TAE Curs nr.

CALCULUL TERMIC AL RETELELOR DE CONDUCTE

4.1. Notiuni generale de baza. Calculul termic al sistemelor de conducte
reprezinta un caz particular al transferului de caldura intre doua fluide despartite de un
perete, format din unul sau mai multe straturi.
Dupa temperatura fluidului transportat se deosebesc trei categorii de conducte
izolate termic:
a) conducte pentru fluide calde, la care izolatia termica are rolul de a reduce
pierderile de caldura si de temperatura spre mediul ambiant;
b) conducte pentru agenti frigorifici, la care izolatia termica are rolul de reduce
aporturile (absorbtia) de caldura din mediul ambiant, si evitarea condensarii umiditatii din
atmosfera pe suprafata conductelor izolate;
c) conducte pentru lichide cu temperatura apropiata de cea a mediului ambiant, la
care izolatia termica are rolul evitarii congelarii (inghetarii) lichidului la temperaturi scazute
ale mediului ambiant.
Transferul de caldura prin peretele conductei (figura 4.1.) are loc prin urmatoarele
procese:
a) convectie termica de la fluidul interior la peretele interior al conductei;
b) prin conductie prin perelele tevii si prin straturile de izolatie si protectie;
c) prin convectie (la temperaturi ridicate si prin radiatie) termica de la peretele
exterior la mediul ambiant.

Figura 4.1.Transferul de caldura printr-o conducta izolata termic

Astfel se calculeaza fluxul termic unitar liniar pentru conducte cilindrice sau fluxul
termic unitar de suprafata pentru pereti plani, dupa relatiile cunoscute din transferul de
caldura:
ql k l t

Rl

t f t0

d sp
d
d
1
1
1
1
1

ln e
ln iz
ln

d i i 2 p d i 2iz d e 2 sp d iz d sp e

(W / m)

(4.1)

-1-

TAE Curs nr. 4

q s k s t

t f t0
t

Rs
1 p iz sp
1

i p iz sp
e

(W / m 2 )

(4.1)

Trecerea de la coeficientul global de caldura liniar kl (W/mK) la cel global raportat la

suprafata S, ks (W/m2K) precum si a fluxului termic unitar liniar ql (W/m) in cel de suprafata
qs (W/m2) se face cu relatiile
R
k l dk s
ql dq s
Rl s
(4.2)
d
Coeficientii de convectie i de la fluidul transportat la perete se determina cu relatii
criteriale empirice in functie de regimul de curgere, natura fluidului si tipul convectiei. La
curgerea turbulenta prin tevi si canale, a gazelor si lichidelor fara schimbarea starii de
agregare, pentru convectie fortata in spatiu limitat se poate folosi relatia lui Miheev:
Nu 0,021 Re 0,8 Pr 0, 43 = l /
Valorile orientative pentru coeficientul de convectie pentru gaze de ardere si aer cald, (
Nu l ) la interior sunt prezentate in tabelul 4.1.

Tabelul 4.1. Valorile coeficientilor de convectie i [W/m2K]

pentru gaze de ardere si aer cald

- pentru gaze si abur supraincalzit de joasa presiune i = 10. . . 300 [W/m2K];

- abur supraincalzit de inalta presiune: i = 1500. . . 5000 [W/m2K];
- apa: i = 1500. . . 15000 [W/m2K];
- produse petroliere: i = 130. . . 1000 [W/m2K].
Rezistenta termica a peretelui tevii are valori foarte mici in raport cu cea a izolatiei termice
(aportul ei fiind sub 1% din rezistenta termica totala), ceea ce face ca de multe ori sa se
neglijeze. Rezistenta termica de izolatie depinde in mod hotaritor de conductivitatea
termica a materialului din care este confectionata si care este dependenta de temperatura
dupa o relatie cel mai adesea liniara: =a + btm. In tabelul 4.2. sunt prezentate
dependentele de temperatura ale conductivitatii termice, pentru cele mai des intalnite
materiale termoizolante.

-2-

TAE Curs nr. 4

Tabelul 4.2. Proprietatile fizice ale unor materiale termoizolante

In timpul functionarii izolatia termica in general sub forma de saltele din vata minerala,
vata de sticla, fulgi din bazalt, etc. sufera un proces de tasare. Din acest motiv la montaj
se are in vedere un coeficient de supradimensionare a grosimii izolatiei (coeficient de
tasare Kt) definit ca raportul intre volumul izolatiei la montaj si cel dupa executare
(functiune): Kt = V0 / Viz =1,15. . . .1,6 (4). Valorile recomandate pentru acest coeficient
sunt prezentate in tabelul 4.3.
-3-

TAE Curs nr. 4

Tabelul 4.3. Valorile recomandate pentru coeficientul de tasare a izolatiei termice

Pentru determinarea grosimii izolatiei termice care urmeaza sa fie motata 0 se foloseste
relatia:
0 = izKt (de +iz)/(de+2iz) [m]
(4.3)
Transferul de caldura de la suprafata exterioara a izolatiei termice la mediul
ambiant are loc prin convectie termica si la temperaturi ridicate (t e >150C) si prin radiatie
termica, asfel ca fluxul termic liniar este dat de relatia :
ql (t e t 0 ) / Rle d e e (t e t 0 )
[W / m]
(4.4)
unde to este temperatura mediului ambiant si e este coeficientul de schimb de caldura la
exterior compus din cel de convectie si cel de radiatie: e =c+r [W/m2K], cu valori
cuprinse in general intre 4....45 [W/m 2K], dupa cum este amplasata si orientata conducta
(tabel 4.4.).
Tabelul 4.4. Valori orientative pentru coeficientul de transfer de caldura e [W/m2K]

Coeficientii de convectie c se pot determina cu una din relatiile criteriale urmatoare:

- pentru conducte orizontale in incaperi sau canale :
conducte de diametru mare, de > 160 mm: c 1,663 t
[W / m 2 C ]
conducte de diametru mic : c 1,37 4 t / d e
-

[W / m 2 C ]

[W / m C ] , unde H este
pentru conducte si pereti plani verticali : c 1,42 4 t / H
inaltimea conductei, in [m] si t diferenta de temperatura intre suprafata izolatiei si
aerul ambiant [C].
[W / m 2 C ] , unde w este
pentru conducte in aer liber: c 0,75(5,1 0,003t 0 ) w 0,6 d e0, 4
viteza vantului in [m/s];
2

-4-

TAE Curs nr. 4

0 ,8
0, 2
pentru suprafete plane in aer liber: c (5,95 0,015t 0 ) w l
lungimea peretelui plan in directia vintului.

[W / m 2 C ] , cu l

Coeficientul echivalent de radiatie termica r se calculeaza cu relatia generala:

r C[(Tpe / 100) 4 (T0 / 100) 4 ] /(t pe t0 )

[W / m 2 K ] ,

Unde: C este coeficientul de radiatie (tabel 4.5.) al suprafetei conductei, in [W/m 2K4].
Tabelul 4.5. Valorile coeficientului de radiatie termica C
al suprafetei unor materiale

Pentru calcule rapide se pot utiliza, cu o buna aproximatie urmatoarele relatii pentru
coeficientul de transfer la exteriorul conductelor :
-

pentru conducte izolate in spatii inchise : e=9,4 + 0,052(te-t0) [W/m2K]

pentru conducte in aer liber : e =11,6 +7

[W/m2K].

Pierderile admisibile specifice de caldura sunt standardizate, iar la transportul fluidelor cu

temperatura variabila in timp (cazul retelelor de termoficare), valorile fluxului termic liniar
ql corespunzatoare altor temperaturi ale agentului termic tf si altor temperaturi ale mediului
ambiant t0 se calculeaza cu relatia:
q l q lnormat (t med
t 0med ) /(t f t 0 ) [W/m],
f

unde: fluxul de pierderi specifice normate de temperatura corespunde unor temperaturi

medii ale fluidului si mediului ambiant.

4.2.

Calculul termic al conductelor pentru fluide calde

-5-

TAE Curs nr. 4

4.2.1. Calculul pierderilor de caldura in mediul ambiant. Considerind o conducta izolata

termic si prevazuta cu un strat protector, ce transporta un fluid fierbinte cu temperatura tf
in regim stationar, fluxul de caldura transmis spre mediul ambiant cu temperatura t0,
reprezinta pierderea de caldura a conductei (fig.4.1). Fluxul termic liniar se calculeaza cu
relatia generala, si se aplica in general in calculele de verificare a pierderilor de caldura
ale conductelor

Figura 4.1.Transferul de caldura printr-o conducta izolata termic

ql k l t

Rl

t f t0
d sp
d
d
1
1
1
1
1

ln e
ln iz
ln

d i i 2 p d i 2iz d e 2 sp d iz d sp e

(W / m)

Pentru conductele izolate in mai multe straturi la numitorul expresiei se vor adauga
in mod corespunzator rezistentele termice corespunzatoare acestora. De asemenea
avand in vedere ca fluxul termic unitar este constant la traversarea tuturor straturilor se
poate determina si temperaturile interioare intermediare (dintre straturi). Pierderea totala
de caldura a unei conducte de lungime L va fi:
Qt = ql Lech

(W)

(4.5)

unde, prin Lech=KL + l (m), s-a notat lungimea echivalenta de calcul a conductei, care tine
seama de pierderile suplimentare de caldura prin elementele de sustinere (coeficientul K
dat in tabelul 4.6.) si de lungimea de conducta izolata care echivaleaza pierderile de
caldura prin armaturile de inchidere si imbinari de tronsoane, l in (m) (tabel 4.7). Pentru
calcule rapide se pot neglija rezistentele termice la transferul caldurii de la fluid la
conducta si cele ale peretilor conductei si stratului protector.

Tabelul 4.6. Valorile coeficientului K pentru pierderile

de caldura suplimentare prin elementele de sustinere

-6-

TAE Curs nr. 4

Tabelul 4.7. Lungimea echivalenta de conducta izolata l [m]

pentru pierderile de caldura prin vane si ventile

4.2.2. Diametrul critic al izolatiei termice. Considerind peretele cilindric izolat termic din
fig.4.1 si neglijand rezistenta termica a stratului protector, restul marimilor fiind constante,
se constata ca fluxul termic unitar este dependent de diametrul exterior al izolatiei termice
si implicit de grosimea acesteia. In concluzie fluxul termic unitar liniar ql devine maxim
cand rezistenta termica totala este minima. Astfel derivand expresia fluxului termic liniar in
raport cu diametrul izolatiei si egaland cu zero, rezulta valoarea de extrem a diametrului
izolatiei, numita diametrul critic (fig.4.2):

Figura 4.2. Diametrul critic al izolatiei termice pentru conducte cilindrice (a), functie de
variatia rezistentelor termice (b).

ql

d iz d iz

t f t0
1
1
de
1
d
1

ln

ln iz
di
2iz
d e d iz e
d i i 2 p

de unde rezulta:

-7-

TAE Curs nr. 4

(t f t0 )(

1
1
2 )0
2iz d iz d iz e

de unde

d iz d cr

2iz
e

( m)

(4.6)

In concluzie, la conductele la care diametrul izolatiei este mai mic decit cel critic, pierderile
specifice de caldura cresc odata cu marirea grosimii izolatiei termice, pana la atingerea
diametrului critic, cand devin maxime, dupa care incep sa descreasca.

Variatia fluxului
termic prin izolatie

Diametrul critic
al izolatiei

4.2.3 Calculul grosimii izolatiei pentru o pierdere de caldura impusa

Pentru acest caz se cunosc urmatoarele elemente initiale :
- temperaturile fluidului si ale mediului ambiant: tf si t0;
-8-

TAE Curs nr. 4

diametrul, lungimea si modul de sustinere a conductei;

constructia izolatiei termice si caracteristicile materialelor: conductivitatea termica ;
pierderile de caldura specifice ql sau totale Qt ale conductei.

Rezistenta termica totala se compune din: R=Ri+Rp+Riz+Rsp+Re=(tf-t0)/ql

Explicitand rezistenta termica a izolatiei rezulta:

Riz=(1/2iz) ln(diz/de) =(tf-t0)/ql ( Ri+Rp+Rsp+Re)

(4.7)
Necunoscuta problemei iz intervine implicit in rezistentele termice ale izolatiei, ale
stratului protector si al rezistentei transferului de caldura spre exterior (Riz+Rsp+Re). Astfel
ecuatia (4.7) se rezolva in doua faze :
a)
In prima etapa se neglijaza efectul stratului protector, si se apreciaza din
valorile recomandate rezistenta exterioara Re (tabel 4.8).
Tabelul 4.8. Valori orientative ale rezistentei termice Rle la exteriorul conductelor

Rezulta deci solutia ecuatiei de mai sus:

ln(diz/de) = 2i[(tf-t0)/ql ( Ri+Rp+Re)]

(4.8)

de unde, cu ajutorul tabelelor de logaritmi se determina valoarea grosimii izolatiei:

iz = 0,5 de[(diz/de) 1]
b)

[m];

In etapa a doua, se tine seama de existenta stratului protector si se

micsoreaza grosimea izolatiei stabilita mai sus cu o corectie (mm) data
in tabelul 4.9.
iz=iz -
[m]
-9-

TAE Curs nr. 4

Daca stratul protector este metalic se poate neglija corectia de mai sus.
Tabelul 4.9. Valorile corectiei [mm], la calculul grosimii izolatiei
tinand seama de influienta stratului protector

4.2.4 Calculul izolatiei termice pentru o temperatura data la suprafata acesteia

Acest caz corespunde cel mai adesea necesitatii respectarii normelor de protectia muncii,
care impun temperaturi maxime admisibile pentru suprafetele exterioare ale utilajelor si
subansamblelor fierbinti: 50 (max 60) C.
Pentru acest caz se cunosc urmatoarele elemente initiale:
- temperaturile fluidului, suprafetei exterioare a conductei si mediului ambiant: tf, te si t0;
- diametrul exterior al conductei de si caracteristicile termofizice ale materialelor.
Daca se neglijaza acum rezistentele termice la interiorul conductei si peretelui acesteia,
grosimea izolatiei se determina din ecuatia transcendenta:
(diz/de) ln(diz/de) = 2iz(tf-te)/ dee(te-t0)

(4.9)

ecuatia este de tipul x ln(x) = ct si se rezolva prin incercari succesive sau utilizand direct
tabele (tabel 4.10) privind produsul x ln(x).
Tabelul 4.10. Valorile lui x in functie de xlnx

-10-

TAE Curs nr. 4

4.2.5. Calculul izolatiei termice pentru o scadere data a temperaturii agentului termic
Pentru transportul fluidelor calde reducerea temperaturii agentului termic poate fi
impusa de nivelul termic al sursei sau al consumatorului de caldura.
Datele initiale sunt :
- temperaturile fluidului la inceputul si sfirsitul conductei tf1 si tf2, sau scaderea admisibila
de temperatura t ;
- lungimea conductei L, modul de amplasare si de sustinere;
- temperatura de calcul a mediului ambiant t0;
- debitul de fluid Gs si caldura specifica a acestuia cp;
- diametrul exterior al conductei de.
Conducte pentru lichide. Neglijand stratul protector, grosimea izolatiei se
determina cu relatiile:
daca raportul (tf1- t0)/(tf2- t0) >2 atunci:
ln(diz/de)=2iz(R-Re) ; cu R = L/Gscpln[(tf1-t0)/(tf2-t0)]

(4.10)

daca raportul (tf1- t0)/(tf2- t0) <2 atunci:

ln(diz/de)=2iz(R-Re) ; cu R = L(tfm-t0)/Gscp(tf1-tf2)

(4.11)

cu tfm=0,5(tf1+tf2) temperatura medie a agentului termic.

Daca se impune pierderea specifica de caldura q1=(tf1-t0)/R, ca valoare maxima, la
inceputul (intrarea) conductei se obtine:
ln[(tf1- t0)/(tf2- t0)q1L / Gscp(tf1-t0)

(4.12)
-11-

TAE Curs nr. 4

care permite calcularea temperaturii finale a agentului termic la iesirea din conducta tf2:
tf2=t0+(tf1- t0) exp[-q1L / Gscp(tf1-t0) daca t >0,06 tf1;
tf2=tf1- q1L / Gscp,
daca t <0,06 tf1.

(4.13)

Conducte pentru gaze. Datorita coeficientilor de convectie la interior redusi, in

cazul gazelor nu se mai poate neglija rezistenta la interior RIi=1/dii , astfel ca rezistenta
termica totala devine R = Ri+ Riz+ Re;
De asemenea produsul Gscp se va inlocui cu VNNcpg (VN in [m3N/s] este debitul
volumic de gaze la starea normala fizica). Restul relatiilor raman valabile ca si in cazul
calculului grosimii izolatiei pentru o pierdere de caldura data.
Conducte pentru abur. Pentru transportul aburului supraincalzit se utilizeaza
relatia 4.11la care se poate adauga si rezistenta termica interioara RIi, iar fluxul termic se
va determina functie de entalpia aburului la intrarea si iesirea din conducta Gs (if1 if2). In
cazul aburului saturat la care titlul aburului la intrare este x1 si la iesire x2, iar caldura
latenta de vaporizare r , se folosesc relatiile 4.10 si 4.11 la care se inlocuieste fluxul termic
cu expresia Gs r(x1 x2).
Pentru transportul aburului usor supraincalzit pe conductele lungi (cazul termoficarii
industriale), este posibila aparitia starii de saturatie datorita pierderilor de caldura si
temperatura pe conducta, ce poate conduce la condensare partiala. Lungimea conductei
pe care se pierde caldura de supraincalzire Ldes a aburului rezulta din relatia 4.10 in care
temperatura tf2 se inlocuieste cu cea de saturatie la presiunea respectiva, tsat:
Ldes=RGscp ln[(tf1 t0)/tsat to)]

(4.14)

Conducte ramificate. Calculul grosimii izolatiei la schemele ramificate de

conducte, pentru care se cunosc: configuratia, caracteristicile geometrice, repartitia
debitului si temperaturile agentului termic in punctul de alimentare si la consumatori, se
realizeaza tinand seama de urmatoarele elemente:
- se izoleaza magistrala principala de calcul pentru care marimea:

(Lc/Gs) = (Lc1/Gs1) + (Lc2/Gs2) +. . . . . + (Lcn/Gsn)

[m s/kg]

(4.15)

este maxima;
- variatia de temperatura ti a agentului termic pe tronsonul i, component al magistralei
de calcul este proportionala cu marimea (Lci/Gsi), a tronsonului respectiv:
ti = t (Lci/Gsi)/ (Lc/Gs)
(4.16)
Cu relatiile 4.10 si 4.11 se dimensioneaza grosimea izolatiei pentru fiecare tronson in
parte.
4.2.6. Calculul izolatiei termice pentru prevenirea congelarii lichidelor transportate intr-un
timp de stationare dat
Pentru conductele aflate la temperaturi scazute, la oprirea circulatiei agentului,
izolatia termica intarzie o perioada de timp congelarea lichidului. Timpul la care apare
inghetarea (congelarea) lichidului stationat se determina pe baza unui bilant termic intre
caldura acumulata in lichid, peretele conductei si izolatia termica pe de o parte si caldura
pierduta in mediul ambiant, in timpul de stationare.
Acesta se calculeaza cu relatia:

-12-

TAE Curs nr. 4

1 2

2 R (V f f c f V p p c p )(t f t cong )
3600 K (t f t cong 2t 0 )

0,25V f f rcong R
3600 K (t cong t 0 )

[h]

(4.17)

in care:
1 este timpul in ore de racire a lichidului pana la temperatura de congelare;
2 este timpul in ore de solidificare a lichidului stationat;
tcong este temperatura de congelare a lichidului transportat;
rcong este caldura latenta de solidificare (congelare) a fluidului;
Vf si Vp sunt volumele de fluid si respectiv al peretelui tevii pentru un metru liniar de
conducta;
K este coeficientul pierderilor suplimentarede caldura (tabel 4.6.);
Din relatia 4.17 se scoate rezistenta termica totala R:
2 t f tcong V f f c f V p p c p

R 3600 K /

t f tcong 2t0

0,25V f f rcong
tcong t0

[mK/W]

(4.18)

Pentru cazul cel mai des intalnit al conductelor de apa pentru care se particularizeaza
proprietatile fizico termpdinamice (f = 1000 kg/m3, cf =4187 J/kgK, tcong = 0C, rcong = 3,35
105 J/kg) si al conductelor de otel (p = 7850 kg/m3, cp =482 J/kgK), relatia de mai sus
devine:
t V 0,9V p 10V f
R K / 2326 f f

[mK/W]
(4.19)

t f 2t0
t0

cu care se determina grosimea izolatiei conductei:

diz/de = exp [2iz(R Re)]

(4.20)

-13-