Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

Transfer de căldură
Transferul de căldură reprezintă procesul spontan şi ireversibil de propagare a căldurii în spaţiu.
Fenomenul de propagare a căldurii constă în transferul de energie internă între corpuri sau părţi
ale corpurilor aflate la temperaturi diferite.
Transferul căldurii între două corpuri sau printr-un corp este un proces ireversibil care se
desfăşoară din zone cu temperatură mai mare spre cele cu temperatură mai mică şi nu încetează decât
când temperaturile devin egale.
Conform primului postulat al termodinamicii, dacă două corpuri cu temperaturi diferite sunt puse
în contact termic, atunci ele tind spre echilibru termic, ajungând la aceeaşi temperatură după o anumită
perioadă de timp.
Conform primului principiu al termodinamicii două corpuri pot schimba între ele căldură până la
atingerea echilibrului termic, adică până la egalarea temperaturilor corpurilor.
Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, sensul preferenţial de propagare a
căldurii este de la corpul cu temperatură mai ridicată către corpul cu temperatură mai scăzută.

Mărimi caracteristice transferului de căldură

Într-un punct oarecare din spațiu, temperatura depinde de poziție și de timp.
Câmpul de temperaturi reprezintă
totalitatea valorilor instantanee ale temperaturii
într-un anumit domeniu.Câmpul de temperatură
poate fi:
- staționar dacă valorile temperaturii rămân
constante în timp:  t  0

- nestaționar dacă valorile temperaturii
variază în timp:  t  0

În figura 100 este reprezentat câmpul de
temperaturi dintr-o cameră de ardere a unei Figura 100 Câmpul de temperaturi dintr-o cameră
instalații de turbine cu gaze. de ardere a unei instalații de turbine cu gaze
Suprafața izotermă reprezintă locul geometric al tuturor punctelor care au aceeaşi temperatură
la un moment dat. În cazul câmpului de temperaturi staţionar suprafeţele izotermice îşi păstrează poziţia
şi forma neschimbate în timp, iar în cazul câmpului de temperaturi nestaţionar suprafeţele izotermice
îşi modifică poziţia sau/şi forma; suprafaţa izotermică se apropie de corp dacă acesta se răceşte şi se
depărtează dacă se încălzeşte. Deoarece într-un punct nu se pot găsi două temperaturi diferite în acelaşi
moment, va rezulta că suprafeţele izotermice nu se intersectează.
Fluxul de căldură sau fluxul termic reprezintă cantitatea de căldură transmisă în unitate de timp:
  dQ  J  W
Q
d  s 
sau:
  Q  J  W
Q
  s 
Fluxul de căldură unitar sau fluxul termic unitar sau fluxul termic unitar de suprafață
reprezintă fluxul de căldură transmis pe unitatea de suprafață, adică:
Q W
q   2 
S m 
1
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Fluxul de căldură unitar linear sau fluxul termic unitar linear reprezintă fluxul de căldură
transmis pe unitatea de lungime a unei suprafețe, adică:
 W
Q
q l   
L m
Fluxul de căldură unitar volumic sau fluxul termic unitar volumic reprezintă fluxul de căldură
emis sau absorbit de unitatea de volum dintr-un corp, adică:
Q W
q v   3 
V m 
Se consideră două suprafeţe izotermice S1 şi S2 foarte
apropiate cu temperaturile t, respectiv t+Δt (figura 101).
Variaţia temperaturii pe unitatea de lungime, pentru o direcţie
t  grad
oarecare l , va fi: . Variaţia maximă a temperaturii
l  m 
pe unitatea de lungime se obţine dacă dreapta l este normala n
la ambele suprafeţe izotermice t şi t+∂t, adică ∂n=M1M2.
În general, printr-un punct M se poate duce o normală
comună la ambele suprafeţe izotermice, numai dacă cele două
suprafeţe sunt infinit de apropiate, lungimea normalei devenind
∂n (Δn→∂n), iar diferenţa de temperatură devine infinit de Figura 101 Gradient de temperatură
mică (∂t).
Gradientul de temperatură reprezintă variaţia maximă a temperaturii pe unitatea de lungime,
adică:
t t  grad
grad t  t  lim 
n 0 n n  m 
Gradientul de temperatură este un vector orientat după direcţia normală la suprafeţele izotermice
considerate. Pentru că ∂n>0 înseamnă că semnul gradientului este dat de semnul variaţiei de temperatură
∂t.

Moduri fundamentale de transfer al căldurii

Transferul de energie termică se poate realiza prin trei moduri elementare de transfer: conducţia
termică, convecţia termică şi radiaţia termică (figura 102).

Figura 102Moduri elementare de transfer de căldură

Conducţia termică este procesul de transfer al căldurii dintr-o zonă cu o temperatură mai ridicată
către una cu temperatură mai coborâtă, în interi orul unui corp (solid, lichid sau gazos) sau între corpuri
solide diferite aflate în contact fizic direct, fără existenţa unei deplasări aparente a particulelor care

2
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

alcătuiesc corpurile respective.

Mecanismul conducţiei termice este legat de cinetica moleculară, de interacţiunea energetică între
microparticulele care alcătuiesc corpurile (molecule, atomi , electroni ).
În corpurile solide nemetalice, conducţia se realizează prin transferul energiei vibraţiilor
atomilor. Purtătorii asociaţi acestor unde longitudinale şi transversale sunt fononi.
În cazul metalelor conducţia termică se realizează atât prin fononi cât şi prin electroni liberi. În
acest caz ponderea electronilor liberi este de 10 - 30 ori mai mare decât cea a fononilor.
În cazul gazelor conducţia termică se efectuează prin schimbul de energie de translaţie, de rotaţie
şi vibraţie a moleculelor.
În cazul lichidelor există două mecanisme de propagare a căldurii prin conducţie: ciocnirile
elastice legate de mişcarea de mică amplitudine a moleculelor în jurul poziţiilor lor de echilibru şi
deplasarea electronilor liberi.
Ecuația fundamentală a transferului conductiv este ecuația lui Fourier (1822):
     S  grad t     S   t W 
Q
x
Se observă că fluxul termic este proporțional cu gradientul de temperatură (grad t), cu suprafața
de schimb de căldură (S[m2]) și cu conductivitatea termică (λ[W/mK]). Semnul minus apare ca o
consecință a faptului că fluxul termic se transmite de la un nivel de temperatură mai ridicat către un
nivel de temperatură mai scăzut, având sens invers gradientului de temperatură.
Convecţia termică reprezintă procesul de transfer de căldură între un corp solid şi un fluid aflat
în mişcare, sub acţiunea unei diferenţe de temperatură între corpul solid şi fluid. Convecţia presupune
acţiunea combinată a conducţiei termice în stratul limită de fluid de lângă perete, a acumulării de energie
internă şi a mişcării de amestec a particulelor de fluid.
Intensitatea procesului de convecţie depinde în măsură esenţială de mişcarea de amestec a
fluidului. După natura mişcării se disting două tipuri de mişcare cărora le corespund două tipuri de
convecţie: liberă sau naturală şi forţată.
Mişcarea liberă este datorată variaţiei densităţii fluidului cu temperatura. La încălzirea fluidului
densitatea lui scade şi el se ridică; la răcire, densitatea creşte şi fluidul coboară pe lângă suprafaţa de
schimb de căldură. Intensitatea mişcării libere este determinată de natura fluidului, diferenţa de
temperatură între fluid şi perete, volumul ocupat de fluid şi câmpul gravitaţional.
Mişcarea forţată a unui fluid este determinată de o forță exterioară care îl deplasează (pompă,
ventilator, diferență de nivel, etc.).
Ecuaţia fundamentală a convecţiei termice este dată de formula lui Newton (1701):
Q 
    S  t  t W
p f 
dacă tp>tf, sau:
Q 
    S  t  t W
f p 
dacă tf>tp.
Unde α este coeficientul de convecție [W/m2K], tf este temperatura fluidului [ºC], tp este
temperatura peretelui [ºC], iar S este suprafața [m 2].
Coeficientul de convecţie α, caracterizează intensitatea transferului de căldură convectiv.
Coeficientul de convecţie se poate modifica în lungul suprafeţei de transfer de căldură. Valoarea sa într-
un anumit punct se numeşte locală. În calculele termice se utilizează de obicei valoarea medie în lungul
suprafeţei a coeficientului de convecţie. Valoarea coeficientului de convecţie depinde de numeroşi
factori: natura fluidului , viteza fluidului, presiune, temperatură, starea de agregare, geometria
suprafeţei, etc.
Radiaţia termică este procesul de transfer de căldură între corpuri cu temperaturi diferite separate
în spaţiu. Orice corp S emite prin radiaţii electromagnetice energie. Transportul se realizează prin fotoni,
care se deplasează în spaţiu cu viteza luminii. Energia transportată de aceştia este în funcţie de lungimea
3
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

de undă a radiaţiei.
Transferul de căldură prin radiaţie se realizează de la distanță. Fenomenul are dublu sens: un corp
radiază energie către altele, dar la rândul său primeşte energie emisă sau reflectată de corpurile
înconjurătoare. Dacă avem două corpuri S şi S`, corpul S emite energie prin radiaţie către corpul S` dar
şi primeşte radiaţie de la corpul S`, emisă sau reflectată de acesta. Dacă Ts>Ts`, pe ansamblu apare un
flux termic net transmis de corpul S către corpul S`.
Relaţia de bază a transferului de căldură prin radiaţie a fost stabilită experimental de Stefan în
1879 şi teoretic de Boltzmann în 1984. Ecuaţia Stefan – Boltzmann exprimă fluxul termic emis de un
corp negru absolut sub forma:
Q    C 0  S  T 4 W 
Unde ε este factorul de emisivitate al corpului respectiv, C 0 coeficientul de radiație al corpului absolut
negru (C0=5,67·10-8 W/m2K4), S –suprafața [m2] și T –temperatura [K].

Analogia electrică a transferului de căldură prin conducție

Două sisteme sunt analoage când ele au naturi diferite dar respectă ecuaţii similare care au condiţii
la limită similare. Aceasta presupune că ecuaţiile care descriu comportarea unui sistem pot fi
transformate în ecuaţiile celuilalt sistem prin simpla schimbare a simbolurilor variabilelor.
Legea lui Ohm care exprimă în electrotehnică legătura dintre intensitatea curentului continuu I
[A], tensiune (diferenţa de potenţial) ΔUe [V] şi rezistenţa electrică Re [Ω]:
U e
I A
Re
l
Re     
S
unde: ρ este rezistivitatea materialului din care este realizat conductorul [Ω·m]; l este lungimea
conductorului [m] si S este sectiunea transversala a conductorului [m2].
Astfel, legea lui Ohm are o formă analoagă în transferul de căldură, prin relaţia dintre fluxul termic
unitar q , diferenţa de temperatură (potenţial termic) Δt [K] şi o mărime denumită rezistenţă termică R t,
adică:
T W
q   m 2 
Rt
 m2  K 
Rt   W 
  
unde δ este grosimea materialului [m] și λ este coeficientul de conductivitate termică [W/mK].
În baza acestei analogii, se pot aplica problemelor de transfer de căldură o serie de concepte din
teoria curentului electric, pentru un circuit termic putând construi un circuit electric echivalent, pentru
care calculul rezistenţei termice totală se face cu aceleaşi reguli ca la circuitele electrice (figura 103).

Figura 103 Analogia electrică a transferului de căldură prin conducție

4
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

Conducția termică
Conducția termică reprezintă procesul de transfer al căldurii dintr-o regiune cu temperatura mai
ridicată către o regiune cu temperatura mai scăzută, în interiorul unui mediu staționar (solid sau fluid)
datorită interacțiunii dintre particule.
Ecuația fundamentală a transferului conductiv este ecuația lui Fourier care permite determinarea
cantitativă a fluxului termic transferat prin conducție, scrisă pentru un câmp de temperatură staționar:
t t
 0 , unidirecțional: , și fără surse interioare de căldură: q v  0 , este:
 x

Q     S  grad t     S   t W 
x
Unde: grad t - gradientul de temperatură, S - suprafața de schimb de căldură și λ - conductivitatea
termică.
Difuzivitatea termică reprezintă o proprietate a unui material care arată capacitatea acestuia de a
transporta căldura, fiind definită de relația:
 m2 
a
  c p  s 
Ecuația diferențială a conducției termice:
q v 1 t
 2t   
 a 
unde:  2 t este laplacianul temperaturii. În tabelul 24 sunt prezentate cazurile particulare ale ecuației
diferențiale ale conducției termice.
Tabelul 24 Cazurile particulare ale ecuației diferențiale ale conducției termice
Regim Ecuația Denumire
Regim tranzitoriu cu izvoare interne de căldură q v 1 t Ecuația generală a
 2t   
 a  conducției
Regim staționar cu izvoare interne de căldură q Ecuația lui Poisson
 2t  v  0

Regim tranzitoriu fără izvoare interne de căldură 1 t Ecuația lui Fourier
 2t  
a 
Regim staționar fără izvoare interne de căldură 2t  0 Ecuația lui Laplace

Conductivitatea termică reprezintă

capacitatea materialului de a transmite
(conduce) căldura, fiind o funcție ce ține
seama de natura corpului, temperatură,
umiditate și presiune, iar unitatea de
măsură este [W/m·K]. Conductivitatea
termică variază direct proporțional cu
densitatea materialului, din acest motiv
materialele ușoare (polistirenul, vata
minerală) au o conductivitate termică
scăzută. În tabelul 25 sunt redate valorile
conductivității termice pentru câteva
corpuri solide. În figura 104 este prezentată
conductivitatea diferitelor clase de
materiale.
Figura 104 Conductivitatea diferitelor clase de materiale

5
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Tabelul 25 Valorile conductivității termice pentru câteva corpuri solide

Natura corpului λ [W/m·K] Natura corpului λ [W/m·K]
METALE ȘI ALIAJE MATERIALE DE CONSTRUCȚIE
Aluminiu pur 236 Beton armat 1,63-2,03
Argint 458 Cahle de teracotă 1,05
Aur 315 Cărămidă obișnuită 0,77
Bronz de aluminiu 56 Cărămidă cu găuri verticale 0,52-0,75
Cupru pur 398 Ipsos (plăci) 0,39-0,65
Crom 86 Ipsos uscat 0,43
Fier pur 84,1 Lemn stejar 0,175-0,373
Fontă cenușie 58,3 Lemn de brad 0,14-0,256
Oțel carbon 43,2-49,8 Polistiren expandat 0,044
Oțel crom-nichel 15,2 Zidărie din b.c.a 0,25-0,34

Conducția termică în regim staționar prin perete plan omogen

Se consideră un perete plan omogen, de grosime δ, cu suprafaţa pe direcţia x foarte mare în
comparaţie cu cele din direcţiile y şi z (figura 105). Neglijând fluxul de căldură pe direcţiile y şi z,
rezultă că putem considera că fluxul de căldură se transmite unidirecţional, adică doar în direcţia x.
Trecerea căldurii având loc în regim staţionar, înseamnă că temperaturile t p1 şi tp2 ale celor 2 feţe din
direcţia x sunt constante în timp. Reprezentarea temperaturilor într-o secţiune prin peretele plan omogen
de grosime δ este ilustrată în figura 106.

Figura 105 Perete plan omogen Figura 106 Secţiune prin peretele plan omogen
Ecuatia diferentiala a conductiei este:
q v 1  t
 2t   
 a 
pe baza ipotezelor:
- Regim stationar:  t  0

.
qv
- Fara surse interne de caldura: 0

devine:
2t 2t 2t
 2 t  0 sau   0
x 2 y 2 z 2
Pentru directia Ox ecuatia (330) are forma:
2t
0
x 2
a carei solutie generalizata este:
t  C 1  x  C 2 [C ]
unde C1 si C2 sunt constante de integrare care se determina punand conditii la limita :

6
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

- pentru x = 0 ↔ t = tp1, rezulta tp1 = C2

t p2  t p1
- pentru x = δ↔t = tp2, rezulta tp2 = C1. δ + C2 = C1. δ + tp1 , deci C1 

Inlocuind in relatia (332) se obtine expresia variatiei temperaturii printr-un perete plan sau
distributia caldurii:
t p 2  t p1
t  x  t p1 [C]

care este o variatie liniara.
Fluxul termic unitar:

  W

q t p  t p2  m2 
 1
sau:
 t p1  t p 2
q
Rt
unde Rt este rezistenţa termică:
 m2  K 
Rt   W 
  
Fluxul de căldură transmis prin suprafaţa S:
  t t
Q  q S  p1 p 2  S W 
Rt

Conducția termică în regim staționar prin perete plan neomogen

Se consideră un perete plan neomogen (figura
107) format din două straturi de grosimi δ1 şi δ2
având coeficienţii de conducţie λ1 şi λ2 constanţi. Se
cunosc temperaturile suprafeţelor exterioare tp1 şi
tp3.

În regim staţionar, fluxul unitar de căldură q
este constant în fiecare strat (nu există surse de
căldură sau puncte de absorbţie a căldurii):
Figura 107 Secţiune prin peretele plan neomogen
1

t p1  t p2   2 t p2  t p3 

q
1 2
sau:
 1
t p1  t p2  q
1
 2
t p 2  t p3  q
2
adunând relațiile, rezultă că:
 
  
t p1  t p 3  q   1  2 
 1  2 
Fluxul termic unitar:
 t p1  t p 3
q
1  2

1  2

7
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

sau:
 t p1  t p 3
q
R t _ ech
unde Rt_ech este rezistenţa termică echivalentă a peretelui plan neomogen:
1  2
R t _ ech  
1  2
Se consideră un perete plan neomogen
(figura 108) format din n straturi de grosimi δ1 ...
δn având coeficienţii de conducţie λ 1 ... λn
constanţi. Se cunosc temperaturile suprafeţelor
exterioare tp1 şi tpn+1.
Fluxul termic unitar transmis prin n straturi
de perete plan neomogen:
 t p1  t pn 1 t p1  t pn 1
q n  (344)
i R t _ ech
i 1  i
Figura 108 Secţiune prin peretele plan neomogen
compus din n straturi

Deoarece q este unidimensional si stationar, are aceeasi valoare in orice sectiune a peretelui.

Aplicatie
Peretele exterior al unei locuinte are lungimea de 4 m si inaltimea de 2,5 m. Acesta este
format dintr-o placa de beton armat de grosime 15 cm si conductivitate termica de 1,56 W/mK.
Peretele este izolat cu placi de polistiren expandat avand rezistenta la compresiune de 80kPa,
densitatea de 15 kg/m 3 si conductivitatea termica de 0,04W/mK. Temperatura pe suprafata
interioara a peretelui este de 15°C, iar temperatura pe suprafata exterioara este de -15°C. Sa
se determine:
a) Rezistenta termica a peretelui daca izolatia este de 15 cm.
b) Fluxul termic unitar transmis prin perete.
c) Fluxul termic transmis prin perete.
d) De cate ori se reduce fluxul termic transmis prin peretele izolat fata de cel neizolat?
e) Temperatura dintre placa de beton armat si izolatie
f) La ce distanta fata de peretele din placi de beton armat se gaseste temperatura de inghet?

Conducția termică în regim staționar prin perete cilindric omogen

Se consideră un perete cilindric (figura

109), cu raza interioară r1, raza exterioară r2
având lungimea mult mai mare decat razele r1 și
r2, alcătuit dintr-un material cu conductivitate
termică constantă. Temperatura suprafeței
interioare este tp1 iar a suprafeței exterioare tp2. Se
consideră tp1>tp2. Suprafețele izoterme sunt
suprafețe cilindrice iar propagarea căldurii este
unidirectională (pe direcția razei.)
Ecuatia diferentiala a conductiei: Figura 109 Secţiune prin peretele cilindric omogen

8
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

q v 1 t
 2t   
 a 
pe baza ipotezelor:
- Regim stationar:  t  0

.
q
- Fara surse interne de caldura: v  0

pentru coordonate cillindrice devine:
 2 t 1 t 1  2 t  2 t
 2 t  0 sau  t     
2

r 2 r r r 2 2 z 2
Pentru propagare numai pe directia razei ecuatia are forma:
2t 1  t
  0
r 2 r r
Se face notatia  t  u → du  1  u  0 → du   u → du   dr
r dr r dr r u r
a carei solutie este de forma:
ln u   ln r  ln C 1
C1
ln u  ln → u  C1 → dt  C 1 → dt  C 1 → dt  C 1  dr
r r dr r dr r r
Expresia variatiei temperaturii printr-un perete cilindric este:
t  C 1  ln r  C 2 [  C ]
Constantele C1 si C2 se determina punand conditii la limita:
- pentru r = r1 → t = tp1 → t p1  C1  ln r1  C2 → C2  t p1  C1  ln r1
- pentru r = r2 → t = tp2 → t p2  C1  ln r2  C2 → t p2  C1  ln r2  t p1  C1  ln r1 →
t p2  t p1  C1  (lnr2  ln r1 )
rezulta ca:
t p 2  t p1
C1 
r
ln 2
r1
t p 2  t p1
C 2  t p1   ln r1
r2
ln
r1
Inlocuind constantele in expresia temperaturii se obtine:
t p 2  t p1 t p 2  t p1
t  ln r  t p1   ln r1 [C]
r2 r2
ln ln
r1 r1
Expresia finala a variatiei temperaturii printr-un perete cilindric este:
r
ln
r1
t  t p1  ( t p1  t p 2 )  [ C ]
r
ln 2
r1
Fluxul termic unitar, conform legii lui Fourier:

9
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

. dt t p1  t p 2 1 t p1  t p 2  W 
q     ( ) 
dr r
ln 2 r r  ln r2  m 2 
r1  r1
Spre deosebire de peretele plan, fluxul termic unitar nu este constant, variatia lui este invers
proportionala cu raza.
Fluxul termic:
. . . 𝑡 −𝑡
𝑄 = 𝑞 ⋅ 𝑆 = 𝑞 ⋅ 2𝜋 ⋅ 𝑟 ⋅ 𝑙 = ⋅ 𝑙 [𝑊]
1 𝑟
⋅ 𝑙𝑛
2𝜋𝜆 ⋅ 𝑙 𝑟
unde l este lungimea conductei, [m].
Pentru pereti cilindrici se defineste.
fluxul termic liniar:
. 𝑄 𝑡 −𝑡 𝑊
𝑄 = =  
𝑙 1 𝑟 𝑚
⋅ 𝑙𝑛
2𝜋𝜆 𝑟
unde Rt reprezinta rezistenta termica a peretelui cilindric:
1 𝑟 𝑚𝐾
𝑅 = ⋅ 𝑙𝑛  
2𝜋𝜆 𝑟 𝑊

Conducția termică în regim staționar prin perete cilindric neomogen

Se consideră un perete cilindric (figura 110), format din n straturi, cu raza interioară r 1, raza
exterioară rn, având coeficienţii de conducţie λ1 ... λn constanţi. Temperatura suprafeței interioare este
tp1 iar a suprafeței exterioare tpn. Se consideră tp1>tpn. Suprafețele izoterme sunt suprafețe cilindrice iar
propagarea căldurii este unidirectională (pe direcția razei).

Figura 110 Secţiune prin peretele cilindric neomogen compus din n straturi
În regim staţionar, fluxul liniar de căldură este egal în cele 2 straturi cilindrice:
 2 2
ql   t1  t 2    t  t 
1 d2 1 d3 2 3
 ln  ln
1 d1 2 d2
rezultă că:
 d2
q l  ln
d1
t1  t 2 
2 1

10
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

 d3
q l  ln
d2
t2  t3 
2 2
Adunând cele două relaţii obținem:
 d2 d3 
 ln ln 

1 d1 d2
t1  t 3  q l     
2  1 2 
 
 
de unde rezultă că:

  t 1  t 3  W 
ql   m 
1 d 1 d
ln 2  ln 3
2  1 d 1 2   2 d 2
Prin generalizare fluxul termic liniar transmis prin n straturi de perete cilindric neomogen:
. t p1  t pn 1 t p1  t pn 1  W 
Ql  n  n  m 
1 ri 1

i 1 2  i
 ln
ri
i 1
Rt

Aplicatie
O conducta de PPR (polypropylene random copolymer) cu lungimea de 8m are diametrul exterior
de 20 mm si grosimea peretelui de 2,8 mm, coeficientul de conductivitate termica de 0,24 W/mK.
Conducta este izolata la elastomer avand diametrul interior de 20 mm, grosimea de 20 mm si
conductivitatea termica 0,042 W/mK. Temperatura pe fata interiora a peretelui este de 70 oC iar pe fata
exterioara izolatiei de 35oC. Sa se determine:
a) rezistenta termica a peretelui conductei si a conductei izolate
b) fluxul termic unitar transmis prin conducta
c) fluxul termic total transmis prin conducta
d) temperatura dintre straturile de material
e) la ce distanta se afla temperatura de 50oC?

Convecția termică
Convecţia termică este procesul de transmitere a căldurii prin intermediul unui fluid în mişcare
care vehiculează energia termică din zonele de temperatură mai mare în altele de temperatură mai
scăzută. Convecția are loc prin acțiunea combinată a conducției termice și a transportului de masă.
Transferul de căldură prin convecţie, de exemplu, de la un perete mai cald la un fluid mai rece,
are loc în câteva etape. Iniţial, căldura trece de la perete la particulele de fluid din imediata apropiere
prin conducţie. Energia termică astfel transferată măreşte temperatura şi energia internă a acestor
particule de fluid. Stratul de fluid de lângă perete prin care căldura se transmite prin conducţie se
numeşte strat limită termic. În continuare, aceste particule cu energie mai mare se deplasează către
regiuni cu temperaturi mai scăzute, unde prin amestec cu alte particule, transmit acestora o parte din
energia lor, mărindu-le temperatura.
Calculul fluxului termic transmis prin convectie se face cu ajutorul legii lui Newton:
.
Q    S  (t p  t f ) [W]
unde: α - coeficient de convecție [W/m2.K]; S - aria suprafeței de schimb de căldură [m2]; tp -
temperatura peretelui [ºC]; tf - temperatura fluidului [ºC].

11
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

În coeficientul de convectie α sunt înglobați toți factorii care determină procesul de convecție:
tipul mișcării, regimul de curgere, proprietățile fizice ale fluidului, forma și orientarea suprafeței de
schimb de căldură:
  f (l, w, t p , t f , , cp , , , a....)
Factorii care influențează transferul de căldură prin convecție termică sunt:
 Natura mișcării:
 Dacă mişcarea fluidului este cauzată doar de diferenţa de densitate produsă de diferenţa
de temperatură între particulele de fluid mai apropiate şi mai depărtate de perete,
transmiterea căldurii se face prin convecţie liberă.
 Dacă mişcarea fluidului este cauzată de un lucru mecanic din exterior (pompă,
ventilator) transmiterea căldurii se face prin convecţie forţată.
 Regimul de curgere – este caracterizat prin criteriul Reynolds. În funcție de valoarea acestuia
se deosebesc următoarele regimuri de curgere:
 laminar (particulele de fluid nu se amestecă, liniile de curent fiind paralele), daca valoarea
criteriului Reynolds este in domeniul: Re [0÷2320];
 tranzitoriu, daca valoarea criteriului Reynolds este in domeniul: Re [2320÷10000];
 turbulent, daca valoarea criteriului Reynolds este: Re >10000.
Observație: In regim laminar, convecția se face cu precădere prin conducție termica în fluid;
aportul mișcării este foarte redus. In regim turbulent convecția are loc prin conducție termica in stratul
limita și prin transfer de masă și amestec de fluid.
 Forma și dimensiunile suprafeței de schimb de căldură:
 geometria suprafeței de schimb de căldură (plană, circulară, singulară, în fascicul);
 orientarea suprafeței de schimb de căldură față de direcția de curgere.
 Proprietățile fizice ale fluidului. Transferul de căldură prin convecție este afectat de:
 conductivitatea termica: λ [W/m.K];
 căldura specifică c [J/kg.K]
 densitate ρ [kg/m3];
 difuzivitate termică a [m2/s];
 viscozitate cinematica ν [m2/s].
Aceste proprietăți fizice depind de temperatură și într-o măsură mai mică de presiune. În tabelul 26 sunt
prezentate proprietățile fizice ale aerului uscat, în timp ce în tabelul 27 sunt redate proprietățile fizice ale apei.
În tabelul 28 este prezentat ordinul de mărime al coeficientului α în funcție de tipul convecției.
Principiul similitudinii arata ca doua sisteme au o comportare similara daca raportul
dimensiunilor lor liniare, fortelor, vitezelor, este acelasi. Similitudinea in studiul proceselor de transfer
de caldura presupune asemanare: geometrica; mecanica și termica.
Tabelul 26 Proprietățile fizice ale aerului uscat
t ρ cp λ ν Pr
[ºC] [kg/m3] [J/kgK] [W/mK] [m2/s] [-]
-10 1.342 1009 0.0236 12.43 . 10-6 0.712
0 1.293 1005 0.0244 13.28 . 10-6 0.707
10 1.247 1005 0.0251 14.16 . 10-6 0.705
20 1.205 1005 0.0259 15.06 . 10-6 0.703
30 1.165 1005 0.0267 16.00 . 10-6 0.701
40 1.128 1005 0.0276 16.96 . 10-6 0.699
50 1.093 1005 0.0283 17.95 . 10-6 0.698
60 1.060 1005 0.0290 18.97 . 10-6 0.696
70 1.029 1009 0.0296 20.02 . 10-6 0.694
80 1.000 1009 0.0305 21.09 . 10-6 0.692
90 0.972 1009 0.0313 22.10 . 10-6 0.690
100 0.946 1009 0.0321 23.12 . 10-6 0.688
12
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

Tabelul 27 Proprietățile fizice ale apei

t ρ cp λ ν Pr
[ºC] [kg/m3] [J/kgK] [W/mK] [m2/s] [-]
0 999.9 4212 0.551 1.789 . 10-6 13.67
10 999.7 4191 0.574 1.306 . 10-6 9.52
20 998.2 4183 0.599 1.006 . 10-6 7.02
30 995.7 4174 0.618 0.805 . 10-6 5.42
40 992.2 4174 0.635 0.659 . 10-6 4.31
50 988.1 4174 0.648 0.556 . 10-6 3.54
60 983.1 4179 0.659 0.478 . 10-6 2.98
70 977.8 4187 0.668 0.415 . 10-6 2.55
80 971.8 4195 0.674 0.365 . 10-6 2.21
90 965.3 4208 0.680 0.326 . 10-6 1.95
100 958.4 4220 0.683 0.295 . 10-6 1.75
110 951.0 4233 0.685 0.272. 10-6 1.60
Tabelul 28 Ordinul de mărime al coeficientului α în funcție de tipul convecției
Fluidul Tipul convecției α [W/m2K]
Gaze Liberă 6-30
Gaze Forțată 30-300
Ulei Forțată 60-1800
Apă Forțată 500-40000
Determinarea coeficientului de convecţie α se face pornind de la ecuaţiile diferenţiale care
intervin în procesul de transmitere a căldurii prin convecţie, tinând cont de faptul că procesul are loc
datorită mişcării fluidului: ecuaţia de continuitate, ecuaţiile de mişcare şi ecuaţia de contur. Ecuaţia de
contur ţine cont de faptul că fluxul unitar de căldură transmis prin convecţie este egal cu fluxul unitar
de căldură transmis prin conducţie prin stratul limită de fluid de lângă perete:
t
q    t p  t f     


n
Rezolvarea teoretică a acestui sistem de ecuaţii diferenţiale nu este posibilă decât pentru cazuri
foarte simple, particulare. Din această cauză, pentru determinarea coeficientului de convecţie α se face
apel la teoria similitudinii.
Pe baza ecuaţiilor diferenţiale mai sus menţionate şi a teoriei similitudinii au fost deduse mărimile
adimensionale numite invarianţi sau criterii de similitudine sau numere. Exemplu: Reynolds (Re),
Grasshof (Gr), Nusselt (Nu), Prandtl (Pr). Aceşti invarianţi se pot calcula în funcţie de parametrii
fluidului la temperatura respectivă (ex. vâscozitate, densitate, viteză, etc.). Toţi aceşti invarianţi au
aceeaşi valoare pentru sistemele şi fenomenele asemenea. Deci fenomenul de convecţie într-o instalaţie
industrială este asemenea cu fenomenul de convecţie dintr-o instalaţie model de laborator dacă aceşti
invarianţi au aceeaşi valoare.
În concluzie, teoria similitudinii permite ca pe baza ecuaţiilor diferenţiale ale convecţiei, dar fără
a le integra, să se obţină criterii de similitudine între care să se determine pe cale experimentală ecuaţii
criteriale valabile pentru toate procesele asemenea. Din aceste ecuaţii criteriale se poate determina
coeficientul de convecţie α.
Cel mai important invariant este Nu deoarece include coeficientul de convecţie α care trebuie
determinat:
 l
Nu   

unde λ este coeficientul de conducţie termică a fluidului în stratul limită iar l este lungimea caracteristică
(diametrul în cazul conductelor).

13
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Criterii de similitudine. Relatii criteriale

In procesele de schimb de caldura anumite grupuri adimensionale, reprezentative prin aspectele
fenomenelor pe care le considera au devenit criterii:
 Criteriul Reynolds (Re) – caracterizeaza regimul de curgere al fluidului si reprezinta raportul
dintre fortele de inertie si fortele de viscozitate:
w l
Re  []

unde: w - viteza de curgere a fluidului [m/s]; ν – viscozitatea cinematica a fluidului, m 2/s; l = dh –
lungime caracteristica sau diametru hidraulic si se determina cu relatia:
4A
dh  [m ]
P
unde: A - aria sectiunii de curgere; P- perimetru udat.
 Criteriul Prandtl (Pr) - caracterizeaza proprietatile fizice ale fluidului si reprezinta raportul
dintre distributia vitezei si cea a temperaturii:

Pr   
a
unde a - difuzivitatea termica, se determina cu relatia:
  m2 
a  
  c  s 
 Criteriul Peclet (Pe) reprezinta raportul dintre fluxurile de caldura transmise prin convectie,
respectiv prin conductie, la aceeasi diferenta de temperatura ∆t:
w l
Pe  Re  Pr 
a
 Criteriul Nusselt (Nu) – reprezinta raportul dintre gradientul temperaturii fluidului la suprafata
peretelui si un gradient de referinta al temperaturii:
 l
Nu   

 Criteriul Grasshoff (Gr) – intervine in procesele de convectie libera si caracterizeaza actiunea
reciproca a fortelor ascensionale si a fortelor de viscozitate a fluidului:
g  l3  t p  t f 
Gr  
Tf   2
In practica, coeficientii de convectie α sunt calculati din ecuatii empirice criteriale, obtinute prin
corelarea datelor experimentale cu ajutorul analizei dimensionale.
Forma explicita a ecuatiilor criteriale este:
Nu  f (Re, Pr, Gr , Pe )
iar coeficientii de convectie se determina din relatia:
  W 
   Nu  2 
lc m  K 

Convectia libera in spatii largi: Convectia libera pe suprafete verticale

Se considera o placa plana verticala aflata in contact cu un fluid stationar avand temperatura mai
mica decat a placii. Diferentele de densitate genereaza in apropierea placii un strat limita in care fluidul
are o miscare ascensionala. La perete, viteza fluidului este zero (datorita absentei curgerii), in continuare
viteza creste pana la o anumita valoare maxima, dupa care descreste pana la zero la marginea stratului
limita, dincolo de acesta fluidul fiind in repaus.
In practica inginereasca, coeficientul de convectie α pentru convectia libera peste o placa verticala
se determina cu ajutorul criteriului Nusselt:
14
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

 W 
  Nu 
lc  m 2  K 
unde analiza dimensionala a convectiei naturale evidentiaza ca forma ecuatiei criteriale care o
caracterizeaza este de forma:
Nu  C  Ra n
unde criteriul Rayleight este egal cu produsul dintre criterul Grashoff si criteriul Prandtl, adică:
Nu  C (Gr Pr)n
unde : λ – conductivitatea termica a fluidului [W/m.K]; lc – lungime caracteristica [m]; in acest caz
inaltimea placii; C,n – depind de regimul de curgere.
Pentru regim laminar de curgere Ra [104-109] valorile coficientilor sunt: C=0.59, n=1/4
Pentru regim turbulent de curgere Ra [109-1013] valorile coficientilor sunt: C=0.10, n=1/3
Criteriul Prandtl:
 cp    
Pr   
a 
unde difuzivitatea termica, a este:
  m2 
a  
  c  s 
Criteriul Grashoff:

g  l3  t p  t f 
Gr  
Tf   2
unde: g- acceleratia gravitationala [m2/s]; l –lungimea caracteristică [m] ; ν- viscozitate cinematica
[m2/s]; tp – temperatura peretelui, [°C]; tf – temperatura fluidului [°C]; Tf – temperatura fluidului [K];
cp – caldura specifica la presiune constanta [J/kg.K]
Temperatura de referinta la care se determina proprietatile fluidului este temperatura fluidului.

Aplicatie
Peretele exterior, plan vertical, al unei locuinte unifamiliale are lungimea de 4 m si inaltimea de
2,5 m. Temperatura pe fata interioara a peretelui este de 15°C. Peretele este in contact cu aerul din
interiorul locuintei (aer stationar) care are temperatura de 20°C. Sa se determine:
a) Proprietatile aerului la temperatura de 20°C din tabele,
b) Valoarea criteriului Grassoff care caracterizeaza actiunea reciproca a fortelor ascensionale si a
fortelor de viscozitate a fluidului

g  l3  t p  t f 
Gr  
Tf   2
c) Valoarea criteriului Raylaight care caracterizeaza raportul dintre forta ascensionala ce apare in
fluid datorita diferentei de densitate si fortelor de frecare moleculara
Ra=Gr∙Pr
d) Regimul de curgere a fluidului
Pentru regim laminar de curgere Ra [104-109] valorile coficientilor sunt: C=0.59, n=1/4
Pentru regim turbulent de curgere Ra [109-1013] valorile coficientilor sunt: C=0.10, n=1/3
e) Valoarea criteriului Nusselt in functie de regimul de curgere
𝑁𝑢 = 𝐶 ⋅ 𝑅𝑎
f) Coeficientul de convectie dintre perete si aer

15
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

𝜆 𝑊
𝛼 = 𝑁𝑢 ⋅  
𝑙 𝑚 ⋅𝐾
g) Fluxul termic schimbat intre aer
.
si perete
𝑄 = 𝛼 ⋅ 𝑆 ⋅ (𝑡 − 𝑡 ) [𝑊]

Convectia fortata in interiorul conductelor si canalelor (Internal Flow)

Este intalnita la incalzirea si racirea fluidelor care curg prin interiorul conductelor sau canalelor
si prezinta cel mai important si frecvent proces de transfer de caldura.
Se considera o conducta circulara, dreapta, avand lungimea mult mai mare decat diametrul
interior, prin care circula un fluid incompresibil cu temperatura mai mica decat a peretelui conductei.
Se considera curgerea fluidului, cu viteza moderata in directia axei conductei.

Daca viteza fluidului la intrare in tub este redusa, astfel incat regimul de curgere a
fluidului in tub este laminar (Re < 2320)
Pentru conducte scurte, cele mai utilizate/recomandate relatii criteriale sunt prezentate succint in
tabelul 29.
Tabelul 29 Relatii criteriale pentru curgerea fortata, in regim laminar
Relatia Conditii de valabilitate Autor
d 0.1<Re. Pr.d/l<104 Hausen
0.0668  Ref  Prf
Nu  3.66  l
2/3
d 
1  0.04    Ref  Prf 
l 
1/ 3 0.60≤Pr≤5 Sieder –Tate
  0.14
 Re  Pr     
Nu  1.86   f f   f  0,0044   f   9,75
l  p   
     p
 d  100≤Re≤2100
Observatii
 Relatiile de calcul a criteriilor Reynolds si Prandtl au fost prezentate anterior.
 Lungimea caracteristica (care intervine in expresia lui Re) este diametrul interior al
conductei.

Daca viteza fluidului la intrare in tub are o valoare mai mare, astfel incat regimul
de curgere a fluidului in tub este turbulent (Re >104)
In cazul convectiei fortate prin conducte, in regim turbulent ecuatiile criteriale cele mai utilizate
sunt prezentate in tabelul 30.
Tabelul 30 Relatii criteriale pentru curgerea fortata, in regim turbulent
Relatia Conditii de valabilitate Autor
Nu  0.023  Re f 0.8  Prf 1 / 3 Re>104 Colburn
0.7<Prf<160
l/d>60
Nu  0.023  Re f 0.8  Prf n Re>104 Dittus Boelter
0.7<Prf≤12
n=0.4 (incalzire)
l/d>60
n=0.3 (racire)

16
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

 Pr 
0.25 104<Re>5.106 Miheev
Nu  0.021  Re f 0.8  Prf 0.43   f  0.6<Prf≤2000
 Prp  l/d>50
 
 
0 .14 Re>104 Sieder-Tate
0 .8
Nu  0.027  Re f  Pr f  f 
1/ 3 0.7<Prf<16700
 p  l/d>10
 
(f / 8)  (Re f  1000 )  Prf Gnielinski
Nu 
1  12 .7  ( f / 8)1 / 2  (Pr f 2 / 3  1)
Observație: Prp - este criteriul Prandtl calculat pentru fluid, dar la temperatura peretelui

Aplicatie
Printr-o conducta de otel inoxidabil cu lungimea de 5 m, diametrul exterior 42 mm, grosimea
peretelui 1,5 mm circula apa cu viteza de 0,2 m/s. Conductivitatea termica a materialului conductei este
de 14,4 W/mK. Temperatura apei este de 80°C. Temperatura pe peretele interior al conductei este de
70°C. Sa se determine:
a) Proprietatile apei la temperatura indicata
b) Valoarea criteriului Prandtl care caracterizeaza proprietatile fizice ale fluidului si reprezinta
raportul dintre distributia vitezei si cea a temperaturii, in functie de temperatura peretelui
c) Valoarea criteriului Reynolds care caracterizeaza regimul de curgere al fluidului si reprezinta
raportul dintre fortele de inertie si fortele de viscozitate
w l
Re  []

d) Regimul de curgere
 laminar (particulele de fluid nu se amestecă, liniile de curent fiind paralele), daca valoarea
criteriului Reynolds este in domeniul: Re [0÷2320];
 tranzitoriu, daca valoarea criteriului Reynolds este in domeniul: Re [2320÷10000];
 turbulent, daca valoarea criteriului Reynolds este: Re >10000.
e) Valoarea criteriului Nusselt in functie de regimul de curgere
0.25
 Pr 
Nu  0.021  Re f 0 .8
 Prf 0.43
 f 
 Prp 
 
f) Coeficientul de convectie dintre peretele conductei si apa
 W 
  Nu   2 
lc  m  K 
g) Fluxul termic schimbat intre apa si peretele conductei
.
Q    S  (t p  t f ) [W]

Radiația termică
Radiaţia termică reprezintă procesul de transmitere a căldurii între corpuri aflate la distanţă, fără
contact direct (deci şi prin vid) prin intermediul radiaţiilor termice de natură electromagnetică (unde
radio, microunde, radiaţii infraroşii, vizibile, ultraviolete, X şi γ).
Radiaţia termică este rezultatul transformării energiei interne a corpurilor în energie a undelor
electromagnetice care se propagă în spaţiu cu lungimi de undă cuprinse între λ = 0,7 -400 µm ce
corespund domeniului razelor infraroşii, vizibile şi ultraviolete.
La fel ca celelalte radiaţii de natură electromagnetică, radiaţia termică se propagă în linie dreaptă,

17
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

se reflectă, se refractă şi se absoarbe. Fenomenul are sens dublu. Astfel, un corp radiază energie dar şi
absoarbe energia emisă sau reflectată de corpurile înconjurătoare. La corpurile solide şi lichide,
transformarea energiei electromagnetice în energie termică şi invers, are loc în straturile superficiale,
iar la corpurile gazoase în volum.
Transferul de căldură prin radiaţie termică devine semnificativ la temperaturi ridicate ale corpului.
În aplicaţiile tehnice care implică temperaturi apropiate de cele ale mediului ambiant, radiaţia termică
poate fi neglijată în comparaţie cu transferul de căldură prin convecţie.
Majoritatea corpurilor solide și lichide radiază energie termică pe întreg intervalul lungimilor de
undă, avand un spectru continuu. Radiația se manifestă într-un strat subtire aflat la suprafața corpului
și depinde de natura și de temperatura suprafeței.
Gazele radiaza energie termica selectiv, numai pe anumite portiuni de lungimi de unda, avand un
spectru discontinuu (se manifesta in tot volumul gazului si depinde de grosimea stratului de gaz si de
presiunea si temperatura acestuia.)
.
Fluxul energetic 𝑄 = 𝑀𝑒 ∙ 𝑆 [𝑊] - reprezintă energia radiată în unitatea de timp.
Puterea emisivă Me - reprezintă fluxul energetic radiat pe unitatea de suprafață, la o anumită
temperatură [W/m2].
dQe W
Me   m 2 
dS
Intensitatea radiatiei – reprezintă puterea emisivă corespunzatoare unei lungimi de undă:
dM e  W 
me 
d  m 3 
.
Distributia energiei radiante este prezentata în figura 113. Fluxul radiant incident Q pe suprafața
. .
unui corp se distribuie în trei fluxuri: fluxul energetic reflectat Q R ; fluxul energetic absorbit Q A ;
.
fluxul energetic difuzat Q D .

Figura 113 Distributia energiei radiante

Conform ecuației de bilanț energetic:
. . . .
𝑄 =𝑄 +𝑄 +𝑄
Împărțind ecuația de bilanț cu fluxul radiant incident obținem:
. . .
QR QA QD
1 .
 .  .
Q
  Q  Q
R A D

unde : R - coeficient de reflexie, A - coeficient de absorbtie, D - coeficient de difuzie.

Acesti coeficienți pot lua valori între 0 și 1 în funcție de natura corpului, starea suprafeței
lungimea de undă și temperatură, astfel încât să se rescepte relația:
R  A  D 1
18
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

In funcție de capacitatea lor de absorbție, reflexie și difuzie corpurile se clasifică în:

 Corpuri negre: absorb în intregime fluxul radiant:A = 1; R = D = 0;
 Corpuri albe: reflectă în intregime fluxul radiant: R = 1; A = D = 0;
 Corpuri diaterme: prin care fluxul radiant incident este transmis în intregime: D=1; A=R=0
 Corpuri cenusii: partial reflectă, partial absorb dar prin care nu se transmite fluxul radiant
incident: A + R = 1; D = 0.
Emisivitatea termică (factor de emisie) - reprezintă raportul dintre puterea de emisie a
unui corp și puterea de emisie a corpului negru, aflat la aceeasi temperatură:
M
  e0 
Me
Factorul de emisie, ε, depinde de natura suprafeței:
 pentru suprafete metalice ε creste cu temperatura;
 suprafetele metalice polizate au emisivitatea foarte mare;
 emisivitatea are valori mari pentru suprafete rugoase si oxidate.
În tabelul 31 sunt prezentate câteva valori ale factorului de emisie.
Tabelul 31 Valori ale factorului de emisie pentru diferite materiale
Material Tempera Factor de Material Tempera- Factor
tura emisie tura de emisie
Metale polizate Materiale de constructii
Platina 230-260 0.054-0.104 Caramida 20 0.93
Aur 230-260 0.018-0.035 Ciment 20 0.83
Argint 230-260 0.020-0.032 Lemn brut 20 0.83
Aluminiu 230-580 0.039-0.057 Sticla 90 0.94
Nichel 230-380 0.07-0.086 Asfalt 20 0.93
Fier 180-230 0.052-0.064 Materiale refractare
Zinc 230-330 0.045-0.053 Samota 1200-1300 0.66
Plumb 130-230 0.057-0.075 Magnezita 1200-1300 0.39
Metale oxidate Vopsele
Cupru oxidat 20 0.78 Lac email 20 0.85-0.95
Fier ruginit 20 0.61-0.85 Lac negru mat 80 0.97
Plumb 20-200 0.28-0.63 Vopsea cu silicat de sodiu 20 0.96
Nichel 200-600 0.11 Vopsea de aluminiu 100 0.20-0.35
Aluminiu 200-600 0.11-0.19

Legile radiației
Legea lui Stefan-Boltzmann: permite determinarea puterii de emisie a corpului negru,
corespunzatoare intregului domeniu de lungimi de unda.
Corpul negru absolut: la orice temperatură, nici un alt corp nu poate emite mai multă energie
decât corpul negru. Corpul negru absoarbe toate radiatiile incidente și emite energie uniform, in toate
directiile.
Puterea de emisie a corpului negru absolut a fost determinata experimental de Joseph Stefan
(1879) si verificata teoretic de Boltzmann (1884). Relația este cunoscută ca Legea lui Stefan-
Boltzmann și are forma:
W
M0e  C0  T4  2 
m 
unde: C° – reprezintă coeficientul de radiație al corpului negru absolut [W/m2. K4]; C°= 5.67 10-8 [W/m2 K4].
Desi initial legea lui Stefan Boltzmann a fost stabilita pentru corpul negru absolut, cercetarile
ulterioare au dovedit aplicabilitatea acesteia si in cazul corpurilor cenusii, sub forma :

19
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

𝑊
𝑀 =𝐶⋅𝑇  
𝑚
unde C este coeficientul de radiatie al corpurilor cenusii.
Legea lui Kirchoff: orice corp emite radiatii pe aceleasi lungimi de unda pe care le si absoarbe.
Legea lui Kirchoff stabileste legatura dintre puterea emisiva a unui corp cenusiu si a corpului negru
absolut, pentru o temperatura data (raportul acestora defineste factorul de emisie, ε):
Me C
 
M0e C0
prin urmare puterea emisiva a unui corp oarecare este:
𝑊
𝑀 =𝜀⋅𝐶 ⋅𝑇  
𝑚
unde ε – factor de emisie propriu fiecarui tip de corp (fiind dat in tabele).

Transferul de caldura prin radiatie intre corpuri solide

Este un fenomen complex de absorbtii repetate si refelexii, care se rezolva de la caz la caz prin
aplicarea ecuatiilor de bilant energetic si a legilor radiatiei.

Intre doua placi plane paralele infinite

Luminozitatea se defineste ca fiind energia totala radiata de o suprafata indiferent ca provine din
emisia proprie sau de la o energie reflectata.
Se considera doua suprafete plane paralele (figura 117) de temperaturi diferite (T1>T2) si
coeficienti de emisie diferiti (ε1, ε2).

Figura 117 Schimb de caldura prin radiatie intre doua suprafete plane paralele
Luminozitatea suprafetei 1 este data de puterea emisiva proprie plus fractiunea reflectata din
luminozitatea suprafetei corpului 2:
W
L1  M e1  R1  L 2  M e1  (1  1 )  L 2  2 
m 
In mod identic luminozitatea suprafetei 2 este:
W
L2  Me 2  R 2  L1  Me 2  (1   2 )  L1  2 
m 
Fluxul termic unitar schimbat prin radiatie intre cele doua suprafete se deteremina cu relatia:
.   M e1  1  M e 2  W 
q  L1  L 2  2
1   2  1   2  m 2 
Conform legii lui Boltzmann:

Me1  1  C0  T14 W / m2 
Me 2  1  C  T W / m
0 4
2  2

Prin urmare fluxul termic unitar schimbat intre cele doua suprafete este:
20
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

. 1 W
q  C 0  (T14  T24 )  2 
1 1 m 
 1
1  2
Factor de emisie redus al celor doua suprafete este:
1
 r12 
1 1
 1
1  2
Rezultă că fluxul termic unitar schimbat intre cele doua suprafete va fi:
.
W
q  r12  C0  (T14  T24 )  2 
m 

Intre doua placi plane paralele infinite intre care se intercaleaza un ecran
Ecranul sau paravanul – reprezinta o suprafata foarte subtire, buna conducatoare care are rolul de
a reduce fluxul termic transmis prin radiatie intre doua suprafete.
Fluxul termic unitar transmis prin radiatie in cazul existentei ecranului, se conserva:
. . .
q 1e 2  q 1e  q e 2
Fluxul termic unitar transmis intre suprafetele 1 si 2 in prezenta ecranului este:
.
W
q   r1e 2  C0  (T14  T24 )  2 
m 
unde factorul de emisie redus intre placa 1- ecran - placa 2 se determina cu relatia:
r1e  re2
r1e2 
r1e  r 2e
iar factorii de emisie redusi intre placa 1 si ecran εr1e:
1
 r1e 
1 1
 1
1  e
si εre2 intre ecran si placa 2 se determina cu relatiile:
1
 re2 
1 1
 1
e 2
Rezultă că:
.
W
q1e   r1e  C0  (T14  Te4 )  2 
m 
.
W
qe2  re2  C0  (Te4  T24 )  2 
m 

Aplicatie
Doua placi plane si paralele sunt amplasate la o distanta mica in raport cu dimensiunile lor. Prima
placa este din caramida refractara si are temperatura de 400˚C iar factorul de emisivitate este de 0.9. A
doua placa este din otel si are temperatura de 30˚C si factorul de emisivitate 0.7. Sa se calculeze de cate
ori se reduce fluxul termic unitar daca intre cele doua placi se intercaleaza un ecran de aluminiu avand
factorul de emisivitate de 0.04.

21
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Schimb global de căldură la temperaturi constante ale fluidelor

Desi transferul de caldura este structurat in cele trei moduri fundamentale de schimb de caldura,
in majoritatea cazurilor practice, caldura este transmisa intre corpuri prin doua sau chiar prin toate cele
trei procese combinate simultan.
Prin schimb global de căldură se înțelege transferul termic între două fluide de temperaturi
diferite, desparțite printr-un perete omogen sau compus din mai multe straturi, de diferite forme. În
acest schimb termic sunt prezente simultan: conducția, convecția și radiația termică în proporții diferite.
Schimbul global de căldură se caracterizează printr-un coeficient de transfer termic global, k
[W/m2K], având aceeași unitate de măsură ca și coeficientul de convecție, astfel că fluxul termic
transferat se calculează cu o relatie analoagă celei folosite la schimbul de căldură convectiv.

Prin pereti plani

Se considera un perete plan (figura 118) scaldat pe cele doua fete de doua fluide cu temperaturi
diferite. Fluxul termic schimbat intre cele doua fluide se transmite prin :
 convectie + radiatie intre fluidul 1 si perete (α1) ;
 conductie prin perete (λ) ;
 convectie + radiatie intre fluidul 2 si perete (α2).

Figura 118 Schimb global de caldura prin pereti plani

 in regim stationar fluxul termic unitar transmis de la fluidul 1 la perete este:
. 𝑊
𝑞 = 𝛼 ⋅ (𝑡 − 𝑡 ) 
𝑚
 fluxul termic unitar transmis prin perete:
. (t p1  t p 2 )  W 
q  m2 
  

 fluxul termic unitar transmis de la perete la fluidul 2:
.
W
q   2  (t p 2  t 2 )  2 
m 
Daca din relatiile de mai sus se elimina temperaturile peretilor se obtine:
. 1  1
t 1  t 2  q (   )
1   2
respectiv:
. t1  t 2 W
q
1  1  m 2 
 
1   2

22
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

sau:
.
W
q  k  ( t1  t 2 )  2 
m 
unde k se numeste coeficient global de transfer termic [W/m 2K]
1  W 
k
1  1  m 2  K 
 
1   2
Fluxul termic transferat intre cele doua fluide, separate de suprafata S:
.
W
Q  k  S  ( t1  t 2 )  2 
m 
Daca peretele este format din n straturi se mareste rezistenta la transmiterea caldurii prin
conductie, astfel incat expresia lui k devine:
1  W 
k
1 n
 1  m 2  K 
 i 
 1 i 1  i  2

Prin pereti cilindrici

Pentru calculul schimbului global de caldura prin pereti cilindrici (figura 119) se lucreaza cu
.
W
fluxul termic liniar Ql   .
m

Figura 119 Schimb global de caldura prin pereti cilindrici

 fluxul termic liniar schimbat prin convectie si radiatie intre fluidul 1 si peretele interior al tevii:
.
W
Ql    d1  1  (t 1  t p1 )  
m
 fluxul termic liniar schimbat prin conductie prin peretele tevii:
. (𝑡 − 𝑡 )  𝑊
𝑄 =
1 𝑑 𝑚
⋅ 𝑙𝑛
2⋅𝜋⋅𝜆 𝑑
 fluxul termic liniar schimbat prin convectie si radiatie intre peretele exterior al tevii si perete:
.
W
Ql    d 2   2  (t p 2  t 2 )  
m
Eliminand temperaturile peretelui din aceste ecuatii rezulta:
. 1 1 d 1
t1  t 2  Ql  (   ln 2  )
  d1  1 2     d1   d 2   2
Fluxul termic liniar schimbat intre cele doua fluide se determina cu relatia:

23
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

. t1  t 2 W
Ql   k l  (t1  t 2 ) 
1 1 d2 1 m
(   ln  )
  d 1  1 2     d1   d 2   2
unde termenul kl se numeste coeficient global longitudinal de transfer termic:
1  W 
kl   
1 1 d 1
(   ln 2  ) m  K
  d1  1 2     d1   d 2   2
Fluxul termic total schimbat intre cele doua fluide:
. .
Q  Q l  L  k l  L  (t1  t 2 ) [W ]
unde L – este lungimea peretelui cilindric [m].

Aplicatie
Peretele exterior al unei locuinte este din placi de beton armat. Grosimea peretelui este de 15 cm
si are conductivitatea termica de 1,56 W/mK. Temperatura aerului in interiorul locuintei este de 22°C,
iar in exterior de -22°C. Coeficientul de convectie dintre aer si suprafata interioara a peretelui este 8,1
W/m2K. Coeficientul de convectie dintre ae si suprafata exterioara a peretelui este 23,2 W/m2K. Sa se
determine fluxul de caldura schimbat intre cele doua fluide si temperaturile celor doua suprafete libere
ale peretelui.

Schimbătoare de căldură
Schimbatoarele de caldura sunt aparate termice care realizeaza transferul de caldura intre doua
fluide numite agenti termici. Fluidul care cedeaza caldura se numeste agent primar iar cel care ce care
primeste caldura se numeste agent secundar.
Cei mai utilizati agenti termici sunt: apa, aburul, aerul, agentii frigorifici si gazele de ardere.

Domenii de utilizare
 În industria alimentară și a băuturilor: pentru răcirea și pasteurizarea laptelui și a produselor
lactate, a sucurilor din fructe și legume, a băuturilor răcoritoare, a berii, a cidrului și a vinului, în
producerea înghețatei, a supelor și a alimentelor pentru copii.
 În industria chimică și farmaceutică unde sunt necesare presiuni de lucru înalte și este necesară
protejarea mediului ambiant, datorită substanțelor extrem de corozive și nocive. În acest domeniu,
schimbătoarele de căldură se utilizează la răcirea și evaporarea apei, acizilor, a soluțiilor apoase care
necesită procesare termică, la recuperarea de căldură, condensarea aburului și a vaporilor de solvenți,
pentru protecția mediului prin utilizarea proceselor termice în circuite închise.
 În sisteme de încălzire și condiționare schimbătoarele se utilizează pentru încălzire individuală,
industrială sau urbană, pentru producerea apei calde menajere, recuperarea căldurii în sistemele cu
pompe de căldură, recuperarea căldurii în sistemele geotermale și în centralele de climatizare.
 În industria navală schimbătoarele de căldură sunt utilizate pentru răcirea apei și a lubrifianților
utilizații la motoarele navale, pentru recuperare de căldură.
 În instalații industriale și de procesare schimbătoarele de căldură sunt utilizate pentru încălzirea
sau răcirea agenților termici speciali precum uleiurile, soluțiile saline sau caustice, de asemenea sunt
utilizate la răcitoarele industriale pentru mașini de sudura, prese hidraulice, compresoare, centrale
nucleare, aeronautică, recuperare de căldură în instalațiile de vopsire, evaporarea apelor uzate,
sisteme de separare a lichidelor.
 În aplicațiile industriei frigorifice schimbătoarele de căldură cu plăci sunt utilizate cu rol de
vaporizator, condensator, deasupraîncălzitor, subrăcitor, răcitor intermediar, recuperator de
căldură, răcitoare de ulei.

24
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

Clasificarea schimbatoarelor de caldura

a) dupa forma constructive pot fi:
 tubulare: de tip de tip teava in teava (figura 120) si de tip fascicul de tevi in manta (figura 121)

Figura 120 Schimbator de caldura de tip teava in Figura 121 Schimbator de caldura de tip fascicul de
teava tevi in manta
 cu plăci (figura 122-123)

Figura 122 Schimbator de caldura Figura 123 Principiul de functionare al schimbatorului de caldura
cu plăci cu plăci
 cu suprafețe extinse sau cu nervuri (figura 124)

Figura 124 Schimbator de caldura cu nervuri

25
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

b) dupa principiul de functionare:

 Recuperatoare- in schimbatoarele de caldura recuperatoare agentii termici circula
simultan iar transferul de caldura se realizeaza prin peretele care separa cele doua fluide
(radiatoare, vaporizatoare, condensatoare).
 Regeneratoare – agentii termici circula alternativ si periodic, caldura cedata de agentul
primar este acumulata intr-un material inert si preluata apoi de agentul secundar (ex.
Schimbatoarele de caldura cu umplutura ceramica si metalica)
 De amestec – transferul de caldura se realizeaza prin contact direct si prin amestecul
celor doi agenti termici. (ex. Turnuri de racire).
c) dupa modul in care cei doi agenti strabat schimbatorul de caldura:
 echicurent –agentii termici circula in paralel și în același sens (figura 125);
 contracurent –agentii termici circula paralel și în sensuri contrare (figura 126);

Figura 125 Curgerea agenților în echicurent Figura 126 Curgerea agenților în contracurent
 curent incrucisat -agentii termici circula perpendicular (figura 127);
 curent mixt - este o combinație a celor trei tipuri de curgere prezentate anterior (figura 128).
Acest tip de curgere apare atunci când agenții termici au mai multe treceri.

Figura 127 Curgerea agenților în curent încrucișat Figura 128 Curgerea agenților în curent mixt

17.3 Ecuatii de baza ale schimbatoarelor de caldura

Se considera un schimbator de caldura de tip recuperator (figura 129) care functioneaza in regim
stationar, in care cei doi agenti circula in echicurent fara a-si modifica starea de agregare. Marimile
caracteristice ale agentului primar se noteaza cu indicele 1 iar cele ale agentului secundar cu indicele
2. Temperatura agentului primar la intrarea în schimbătorul de căldură se notează cu t11; temperatura
agentului primar la ieșirea din schimbătorul de căldură se notează cu t12; temperatura agentului secundar
la intrarea în schimbătorul de căldură se notează cu t 21; temperatura agentului secundar la ieșirea din
schimbătorul de căldură se notează cu t 22.

Figura 129 Elemente utilizate in exprimarea ecuatiei de bilant a unui schimbator de caldura

26
 Termotehnică –Transfer de caldura – Anul universitar 2021-2022

Ecuatia de bilant termic

Ecuatia de bilant termic pentru un schimbator de caldura este de forma:
. . .
Q1  Q 2  Q ma [kW ]
Fluxul termic cedat de agentul primar se determina cu relatia:
. .  .
Q1  m1  c1  ( t 11  t 12 )  m1  (h 11  h 12 )[kW]
Fluxul termic primit de agentul secundar se determina cu relatia:
. .  .
Q 2  m 2  c 2  ( t 22  t 21 )  m 2  (h 22  h 21 )[kW ]
. .
unde: m 1 , m 2 sunt debitele masice ale agentului primar, respectiv agentului secundar [kg/s];
 
c1 , c 2 reprezinta caldurile specifice medii ale agentului primar, respectiv ale agentului secundar
[kJ/kg .K];
t11, t12, t21,t22 sunt temperaturile celor doi agenti de lucru la intrarea respectiv iesirea din
schimbator [°C];
h11, h12, h21,h22 reprezinta entalpiile agentilor termodinamici la intrarea respectiv iesirea din
schimbator [kJ/kg].
Fluxul de caldura pierdut in mediul ambiant prin radiatie si convectie:
.
Q pma    S  ( t ms  t ma )[ kW ]
unde: S - aria suprafetei exterioare a schimbatorului de caldura; α - coeficient de transfer termic prin
convectie si radiatie [kW/m2. K]

Ecuatia de transfer termic

Ecuatia transferului de caldura in aparat:
.
Q  k  S  Tmed  k l  L  Tmed [kW]
unde: ΔTmed este diferenta medie logaritmica de temperatura in lungul suprafetei de schimb de caldura;
k reprezinta coeficientul global de transfer termic [W/m2.K] iar kl coeficientul global liniar de transfer
de caldura [W/m.K].
In cazul suprafetelor plane coeficientul global de transfer termic se determina cu relatia:
1 W 
k
1 1  m 2  K 
p
 
1  p  2
Pentru perete tubular se utilizeaza de obicei coeficientul global liniar de transfer de caldura:
1  W 
kl   m  K 
1 1 de 1
  ln 
  d i  1 2     p di   de   2
Diferenta medie logaritmica de temperatura pentru schimbatoare de caldura cu circulatia in
echicurent si contracurent se determina cu relatia:
T  Tmin
Tmed  max [C]
Tmax
ln
Tmin
unde ΔTmax si ΔTmin sunt diferentele de temperatura maxima si minima intre agentii termici la intrarea
respectiv iesirea din aparat (figura 130 și 131).

27
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Figura 130 Diagrama temperaturilor pentru Figura 131 Diagrama temperaturilor pentru
circulatie in echicurent circulatie in contracurent

28