UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SPECIALIZAREA BIOETICĂ-MORALĂ, ETICĂ ȘI
DEONTOLOGIE

Teme de semestru Modul Pedagogic II

COORDONATORI:
Conf. Univ. Dr. Glava Cătălin
Lect. Univ. Dr. Andronache Daniel

MASTERAND: Pălăcean Paul-Andrei

Număr Matricol: 147

CLUJ-NAPOCA
2021

1
Tema 1
Generalități
Din cele mai vechi timpuri observăm că omenirea a avut nevoie de educație, nevoie de
școală și de formatori care să îi modeleze pe copii. De-a lungul istoriei vedem că au apărut
anumiți dascăli pentru copii regilor și a celor care aveau posibilitatea să plătească oamenii care
să se ocupe de pruncii lor. Apoi vedem cum pe lângă mănăstiri apar și primele școli, unde aveau
acesul mult mai mulți copii dornici să învețe carte, iar ca și exemplu avem în special țara noastră.
După această formă de organizare a școlilor pe lângă mănăstiri vedem cum și primele școli,
primele instituții care ajung în subordinea statului, apoi primele universități, până ajungem în
zilele noastre unde avem această formă de organizare prin legi și statute.

Învățământul românesc a cunoscut de asemenea modificări, de-a lungul timpului o serie

de legi și legislații care au modificat nu doar ceea ce înseamnă programă școlară, drepturi și
îndatoriri ale profesorilor, inspectorilor și directorilor de unități școlare, curriculum, ci și
metodologia de evaluare. Articole care prevăd desfășurarea activităților școlare avem foarte
multe, astfel avem legea numărul 84 din 24 iulie 1995, lege a învățământului care prevedea toată
desfășurarea școlară de la acea vreme la toate ciclurile de elevi, cadrele didactice, conducerea,
metodele de predare și evaluare și multe altele.

Articole din legea nouă și veche a educației

Odată cu trecerea timpului și cu dezvoltarea tehnologiei această lege a educației din 24

iulie 1995 a suferit, fiind nevoie, unele modificări și unele completări, adoptându-se în 5 ianuarie
2011 o noua lege a educației, legea numărul 1. Făcând o scurtă analiză generală a legii educației
din 1995, putem observa foarte ușor că că aceasta este foarte ambiguă în comparație cu cu legea
educației din 2011, în care articolele sunt mult mai dezvoltate.

Din tot sistemul educațional și din ambele legi amintite ale educației, se poate observa că
un rol foarte important și strategic îl cuprinde partea de evaluare a elevilor. Parte care pentru un
elev poate fi un factor de motivație sau un factor poate chiar de abandon școlar. Această secțiune
din lege odată cu timpul a devenit foarte delicată, fapt pentru care aș dori să prezint și să compar

2
articole din aceast secțiune dintre cele două legi ale educației, legea numărul 84 din 1995,
respectiv legea numărul 1 din 2011.

Astfel în legea veche a educației din 1995, evaluarea în învățământ este prevăzută în
capitolul IV al legii, iar în legea nouă a educației este prevăzută și dezvoltată comparativ cu cea
veche în capitolul V. Legea veche cuprinde de asemenea 3 articole: 148, 149 și 150, comparativ
cu legea nouă, unde evaluarea este împărțită în două secțiuni și cuprinde articolele de la 71, până
la 78 inclusiv, prima secțiune se intitulează “dispoziții generale privind evaluarea”, iar ce-a de a
doua “structura și caracteristicile evaluărilor”. Secțiunile cuprind, la rândul lor, articolele de lege
care nu doar prezintă pe scurt, în ce constă evaluarea în învățământul românesc ci și care sunt
scopurile finale ale procesului de evaluare și care ar trebui să fie principalii beneficiari ai
sistemului educațional. Din acestea rezultă că atât copii sunt beneficiari, cât familia sau
societatea în care acești copii cresc și vor trăi întreaga viață.

În legea veche a educației din 1995, articolul 148, face referire la evaluarea care se
asigură ca sistem și proces, de către Ministerul Învățământului, după un regulament aprobat prin
ordin de ministru. Pe când în legea nouă a educației, observăm că accentul se pune pe valoarea și
ajutorul pe care evaluarea este menită să o dea educației și copilului în sine. În primul alineat al
articolului 71, din legea nouă, vedem că scopul evaluării este de a orienta și optimiza învățarea.
Al doilea alineat prevede realiazarea evaluări pe baza standardelor și în funcție de fiecare
domeniu, disciplină sau studiu de pregătire, dezvoltând interesul și demnitatea pentru fiecare
disciplină în parte.

Un alt alineat din legea veche a educației, alineatul trei prevede notarea elevilor cu note
de la 1 la 10, pe când în legea nouă a educației, vedem că evaluarea nu mai reprezintă un simplu
proces prin care profesorul îi măsoară elevului cunoștințele. Legea nouă aduce diversificarea prin
exprimarea evaluării în învățământul primar, prin calificative sau prin punctaje asemănătoare
testelor internaționale, în învățământul secundar și nonuniversitar. Desigur și prin note de la 1 la
10, după legea veche. Observăm cu ușurință cum odată cu dezvoltarea și trecerea timpului apare
și diversificarea, nu mai reprezintă o măsurare a cunoștiințelor ci mai degraba reprezintă un
instrument care se folosește cu scopul de ameliorare a procesului de învățământ. Atât elevii, cât
și cadrele didactice trebuie să înțeleagă că notele nu mai reprezintă neaparat o recompnsare sau o

3
pedeapsă, ci mai degrabă aceasta trebuie să funcționeze ca un stimul, ca un instrument folosit în
autoeducare.

Prin ordonanța de urgență 117, din 2013, dată ca și completare a noii legi a educației, se
decide ca pe parcursul clasei pregătitoare să nu se evalueze prin note sau
calificative. Învățământul românesc și-a mutat astfel prin noua lege și desigur prin completările
ei, atenția de pe acumularea și însușirea cunoștințelor pe elev. Elevul devine pionul principal în
acest procesul de învățământ, el devine principalul beneficiar.

Următorul alineat prevede evaluarea și controlul profesorilor, a fiecărui cadru didactic în

parte, în legea veche direct de către Ministerul Educației, prevăzută în articolul 149, iar în cea
nouă prin inspecții școlare, de către inspectorat. Și în această privință se obsearvă o dezvoltare și
un accent pe nevoia de educație.

Legea veche a educației, așa cum spuneam mai sus, puțin mai ambiguă își încheie
alineatele vizavi de acest articol, articolul 150 prevede rapoartele făcute de către instituțiile
acreditate și se încheie acestă secțiune. În schimb legea nouă a educației continuă cu ultimul
alineat al articolului 71, în care se precizează pedeapsa dacă evaluarea și notarea elevilor nu se
face conform standardelor și metodologiilor în vigoare. Observăm că în noua lege nu se lasă loc
de nici un abuz la adresa elevilor, deoarece și dascălii la rândul lor sunt verificați și trași la
răspundere dacă încalcă metodologia.

Desigur nu putem analiza în totalitate articolul 71 din legea nouă a educației, dacă nu ne
raportăm și la următorul articol, deoarece primul alineat din articolul 71 este definit de acest
articol. Astfel că noua lege, nu se mai raportează la o notare închisă, în care doar se evaluează
elevul cu note de la 1 la 10, ne punându-se accentul pe ajutorul pe care trebuie să îl primească
elevul. Legea din 2011 se concentrează pe competențe, pe oferirea de feed-back, de asemenea se
crează instrumente de evaluare unică, ajutându-i pe profesori în evaluare și stă la baza planurilor
individuale de învățare. Tot în cadrul acestui articol se menționează că elevii cu deficiențe,
beneficiază de educație remediabilă.

4
În loc de concluzii

Observăm că ceea ce a adus nou legea din 2011, reprezintă nu doar o înnoire ci și o
schimbare de viziune asupra a ceea ce înseamnă proces de evaluare în sistemul
educațional. Practic legea nouă impune o nouă viziune dar și o schimbare de mentalitate asupra
profesorilor, deoarece evaluarea nu e doar o metodă de măsurare, ci un stimul la obținerea de
rezultate deosebite. Prin noua lege a educației, dar și prin toate adăugirile acesteia prin ordonanțe
se urmărește și scopul obținerii unor elevi de pe urma cărora vor beneficia mai multe persoane,
chiar societatea. După cum bine s-a simțit, atât sistemul de notare diversificat, cât și scopul
evaluării și respectarea metodologiilor de evaluare, au avut nevoie de o schimbare și de o
îmbunătățire, pentru a ridica educația din România la un nivel mult mai avansat.