CAPITOLUL II

ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA TRANSFERUL DE CLDUR

Transferul de cldur, unul din cele mai comune schimburi energetice, intervine n
mod natural ntre dou sisteme aflate n contact direct sau indirect, caracterizate de
temperaturi diferite.
La baza studiului transferului de cldur se gsesc conceptele de cantitate de
cldur i diferen de temperatur, acestea fiind definite n Principiile Termodinamicii, i
anume:
- echivalena cldurii i a lucrului mecanic ca forme particulare de energie (primul
principiu al Termodinamicii);
- msura dezechilibrului termic relativ la dousisteme prin diferena lor de
temperatur, valoarea acestei diferene caracteriznd sensul i intensitatea energiei calorice
transferate (principiul al doilea al Termodinamicii).
Se dezvolt astfel o nou disciplin, independent, Transferul Termic, ce vine n
completarea Termodinamicii n forma clasic, aceasta prin neglijarea mecanismele de
schimb, limitndu-se doar la studiul strilor de echilibru.
Multe operatii din ingineria chimica si din alte domenii cum ar fi: incalzirea, racirea,
evaporarea, condensarea, uscarea, distilarea, rectificarea, cristalizarea si altele presupun
asigurarea unui anumit regim termic in utilajele in care se realizeaza aceste operatii si care
necesita introducerea, evacuarea sau pastrarea caldurii in aceste utilaje.
Fenomenele legate de caldura pot fi procesele de transformare a energiei obiectul
termodinamicii sau procesele de schimb de caldura obiectul transferului de caldura sau al
termocineticii.
Transferul de caldura este un capitol al ingineriei proceselor care cuprinde ansamblul
de consideratii fizice (teoretice si experimentale) si tehnice care au ca obiectiv explicarea
mecanismelor prin care se realizeaza transportul caldurii, cat si determinarea cantitativa a
caldurii transportate.
Transferul de caldura in interiorul unui corp sau de la un corp la altul este conditionat
de o diferenta de temperatura care reprezinta forta motoare sau potentialul procesului.
Conform principiului I al termodinamicii doua corpuri pot schimba intre ele caldura
pana la atingerea echilibrului termic, adica pana la egalarea temperaturilor corpurilor.
Principiul II al termodinamicii arata ca transformarile spontane in sisteme finite se
desfasoara in sensul cresterii entropiei sistemului (dS>0), ceea ce inseamna ca in astfel de
sisteme caldura trece spontan de la corpul mai cald la cel mai rece.
Exista trei mecanisme prin care se realizeaza transferul de caldura: conductivitatea
termica (conductia), convectia si radiatia termica.
Pentru usurarea studiului este convenabil sa se analizeze individual mecanismele prin
care se realizeaza transferul, desi se reaminteste ca in majoritatea cazurilor transmiterea
caldurii se face simultan prin cel putin doua mecanisme.
2.1 Concepte fundamentale n transferul de cldur:

Fluxul de cldur (termic), reprezint energia termic ce se transfer prin suprafaa

unui corp (sistem) altui corp (sistem), n unitatea de timp.

E
Q= [W] (2.1)

Densitatea de flux termic (flux unitar de cldur), qs, reprezint fluxul de cldur care
traverseaz unitatea de suprafa. Ca medie spaial sau valoare local, densitatea de flux
termic se calculeaz astfel:

Q Q
s=
q [W/m2] respectiv qs= dS [W/m2] (2.2)
S

Vectorul q reprezint densitatea local de flux termic ntr-un punctul M, el

caracteriznd n fiecare punct al mediului direcia, sensul i intensitatea fluxului de cldur.
Ansamblul vectorilor q constituie un cmp de vectori analog cmpurilor ntlnite n
alte domenii ale fizicii (cmp electric, cmp de fore, de viteze).
Transferul de cldur se realizeaz atta timp ct fora motoare este diferit de zero,
adic atta timp ct intre dou corpuri sau intre dou puncte ale aceluiasi corp exist o
diferen de temperatur.
Totalitatea temperaturilor dintr-un mediu considerat se numeste cmp de temperatur.
Temperatura este un parametru de stare scalar care este o funcie dependent de
coordonatele spaiale si de timp:
T=f(x,y,z,t)

Dac temperatura este independent de timp atunci: T ,0i regimul de temperatur

este staionar iar funcia de temperatur devine: T=f(x,y,z,) t
n cazul n care temperatura variaz in timp, regimul de temperatur este nestaionar.
Locul geometric al tuturor punctelor dintr-un corp care au aceeai temperatur
formeaz in spaiu o suprafa izoterm.
Considernd dou suprafee izoterme avnd temperaturile T, respectiv T+T, situate
la distana l, masurat pe direcia normal la aceste suprafee, prin definiie:

T T
lim (gradientul de temperatur )
l 0 l l
Cantitatea de cldur, Q schimbat intre corpuri sau n interiorul aceluiai corp
reprezint o form de energie.
Cantitatea de cldur transferat n unitatea de timp, Q, este fluxul de caldur:

Q dQ J
Q lim , s W
t dt

n regim staionar, fluxul (debitul) de cldur este constant in timp.

Cantitatea de cldur transferat n unitatea de timp prin unitatea de suprafa se
numete flux termic unitar (solicitare termic sau ncrcare termic), i este notat cu q.

1 dQ Q W
q , m 2
A dt A
 Conductivitatea termic se poate realiza prin corpuri solide lichide sau gazoase, dar n
cazul fluidelor nu se poate realiza o conductivitate pur deorece n cazul acestora este
prezenta i convecia liber. Din aceasta cauz se consider c acest mecanism este specific
solidelor
Ecuaia care exprim fluxul de cldur transferat prin conductivitate, n regim
staionar se numete Legea Fourier:
T
Q A
l
Fluxul de cldur transferat prin conductivitate este proporional cu aria seciunii
normal la direcia transferului, A i cu gradientul de temperatur, .

Coeficientul de proporionalitate notat cu se numete coeficient de conductivitate

termic.Semnul minus este dat de valoarea negativ a gradientului de temperatur.
innd cont de relaia dintre fluxul termic i fluxul termic unitar (q=Q/A) ecuaia
Fourier poate i scris i sub forma:
Q T
q
A l
Coeficientul de conductivitate termic exprim usurina cu care se transfer cldur
printr-un corp prin acest mecanism.

Unitatea de msur a coeficientului de conductivitate termic rezult din Legea

Fourier:

SI
W
mK

este o proprietate fizic important n practica de care se ine cont la alegerea

materialelor de construcie a utilajelor sau a materialelor cu rol de izolatoare termice.

Pentru majoritatea materialelor variaz liniar cu temperatura, conform relaiei:

0 (1 k T)
Materialele cu conductivitate mic (termoizolatoare) se folosesc pentru izolarea
termic a aparatelor nclzite n scopul de a se limita pierderile de cldur n mediul exterior
i din motive de protecia muncii.

Dintre substanele uzuale aerul are conductivitatea cea mai mic, totui folosirea unor
mantale cu aer nu asigur o izolare termic eficient datorit conveciei libere care se
manifest n paralel cu conductivitatea.

Pentru a limita convecia liber se recomand ca aerul sa fie divizat in volume ct mai
mici. Aa se explic proprietaile termoizolatoare ale unor materiale cu structura poroas sau
fibroas cum ar fi: vata de sticl, vata de zgur, azbestul, pluta, polistirenul expandat, etc.
 Dac n pori ptrunde apa care are de circa 25 de ori mai mare dect a aerului,
conductivitatea crete semnificativ.Fluxul de caldur transferat prin conductivitate se poate
calcula din legea Fourier, dac se cunoate gradientul de temperatur. Pentru a calcula acest
gradient trebuie cunoscut funcia de distribuie a temperaturilor in corp. Aceast funcie se
poate determina prin integrarea ecuaiei difereniale a distribuiei temperaturilor n corp.

Dac mediul material prin care se transfer cldura este un corp solid. atunci
mecanismul transferului de cldur este conductivitatea termic, iar ecuaia care d distribuia
temperaturilor n corp este ecuaia diferenial a conductivitii termice. Aceast ecuaie
exprim legea conservrii cldurii, care se aplica asupra unui volum elementar al unui mediu
imobil (solid).

Ecuaia general de bilan termic se exprim prin relaia:

Fluxul de caldura Fluxul de caldura Fluxul de caldura

acumulat in intrat in elementul de iesit din elementul de

elementul de volum volum prin conductivi tate volum prin conductivi tate

Ecuaia general de bilan se aplic unui volum de forma paralelipipedic cu

dimensiunile laturilor: x, y i z

Fig.2.3. Element de volum paralelipipedic pentru deducerea ecuaiei Fourier

Qac Qac x Qac y Qacz

Acumularea dup fiecare direcie se determin aplicnd relaia general pentru direcia
respectiv:
T T
Q ac x x yz x x yz
x x
T T
Q ac x x x yz
x x
x

T T
Q ac y y y yxz
y y
T T
Q ac z z z z xy
z z
 innd cont c prin definiie:
T T
x x
x x
x
T
lim
x 0 x x x

rezult:

T T T T
c p
t x x y y z z

Relaia de mai sus este ecuaia diferential general a conductivitii fiind valabil n
cazul n care depinde de coordonatele x,y i z (corp anizotrop) i atunci cnd variaz
semnificativ cu temperatura.
Pentru corpurile omogene si izotrope pentru care conductivitatea este independenta de
temperatur, , este constant i:
T 2T

x x x 2

relaia anterioar devine :

T T T T
2 2 2

c p x 2 y 2 z 2
t

sau

T 2T 2T 2T

t c p x 2 y 2 z 2

Raportul : a se numeste coeficient de difuzivitate termica
c p

Folosind operatorul Laplace notat cu: T

2

T
a 2T
t
Ecuaia de mai sus d distribuia temperaturilor n regim nestaionar ntr-un mediu imobil
omogen si izotrop cu =const. Cazuri particulare:

- n regim stationar : 2 T 0

- la transfer dup o singur direcie: T a T

2

t x 2
- la transfer dup o singur direcie n regim staionar (n acest caz derivata parial se
transform n derivat total):

Se consider un perete solid plan, omogen cu suprafaa mult mai mare dect grosimea
. Pe feele opuse ale peretelui se menin constante temperaturile Tp1 respectiv Tp2 cu Tp1>Tp2.
Dac temperaturile feelor opuse sunt constante, ntre punctele de pe aceste suprefee
nu se schimb cldura (acestea fiind suprafee izoterme).

Fig. 2.4. Distribuia temperaturilor printr-un perete plan omogen

Fluxul de cldur schimbat ntre cele dou fee ale peretelui plan,se calculeaz din legea
Fourier:
dT
Q A
dx

Gradientul de temperatur dT/dx se poate determina din funcia care d variaia

temperaturilor n perete: T=f(x), iar aceast funcie rezult din integrarea ecuaiei distribuiei
temperaturilor n regim staionar dup o singur direcie:
d 2T
2
0 2 T
dx
dT
Ecuaia diferenial de mai sus se integreaz succesiv, obinnd dup prima integrare: C1
dx
iar dup a doua integrare : T C1x C2

Constantele de integrare C1 si C2 se determina din condiiile limit:

la : x 0, T Tp1 respectiv la : x , T Tp2

Tp2 Tp1
Aplicnd aceste condiii limit rezult: C1 , iar C 2 Tp1

Tp2 Tp1
i deci distribuia temperaturilor n perete va fi dat de funcia: T x Tp1

Pentru un perete omogen variaia de temperatur n perete este liniar. Gradientul de
temperatur rezult din derivarea relaiei anterioare:

dT Tp2 Tp1
C1
dx
Rezult c fluxul de cldur transferat prin peretele plan va fi dat de relaia:
ATp1 Tp2
ATp1 Tp2

Q

Fora motoare prin perete este Tp Tp1 Tp2 .

Raportul / reprezint rezistena peretelui la transferul prin conductivitate, iar A este

suprafaa peretelui plan.
n cazul n care peretele plan este format din mai multe straturi de grosimi si
conductiviti termice diferite (perete compozit) se demonstreaz c fluxul de caldura n
regim staionar printr-un astfel de perete este proportional cu suprafata de transfer A, cu
potentialul transferului Tp si invers proportional cu rezistenta termica totala a peretelui.
Pentru deducerea ecuatiei care da fluxul de caldura transferat prin peretele compozit
se considera ca acesta este format din trei straturi diferite.
Daca regimul este stationar caldura acumulata in peretele este nula, ceea ce inseamna
ca prin fiecare strat al peretelui se transfera acelasi flux de caldura Q care se calculeaza
pentru fiecare strat cu relatia cunoscuta:
pentru primul strat : Q 1 ATp1 T12

1
2
pentru al doilea strat : Q AT12 T23
2

AT23 Tp2
3
pentru al treilea strat : Q
3
De unde :

Q 1
Tp1 T12
A 1
Q 2
T12 T23
A 2
Q 3
T23 Tp2
A 3

care dupa adunarea membru cu membru conduce la :

Q 1 2 3
Tp1 Tp2
A 1 2 3

sau
ATp1 Tp2
Q
1 2 3

1 2 3
Prin generalizare :

ATp1 Tp2 ATp

Q
n i n
i1 i1 i
i i

i
, rezistenta stratului i
i

n
i 1
, rezistenta peretelui
i

Transferul de caldura prin pereti cilindrici este un caz care prezinta importanta
practica deoarece multe utilaje in care se realizeaza operatii cu transfer de caldura sunt
construite din tevi sau tuburi (schimbatoare e caldura, reactoare chimice s.a.)
In cazul peretilor cilindrici suprafetele izoterme sunt concentrice, dar variabile pe
raza. Pentru calculul fluxului de caldura printr-un perete cilindric se considera un cilindru de
lungime L, cu raza interioara R1 si raza exterioara R2. Deoarece Tp1>Tp2 transferul de caldura
se face dupa o singura directie care este directia radiala.
 Fig. 2.5. Transfer de caldura printr-un perete cilindric

Fluxul de caldura se calculeaza cu legea Fourier scrisa in coordonate cilindrice:

dT
Q A
dr
Suprafata A fiind variabila pe raza se considera o suprafata curenta A, situata la o raza r,
oarecare:
A 2 r L
Si ecuatia devine :
dT
Q 2rL
dr

S-a obtinut o ecuatie dierentiala cu variabile separabile, care se integreaza direct:

R2 Tp 2
dr
Q 2L dT
R1
r T p1

De unde

2LTp1 Tp 2
Q
1 R2
ln
R1
 Pentru pereti cilindrici subtiri cum sunt tevile schimbatoarelor de caldura fluxul de
caldura poate fi calculat cu relatia de la pereti plani, deoarece in acest caz eroarea nu
depaseste 4 %.
Printr-un rationament analog pentru un perete cilindric format din mai multe straturi
diferite, fluxul de caldura se calculeaza cu relatia:

2LTp1 Tp 2
Q
n 1 R
i1 ln Ri1
i i

2.2. Moduri de transfer de cldur

n studiul transferului termic se obinuiete s se fac distincia a trei moduri de

transfer de energie termic, conducie, convecie i radiaie, fiecare din aceste moduri fiind el
nsui legat de un proces fizic bine determinat. Energiei termice a unui mediu material i
corespunde energia cinetic a constituenilor si fundamentali avnd o anumit libertate de
micare. Aceti constitueni pot schimba, total sau parial, energia lor termic, adic putnd
ctiga sau pierde energie cinetic:
- fie prin interaciune direct cu particulele nvecinate, ceea ce corespunde fenomenului
de
conducie termic;
- fie prin absorbie sau emisie de radiaii electromagnetice radiaie termic;
- fie datorit schimburilor rezultate prin amestecarea diferitelor pri ale fluidului
(considerat la scar macroscopic), aflate la temperaturi diferite convecie termic.

2.2.1. Conducia termic

Conducia termic poate fi vzut ca transferul de energie de la particulele cu energie

mai ridicat,aparinnd corpului sau regiunii cu temperatur mai ridicat, ctre particulele cu
energie mai cobort, aparinnd corpului sau regiunii cu temperatur mai sczut. Transferul
propriu zis se realizeaz prin interaciunea dintre particule.
Mecanismul fizic al procesului de conducie termic a fost redat considerndu-se
modelul gazului macroscopic staionar, prezentnd un gradient de temperatur, situat ntre
dou plci de temperature diferite.
Temperatura n orice punct din spaiu este asociat cu energia cinetic a micrii
haotice de translaie, precum i a micrilor de rotaie intern i de vibraie a moleculelor de
gaz. Prin elastice ntre moleculele vecine se transfer energie cinetic din aproape n aproape,
de la moleculele cu energie mai mare la moleculele cu energie mai mic, n modul acesta,
macroscopic, transferul net de energie aprnd n direcia descreterii temperaturii.
La lichide mecanismul fizic este mult asemntor - moleculele fiind mai apropiate
n spaiu iar interaciunile moleculare mai puternice i mai frecvente.
La solide conducia este atribuit activitii moleculare sub forma vibraiei termice a
reelei cristaline; ea este singurul mecanism de transfer de cldur caracteristic corpurilor
solide opace.
 Conducia este transferul cldurii dintre dou materiale care intr n contact unul cu
cellalt. Energia cinetic molecular a unui material (zone dintr-un material) se transfer unui
alt material (zone din acesta) cu energie cinetic mai mic prin intermediul coliziunilor
particulelor constituente. Aceast modalitate este cel mai important tip de transfer pentru
solide. De pild, dac ndrznii s punei mna pe plita ncins, transferul de cldur va avea
loc foarte rapid, din cauza diferenei mari de temperatur dintre plit i mn i, n funcie de
temperatura plitei, vei suferi n consecin. De asemenea, n felul acesta putei explica de ce
mnerul ibricului cu care facei ceaiul de diminea, dac nu este fcut dintr-un material cu
indice sczut de conductibilitate termic ori nu este izolat termic, se va nclzi repede i vei
avea nevoie de un prosop pentru a ridica ibricul de pe aragaz. n acest caz, atomii mnerului
intr ntr-o stare de vibraie, pe care, prin coliziune, o transfer grabnic atomilor vecini.Unele
substane sunt bune conductoare de cldur, ca de exemplu: argintul, oelul, fierul, cuprul,
pe cnd altele sunt buni izolatori, ca lemnul, hrtia ori aerul.

2.2.2 Relaia matematic caracteristic

Legea fundamental a transferului de energie termic prin conducie a fost propus n

1822 de Fourier, fapt pentru care-i poart numele.
Exist o relaie liniar ntre densitatea fluxului termic i gradientul de temperatur: n
toate punctele unui mediu izotrop, densitatea fluxului termic instantaneu este proporional cu
conductivitatea termic, , a mediului i cu gradientul de temperatur.

q =
gradt
(2.3)

Forma cea mai simpl a legii lui Fourier este cea scris pentru cazul unui corp solid plan cu
proprieti constant ea putnd fi frecvent utilizat n aprecierea transferului global de energie
termic prin conducie, atunci cnd se cunosc diferena de temperatur dintre graniele
corpului studiat i dimensiunea corpului pe direcia fluxului de cldur.

t t1 t2
qs = =
(2.4)

2.3 Radiaia termic

Fie spontan, fie n cursul interaciunilor mutuale, atomii, moleculele i electronii liberi
ai corpurilor pot pierde o parte din energia lor cinetic prin emisie de radiaie
electromagnetic.
Reciproc, atunci cnd o anumit radiaie este primit la suprafaa unui corp, o parte
este absorbit de corp i se regsete n energie cinetic a componentelor sale, adic sub
form de cldur.
Radiaia termic este modul de transfer de cldur n care energia este emis de
corpuri
avnd o temperatur finit, particularitatea principal fiind aceea c nu necesit prezena unui
mediu intermediar de transport cel mai eficient transfer radiativ desfurndu-se n vid.
Fenomenul are dublu sens: un corp radiaz energie, dar totodat absoarbe energia
emis sau reflectat de corpurile nconjurtoare. La corpurile solide i lichide, transformarea
energiei electromagnetice n energie termic are loc n straturile superficiale, iar la corpurile
gazoase n volum
Legea de baz a transferului de cldur prin radiaie a fost stabilit experimental de
Stefan n 1879 i teoretic de Boltzmann n 1884, purtnd astfel numele de legea Stefan-
Boltzmann. Ea exprim densitatea de flux termic maxim ce poate fi emis de o suprafa,
suprafa numit corp negru.

qs = 0T4
(2.5)

2.4 Convecia termic

Atunci cnd un fluid izoterm este n micare, el antreneaz fore de presiune i de
frecare ce se pot percepe, parial, vizual sau senzitiv. n curgerea anizoterm, micarea este
nsoit de transfer de cldur fenomen numit convecie termic sau termoconvecie.
Pentru curgerile clasice se face o difereniere care are la baz cauza generatoare a
curgerii i care are repercusiuni n ntreaga structur:
- dac micarea fluidului are origine mecanic fenomenul este denumit convecie
forat;
- se poate ntmpla ca gradienii de densitate generai n fluid de ctre gradientul de
temperatur s fie suficieni de mari pentru ca aciunea cmpului de gravitaie s dea natere
unei micri; originea fenomenului este de natur termic, putndu-se vorbi de convecie
liber sau natural;
- coexistena cauzelor mecanice i termice conduc la apariia regimului de convecie
mixt.
Legea de baz a transferului prin convecie, propus de Newton n 1701, permite calculul
densitii de flux de cldur ntre un fluid i o suprafa, de temperaturi tf, respectiv, ts
introducnd un parametru de proporionalitate, similar unei conductane termice, numit
coeficient de convecie sau conductan de film. [5]

qs =| ts tf |= |Ts Tf| (2.6)

Convecia cldurii reprezint micarea natural a cldurii; acest tip de transfer se

aplic gazelor ori fluidelor. Dup cum sigur ai observat n propria locuin, aerul cald, mai
puin dens, are tendina de a se ridica, iar cel rece de a cobor. Acest principiu este ilustrat,
bunoar, de funcionarea unui cuptor, unde aerul este nclzit de arztor, pentru a urca apoi
n partea superioar a cuptorului, unde se rcete, coboar iari, iar ciclul continu pn cnd
mncarea este gata.
 Fig.2.1 Miscarea aerului

Convecia este cea care coordoneaz micarea unui lichid ntr-un ibric, de pild. n
timp ce flacra aragazului acioneaz asupra fundului ibricului, apa se nclzete, agitaia
intern devine vizibil cu ochiul liber i crete n volum, n timp ce apa mai rece i mai dens
de la suprafa coboar, urmnd acelai ciclu pe care l-am descris mai sus n cazul aerului din
interiorul unui cuptor.

Fig. 2.2. Apa intr-un vas incalzit

Convectia este mecanismul de transfer in interiorul aceleiasi faze sau intre faza
diferite, care se realizeaza ca efect al deplasarii si amestecarii macroscopice a fluidului
Altfel spus un fluid in miscare transporta cu sine o cantitate de caldura.
In functie de cauza care determina deplasarea fluidului, convectia poate fi libera
(naturala) sau fortata.
In convectia libera caldura este transferata cu fluidul care se deplaseaza ca rezultat al
unei diferente de densitate in masa fluidului, care apare ca o consecinta a unei diferente de
temperatura.
In convectia fortata deplasarea si amestecarea fluidului este rezultatul unei forte
exterioare transmisa fluidului printr-un mijloc mecanic cum ar fi o pompa, un ventilator, un
agitator, etc.
Convectia fortata asigurand viteze mai mari de deplasare a fluidului este mult mai
intensa decat convectia libera.