UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

Programul de studii: IMPM
 

   Modelarea şi simularea transferului de căldură

în procese de condensare
 
 
 

 
Coordonator Ştiinţific: Masterand
Ş.l. dr. ing. Ipate George Ing. Budescu Lavinia Elena
 
 
 
 
 
 
– 2018 –
 Introducere în modelare şi simulare

 Aspecte teoretice cu privire la transferul de căldură

 Modele matematice utilizate la transferul de căldură la

condensare

 Algoritmi numerici de rezolvare a ecuaţiilor şi sistemelor de

ecuaţii diferenţiale ordinare

 Simularea numerica a transferului de caldura in procese de

condensare
Cuvântul simulare provine din latinescul simulatio, însemnând capacitatea
de a reproduce, a reprezenta sau a imita ceva.

Simularea este un domeniu de investigare eficientă multidisciplinar ce se

bazează pe matematică, teoria sistemelor, informatică, şi conferă un
instrument cu caracter ştiinţific profund şi exact, oferind totodată
posibilitatea studierii stărilor reale ale sistemelor fără alcătuirea lor fizică.

La baza procesului de simulare stau metodele de descriere, modelare şi

analiză a unor sisteme reale (existente) ori în curs de realizare (proiectare).

Simularea permite, în general:

- structurarea mai bună a problemei investigată;

- testarea diferitelor căi de acţiune care nu pot fi formulate explicit în

cadrul modelului;
 Transferul de căldură, unul din cele mai comune schimburi
energetice, intervine în mod natural între două sisteme aflate în
contact direct sau indirect, caracterizate de temperaturi diferite.

Se cunosc trei mecanisme de transmitere a caldurii:

Transmiterea prin conducție, caracterizată prin lipsa mișcărilor

macroscopice. Este modul curent de transmitere a căldurii în
corpurile solide și se bazează pe mișcările moleculare.
Transmiterea prin convecție caracterizată prin existența
mișcărilor macroscopice de curgere. Este modul curent de
transmitere a căldurii în corpurile lichide și gazoase
Transmiterea prin radiație, caracterizată prin transferul termic
prin radiație electromagnetică din gama infraroșu. Acest transfer se
poate face in vid sau în medii optice transparente la radiația
infraroșie
 Transferul de căldură pe o suprafață are loc prin condensare
atunci când temperatura suprafeței este mai mică decât temperatura
de saturație a unui vapor adiacent.
Condensarea este procesul prin care vaporii saturaţi sunt
transformaţi în lichid saturat.Procesul, ca şi cel de fierbere, este
izobar şi izoterm.
În tehnică condensarea se realizează prin contactul vaporilor cu o
suprafaţă rece
Acest tip de condensare poartă numele de condensare pe
suprafaţă.
Condensarea se poate realiza şi în volumul vaporilor prin
scăderea presiunii acestora, formându-se o ceaţă
Se poate obţine de asemenea condensarea vaporilor prin
contactul acestora cu picături reci de fluid sau barbotarea vaporilor
printr-o masă de lichid rece
 
condensarea pe suprafaţă omogenă prin scăderea
presiunii

condensarea vaporilor prin contactul acestora cu picături reci de

fluid sau barbotarea vaporilor printr-o masă de lichid rece
 Schema de principiu a unui condensator răcit cu aer

Agentul frigorific intră în aparat sub formă de vapori

supraîncălziţi (refulaţi de compresor), şi iese din acesta sub formă de
lichid subrăcit.
Aerul la intrarea în condensator este rece (a.i) , iar la ieşirea din
acesta (a.e.) devine cald, deoarece în aparat preia căldura cedată de
agentul frigorific
 La intrarea în condensator (1), vaporii sunt
supraîncălziţi. Procesul de răcire a vaporilor
supraîncălziţi, până la atingerea stării de
saturaţie 1-2, este numit desupraîncălzire
Condensarea propriu-zisă începe în momentul
în care vaporii ajung la temperatura de
condensare iar în ţeavă apare prima picătură
de lichid saturat (2). Din acest moment,
cantitatea de lichid din interiorul ţevii creşte
continuu (2’, 2”), până când la sfârşitul
condensării, ultima bulă de vapori îşi schimbă
şi aceasta starea de agregare (3).
Pe toată durata procesului de condensare 2-3,
temperatura rămâne constantă, iar vaporii de
agent frigorific sunt saturaţi şi se găsesc în
echilibru cu lichidul, care de asemenea este
saturat.
În ultima parte a condensatorului, lichidul
1-vapori supraîncălziţi;
obţinut continuă să rămână în contact termic
2-primele picături de lichid;
cu aerul rece şi astfel condensul va continua
2’,2”-amestec de lichid şi vapori saturaţi;
să cedeze căldură, ajungând ca la ieşirea din
3-ultimele bule de vapori;
aparat să fie uşor subrăcit.
4-lichid subrăcit
Construcţia condensatorului răcit cu apă Schema condensatorului răcit cu apă

Agentul frigorific intră în aparat sub formă de vapori supraîncălziţi, şi iese

din acesta sub formă de lichid subrăcit .

Apa la intrarea în condensator este rece, iar la ieşirea din acesta devine
caldă, deoarece în aparat preia căldura cedată de agentul frigorific.Presiunea
agentului frigorific în condensator, este constantă

Evoluţia procesului de condensare este prezentată de la intrarea vaporilor

supraîncălziţi în condensator (1), până la ieşirea condensului uşor subrăcit (4)
din acesta.
 Spre deosebire de condensatoarele răcite
cu aer, în cele răcite cu apă, condensarea se
realizează pelicular, pe suprafeţele exterioare,
reci, ale ţevilor schimbătoare de căldură.
Pelicula de condens se formează pe
primele rânduri de ţevi şi condensul curge de
pe ţevile superioare pe cele inferioare,
grosimea peliculei crescând treptat de sus în
jos.

Evoluţia procesului de condensare pe

ţevi
Imagine 3D a modului în care se formează
condensul, pe suprafaţa exterioară a ţevilor
condensatoarelor răcite cu apă.
 Simularea numerica a transferului de caldura in procese de
condensare reprezintă o metodologie bazată pe modele de curgere a
fluidelor și pe metoda elementelor finite, în care este vorba despre
verificarea și validarea modelelor de simulare

Verificarea și validarea se referă la stabilirea faptului dacă un

model și rezultatele acestuia sunt "corecte" pentru o anumită utilizare
sau scop

Există trei abordări fundamentale de luare a deciziilor pentru a

decide dacă un model de simulare este valabil. Fiecare dintre aceste
trei abordări utilizează un alt factor de decizie. Toate abordările
necesită ca echipa de dezvoltare a modelului să efectueze verificarea
și validarea ca parte a procesului de dezvoltare a modelului.
Analiza schimbătorului de căldură în procese de condesare folosind un
model numeric 3D
Această analiză investighează simularea unui jet de
abur de mare viteză dintr-o țeavă. Aburul la 373 K părăsește
conducta la 341 m s-1 și conține puțină apă lichidă.
Temperatura aerului din jur este de 25 ° C
Analiza 3D a implicat modelarea configuraţiei
geometrice a schimbătorului şi solului înconjurător
într-un mediu de programare CAD, discretizarea
modelului solid rezultat şi simularea
numerică a proceselor de curgere şi
transfer de căldură. În acest sens, s-a
apelat la SolidWorks şi ANSYS
Workbench
Procedura s-a bazat pe utilizarea unui
element cu 3 feţe şi 2 margini.
Simularea unui jet de abur
Elementele respective furnizează informaţiile
de mare viteză dintr-o
necesare despre viteză, presiune şi
conductă
temperatură pe baza conservării impulsului,
masei şi energiei
Pentru a crea un suport de lucru, ANSYS CFX folosește un director de lucru ca locație
implicită pentru încărcarea și salvarea fișierelor pentru o anumită sesiune sau proiect
În continuare s-a construit geometria dorită în Solidworks apoi a fost importată în
Ansys
  

Preprocesarea reprezintă construcția modelului de calcul al curgerii inițierea parametrilor

precum metoda ce caracterizeaza curgerea și interpretarea rezultatelor a fost efectuată cu soft-ul
Ansys .
Partea de preprocesare, cuprinde simplificarea geometriei, generarea discretizării,condiției
la limită ,generarea discretizării volumului de fluid (tetraedre, pentaedre. Condiţiile la limită
legate de schimbul de căldură sunt ilustrate în figura de mai sus
Variația fracțiunii de masă a vaporilor de apă din centrul condensatorului și cea de la
interfața dintre amestecul de gaz și filmul de condensat.
Figura prezintă viteza gazului in interiorul tubului condensatorului si arată că viteza
axială a amestecului de gaze la linia centrală a tubului condensatorului scade rapid, în
timp ce viteza axială a condensului la interfață crește.
 Concluzii
 În condensatoarele răcite cu apă, condensarea se realizează pelicular,
pe suprafaţa exterioara a conductei schimbătoare de căldură ,
grosimea peliculei crescând treptat de sus în jos.

 După intrarea în conducta, în contact termic cu apa rece, temperatura

vaporilor supraîncălziţi se reduce

 S-a folosit doar o bucata din conductă pentru a economisi resurse si

timp, deoarece comportamentul e simetric.
Vă mulţumesc !