UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

MASTER- PASTORATIE SI DUHOVNICIE

REFERAT PEDAGOGIE ANUL I

Ocuparea posturilor didactice conform Legii
Învățământului din 1995, respectiv 2011

MASTERAND :
MORAR CĂTĂLIN GABRIEL

1
 Ocuparea posturilor didactice în învățământ a suferit schimbări majore de-a lungul
timpului și, mai ales, în noua lege, cea publicată în 5 ianuarie 2011. Legea Învățământului,
din 24 iulie 1995 reglementează, conform articolului 1, „organizarea și funcționarea
sistemului național de învățământ”. De cealaltă parte, noua lege completează spunând:
„Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului
fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții. Legea reglementează structura, funcțiile,
organizarea și funcționarea sistemului național de învățământ de stat, particular și
confesional”. Nu același lucru se va întâmpla și în cazul condițiilor de ocupare a posturilor
didactice.
Articolul 152 din Legea Învățământului din 1995 specifică faptul că funcțiile
didactice pe tipuri și forme de învățământ, precum și condițiile pentru ocuparea acestora se
stabilesc prin Statutul personalului didactic, care face parte din Legea nr. 128 / 12 iulie 1997.
Aceasta din urmă privește Statutul personalului didactic din Republica Socialistă România,
modificată în primă instanță prin legea nr. 195 / 1999 și suferind numeroase modificări până
la abrogarea ei prin legea 1/2011, Legea Educației Naționale. Noua lege include Statutul
personalului didactic în Titlul IV, care poartă același nume, și se află mai exact în capitolul I
intitulat Statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar, ocuparea posturilor
fiind regăsită la Secțiunea a IV-a: Forme de angajare a personalului didactic. În acest sens,
articolul 2 al legii nr.128 / 12 iulie 1997, va deveni articolul 232, integrat în cuprinsul Legii
Educației Naționale / 2011.
În ceea ce privește modalitatea de ocupare a posturilor didactice, aceasta apare
prezentată în moduri diferite de cele două legi ale Educației Naționale. În primul rând, Legea
din 1995 prezintă relativ sumar, dar extrem de clar ocuparea posturilor didactice: în cadrul
secțiunii a treia, art. 9 (1), se afirmă: „Posturile didactice se ocupă prin concurs. Concursul
constă în probe scrise, la angajarea titularilor, din probe scrise sau orale la angajarea
suplinitorilor, din interviu și din prezentarea unui curriculum vitae, la angajarea personalului
didactic asociat”. Un detaliu care nu poate fi trecut cu vederea este faptul că organizarea
concursului este responsabilitatea inspectoratelor județene, care fac obiectul coordonării
metodologice a concursului. De cealaltă parte, noua Lege prevede câteva modificări în ceea
ce privește organizarea concursului de titularizare, precum și modul de susținere a probelor.
Articolul 24 din Secțiunea a 4-a poartă titlul Forme de angajare a personalului didactic și

2
aduce completări, dar mai ales modificări la Legea veche: „În învățământul preuniversitar de
stat și particular, posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul unității de
învățământ”. Aceasta este o primă diferență între cele două legi: dacă înainte, concursul era
organizat la nivel de inspectorat școlar, iar posturile erau repartizate în funcție de rezultate,
situația se schimbă în legea din 2011. Responsabilitatea organizării concursului de
titularizare este a unităților de învățământ, care se ocupă de publicarea posturilor, organizarea
concursului și repartizarea locurilor. Cadrul didactic are acum posibilitatea de a-și alege
singur unitatea de învățământ la care dorește să fie încadrat.
O altă diferență între cele două legi privește forma concursului și programa valabilă
pentru acesta. Dacă înainte se vorbea despre un examen scris din cunoștințe teoretice, mai
nou cadrele didactice trebuie să susțină mai întâi o probă practică, respectiv o inspecție
specială la clasă, urmată de proba scrisă din didactica specialității. Inspecția specială la clasă,
susținută înainte de proba scrisă are o pondere de 25% din media finală, medie care trebuie să
fie peste 7,00 pentru a obține un post titularizabil și peste 5,00 pentru un post de suplinitor.
În ceea ce privește ordinea ocupării posturilor didactice în învățământul de stat,
aceasta este următoarea: pretransferarea personalului didactic, transferarea personalului
didactic disponibilizat prin restrângere de activitate, detașarea în interesul învățământului,
ocuparea prin concurs a posturilor declarate vacante/rezervate, urmată de detașarea la cerere
și ocuparea posturilor rămase vacante. Această ordine va rămâne aceeași până în noua
metodologie pentru mobilitatea cadrelor didactice din 2013, când etapa de transfer a
personalului didactic disponibilizat prin restrângere de activitate trece înaintea etapei de
pretransfer consimțit între unitățile de învățământ.
În ceea ce mă privește, consider că organizarea concursului la nivelul unităților de
învățământ nu beneficiază de rigoarea și seriozitatea concursului organizat de inspectoratele
școlare județene. Pe de altă parte, un punct forte al acestei schimbări este faptul că personalul
didactic poate alege unitatea / unitățile de învățământ în care dorește să fie încadrat, fără ca
inspectoratul să-l repartizeze automat, în funcție de media obținută. Cu privire la programa
de concurs și la modul de organizare a acestuia, inspecția specială la clasă pune îi pune în
dificultate pe debutanți, ale căror rezultate sunt net inferioare profesorilor cu experiență la
catedră. Consider că debutanții ar trebui evaluați într-un mod diferit, fie în funcție de nota
obținută la practica pedagogică, fie prin recunoașterea mediei la modulul pedagogic. De

3
altfel, inspecția specială la clasă este, fără îndoială, o modalitate obiectivă de a evalua
prestanța cadrului didactic și eficiența sa la catedră. Cu toate acestea, compararea
debutanților cu „profesioniștii” nu mi se pare obiectivă.
În concluzie, noua lege, prin modificările pe care le aduce, se prezintă cu o gamă
largă de oferte care au atât puncte forte, cât și puncte slabe, atât avantaje, cât și dezavantaje.