1. Performanța termică a elementelor de construcție.

Punți termice: C107/3 +

Catalog de punți termice

1.1 Punți termice obligatorii

Referință: Mc001/2006

Punţile termice liniare care trebuie în mod obligatoriu să fie luate în considerare la
determinarea parametrilor “l” şi “ ” sunt, în principal, următoarele:
− intersecţia dintre pereţii exteriori şi planşeul de terasă (în zona aticului sau a cornişei);
− intersecţia dintre pereţii exteriori şi planşeul de pod (în zona streşinii);
− intersecţia dintre pereţii exteriori şi planşeul peste subsolul neîncălzit (în zona soclului);
− intersecţia dintre pereţii exteriori şi placa pe sol (în zona soclului);
− colţurile verticale (ieşinde şi intrânde) formate la intersecţia dintre doi pereţi exteriori
ortogonali;
− punţile termice verticale de la intersecţia pereţilor exteriori cu pereţii interiori structurali
(de ex. stâlpişori din beton armat monolit protejaţi sau neprotejaţi, pereţii din beton armat
adiacenţi logiilor, ş.a);
− intersecţia pereţilor exteriori cu planşeele intermediare (în zona centurilor şi a consolelor
din beton armat monolit, ş.a.);
− plăcile continue din beton armat care traversează pereţii exteriori la balcoane şi logii;
− conturul tâmplăriei exterioare (la buiandrugi, solbancuri şi glafuri verticale).

1.2 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale

clădirilor, Indicativ C 107 – 2005

C107/3 - Normativ privind calculul performanţelor termoenergetice ale elementelor

de construcţie ale clădirilor
Extras

1). Dimensiuni de calcul

Ca principiu general, suprafeţele se delimitează prin axele geometrice ale elementelor de

construcţie interioare şi prin feţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale.

2). Determinarea rezistenţelor termice ale elementelor de construcţie opace

Rezistenţa termică specifică a unui strat omogen

Rezistenţa termică specifică a unui strat omogen al elementului de construcţie se determină cu
relaţia:
d
Rs = -------- [m2K/W]

d grosimea de calcul a stratului;
 conductivitatea termică de calcul a materialului, conform anexei A.

Rezistenţele termice ale straturilor omogene se calculează cu 3 zecimale.

3). Rezistenţele termice superficiale

Coeficienţi de transfer termic superficial [W/(m2K)] şi rezistenţe termice superficiale

[m2K/W]
TABELUL II
Elemente de construcţie în Elemente de construcţie în
contact cu: contact cu spaţii ventilate
• exteriorul neîncălzite:
DIRECŢIA ŞI SENSUL FLUXULUI • pasaje deschise (ganguri) • subsoluri şi pivniţe
TERMIC • poduri
• balcoane şi logii închise
• rosturi închise
• alte încăperi neîncălzite
i/Rsi e/Rse i/Rsi e/Rse
24
8 8 12
------
---- ----- ------
0,042
0,125 0,125 0,084
*)
24
8 8 12
----
---- ------ -----
0,042
0,125 0,125 0,084
*)
24
6 6 12
----
----- ---- ----
0,042
0,167 0,167 0,084
*)
*) Pentru condiţii de vară : e = 12 W/(m2K), Rse = 0,084 m2K/W

4). Rezistenţele termice ale straturilor de aer

Rezistenţele termice ale straturilor de aer neventilate, Ra [ m2K/W]

Grosimea stratului de Direcţia şi sensul fluxului termic
aer Vertical
(mm) Orizontal
ascendent descendent
0 0,00 0,00 0.00
5 0,11 0,11 0,11
7 0,13 0,13 0,13
10 0,15 0,15 0,15
15 0,17 0,16 0,17
 25 0,18 0,16 0,19
50 0,18 0,16 0,21
100 0,18 0,16 0,22
300 0,18 0,16 0,23

5). Rezistenţa termică unidirecţională

Rezistenţa termică unidirecţională a unui element de construcţie alcătuit din unul sau mai
multe straturi din materiale omogene, fără punţi termice, inclusiv din eventuale straturi de aer
neventilat, dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic, se calculează cu relaţia :

R = Rsi + Rs + Ra + Rse [m2K/W]

6). Coeficientul de transfer termic unidirecţional sau transmitanța termică se determină

cu relaţia :
1
U = ------ [W/(m2K)]

7). Rezistenţa termică specifică corectată

Rezistenţa termică specifică corectată ţine seama de influenţa punţilor termice.

Rezistenţa termică specifică corectată, R‘ şi respectiv coeficientul de transfer termic corectat,

U' se calculează cu relaţia generală :

1 1 ( . l) 
U' = ------ = ------ + ----------- + --------- [W/(m2K)]
R' R A A

în care :

R rezistenţa termică specifică unidirecţională aferentă ariei A;

l lungimea punţilor liniare de acelaşi fel, din cadrul suprafeţei A.

Rezistenţa termică specifică corectată se mai poate exprima prin relaţia :

R’ = r . R [W/(m2K)]

în care r reprezintă coeficientul de reducere a rezistenţei termice unidirecţionale:

1
r = ------------------------------------- [-]
R . [ ( . l) +  
1 + -----------------------------
A
Coeficienţii specifici liniari () şi punctuali () de transfer termic aduc o corecţie a
calcului unidirecţional, ţinând seama atât de prezenţa punţilor termice constructive, cât şi de
comportarea reală, bidimensională, respectiv tridimensională, a fluxului termic, în zonele de
neomogenitate a elementelor de construcţie.

7). Punți termice

Puntea termică reprezintă o zonă a anvelopei unei clădiri, în care fluxul termic - altfel
unidirecţional - este sensibil modificat prin :
• penetrarea parţială sau totală a elementelor de construcţie perimetrale, cu materiale
având o conductivitate diferită;
• o schimbare a grosimii elementului de construcţie şi/sau
• o diferenţă între ariile suprafeţelor interioare şi exterioare, aşa cum se întâmplă la
colţurile dintre pereţi, precum şi la cele dintre pereţi şi planşee ( fig. G1 ).

Clasificarea punților termice

1). Din punctul de vedere al lungimii lor, punţile termice se clasifică ( fig. G1 ) în :
• punţi termice cu incluziuni liniare şi
• punţi termice cu incluziuni punctuale
Punţile termice punctuale pot fi independente (agrafe sau ploturi de legătură) sau provenind
din intersecţia unor punţi termice liniare.

2). Din punctul de vedere al alcătuirii lor, punţile termice se clasifică astfel :
• punţi termice constructive, realizate prin incluziuni locale din materiale având o
conductivitate diferită;
• punţi termice geometrice, realizate ca urmare a unor forme geometrice specifice
(colţuri, schimbări ale grosimilor, ş.a. );
• punţi termice mixte, având ambele caracteristici de mai sus.

Punţile termice constructive se pot clasifică în :

• punţi termice totale şi
• punţi termice parţiale

3). În comparaţie cu elementele de construcţie fără punţi termice, acestea din urmă au
consecinţe în următoarele direcţii :
• se modifică cuantumul fluxului termic;
• se modifică alura suprafeţelor izoterme şi a liniilor de flux termic;
• se modifică temperaturile superficiale interioare.

4). În figura G2 se prezintă câteva tipuri caracteristice de coeficienţi liniari de transfer termic, astfel:
a) un singur coeficient aferent unei punţi termice amplasate într-o unică încăpere;
b) doi coeficienţi simetrici (la detaliile cu un ax de simetrie);
c) doi coeficienţi inegali, de exemplu la unele colţuri şi la secţiunile verticale;
d) coeficienţi care cumulează efectul a două sau a mai multor punţi termice, de
exemplu la un gol de fereastră amplasat lângă o intersecţie de pereţi;
e) coeficienţi aferenţi la două spaţii din exteriorul elementului de construcţie, de
exemplu un spaţiu exterior şi un spaţiu interior, neîncălzit.
 1.3 Catalog de punți termice – download

Construcții

Reglementari tehnice

IX. Reglementări tehnice privind proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii

C107/1 – 2005 - completare 2 – Catalog de punți termice

Din Catalogul de punți termice se extrag parametrii:

- 
- Tsi min
Anexa la Ordinul nr. 1590/24.08.2012 (Anexa K-informativă)
Exemple de punti termice
Tema 1 Corectarea rezistențelor termice ale elementelor de anvelopă ale unei clădiri
rezidențiale.

1.1 Rezistențele termice ale elementelor de construcție s-au determinat într-o activitate
didactică anterioară.

Se atașează în Campus planul clădirii și o secțiune a clădirii (pdf).

1.2 Fiecare tip de punte termică se alege din Catalogul cu punți termice specifice clădirilor
și se identifică prin: cod, descriere și schiță.
- pentru corectarea rezistențelor termice se vor alege valorile coeficienților
liniari de transfer termic, , pentru fiecare tip de punte termică.

- se aleg și valorile temperaturilor superficiale minime Tsi, min; pentru alte

valori decât θi = +20 oC şi θe = -15 oC se vor realiza corecțiile necesare.

- se determină fRsi și lungimea punții termice, l, în m, pentru fiecare tip de

punte termică.
1.3 La final se prezintă două tabele sintetice.
- primul tabelul cuprinde toate elementele de construcție cu punțile termice
corespunzătore și valorile parametrilor.

- al doilea prezintă rezistențele termice corectate.

(modele) din Mc001/4 – Breviar de calcul