CURS 11

ELEMENTE PRIVIND CONSTRUCTIA RETELELOR TERMICE

1 Criterii privind construcţia reţelelor termice

Conductele de transport şi distribuţie a energiei termice sunt instalaţii complexe ce

cuprind: ţevi îmbinate prin sudură, flanşe sau elemente de legătură, izolaţie termică, armături
de închidere şi control, compensatoare de dilatare, dispozitive de aerisire şi golire, reazeme
fixe şi mobile şi alte elemente de construcţii specifice.
Conductele termice pot fi pozate aerian sau subteran, modalitatea de amplasare
depinyând de situaţia caracteristică din teren, independent sau corelat şi cu traseele altor
conducte (canalizare, apă potabilă etc.). În acest sens se au în vedereprevederile Normativului
I 13 referitoare la distanţele maxim admise pe traseele paralele şi la intersecţii între
conductele reţelelor termice şi alte categorii de conducte, canale, cabluri, etc.
Conductele termice au nevoie de prevederea unor cămine speciale de vizitare, în cazul
amplasării în canale termice, sau de platforme de acces, pentru conductele amplasate aerian.
Pentru conductele termice se utilizează ţevi din oţel (trase sau sudate) cu izolaţie
termică din vată minerală, spumă de polyuretan pentru conductele preizolate. În acest
domeniu se mai pot utuiza ţevi flexibile (din polietilenă reticulată) izolaţie din polietilenă.
Conductele din oţel se montează pe reazeme fixe şi mobile, iar pentru preluarea
deformaţiilor se prevăd elementele de compensare. Conductele preizolate şi cele flexibile
montate subteran se amplasează direct în sol, spriinirea fiind uniformă continuă, pe toată
lungimea acestora. Pentru conductele preizolate amplasate aerian se menţin aceleaşi principii
de montare (pe suporturi fixe şi mobile), fiind necesară respectarea prescripţiilor tehnice
recomandate de firmă.

2. Amplasarea subterană

Este utilizată pe traseele din zonele urbane unde este necesară coordonarea traseului
reţelelor termice cu traseul celorlalte reţele subterane. Amplasarea subterană se realizează în
canale circulabile, semicirculabile şi necirculabile.

2.1 Canale circulabile

 Montarea conductelor în canale circulabile asigură accesul permanent şi uşor al
personalului de întreţinere, în schimb, prezintă din punct de vedere economic investiţii mari.
Ele se justifică numai în cazul unui număr mai mare de conducte, cu trasee paralele, în incinta
marilor întreprinderi industriale şi la limita centralelor de termoficare. Pereţii canalelor
circulabile se execută din beton armat, din blorui de beton sau din zidărie de cărămidă, soluţia
constructivă fiind dictată de condiţiile locale şi de considerente economice. Executarea
întregului canal din elemente prefabricate este raţională în cazul în care lucrările presupun un
volum mai mare.
Dacă traseul conductelor străbate ape freatice este necesară amenajarea unui pat de
drenare sau de impermeabilizare a fundului şi pereţilor canalului până la cota apelor freatice.
Pentru ca apa provenind din infiltraţii sau scăpări să se poată evacua, este necesar să se
asigure în lungul canalelor o pantă de cel puţin 2 m. Înălţimea acestor canale subterane
circulabile (fig.5.1) este de minimum 1,8...2 m; spaţiul de acces are o lăţime de cel puţin
0,8...1 m. Este necesară asigurarea unui iluminat artificial la tensiuni neperisuloase de 24 (36
V), precum şi de o ventilare naturală sau mecanică pentru ca temperatura să nu depăşească
400C.

Fig. 5.1 Canal circulabil din beton armat monolit:

1- peretele canalului; 2- conductă; 3- consolă; 4- rezem.
Reazemele în canale se execută din perne (blocuri) din beton simplu, din grinzi din oţel
încastrate în console în pereţi sau sprijinite pe stâlpi. Reazemele pot fi glisante sau rulante.
În zonele urbane sau industriale sistematizete se prevăd galerii edilitare în care se pot
amplasa toate categoriile de conducte, ce excepţia celor de gaz.
2.2 Canale semicirculabile

Sunt utilizate în cazurile în care săpăturile pentru repararea conductelor sunt, din
anumite motive, excluse sau de evitat (este cazul subtraverăsării străzilor, căilor ferate etc.).
Ele se execută cu o înălţime de 1,2...1,6 m cu un spaţiu liber în lărgime de 0,5...0,6 m , din
beton armat monolit sau din elemente prefabricate ( fig.5.2).
Conducetele se montează pe suporturi prinse pe radier sau pe pereţii canalului.

Fig. 5.2 Canal semicirculabil cu elemente prefaricate din beton armat în formă de L.

2.3 Canale necirculabile

Se execută din cărămidă sau beton armat, cu secţiuni dreptunghiulare, ovale sau
cilindrice (fig. 5.3).

Fig. 5.3 Canal necirculabil din beton armat monolit, acoperit cu plăci prefabricate.

În soluţia curentă, se folosesc elemente prefabricate ceea ce asigură o execuţie rapidă a

lucrărilor.
Se urmăreşte, în general, ca montarea conductelor să se realizeze cât mai la suprafaţă
(pentru micşorarea volumului săpăturilor), deasupra nivelului apelor freatice. În caz contrar
este necesară executarea lucrărilor de drenare pentru apele infiltrate din pânza de apă freatică,
ploi sau defecţiuni ale reţelei. Amplasarea canalelor necirculabile sub nivelul apelor freatice
fără ca nivelul acestora să fie coborât prin drenare, este posibilă numai în situaţia când ele
sunt executate cu izolaţie hidrofugă exterioară.

3 Amplasarea subterană fără canal

Realizarea reţelelor de reţele termice subterane, în special, cu conducte preizolate,

necesită următoarele operaţiuni:
-executarea elementelor componente ale reţelei în cadrul firmelor producătoare specializate,
inclusiv transportul şi depozitarea acestora în condiţii specifice;
- transportul şi pozarea elementelor de conducte în şanţurile deschise prin săpătură conform
traseelor prevăzute prin proiectare;
- sprijinirea conductelor pe suporturi provizorii (bucăţi de lemn sau spumă rigidă de plzuretan
etc.) amplasate la distanţe de 3...4 m, pe fundul şanţurilor;
-executarea îmbinărilor prin sudură între conducte, realizarea trecerilor prin pereţi, executarea
ramificaţiilor, coturilor etc.;
- efectuarea probelor de presiune;
- executarea izolării conductelor în zonele de îmbinare între elementele componente
(conducte rectilinii, coturi, ramificaţii etc.)
- acoperirea conductelor cu nisip compactat (10... 15 cm); se completează deasupra cu
pământ de umplutură, compactând straturile succesiv, până la nivelul solului.
Adâncimea de pozare a acestor conducte se situează în jurul valorilor de 0,6...1,5 m,
în funcţie de cotele terenului şi de panta ce trebuie prevăzută în vederea efectuării golirii
reţelei.
Lăţimea şanţurilor depinde de numărul, diametrul conductelor şi de spaţiile libere
dintre conducte ( 10... 20 cm)( fig.5.4).
 Fig. 5.4 Secţiune transversală pentru o reţea de conducte preizolate:
1-spumă PUR; 2- conductă; 3-manta; 4- şanţ; 5- panglică de marcare; 6- pat de nisip.

Modul de preluare a deformaţiilor conductelor provenite din variaţiile de temperatură

este, în general, acelaşi ca şi la conductele montate în stil clasic (adică se utilizează
compensatoare natural elastice, compesatoare curbate în formă de U etc.), amplasarea
acestora realizându-se cu respectarea indicaţiilor în ceea ce priveşte delimitarea braţelor
compensatoarelor şi a tehnologiei de execuţie, recomandate de firmele producătoare.

4 Amplasarea aeriană

Amplasarea aeriană (supraterană) a conducetlor termice se execută pe stâlpi din beton

armat sau metalici. Construcţiile metalice sunt agreate la realzarea platformelor (estacadelor),
la realizarea podurilor (podeţelor), cumulând şi alte funcţiuni (circulaţia pietonală, a
vehiculelor etc.).
Înălţimea stâlpilor trebuie să asigure gabaritul de trecere liberă în zonele de
supratraversare a drumurilor, a căilor ferate etc. Dacă nu există restricţii din acest punct de
vedere, conductele pot fi amplasate aproape de sol, pe construcţii joase rezultate dintr-o
fundaţie din beton simplu şi un cuzinet din betona rmat sau simplu deasupra acestei fundaţii
(fig. 5.5).

Fig. 5.5 Amplasarea aeriană a conductelor la înălţime mică:

1-cuzinet
 În general, se preferă stâlpii prefabricaţi din beton armat, datorită durabilităţii lor în
timp şi a investiţiei mai reduse. Forma stâlpilor (fig. 5.6) este de T sau dublu T de cadru (cu
una sau mai multe rigle, console etc.).

Fig. 5.6 Amplasarea aeriană a conducetlor termice pe stâlpi prefabricaţi din beton
armat:
a, b- stâlpi în formă de „T”; c- stâlp dublu „T”; d- stâlp portal; e- stâlp dublu portal.

Izolaţia conductelor aeriene se protejează contra intemperiilor prin înfăşurări cu

materiale bitumate şi prevederea unor mantale metalice din tablă zincată. Pentru deservirea
conductelor amplasate aerian se prevăd, în anumite puncte, scări de acces şi platforme
permanente.
Aceleaşi principii de pozare aeriană se pot aplica şi în cazul utilizării conductelor
preizolate (cu spumă de poliuretan şi manta metalică de protecţie).