu se regăseşte în formele de vinovăţie. Legiuitorul a folosit această noţiune pentru a evidenţia
faptul că fapta comisă prin inacţiune se pedepseşte numai dacă a fost comisă cu intenţie. Faţă de
această prevedere în literatura juridică338 s-a exprimat opinia că forma de vinovăţie este intenţia
directă. Într-o altă opinie339 se susţine că forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, în
sensul că făptuitorul deşi are posibilitatea să-şi îndeplinească obligaţia de întreţinere nu şi-o înde-
plineşte, opinie pe care ne-o însuşim.
În cazul în care făptuitorul nu are posibilitatea să-şi îndeplinească această obligaţie (este
arestat, militar în termen, nu are venituri, nu are loc de muncă) nu va exista vinovăţie.
Tentativa este posibilă, dar nu se sancţionează. Consumarea are loc, în varianta prev. de art.
378 alin. 1 lit. a C. pen., în momentul în care cel îndreptăţit la întreţinere este părăsit, alungat sau
lăsat fără ajutor. În varianta prevăzuta la art. 378 alin. 1 lit. b C. pen., infracţiunea de abandon de
familie se consumă în momentul încetării acţiunii ilicite, iar în a treia variantă în momentul în care
s-a împlinit termenul de 3 luni şi se epuizează în momentul în care ia sfârşit inacţiunea.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă mai multe modalităţi normative, analizate anteri-
or.
În modalităţile prevăzute la art. 378 alin. 1 lit. a-c C. pen. și în varianta asimilată prevăzută
de art. 378 alin. 2 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau
amenda.
Punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
(art. 378 alin. 3 C. pen.).
Incriminarea prevede cauză de nepedepsire în condițiile art. 378 alin. 4 C. pen. dacă înainte
de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplinește obligațiile, precum și de amânare sau
de suspendare a executării aplicării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 378 alin. 5 C.
pen.
Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului
Art. 379 Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului
(1) Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau
al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o
lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin ho-
tărâre judecătorească spre creștere și educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre
părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul
338
A. Verdeş, Elementul subiectiv în infracţiunea de abandon de familie, Revista română de drept nr. 9/1969, p.
75.
339
141
competent.
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile de convieţuire socială din cadrul fami-
liei care privesc creşterea şi educarea copiilor şi îndeosebi legătura pe care aceştia trebuie să o aibă
cu părinţii lor340.
b) Obiect material poate exista numai când reţinerea minorului se realizează prin acţiuni fi-
zice de imobilizare, izolare, situaţie în care obiectul material este reprezentat de corpul minorului.
a) Subiectul activ nemijlocit este calificat şi poate fi numai părintele minorului sau persoana
căreia i-a fost încredinţat minorul spre creştere şi educare.
Participaţia este posibilă sub toate formele, cu precizarea că în cazul coautoratului toţi făptu-
itorii trebuie să aibă calitatea cerută de lege.
b) Subiect pasiv este părintele sau părinţii minorului reţinut sau împiedicat să aibă legături
cu minorul.
a) Elementul material al laturii obiective, în varianta prevăzută de art. 379 alin. 1 C. pen., se
realizează prin acţiuni sau omisiuni de reţinere a minorului de către un părinte, iar în varianta pre-
văzută în alineatul 2 se realizează prin acţiunea de împiedicare a oricăruia dintre părinţi de a avea
legături cu minorul.
Reţinerea minorului de către un părinte constă în oprirea minorului şi nelăsarea acestuia să
se întoarcă la părintele căruia i-a fost încredinţat, după expirarea timpului în care minorul era în
paza sa, potrivit hotărârii judecătoreşti341.
Reţinerea minorului trebuie să se facă fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei
căreia i-a fost încredinţat minorul, potrivit legii, în cazul în care există consimţământ, nu va exista
infracţiune.
În cazul împiedicării oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul, împiedicarea tre-
buie să fie repetată şi să fie efectuată de persoana căreia i-a fost încredinţat minorul prin hotărâre
judecătorească. Condiţiile în care minorul îşi păstrează legăturile cu părinţii sunt stabilite de părţi
sau de către organul competent.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru creşterea şi educarea mi-
norului, precum şi pentru legăturile fireşti ce trebuie să existe între părinţi şi copil.
c) Legătura de cauzalitate trebuie stabilită între activitatea incriminată şi urmarea imediată.
Tentativa este posibilă dar nu se pedepseşte, iar consumarea are loc în momentul reţinerii
efective a minorului şi se epuizează în momentul încetării. În varianta împiedicării, consumarea
are loc în momentul în care acţiunea s-a săvârşit în mod repetat şi se epuizează în momentul înce-
340
341
142
tării.
Din conţinutul legal al infracţiunii rezultă două modalităţi normative, o variantă tip și o alta
asimilată. În ambele variante, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 3 luni sau
amenda.
Tragerea la răspundere penală a făptuitorului este condiţionată de plângerea prealabilă a per-
soanei vătămate, iar retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu
Art. 380 Împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu
(1) Părintele sau persoana căreia i-a fost încredințat, potrivit legii, un minor și care, în mod ne-
justificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învățământului gene-
ral obligatoriu se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta nu se pedepsește dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură relua-
rea frecventării cursurilor de către minor.
(3) Dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul asigură reluarea
frecventării cursurilor de către minor, instanța dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei
sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de lege pentru aceasta.
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la dreptul individual
al minorilor, de asigurare a exercitării dreptului la învățătură, respectiv accesul minorului la învă-
țământul general obligatoriu.
b) Infracțiunea nu are obiect material.
a) Subiectul activ nemijlocit este calificat – părintele sau persoana căreia i-a fost încredin-
țat minorul (bunicii, tutorii), chiar și o persoană juridică care are competențe pe linia educării și
îngrijirii minorilor.
cundar minorul căreia i-a fost încălcat dreptul la învățământ general obligatoriu.
a) Elementul material se realizează prin acţiuni sau omisiuni alternative de împiedicare sau
restrângere a minorului să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu.
Împiedicarea se poate realiza prin orice mijloace (comisive sau omisive) sau act de natură să
facă imposibilă continuarea exercitării dreptului la învățătură. Împiedicarea poate fi directă, atunci
când se împiedică material şi nemijlocit efectuarea activităţilor școlare, începerea sau continuarea
acestora, sau indirectă, prin ascunderea sau distrugerea obiectelor necesare în activitatea
autodidactică. Restrângerea presupune acțiunea de a-l obliga pe minor a nu mai desfășura activi-
tăți specifice învățământului general obligatoriu.
Cerința esențială se referă la elementul material al laturii obiective trebuie să se realizeze în
mod nejustificat.
143
cială referitoare la libertatea de exercitare a dreptului la învățătură.
urmarea imediată.
Fiind o infracţiune comisivă, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile dar legea nu le
sancţionează.
Consumarea are loc în momentul în care acţiunea ce constituie elementul material a fost du-
să până la capăt şi s-a produs urmarea imediată.
În varianta tipică, există două modalităţi normative: împiedicarea sau retragerea libertăţii de
exercitare a dreptului la învățământ general obligatoriu, iar pedeapsa prevăzută de lege este închi-
soarea de la 3 luni la 1 an sau amenda.
Legiuitorul a prevăzut atât o cauză de nepedepsire (art. 380 alin. 2 C. pen.) dacă înainte de
terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor,
cât și o cauză de atenuare a răspunderii penale (art. 380 alin. 3 C. pen.) - dacă până la rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către
minor, instanța dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pe-
depsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceas-
ta.
Capitolul III.
Infracțiuni contra libertății religioase și respectului datorat persoanelor decedate
Art. 381 Împiedicarea exercitării libertății religioase
(1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organi-
zat și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Obligarea unei persoane, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale unui cult
ori să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepsește cu închisoare de
la unu la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează obligarea unei persoane, prin violență sau amenințare,
să îndeplinească un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, căruia îi aparține.
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile de convieţuire socială referitoare la li-
bertatea de exercitare a oricărui cult religios de către toţi cetăţenii ţării în condiţiile prevăzute de
lege.
b) Infracțiunea nu are obiect material decât în varianta agravată, când acţiunea făptuitorului
este îndreptată împotriva corpului persoanelor, când obligarea se realizează prin constrângere fizi-
că.
a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană fizică sau juridică, care îndeplineşte con-
144
diţiile de responsabilitate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv principal este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege – libertatea
cultelor – iar subiectul pasiv secundar este calificat, respectiv persoana sau persoanele aparținând
unui anumit cult religios.
a) Elementul material în varianta prevăzută în art. 381 alin. 1 C. pen. se realizează prin acţi-
uni alternative de împiedicare sau tulburare a libertăţii de exercitare a vreunui cult religios.
Împiedicarea se poate realiza prin orice act de natură să facă imposibilă continuarea exerci-
tării unui cult religios. Împiedicarea poate fi directă, atunci când se împiedică material şi nemijlo-
cit efectuarea activităţilor de cult, începerea sau continuarea acestora, sau indirectă, închiderea lo-
calului, ascunderea sau distrugerea obiectelor necesare exercitării cultului, sechestrarea persoane-
lor oficiante ale cultului, difuzarea de gaze lacrimogene sau asfixiante etc.342.
Tulburarea libertăţii de exercitare a vreunui cult religios, constă în acţiunea de stingherire,
deranjare şicanare. Această tulburare se poate realiza prin provocarea de zgomote, strigăte, scan-
dal etc.
În varianta prevăzută de art. 381 alin. 2 C. pen. elementul material se realizează prin acţiu-
nea de obligare prin constrângere a unei persoane să participe la serviciile religioase a unui cult
sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult343. Constrângerea poate fi fizică
sau morală. De asemenea, în varianta asimilată agravată, elementul material constă în obligarea
unei persoane, prin violență sau amenințare, să îndeplinească un act interzis de cult căruia îi
aparține.
În varianta tip, cerința esențială se referă la faptul că activitatea infracțională trebuie să se re-
fere la un cult religios cu caracter organizat și care funcționează potrivit legislației în materie344.
cială referitoare la libertatea de exercitare a unui cult religios în condiţiile prevăzute de lege.
urmarea imediată.
Forma de vinovăţie este intenţia directă, făptuitorul prevede şi urmăreşte ca prin acţiunile
exercitate să împiedice libertatea cultelor.
În literatura juridică s-a exprimat opinia că în varianta prevăzută în art. 381 alin. 1 C. pen.
este posibilă şi intenţia indirectă, în sensul că făptuitorul prevede şi acceptă producerea rezultatu-
lui345.
Fiind o infracţiune comisivă, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile dar legea nu le
sancţionează.
Consumarea are loc în momentul în care acţiunea ce constituie elementul material a fost du-
să până la capăt şi s-a produs urmarea imediată.
În varianta tipică există două modalităţi normative, împiedicarea sau tulburarea libertăţii de
342
V. Dongoroz, S. Kahane ş.a., op. cit., vol. IV, p.653.
343
O. Loghin, T. Toader, op. cit., p.639.
344
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, publicată în M. of. nr. 11 din 8 ianu-
arie 2007 enumeră limitativ în Anexa care face parte integrantă din lege un număr de 18 culte, care constituie lista
cultelor recunoscute în România.
345
145
exercitare a unui cult religios. În varianta agravată și asimilată agravatei, modalităţile arătate mai
sus se realizează prin constrângere, a unei persoane să participe la serviciile religioase a vreunui
cult sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult sau prin obligare prin violen-
ță sau amenințare în vederea exercitării să exercite un ritual interzis de cultul religios.
Pedeapsa prevăzută de lege varianta tip este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar
pentru variantele agravate, pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani sau amenda.
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Profanarea lăcașurilor sau a obiectelor de cult
Art. 382 Profanarea lăcașurilor sau a obiectelor de cult
Profanarea unui lăcaș sau a unui obiect de cult, aparținând unui cult religios care este organizat
și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile de convieţuire socială referitoare la
respectul datorat locașurilor și obiectelor de cult, prevăzute de lege346.
b) Obiectul material este constituit din lăcașurile și obiectele de cult.
Potrivit art. 1 din legea specială, prin obiecte de cult, se înțeleg vasele liturgice, icoanele
metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciulițele și medalioanele
cu imagini religioase specifice cultului, obiectele de colportaj religios și altele asemenea. Se asi-
milează obiectelor de cult și calendarele religioase, precum și produsele necesare exercitării ac-
tivității de cult, cum ar fi tămâia și lumânările, cu excepția celor decorative și a celor pentru
nunți și botezuri. Prin veșminte de cult, se înțeleg și stofele și broderiile specifice, necesare reali-
zării veșmintelor respective. De asemenea, se asimilează obiectelor de cult tipăriturile de cult,
manualele și cursurile teologice necesare desfășurării activității din instituțiile de învățământ re-
ligios ale cultului respectiv.
a) Subiect activ poate fi orice persoană fizică sau juridică, care îndeplineşte condiţiile de
responsabilitate penală, iar participaţia este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege.
a) Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de profanare prin orice
mijloc a unui lăcaș de cult sau a obiectelor de cult. A profana înseamnă a pângări acel locaș de
cult, biserică, mănăstire, schit, monument cu caracter religios etc. și a manifesta lipsă de respect
faţă simbolurile cu caracter religios347. Acţiunea de profanare de regulă poate duce la degradarea,
distrugerea, stricarea monumentului. Acţiunea de profanare se poate realiza şi prin acte neviolen-
te, prin care se exprimă aceeaşi lipsă de respect faţă de memoria celui dispărut (desenarea pe
mormânt sau monument a unor scene obscene, scrierea unor cuvinte injurioase etc.).
În cazul în care acţiunea de profanare cade sub incidenţa altor infracţiuni, va exista un con-
curs de infracţiuni între profanarea locașurilor sau obiectelor de cult și infracţiunea comisă (dis-
trugere, ultraj contra bunelor moravuri etc.).
346
Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult
347
146
Dacă demolarea monumentelor se face în condiţiile stabilite de lege fapta nu constituie in-
fracţiune.
cială, o atingere adusă sentimentului de respect pentru cei dispăruţi şi faţă de obiectele ce păstrea-
ză memoria lor.
urmarea imediată.
Actele de pregătire şi tentativa deşi sunt posibile nu sunt pedepsite. Consumarea are loc în
momentul în care acţiunea de profanare a fost dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată.
Din conţinutul legal rezultă o singură modalitate normativă prezentată în cadrul laturii ob-
iective, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda, iar acțiunea penală
se exercită din oficiu.
Profanarea de cadavre sau morminte
Art. 383 Profanarea de cadavre sau morminte
(1) Sustragerea, distrugerea sau profanarea unui cadavru ori a cenușii rezultate din incinerarea
acestuia se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unei urne funerare sau a unui monument
funerar se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
a) Obiectul juridic special este constituit din relaţiile de convieţuire socială referitoare la
respectul datorat celor decedaţi şi faţă de obiectele care păstrează memoria lor.
b) Obiectul material este constituit din corpul cadavrului, mormintele, monumente funerare,
urne funerare chiar și cenușa rezultată din incinerarea cadavrului, asupra căruia este îndreptată ac-
tivitatea infracţională.
lă, iar participaţia este posibilă sub toate formele.
b) Subiect pasiv este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege
a) Într-o primă variantă tip, elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea
de sustragere, distrugere sau profanare a cadavrului sau a cenușii rezultate din incinerarea aces-
tuia.
Într-o a doua variantă tip, elementul material se realizează prin profanarea prin orice mijloc
a unui mormânt, monument sau urnă funerară.
A profana un mormânt, monument etc. înseamnă a pângări acel mormânt, monument etc., a
147
manifesta lipsă de respect faţă de memoria celui dispărut, pe care mormântul, monumentul etc., o
simbolizează348. Acţiunea de profanare de regulă poate duce la degradarea, distrugerea, stricarea
mormântului, monumentului sau a urnei funerare, ori la distrugerea, mutilarea, schimbarea poziţi-
ei rămăşiţelor trupeşti ale celui dispărut. Acţiunea de profanare se poate realiza şi prin acte nevio-
lente, prin care se exprimă aceeaşi lipsă de respect faţă de memoria celui dispărut (desenarea pe
mormânt sau monument a unor scene obscene, scrierea unor cuvinte injurioase etc.).
În cazul în care acţiunea de profanare cade sub incidenţa altor infracţiuni, va exista un con-
curs de infracţiuni între profanarea de morminte şi infracţiunea comisă (distrugere, ultraj contra
bunelor moravuri etc.).
Dacă demolarea mormintelor, monumentelor sau exhumarea cadavrelor se face în condiţiile
stabilite de lege fapta nu constituie infracţiune.
Profanarea de cadavre presupune: lovirea, vătămarea, tăierea, străpungerea cadavrului, în-
toarcerea acestuia în altă poziţie, degradarea, distrugerea, suprimarea, sustragerea cadavrului, a
cenuşii, dezgroparea, dezbrăcarea cadavrului, aruncarea rămăşiţelor pământeşti ori a cenuşii, mur-
dărirea cadavrului, ataşarea unui obiect sau însemn de natură a leza memoria persoanei deceda-
te349.
cială, o atingere adusă sentimentului de respect pentru cei dispăruţi şi faţă de obiectele ce păstrea-
ză memoria lor.
urmarea imediată.
Actele de pregătire şi tentativa deşi sunt posibile nu sunt pedepsite. Consumarea are loc în
momentul în care acţiunea de profanare a fost dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată.
Din conţinutul legal rezultă două modalități normative prezentată în cadrul laturii obiective,
iar modalităţile faptice sunt variate. Pentru prima variantă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni
la 3 ani, iar în cea de a doua variantă, închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Prelevarea ilegală de țesuturi sau organe350

Art. 384 Prelevarea ilegală de țesuturi sau organe
Prelevarea de țesuturi sau organe de la un cadavru, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la
6 luni la 3 ani sau cu amendă.
348
349
C.S.J., secţia penală, decizia nr 907/2003, Revista de drept penal nr. 3/2004, p. 174.
350
Dreptul oricărei persoane de a a dispune de sine, ca drept intrinsec drepturilor personalității, conferă
oricărui indivind prerogativa de a dispune de libertate corporală, fizică, de dreptul de a dispune de propriul corp,
dreptul de a dona organe şi ţesuturi pentru transplanturi sau alte experienţe medicale şi de inginerie genetic, cu largi
implicații de ordin medical, juridic, moral și social. În contextul în care România se situeaza pe ultimul loc în lista
țărilor europene cu cea mai mică creștere a numărului de donatori de organe și de modernizare a sistemelor de trans-
plant, a transpunerii în plan intern a Directivei 23/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei privind
stabilirea standardelor de calitate și siguranță asupra donării, procurării, conservării, depozitării și distribuirii țesuturi-
lor și celulelor umane, legea cadru în materie este Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care
reglemenetază în titlul VI procedura prelevării și transplantului de organe, țesuturi și celule de origine umană în scop
terapeutic.
148
a) Obiectul juridic comun – respectiv valoarea socială ocrotită de lege în cazul acestei in-
fracţiuni este alcătuită din relațiile sociale privitoare la inviolabilitatea corpului persoanelor dece-
date și totodată respectul cuvenit acestora.
b) Obiectul infracțiunii îl constituie corpul persoanei decedate – cadavrul.
a) Subiect activ poate fi orice persoană fizică sau juridică, care îndeplineşte condiţiile de
responsabilitate penală și care alături de alți autori apreciem că trebuie să aibă o calitate specială,
pentru ca prelevarea țesuturilor sau organelor să fie realizată eficient în vederea donării sau con-
servării acestora.
b) Subiect pasiv principal este statul.
a) Elementul material se realizează prin acte comisive de prevelare de țesuturi sau organe
de la un cadavru, acțiuni ce implică detașarea, luarea, desprinderea, recoltarea de țesuturi sau or-
gane.
În dispoziţiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este incriminată organizarea şi/sau
efectuarea prelevării şi/sau transplantului de organe, ţesuturi sau celule de origine umană în scopul
obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator, iar în dispoziţiile art. 159 din Legea
nr. 95/2006 este incriminată introducerea sau scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule de
origine umană, fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant. Organizarea
sau efectuarea prelevării de celule stem, de către o societate cu activitate în domeniul sănătăţii
umane, pe baza unor contracte având ca obiect recoltarea, transportul, prelucrarea şi stocarea în
condiţii de criogenie a celulelor stem, precum şi punerea la dispoziţia părţilor, la cerere, a celule-
lor stem conservate, cu plata cheltuielilor aferente operaţiunilor prevăzute în contracte, efectuată
în mod legal în baza contractelor, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de
organe, ţesuturi sau celule de origine umană prevăzută în art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006,
întrucât această infracţiune implică organizarea sau efectuarea prelevării de celule de origine uma-
nă în scopul obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator, ca profit ilicit. În cazul
în care transportul celulelor stem în străinătate, în scopul prelucrării şi al stocării în condiţii de
criogenie, s-a realiza fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant, sunt într-
unite elementele constitutive ale infracţiunii de scoatere din ţară de celule de origine umană fără
autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant, prevăzută în art. 159 din Legea nr.
95/2006351.
Cerința esențială este ca prelevarea să se facă fără drept.
litatea faptelor.
Forma de vinovăție este intenția în ambele modalități.

351
Î.C.C.J., secția penală, dec. nr. 3021 din 7 octombrie 2013, accesibilă pe www.scj.ro
149
Consumarea are loc în momentul realizării prelevării.
Infracțiunea se înfățișează într-o variantă tip, sancționată cu pedeapsa închisorii alternativ cu
cea a amenzii.
150
TITLUL IX.
INFRACȚIUNI ELECTORALE
Aspecte comune
Actualul Cod penal, în Titlul IX incriminează cu titlul distinct categoria infracțiunilor elec-
torale, infracțiuni care până la data intrării în vigoare a actualului cod erau reglementate în legile
speciale. Astfel, în acest titlu au fost incriminate un număr de opt infracțiuni: împiedicarea exerci-
tării drepturilor electorale (art. 385 C. pen.); coruperea alegătorilor (art. 386 C. pen.); frauda la vot
(art. 387 C. pen.); frauda la votul electronic (art. 388 C. pen.); violarea confidențialității votului
(art. 389 C. pen.); nerespectarea regimului urmei de vot (art. 390 C. pen.); falsificarea documente-
lor și evidențelor electorale (art. 391 C. pen.); fapte săvârșite în legătură cu un referendum (art.
392 C. pen.)
a) Obiectul juridic generic al tuturor acestor infracțiuni este constituit din relaţiile sociale re-
feritoare la asigurarea și corecta desfăşurare a procesului electoral352.
c) De regulă la aceste infracţiuni obiectul material lipseşte, însă la unele infracţiuni obiec-
tul material este alcătuit din bunurile asupra cărora se răsfrânge activitatea infracţională, bunăoară,
în cazul împiedicării exercitării drepturilor electorale în modalitatea atacului asupra clădirii în care
se desfășoară procesul electoral, obiectul material este însăși construcția care este eventual vanda-
lizată; de asemenea, în cazul infracțiunii de nerepectarea a regimului urnei de vot, obiectul materi-
al îl constituie însăși urna de vot.
a) Subiectul activ al acestei grupe de infracțiuni este de regulă, general – persoana fizică ca-
re îndeplinește condițiile de responsabilitate penală, cu precizarea că unele infracțiuni cum ar fi
împiedicarea exercitării drepturilor electorale, coruperea alegătorilor, fraudă la votul electronic
sau de violare a confidențialității votului, care pot fi comise și de persoane juridice, în considera-
rea obiectului lor de activitate. În cazul infracțiunii de violare a confidențialității votului în varian-
ta agravată, subiectul este unul calificat - membru al biroului electoral al secției de votare.
b) Subiect pasiv este statul ca și garant al respectării drepturilor și procesului electoral, pre-
cum și persoană fizică ori persoană juridică prejudiciată prin săvârşirea infracţiunii.
a) De regulă, elementul material se realizează prin acte comisive, în funcţie de conţinutul le-
gal al fiecărei infracţiuni. Astfel, vorbim despre acte comisive în cazul infracţiunilor de împiedica-
re a exercitării drepturilor electorale în modalitatea atacului prin orice mijloace asupra localului
secției de votare; a infracțiunii de corupere a alegătorilor, elementul material constă în acțiunea de
oferire sau dare de bani, de bunuri sau alte foloase; în cazul infracțiunii de fraudă la vot – ele-
mentul material constă în acțiunea de a vota fără drept, de două sau mai multe ori sau prin intro-
ducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător sau în modalitatea uti-
lizării unei cărți de alegător sau a unui act de identitate nul sau fals sau a unui buletin de vot fals.
În falsul prin vot electronic, elementul material constă în acțiunea de tipărire și utilizare de date
de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice
mijloace a buletinelor de vot în format electronic. Tot prin acte comisive se săvârșesc și infracțiu-
352
N. M. Stoicu, Electoral Rights in the Romanian Political System, vol I, ISSUE 1,/2012, ARSA - Proceedings in
ARSA - Advanced Research in Scientific Areas, Editura EDIS - Publishing Institution of the University of Zilina, p.
553—556.
151
nile de nerespectare a regimului urnei de vot în modalitatea deschiderii urnelor înainte de ora sta-
bilită pentru închiderea votării, precum și infracțiunea de falsificare a documentelor și evidențelor
electorale în modalitatea falsificării înscrisurilor de la birourile electorale, în orice mod sau în
modalitatea folosirii unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea sau însumarea
rezultatelor obținute în secțiile de votare.
b) Urmarea imediată constă în atingerea adusă bunului mers al procesului electoral. La unele
infracţiuni, urmarea imediată poate consta și în producerea unei pagube autorității publice (grădi-
nițe, școli, săli de sport aflate în patrimoniul autorităților administrației publice locale) atunci când
fapta s-a produs în modalitatea atacului asupra localului secției de votare.
Forma de vinovăţie în cazul acestor infracţiuni este intenţia directă sau indirectă.

Pentru infracțiunile electorale tentativa deși este posibilă nu se pedepsește.
Pentru infracţiunile din prezentul titlu, acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
152
TITLUL X.
INFRACȚIUNI CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE
Aspecte comune
Actualul Cod penal încriminează infracţiunile împotriva siguranţei statului în Titlul X, sub
denumirea de infracţiuni contra securităţii naţionale353.
În linii generale au fost menţinute actualele încriminări, dar legiuitorul a utilizat unele modi-
ficări de natură terminologică, însă în unele cazuri a redefinit conţinutul unor infracţiuni. A fost
încriminată explicit infracţiunea de Înaltă trădare, având, ca subiect activ pe Preşedintele Româ-
niei sau un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (art. 398 C. pen.). În grupa aces-
tor infracţiuni a fost incriminată infracțiunea de propagandă pentru război (art. 405 C. pen.). De
asemenea, infracţiunea de constituire de structuri informative ilegale din Legea nr. 51/1991 pri-
vind securitatea naţională a României 354 a fost inclusă în dispozițiile art. 409 C. pen355.
Statul de drept, ca organizare politică a societăţii, ansamblu al autorităţi lor publice (legisla-
tivă, executivă, judecătorească) expresie a hotărârii majorităţii corpului electoral, de a instaura un
stat în care supremaţia legii şi a ordinii de drept constituie cea mai importantă valoare socială, va-
loare de care depind toate celelalte valori arătate prin normele penale.
În Constituţia României, în art. 1-3 sunt reglementate valorile sociale fundamentale referi-
toare la statul român, suveranitate, teritoriu, valori ocrotite de normele penale. România este un
stat independent, unitar şi indivizibil, iar legea penală incriminează faptele de natură să aducă
atingere funcţiilor statului român, suveranităţii, independenţei, unităţii şi indivizibilităţii sale.
Faptele prin care se aduc atingere statului, atributelor sale fundamentale, prezintă un pericol
social deosebit. Pentru aceste considerente, legiuitorul român, în prima grupă a infracţiunilor in-
criminate în partea specială a Codului penal a reglementat infracţiunile împotriva siguranţei statu-
lui. În măsura în care statul cu funcţiile şi atribuţiile sale este pus în pericol, toate celelalte valori
sociale nu mai pot fi apărate în condiţii optime. Slăbirea unora din atributele statului, diminuarea
capacităţii de organizare şi conducere a statului de drept are ca şi consecinţă şi slăbirea protejării
celor mai importante valori şi anume: persoana umană, avutul public şi privat activitatea organelor
statului, autoritatea acestora, ordinea şi liniştea publică, capacitatea de apărare a ţării, etc.
În literatura juridică de specialitate356 infracţiunile contra siguranţei statului au fost definite
ca fiind „acele fapte care sunt prevăzute de Codul penal sau de unele legi speciale, săvârşite cu
vinovăţie şi care sunt de natură să aducă atingere siguranţei interioare şi exterioare şi, prin aceasta
fiinţa statului, atributele sale fundamentale, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilita-
tea”.
1. Obiectul infracţiunilor împotriva siguranţei statului
A. Obiectul juridic comun al infracţiunilor contra siguranţei statului „este reprezentat de si-
guranţa naţională ca valoare socială fundamentală şi relaţiile sociale care se nasc şi evoluează în
jurul şi în strânsă legătură cu respectiva valoare”357.
În art. 1 din Legea nr. 51/1991 se prevede că prin securitate naţională „se înţelege starea de
353
Referitor la conceptul de securitate națională, a se vedea comentariul prof. dr. I. Chiș în V. Dobrinoiu, M.
A. Hotca, M. Gorunescu, M. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Chiș, C. Păun, N. Neagu, M. C-tin. Sinescu, op.cit., vol. II, p.
1030-1031.
354
Publicată în M. Of. nr. 163 din 7 august 1991, republicată în M. Of. nr. 190 din 18 martie 2014, republicată
în temeiul art. 107 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale,
publicată în M. Of. nr. 515 din 14 august 2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare
355
N. M. Stoicu, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. II, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,
2014, p. 70-73.
356
Gh.Nistoreanu, V. Dobrinoiu, Al. Boroi, I. Pascu, I. Molnar, V. Lazăr, op.cit, p. 30.
357
V. Dongoroz, S. Kahane, op.cit, vol. III, p. 14.
153
legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică, politică necesară existenţei statului na-
ţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, pre-
cum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi fundamentale ale cetăţeni-
lor potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie”.
Ocrotirea acestor valori sociale, în contextul actual prezintă o importanţă deosebită, mai ales
în condiţiile de instabilitate şi încordare, de criza politică, economică şi socială, accentuate de pră-
buşirea regimurilor totalitare din Europa centrală şi de est.
România aliniindu-se la reglementările internaţionale în materia drepturilor omului, a adop-
tat prevederi legale în care se statuează că „siguranţa naţională se realizează în conformitate cu
legile în vigoare şi cu obligaţiile asumate prin cerinţele şi tratatele internaţionale ce au incidenţă în
acest domeniu” (art. 5 din Legea nr. 51/1991).
B. Obiectul juridic special

La unele din infracţiunile contra siguranţei statului obiectul juridic nu diferă de obiectul ju-
ridic comun, şi el constă în relaţiile sociale referitoare la suveranitatea, independenţa, unitatea şi
indivizibilitatea statului. Acest obiect juridic special se regăseşte la infracţiunile de trădare (art.
394 C.pen.), acţiuni ostile contra statului (art. 399 C.pen.) şi spionaj (art. 400 C.pen.).
Obiectul juridic special în cazul altor infracţiuni contra securității statului constă în relaţiile
sociale referitoare numai la una din valorile sociale care, în ansamblul lor condiţionează existenţa
statului în afara oricărui pericol (inviolabilitatea secretului de stat în cazul trădării prin transmitere
de informații secrete de stat, divulgarea secretului care periclitează securitatea națională, atentatu-
lui care pune în pericol securitatea națională, etc.).
C. Obiectul juridic complex

În cazul unor infracţiuni împotriva siguranţei statului, pe lângă obiectul juridic principal al-
cătuit din valoarea socială denumită siguranţa naţională, există şi un obiect juridic secundar alcă-
tuit din alte valori sociale ce constau obiectul juridic al altor infracţiuni, cum ar fi relaţiile sociale
referitoare la patrimoniu (în cazul infracţiunii denumită acte de diversiune, prevăzută de art. 403
C. pen.), relaţiile sociale referitoare la unele atribute fundamentale ale persoanei (în cazul infracţi-
unilor de atentat care pune în pericol securitatea naţională - art. 401 C. pen., atentatul contra unei
colectivităţi - art. 402 C. pen) dacă fapta se săvârşeşte prin acţiuni violente împotriva persoanei.
D. Obiectul material
De regulă, infracţiunile împotriva siguranţei statului nu au un obiect material, întrucât acţiu-
nea nu este exercitată în mod direct asupra unui bun sau asupra corpului persoanei. Totuşi, în ca-
zul anumitor infracţiuni din această grupă este posibilă existența obiectului material, atunci când
acţiunea se exercită asupra unui bun sau asupra corpului persoanei. De pildă, în cazul infracţiunii
de trădare prin ajutorarea inamicului (art. 396 C. pen.) obiectul material al infracţiunii este consti-
tuit din obiectivele, bunurile sau valorile asupra cărora este exercitată activitatea infracţională teri-
torii, oraşe, poziţii de apărare, depozite, instalaţii, nave, aeronave, maşini, aparate, armament, ma-
teriale care pot sluji purtării războiului, oameni, valori şi materiale de orice fel. În cazul infracţiu-
nii de trădare prin transmitere de informații secrete de stat (art. 395 C. pen.), obiectul material al
acestei infracţiuni este alcătuit din documentele care sunt procurate, deţinute sau transmise unei
puteri străine sau sau agenților săi.
Obiect material au şi infracţiunile de atentat care pun în pericol securitatea națională, atentat
contra unei colectivităţi, obiectul material fiind reprezentat de corpul persoanei sau al persoanelor
care ar putea fi vătămate sau ucise prin activitatea infracţională.
Şi alte infracţiuni din această grupă pot avea obiect material, cum ar fi de pildă, actele de di-
versiune (art. 403 C. pen.) reprezentat de instalații industriale, căi de comunicații, mijloace de
transport și telecomunicații, construcții, produse industriale sau agricole sau alte bunuri a căror
distrugere este pusă în pericol securitatea națională.
154
a) Infracţiunile contra securității naționale pot fi săvârşite de orice persoană fizică, care în-
deplineşte condiţiile juridice cerute de lege pentru a răspunde penal.
La unele infracţiuni, pe lângă condiţiile juridice cerute de subiectul activ, sunt prevăzute
anumite cerinţe speciale. Astfel, în cazul infracţiunilor de trădare, trădare prin ajutorarea inamicu-
lui, trădare prin transmitere de informații secrete, legiuitorul a stabilit cerinţa ca subiectul activ să
aibă calitatea de cetăţean român. În cazul infracţiunilor de spionaj şi acţiuni ostile contra statului,
legiuitorul a prevăzut calitatea de cetăţean străin sau apatrid.
În cazul infracţiunii de Înaltă trădare, subiectul activ este calificat – Președintele României
sau un membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării358; de asemenea, și în cazul infracțiunii
de divulgare a secretului care periclitează securitatea națională subiectul activ este calificat, res-
pectiv persoana care cunoaște informațiile datorită atribuțiilor de serviciu.
În cazul infracțiunii de acțiuni împotriva ordinii constituționale, săvârșită în modalitatea
agravată, prevăzută de art. 397 alin. 2 C. pen. este necesară existența pluralității de subiecți activi.
De asemenea, și persoana juridică poate fi subiect activ al acestei grupe de infracțiuni359.
Infracţiunile cu pluralitate de făptuitori nu exclud însă participaţia penală propriu-zisă.
În cazul infracţiunii de nedenunţare a unor infracțiuni contra securității naționale (art. 410 C.
pen.) nu poate exista coautorat sau complicitate, deoarece obligaţia denunţării are caracter perso-
nal, însă este posibilă instigarea.
b) Subiectul pasiv în cazul infracţiunilor contra securității naționale este statul român a cărui
existenţă este periclitată prin săvârşirea activităţilor incriminate de lege.
Există însă infracţiuni la care subiectul pasiv secundar este calificat, respectiv persoana fizi-
că sau juridică care a suferit o vătămare a drepturilor sale legitime. Astfel, în cazul infracţiunii de
atentat care pune în pericol securitatea națională, subiect pasiv secundar este persoana care înde-
plineşte o funcţie de demnitate publică. De asemenea, în cazul infracțiunii contra persoanelor care
se bucură de protecție internațională, prevăzută de art. 408 C. pen., subiectul pasiv secundar este
persoana fizică, având calitatea de reprezentant al unui stat străin sau persoană care se bucură de
protecție în conformitate cu convențiile internaționale, persoană aflată în misiune oficială pe teri-
toriul României.
Subiectul pasiv secundar uneori este în cazul infracțiunii prevăzută de art. 402 C. pen.– co-
lectivitatea în ansamblul ei, asupra căreia se răsfrânge atentatul.
Subiect pasiv secundar poate fi şi o persoană juridică (societate comercială), care realizează
o activitate economică importantă şi îşi aduce aportul la asigurarea securității naționale.
3. Conţinutul constitutiv al infracţiunilor împotriva siguranţei statului
Pe plan obiectiv infracţiunile împotriva siguranţei statului au o mare diversitate de realizare,

astfel că este dificil de stabilit unele elemente comune.
a) Elementul material al infracţiunilor împotriva securității naționale, de regulă se realizează
prin acţiuni360, prin excepție, infracţiunea ce poate fi săvârşită prin inacţiune fiind infracţiunea de
358
Potrivit art. 5 alin. 1-3 din Legea nr. 415 din 27 iulie 2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului
Suprem de Apărare a Țării, publicată în M. Of. nr. 494 din 10 iulie 2002, Preşedintele României îndeplineşte funcţia
de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Primul-ministru al Guvernului României îndeplineşte funcţia
de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt:
ministrul apărării naţionale, ministrul de interne, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul industriei
şi resurselor, ministrul finanţelor publice, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul Serviciului de In-
formaţii Externe, şeful Statului Major General şi consilierul prezidenţial pentru securitate naţională.
359
O. Predescu, A. Hărăstășanu, op.cit., p. 13.
360
În art. 3 din Legea nr. 51/1991 sunt enumerate acţiunile ce reprezintă ameninţări la adresa securității națio-
nale a României, după cum urmează:
155
nedenunţarea unor infracțiuni contra securității naționale.
Activităţile care prin conţinutul lor reprezintă apărarea unor cauze legitime, exprimarea libe-
ră a opiniilor politice, manifestarea unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă
natură ce constituie drepturi garantate prin Constituţie sau alte legi, nu pot fi considerate amenin-
ţări la adresa siguranţei statului361.
De asemenea, unele dintre infracţiunile acestui titlu pot fi comise atât prin acţiuni cât şi prin
inacţiuni. Caracterul mixt al elementului material există în cazul infracţiunilor de atentat care pune
în pericol securitatea națională şi infracţiunile contra persoanelor care se bucură de protecție
internaținală, când punerea în primejdie a vieţii, sănătăţii sau a integrităţii unei persoane care în-
deplineşte o activitate importantă în stat sau altă activitate publică importantă, sau a unei colecti-
vităţi sau a reprezentantului statului străin se poate realiza atât prin acţiune cât şi prin inacţiune.
Infracţiunile contra securității naționale, sub aspectul elementului material în majoritate sunt
condiţionate de existenţa unei cerinţe esenţiale ca – dacă fapta pune în pericol securitatea națio-
nală sau dacă sunt puse în pericol sau vătămate interesele de stat.
Din reglementarea legală rezultă că infracţiunile contra securității naționale sunt infracţiuni
de pericol, de esenţa lor fiind crearea unei stări de pericol pentru securitatea statului, pentru valori-
le ocrotite în cadrul aceste grupe de infracţiuni.
b) Urmarea imediată.
Pe lângă crearea unei stări de pericol pentru siguranţa statului, la unele infracţiuni avem şi
un rezultat secundar şi anume: moartea victimei, vătămarea integrităţii corporale sau moartea mai
multor persoane sau o pagubă importantă produsă economiei naţionale.
a) planurile si actiunile care vizeaza suprimarea sau stirbirea suveranitatii, unitatii, independentei sau
indivizibilitatii statului roman;
b) actiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de razboi contra tarii sau de razboi civil,
inlesnirea ocupatiei militare straine, aservirea fata de o putere straina ori ajutarea unei puteri sau organizatii
straine de a savarsi oricare din aceste fapte;
c) tradarea prin ajutarea inamicului;
d) actiunile armate sau orice alte actiuni violente care urmaresc slabirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, procu-
rarea ori detinerea ilegala de documente sau date secrete de stat, in vederea transmiterii lor unei puteri sau
organizatii straine ori agentilor acestora sau in orice alt scop neautorizat de lege, precum si divulgarea secretelor de
stat sau neglijenta in pastrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democrati-
ce ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot
aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare
ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau
apararii nationale;
g) actiunile prin care se atenteaza la viata, integritatea fizica sau sanatatea persoanelor care indeplinesc
functii importante in stat ori a reprezentantilor altor state sau ai organizatiilor internationale, a caror protectie tre-
buie sa fie asigurata pe timpul sederii in Romania, potrivit legii, tratatelor si conventiilor incheiate, precum si prac-
ticii internationale;
h) initierea, organizarea, savarsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor totalitariste sau extremiste de
sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot
pune in pericol sub orice forma unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot
periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum si initierea sau sprijinirea in orice mod a oricaror activitati al caror scop il consti-
tuie savarsirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivitati, savarsite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, munitie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitatile au-
torizate sa le detina, contrabanda cu acestea, producerea, detinerea, instrainarea, transportul sau folosirea lor in
alte conditii decat cele prevazute de lege, precum si portul de armament sau munitie, fara drept, daca prin acestea se
pune in pericol securitatea nationala;
l) initierea sau constituirea de organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora,
in scopul desfasurarii vreuneia din activitatile enumerate la lit. a)-k), precum si desfasurarea in secret de asemenea
activitati de catre organizatii sau grupari constituite potrivit legii.
361
G. Nistoreanu, ş.a, op. cit., p. 36.
156
stabilită o legătură de cauzalitate.
a) Forma de vinovăţie, de cele mai multe ori există sub forma intenţiei directe sau indirecte.
Când legea precizează în mod expres scopul va exista intenţie calificată prin scop, în cazul infrac-
țiunilor prevăzută de art. 396-397 C. pen.– în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și
indivizivbilitatea, suveranitatea sau independența statului sau în scopul schimbării ordinii consti-
tuționale ori a îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat.
b) Mobilul. De la caz la caz, mobilul infracţiunilor contra siguranţei constă în ura împotriva
României, răzbunarea etc. Mobilul nu este cerut de lege pentru existenţa infracţiunii, însă sub as-
pectul individualizării pedepsei el are relevanţă.
c) Scopul. În cazul unor infracţiuni, scopul este explicit prevăzut de lege ca o cerinţă esen-
ţială a laturii obiective (de exemplu, în cazul trădării, scopul este suprimarea sau slăbirea unităţii,
indivizibilităţii, suveranităţii sau independenţei ţării).
Scopul trebuie stabilit pentru a se face încadrarea juridică a faptei şi poate fi avut în vedere
la individualizarea pedepsei.
De regulă, infracţiunile contra siguranţei statului se comit prin acţiuni, astfel pot parcurge
toate etapele activităţii infracţionale intenţionate, începând cu actele pregătitorii, tentativa şi în-
cheind cu infracţiunea consumată.
În conformitate cu prevederile art. 412 C. pen., tentativa la infracțiunile prevăzute în prezen-
tul titlu se pedepsește. De asemenea, se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mij-
loacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevă-
zute în art. 395-397, art. 401-403, art. 408 şi art. 399 raportat la infracţiunea de trădare prin aju-
tarea inamicului.
În cazul unor infracţiuni împotriva securității naționale vom întâlni modalităţi alternative de
executare a activităţii infracţionale. Astfel, în cazul infracţiunii de trădare prin transmitere de in-
formații secrete de stat, activitatea infracţională poate îmbrăca fie forma transmiterii de informații
secrete de stat, fie forma procurării sau deținerii de documente sau date ce constituie informații
secrete de stat, de către cei care nu au calitatea de a le cunoaşte.
Pentru fiecare infracţiune, în textul de lege sunt prevăzute pedepsele ce se aplică. Regimul
sancţiunilor este mai sever, fiind prevăzute pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani sau de la 10 –
la 20 de ani, precum și pedeapsa închisorii cu limite speciale minime și maxime mult reduse la
care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi,.
În majoritatea cazurilor sunt prevăzute ca pedepse complimentare interzicerea unor drepturi.
Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei.
Potrivit prevederilor art. 410 alin. 3 C. pen., nu se pedepseşte persoana care, înainte de pu-
nerea în mişcare a acţiunii penale împotriva unei persoane pentru săvârşirea faptei nedenunţate,
încunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în mişcare a
acţiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului şi a participanţilor.
De asemenea, este prevăzută o cauză de reducere a pedepsei la jumătate, prevăzută de art.
411 C. pen., dacă persoana care a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute în prezentul titlu
înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a auto-
rului sau a participanţilor.
157
TITLUL XI.
INFRACȚIUNI CONTRA CAPACITĂȚII DE LUPTĂ A FORȚELOR ARMATE
Aspecte comune
Potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 din Constituţia României, fidelitatea faţă de ţară este sa-
cră, iar în art. 52 se prevede că, cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.
În art. 117 din Constituţia României se prevede că armata este subordonată exclusiv voinţei
poporului român, pentru garantarea suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, a integrităţii
teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. Potrivit prevederilor art. 118 din Constituţie, ac-
tivităţile care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională sunt organizate şi coordonate de către
Consiliul Suprem de Apărare al Ţării. Toate aceste prevederi constituţionale, stau la baza incri-
minării în legea penală a faptelor care se săvârşesc împotriva capacităţii de apărare362.
Ca valoare socială fundamentală, capacitatea de apărare a ţării, este apărată de dreptul penal,
ca o garanţie importantă pentru atributele statului: unitatea, suveranitatea, independenţa şi indivi-
zibilitatea acestuia.
Infracţiunile contra capacităţii de luptă a forțelor armate sunt prevăzute în Titlul XI al Codu-
lui penal, și care este structurat pe două capitole: infracţiuni săvârşite de militari și infracţiuni să-
vârşite de militari sau de civili.
În primul capitol sunt prevăzute infracţiunile care pot fi săvârşite numai de militari fără a se
mai face deosebirea dacă acestea se comit contra ordinii sau disciplinei militare, pe câmpul de lup-
tă ori sunt specifice aviaţiei şi marinei militare. În acest capitol au fost încriminate noi fapte pena-
le: părăsirea postului sau comenzii (art. 416 C. pen.), constrângerea superiorului (art. 418 C. pen.),
şi abuzul de autoritate (art. 419 C. pen.). În cel de al doilea capitol sunt prevăzute infracţiunile ca-
re pot fi săvârşite de militari sau de civili: sustragerea de la serviciul militar în timp de război (art.
432 C. pen.), agresiunea împotriva santinelei (art. 433 C. pen.), sustragerea de la luarea în eviden-
ţa militară (art. 434 C. pen.), neprezentarea la concentrare (art. 435 C. pen.), jefuirea celor căzuţi
pe câmpul de luptă (art. 436 C. pen.) şi folosirea emblemei Crucea Roşie pe timp de război (art.
437 C. pen.).
1. Obiectul juridic
a) Obiectul juridic comun este alcătuit din ansamblul relaţiilor sociale a căror existenţă şi
dezvoltare nu ar fi posibilă fără menţinerea capacităţii de apărare a ţării363. Această valoare socială
presupune mai multe componente, care la rândul lor, au caracter de valori sociale cum sunt: forţe-
le armate ale ţării, privite în existenţa lor fizică, în puterea lor de luptă, ordinea şi disciplina mili-
tară, comportarea curajoasă a militarilor pe câmpul de luptă, unitatea morală a populaţiei şi spiri-
tul ei de rezistenţă, atitudinea loială şi devotată a cetăţenilor faţă de obligaţiile privind apărarea
ţării364.
b) Obiectul juridic special al fiecărei infracţiuni contra capacităţii de apărare, constă în rela-
ţiile sociale privitoare la o anumită valoare socială individuală din ansamblul valorilor sociale şi
care este legată prin săvârşirea infracţiunii (de exemplu: la infracţiunea de absenţă nejustificată
(art. 413 C. pen.), dezertarea (art. 414 C. pen.), încălcarea consemnului (art. 415 C. pen.), părăsi-
rea postului sau comenzii (art. 416 C. pen.), insubordonarea (art. 417 C. pen.), obiectul juridic este
constituit din relaţiile sociale referitoare la ordinea şi disciplina militară. La infracţiunile de con-
strângere a superiorului (art. 418 C. pen.), lovirea superiorului ori a inferiorului (art. 420 C. pen.),
sustragerea de la serviciul militar în timp de război (art. 432 C. pen), agresiuni împotriva santine-
362
N. M. Stoicu, S. Fildan, Starea de necesitate în reglementările constituţionale, în Revista Gândirea militară
românească, nr. 2/2012 p. 170-175.
363
G. Nistoreanu, I. Molnar ş.a., op. cit., p. 621.
364
V. Dongoroz, S. Kahane ş.a., op. cit., vol. IV, p. 756; D. Cojocariu, Infracțiuni contra capacității de apărare a
României, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975, p. 33.
158
lei (art. 433 C. pen.), pe lângă obiectul juridic principal alcătuit din relaţiile sociale referitoare la
ordinea şi disciplina militară, avem şi un obiect juridic secundar alcătuit din relaţiile sociale referi-
toare la sănătatea şi integritatea corporală a persoanei.
2. Obiectul material
În cazul infracţiunilor de absenţă nejustificată, dezertare, încălcarea consemnului, părăsirea

postului sau comenzii, insubordonare, capitulare, părăsirea câmpului de luptă, părăsirea comenzii,
neluarea măsurilor necesare în operațiuni navale, coborârea pavilionului, sustragerea de la luarea
în evidență militară, neprezentarea la încorporare sau concentrare, nu avem obiect material, activi-
tatea făptuitorului fiind îndreptată împotriva unei valori materiale (ordinea şi disciplina militară).
În cazul celorlalte infracțiuni (infracţiunilor de constrângerea superiorului; lovirea inferiorului sau
a superiorului etc, va exista obiect material numai în situaţia în care activitatea făptuitorului se
răsfrânge asupra corpului persoanei sau a cadavrelor sau bunurilor asupra cărora se răsfrânge acti-
vitatea infracțională.
a) Subiectul activ nemijlocit este calificat în sensul că fapta poate fi comisă numai de un mi-
litari sau de civili. În conformitate cu art. 3 din Legea nr. 46/1996365, sunt consideraţi militari în
termen, tineri care exercită serviciul militar, de la data incorporării până la data trecerii în rezervă.
De asemenea, sunt consideraţi militari în termen, elevii şcolilor militare şi studenţii instituţiilor
militare de învăţământ superior, cei concentraţi precum şi cei angajaţi. În cazul infracţiunii de lo-
virea sau insulta superiorului, subiectul activ trebuie să fie superior în grad sau funcţii, în raport cu
subiectul activ.
De regulă coautoratul nu este posibil (în cazul infracţiunii săvârşite de mai multe persoane
există o formă agravată a infracţiunii de insubordonare) însă instigarea sau complicitatea este po-
sibilă.
b) De regulă subiect pasiv principal este statul și unitatea militară în care îşi desfăşoară acti-
vitatea făptuitorul, în cazul anumitor infracțiuni cum ar fi constrângerea superiorului sau lovirea
superiorului sau a inferiorului, subiect pasiv secundar este această persoană fizică calificată.
a) Elementul material al laturii obiective în cazul acestor infracţiuni se realizează prin acţi-
uni sau inacţiuni. Astfel, în cazul infracţiunii de absenţă nejustificată, elementul material se reali-
zează prin absenţa nejustificată a militarului de la unitate sau serviciu pe timpul cuprins între 4 ore
şi 24 ore, iar în cazul infracţiunii de dezertare pe o perioadă mai mare de 3 zile.
În cazul infracţiunii de încălcare a consemnului, elementul material se realizează prin încăl-
carea de către militar a regulilor stabilite pentru serviciul de pază, intervenție, însoțire sau securi-
tate, precum și încălcarea consemnului de către santinela aflată în post la depozitele de armament,
muniții sau alte materiale explozive sau alte posturi de interes militar. În cazul infracțiunii de pă-
răsire a postului sau comenzii, elementul material constă în părăsirea propriu-zisă a postului, ser-
viciului sau a oricărui alt loc în care trebuia să se afle militarul.
În cazul infracţiunii de insubordonare elementul material se poate realiza atât prin acte co-
misive, cât și omisive prin refuzul (expres sau tacit) de a executa un ordin cu privire la îndatoririle
de serviciu. În cazul infracţiunilor de constrângere a superiorului, sau lovire a superiorului sau in-
feriorului elementul material se realizează prin acţiuni specifice infracţiunii de lovire sau alte vio-
365
Privind pregătirea populaţiei pentru apărare, publicată în Monitorul Oficial nr. 120 din 11.06.1996.
159
lențe sau amenințare.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru ordinea ori disciplina mi-
litară, iar în forma unor infracţiuni în producerea de suferinţe fizice, cât și o vătămare a integrității
corporale a persoanelor, uneori chiar și existența unei pagube materiale.
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă iar unele infracţiuni chiar și
praetenintenția (art. 423 C. pen.) în cazul formei agravate se produce distrugerea sau degradarea
aeronavei, iar pentru infracțiunea de coliziune se poate reține și modalitatea atenuată, săvârșită din
culpă, în ambele modalități.
160
TITLUL XII.
INFRACȚIUNI DE GENOCID, CONTRA UMANITĂȚII ȘI DE RĂZBOI
Aspecte comune
Titlul XII al Codului penal incriminează în două capitole infracţiunile de genocid și contra
umanității (art. 438-439 C. pen.) și sub denumirea infracţiuni de război – infracțiuni de război
contra persoanelor (art. 440 C. pen.), infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi (art.
441 C. pen.), infracţiuni de război contra operaţiunilor umanitare şi emblemelor (art. 442 C. pen.),
utilizarea de metode interzise în operaţiunile de luptă (art. 443 C. pen.) şi utilizarea de mijloace
interzise în operaţiunile de luptă (art. 444 C. pen.).
1. Obiectul juridic
a) Obiectul juridic comun este alcătuit din ansamblul relaţiilor sociale privitoare la apărarea
dreptului la existență a oricărei colectivități umane.
b) Obiectul juridic special al fiecărei infracţiuni din această grupă, constă în relaţiile sociale
privitoare la o siguranța populației civile (de exemplu: la infracţiuni contra umanității (art. 439 C.
pen.),; de asemenea, obiectul juridic este constituit din relaţiile sociale referitoare la viața, integri-
tatea corporală, sănătatea, libertatea și dreptul la o judecată legală a persoanelor aflate în mâinile
inamicului (art. 440 C. pen.), precum și dreptul la proprietate și la conservarea acestuia al persoa-
nelor aflate sub ocupație militară (art. 441 C. pen.).
2. Obiectul material
În cazul acestor infracțiuni, obiectul material îl constituie corpul persoanelor care au ucise,
vătămate, segregate rasial, precum și bunurile acetora.
a) Subiectul activ nemijlocit este necalificat, persoană fizică sau juridică care îndeplinește
condițiile de responsabilitate penală, iar participația este posibilă sub toate formele.
b) De regulă subiect pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar este calificat –
grupul național, etnic, rasial sau religios (art. 438 C. pen.); populația civilă (art. 439 C. pen. și art.
443 C. pen.).; persoana protejată de dreptul internațional umanitar (art. 440 alin. 5 C. pen.); per-
soana aflată sub ocupație în timpul unui conflict armat (art. 441 C. pen.); personalul care participă
la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de menținere a păcii, personalul care utilizează
semnele prevăzute de Convenția de la Geneva (art. 442 C. pen.);
a) Elementul material al laturii obiective în cazul acestor infracţiuni se realizează prin acţi-
uni și/ sau inacţiuni alternative. Astfel, în cazul infracţiunii de genocid, elementul material constă
în uciderea, vătămarea integrității fizice sau mintale, supunerea la condiții de existență de natură
a duce la distrugerea fizică, totală sau parțială, a membrilor grupului național, etnic, rasi-
al,transferul forțat de copii aparținând unui grup într-un alt grup.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru ordinea ori disciplina mi-
litară, iar în forma unor infracţiuni în producerea de suferinţe fizice, cât și o vătămare a integrității
corporale a persoanelor, uneori chiar și existența unei pagube materiale.
161
162
BIBLIOGRAFIE
1. M. Basarab, V. Pașca, Gh. Mateuț, T. Medeanu, C. Butiuc, M. Bădilă, R. Bodea, P.

Dungan, V. Mirișan, R. Mancaș, C. Miheș, Codul penal comentat. Partea specială, Editu-
ra Hamangiu, București, 2008
2. S. Bogdan (coord.), D. A. Șerban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea specială. Analize, ex-
plicații, comentarii. Perspectiva clujeană, Editura Universul Juridic, București, 2014
3. M. A. Boldova Pasamar, Pornografia infantilă pe internet: fundamentul și limitele inter-
venției dreptului penal, Caiete de drept penal nr. 2/2008
4. Al. Boroi, Drept penal. Partea specială. Conform Noului Cod penal, Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2011
5. Al. Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2006
6. Al. Boroi, Infracțiuni contra unor relații de conviețuire socială, Editura All, București,
1998
7. O. Bugnar, Pornografia infantilă – legiuitorul european versus legiuitorul național, Caiete
de drept penal nr. 3/2014
8. D. Cojocariu, Infracțiuni contra capacității de apărare a României, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1975
9. S. Corlățeanu, S. Corlățeanu, A. Cîrciumaru, Aspecte de drept comparat în legătură cu
transmiterea SIDA pe cale sexuală, Revista Dreptul nr. 2/2008
10. A. Cotuțiu, Unele consideraţii asupra hotărârilor prealabile pronunţate în materii-
le dreptului civil şi penal, Curierul judiciar nr. 10/2014
11. A. Cotuțiu, Analiză a hotărârilor prealabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pro-
nunțate în materie civilă și penală, Revista Dreptul nr. 8/2014
12. P. Cioia, Drept penal. Partea specială, vol. I, Editura Cordial-Lex, Cluj Napoca, 2011
13. P. Cioia, Delimitarea infracţiunii de gestiune frauduloasă de delapidare, Revista juridică
nr. 15/2000
14. D. C. Creţ, Protecţia copilului împotriva exploatării economice, în Studia Universitatis
„Vasile Goldiş” Arad, Seria Ştiinţe economice, anul 21/2011 partea a II-a
15. D. C. Creţ, Aspecte referitoare la efectele migraţiei părinţilor la muncă în străinătate asu-
pra copiilor rămaşi acasă, în Studii de ştiinţă şi cultură, anul VI nr. 1 (20), martie 2010
16. N. Crişu, C-tin. Crişu, Jurisprudenţa în materie penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justi-
ţie pe anii 1990 –2005, Editura Juris Argessis, Curtea de Argeş, 2006
17. H. Diaconescu, Drept penal - partea specială, vol. II, Fundaţia Europeană “Nicolae Titu-
lescu”, Filiala Craiova, 2000
18. H. Diaconescu, Infracțiunile de corupție și cele asimilate cu acestea, Editura All Beck,
București, 2004
19. B. Diamant, V. Lucean, Exercitarea ilegală a profesiei de avocat, Revista de drept penal
nr.2/2012
20. V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roșca,
Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea specială, vol. IV, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 1975
21. V. Dobrinoiu, M. A. Hotca, M. Gorunescu, M. Dobrinoiu, I.,Pascu, I. Chiș, C. Păun, N.
Neagu, M. C-tin. Sinescu, Noul Cod penal comentat, vol. II. Partea specială, Editura Uni-
versul Juridic, București, 2012
22. V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Editura “Atlas Lex”, Bucureşti, 1995
23. V. Dobrinoiu, N. Neagu, Drept penal. Partea specială. Teorie şi practică judiciară. Con-
form Noului Cod penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011
24. M. Dobroniu, Infracțiuni în domeniul informatic, Editura C. H. Beck, București, 2006
25. C. Dragomir, E. Stancu, Aspecte în legătură cu atacurile informatice îndreptate împotriva
instituțiilor de credit, Revista Dreptul nr. 10/2009
163
26. C. Dragomir, E. Stancu, Aspecte de ordin tehnic și legislativ privind fraudele cu carduri,
Revista Dreptul nr. 7/2009
27. I. Dumitru, Funcţionarul cu activităţi de control - subiect activ calificat al infracţiunii de
luare de mită, Revista Dreptul nr. 8/1994
28. I. Dumitru, Medic – subiect activ al infracţiunii de luare de mită, Revista de drept penal,
nr. 4/1995
29. I. Dumitru, Abrogarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 126/1992 prin Legea nr.
140/1996, în Revista Dreptul nr. 13/1998
30. P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, Drept penal. Partea specială. Prezentare comparativă
a noului Cod penal și a Codului din 1968, vol. I-II, Editura Universul Juridic, București,
2012
31. C-tin. Duvac, Drept penal. Partea specială, vol. II, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2010
32. A. Filipaș, Drept penal român. Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2007
33. N. Grofu, Reflecții asupra infracțiunii de camătă în concepția noului Cod penal, Revista
Dreptul nr. 2/2013
34. M. K. Gruiu, Drept penal. Partea specială, Editura Universității Transilvania, Brașov,
2008
35. O. Loghin, T. Toader, Drept penal. Partea specială, Editura Șansa S.R.L., București,
1994
36. D. Marinescu, C. Ioan, Mijloace de ocrotire a sănătății, Editura Medicală, Bucureşti, 1971
37. G. Marcov, Criterii de delimitare a formei agravate de forma simplă a infracţiunii de ul-
traj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştei publice, Revista română de drept nr.
11/1971
38. A. Mărgineanu, Combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, Ca-
iete de drept penal nr. 3/2013
39. I. E. Munteanu, C. Cunescu, În legătură cu infracţiunea de abandon de familie, săvârşită
prin neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege, Revista
română de drept nr. 1/1977
40. S. Murgu, N.M. Stoicu, Cadrul juridic de protecţie a drepturilor omului în dreptul intern
şi internaţional, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2008
41. N. Neagu, Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată în reglementarea nou-
lui Cod penal, în revista Dreptul nr. 12/2012
42. V. Nicolcescu, Delapidarea şi gestiunea frauduloasă. Asemănări şi deosebiri, Revista de
drept penal nr. 4/2000
43. Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, I. Molnar, V. Dobrinoiu, I. Pascu, V. Lazăr, Drept penal. Par-
tea specială, Editura Continent, București, 1996
44. V. Papadopol, Infracţiuni contra siguranţei pe căile ferate, în Revista română de drept nr.
8/1971
45. I. Pascu, M. Gorunescu, Drept penal. Partea specială, ediţia a II-a, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2008
46. V. Pașca, Studii de drept penal, Editura Universul Juridic, București, 2011
47. V. Pașca, Conflictul de interese, Revista Dreptul nr. 8/2008
48. D. Pavel, Consideraţii teoretice privind infracţiunile de serviciu, în Revista română de
drept nr. 10/1967
49. N. D. Popa, Obiectul material la infracțiunile de fals, în Caiete de drept penal nr. 4/2009
50. G. Potrivitu, C. Turianu, Încadrarea juridică a faptei de deţinere fără drept de capse
genofix de implantat bolţuri, în Revista Dreptul nr. 2/1997
51. O. Predescu, A. Hărăstășanu, Drept penal. Partea special – Examinare comparativă Codul
penal – Noul Cod penal, Editura Universul Juridic, București, 2012
52. V. Pușcașu Noul Cod penal. Comentat și adnotat, Editura Hamangiu, București, 2014
53. V. Pușcașu, Prezumția de nevinovăție, Editura Universul Juridic, București, 2010
164
54. O. Rădulescu, P. Rădulescu, Din nou despre calificarea faptei de a declara în faţa notaru-
lui public un preţ mai mic decât cel real, Dreptul nr. 10/1999
55. B. A. Sîrbulescu, Reflecţii la culpa profesională ca formă a vinovăţiei, Revista de Drept
Penal nr. 2/1995
56. A. Stoica, Infracţiunile contra patrimoniului. Practică Judiciară, Editura Hamangiu, Bucu-
reşti, 2006
57. N. M. Stoicu, Electoral Rights in the Romanian Political System, vol I, ISSUE 1,/2012,
ARSA - Proceedings in ARSA - Advanced Research in Scientific Areas, Editura EDIS -
Publishing Institution of the University of Zilina
58. N. M. Stoicu, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. II, Editura Casa Cărții de Știin-
ță, Cluj-Napoca, 2014
59. N. M. Stoicu, S. Fildan, Starea de necesitate în reglementările constituţionale, în Revista
Gândirea militară românească, nr. 2/2012
60. F. Streteanu, Tratat, de drept penal. Partea generală, Editura C.H. Beck, București, 2008
61. Al. Tiliciu, Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.
367 din Codul penal, Caiete de drept penal nr. 2/2014
62. A. Trancă, Infracțiuni informatice. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, București, 2011
63. A. M. Truichici, Nerespectarea regimului materiilor explozive, în Revista de drept penal
nr. 3/2007
64. M. Udroiu, Drept penal. Partea specială. Noul Cod penal, Editura C. H. Beck, București,
2014
65. M. Udroiu, O. Predescu, Protecţia europeană a drepturilor omului şi procesul penal ro-
mân. Tratat, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008
66. I. Vasiu, Prevenirea criminalității informatice, Editura Hamangiu, București, 2006
67. I. Vasiu, L. Vasiu, Criminalitatea în cyberspațiu, Editura Universul Juridic, București,
2011
68. A. Verdeş, Elementul subiectiv în infracţiunea de abandon de familie, Revista română de
drept nr. 9/1969
69. S. Al. Vernea, Falsul de monedă în dreptul comparat, Revista de drept penal nr. 1/2011
70. Gh. Voinea, Abuz de încredere – gestiune frauduloasă. Prezentare comparativă, Revista
de drept penal nr. 3/1995
71. G. Zlati, Unele aspecte în legătură cu infracțiunile informatice din perspectiva legislației
în vigoare, precum și a noului Cod penal, Revista Dreptul nr. 10/2012
72. G. Zlati, Sancționarea accesului neautorizat la o rețea wireless și utilizarea fără drept a
serviciului de internet, Caiete de drept penal nr. 2/2011
165

Drept Penal. Partea Speciala - Sem.2 - Sabau Georgeta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Penal. Partea Speciala - Sem.2 - Sabau Georgeta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuvânt înainte

Necesităţi de ordin didactic au determinat luarea hotărârii elaborării şi publicării acestui

Actualul Cod penal, în Titlul V - Capitolul I incriminează în grupa infracțiunilor de corupţie

E. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

5. Cauze care exclud existenţa infracţiunii și cauze de nepedepsire

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Tentativa nu se sancţionează. Pretinderea de bani sau alte foloase precum şi acceptarea

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Cumpărarea de influență se consumă în momentul în care făptuitorul promite, oferă sau dă

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

Tentativa este posibilă şi se pedepseşte.

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Actele preparatorii şi tentativa nu se pedepsesc.

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Folosirea abuzivă a funcției în scop sexual82

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

Infracţiunea se pedepseşte numai în formă consumată. Consumarea are loc în momentul în

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Violarea secretului corespondenței

Sinescu, op.cit., p. 606.

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

Divulgarea informațiilor secrete de stat105

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

Divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice107

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Neglijența în păstrarea informațiilor

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Infracţiunea se consumă în momentul producerii urmărilor prevăzute de lege. Fiind o in-

Obținerea ilegală de fonduri

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

Tentativa este posibilă şi se pedepseşte.

La nivel european, necesitatea incriminării deturnării de fonduri a fost specificată cu mai

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

1. Obiectul infracţiunilor de fals

a) Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană, ce îndeplineşte condiţiile de responsabili-

a) Elementul material al laturi obiective de regulă se realizează printr-o acţiune de alterare a

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Acte de pregătire deși posibile nu sunt incriminate, cu excepția deţinerii de echipamente în

Falsificarea de timbre sau efecte poștale

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Punerea în circulație de valori falsificate

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Actele preparatorii și tentativa deși posibile, nu se pedepsesc.

Emiterea frauduloasă de monedă

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Falsificarea de instrumente oficiale

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Fiind o infracţiune comisivă, intenţionată, falsificarea instrumentelor oficiale poate parcurge

Folosirea instrumentelor false

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Falsul material în înscrisuri oficiale

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni

4. Forme – Modalităţi – Sancţiuni