TEHNOLOGIA DE EXECUTIE SI MONTARE A RETELELOR EXTERIOARE DE ALIMIENTARE

CU APA
• Rețelele exterioare de alimentare cu apă se montează de regulă,
îngropate în sol, sub adâncimea de îngheț care este de 0,8 - 1,5 m în
funcție de zona climatică a țării noastre.

• În incintele combinatelor și platformelor industriale, rețelele

exterioare de alimentare cu apă industrială se pot monta și aeriene, în
care caz trebuie izolate termic pentru a fi protejate împotriva
înghețului
• MONTAREA SUBTERANĂ A REȚELELOR EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU
APĂ
• Lucrări de costrucții necesare. 

• Trasarea și executația șanțurilor. Poziția de montare a conductei exterioare,

respectiv axa șanțului, se trasează conform proiectului de execuție a rețelei, folosind
țăruși din lemn, numiți jaloanele ; de aceea operația de trasare se mai  numește și
jaloane. După stabilirea axului prin jaloane, se marcheaza lățimea săpăturii care este
funcție de diametru conductei și este indicată în proiect.
•   Săparea șanțului se realizează cu mijloace mecanice sau manuale. În scopul
creșterii productivității muncii se urmărește înlocuirea săpării manuale cu săparea
mecanică, oriunde acest lucru este posibil.
• Pentru acesta operație pot fi utilizate exacavatoarele cu cupă dreaptă sau inverse
pentru lucrări mai mari, săpătorul de șanțuri (excavatorul cu rotor).
• În cazul săpării realizate mecanizată fundul șanțului nu este suficient
de neted și trebuie nivelat prin săpătura manuală. Tot manual se
execută și lărgirea șanțului în dreptul îmbinării conductelor, unde
operațiile de montaj cer un spațiu mai mare
( gropile "de poziție").

• Corectarea fundului șanțului și gropile de poziție

respective se execută în fiecare zi numai pentru numărul de tuburi
care se coboară și se montează în ziua respectivă.

• Pămțntul rezultat din săpătură se depozitează pe o parte a șanțului

pentru a da posibilitatea descarcării și montării provizorii a
conductelor, pe partea cealaltă . În spaițile strâmte, unde mijloace le
mecanizate nu pot avea acces sau în cazul lipsei acestor utilaje,
săpătura se face manual.
• Pentru evitarea prăbușirii pereților săpăturii, în șanțuri se execută
sprijiniri cu traverse din lemn sau metal.
• ·        Execuția și finisajul șanțului sunt  realizate de echipe de
săpători. La preluarea șanțului in vederea montajului, echipa de
instalatori trebuie să verifice :
• lățimea și adâncimea șanțului și corespondența acestor dimensiuni cu
cele date în proiect ; nivelarea șanțului ; sprijinirile executate ;
amplasarea și dimensiunile gropilor de poziție.
• Ultimul strat de pământ de la fundul șanțului (100-150 mm) se sapă cu
puțin timp înaintea coborârii conductelor, pentru a le poza pe un
teren  sănătos, nedegradat de ploi . Conductele se asează pe un pat de
egalizare din nisip.
•   După ce șanțul a fost pregătit, înainte de coborare fiecare tub se verifică
in interior ca să nu prezinte defecte. Astfel, de tuburi trebuie înlăturate,
ramânând să fie folosite la scurtături. Uneori tuburile au crăpături
longitudinale de la capătul fără mufă; aceste crăpături se pot obsrva
privind în interiorul tubului și dacă se constată prezența lor,, capătul
tubului se taie și se înlătură. Fiecare tub se verifică de asemenea
în  interior spre a se constata dacă n-au pătruns în el corpuri străine
(pământ, nisip, pietre, bucăți de lemn) care pot înfunda conducta și în
caz afirmativ aceste corpuri trebuie iînlăturate.
• Conductele având diametre până la 200 mm șanț coborâte în șanț cu frnâghii
de cânepă sau chingi acționate manual sau cu un troliu cu clichet, pe un trepied
mecanic.
• Conductele cu diametre mai mari de 200 mm șanț coborâte în șanț mecanizat
cu ajutorul  unor macarale montate pe tractoare de conducte.
• Aceste utilaje dispun de un braț mobil care ridica conducta de pe malul
șanțului, execută o mișcare de rotire și o coboară în șanț .
• Conducta este preluată de brațul rotilor printr-un  cablu terminat cu clești de
prindere sau cu o chinga astfel încât protecția anticorozivă să nu se
deterioreze.
•     După coborârea în șanț , tuburile cu mufe de îmbinare se asamblează
provizoriu, întruncât capătul drept în mufă tubului precedent și imediat se
face centrarea ambelor tuburi, astfel ca spațiul inelar dintre suprafața
interioară- a mufei și capătul drept al tubului introdus în mufăa să aibă
aceeași grosime de jur  împrejurul capătului tubului, iar axele tuburilor să fie
în prelungire.
• Pentru realizarea centrării în spațiul inelar dintre mufă și capătul tubului se
folosesc provizoriu dălți sau șpițururi metalice. Poaziția corectă a tubului pe
axa șanțului se verifică cu ajutorul unui fir întins între centrele a două
cămine, iar poziția tubului în profil se verifică cu ajutorul unor rigle de
trasare și al unui mobil care se așșează pe tub aproape de mufă și după
indicațiile vizorului tubul se mai ridică sau se mai coboară.
• Când terenul este drept (neaccidentat), poziția corectă în profil a tuburilor se poate verifica
numai cu nivele cu bulă de aer. Dacă tubul mai trebuie coborât se scoate de sub el pământ cu
lopata, în straturi subțiri , pentru a nu se scoate dintr-o dată o cantitate mai mare de cât
trebuie. Pentru ridicarea tubului se introduce sub el nisip care se bătătorește bine. Tuburile să
fie așezate în șanț pe pământ curat, nefiind admis să se pună sub ele corpuri tari ca : pietre,
cărămizi, scânduri.
•După centrare și așezare în poziție definitivă, pe mijlocul fiecărui tub se pune pământ
rezultat din săpătură, care îl fixează bine în șanț, nelăsându-l să se deplaseze lateral  în timpul
ștemuiri. Tuburile rămân astfel cu capetele descoperitie până la efectuarea probei de presiune.
•În șanț se coboară zilnic numai atâtea tuburi care pot fi montate până la terminarea zilei de
lucru, altfel în ele pot intra pământ sau nisip în caz de ploaie. Îmbinarea lor se începe numai
după ce s-au coborât toate tuburile planificate pentru ziua respectivă.
Când tuburile se îngroapă în terenuri umede, fiecare tub trebuie îmbinat (ștemuit) în
mufa tuburilor precedent imediat după coborarea lui în șanț, ca să nu pătrundă în el
pământ sau nisip ; pentru același motiv, la tuburile așezate în șanț capătul de la
începutul conductei, dacă nu este racordat la o conducta închisă, cum și capătul
ultimului tub montat, se acoperă la sfârșitul fiecărei  zile de lucru, cu o placă de lemn
sau cu un dop de lemn, bătut nu prea tare.
• ASTUPAREA ȘANȚURILOR ȘI REFACEREA STRUCTURI DE REZISTENTĂ ȘI
PROTECȚIE A STRĂZILOR.
• După îmbinarea conductelor se aruncă manual spre mijlocul tuburilor un strat de 200-300
mm de pământ, pentru a le proteja de variațiile de temperatură din exterior și a le fixa în
vederea probării. Al doilea strat de pământ se arucă după probare, urmărindu-se în special
acoperirea șanțurilor. Acest strat trebuie să fie cât mai fărămițat, fără bulgari sau bolovani
care ar putea deteriora îmbinările.
• În continuare, șanțul se poate astupa mecanizat cu un buldozer, în strate udate și bătute
succesiv Când pământul nu este bine compactat, umplutura se tasează ulterior și stratul de
protecție drumului se deteriorează.
• Refacerea structurii de rezistență a strazilor iș a trotuarelor după astuparea șanțurilor se face
de catre unități specializate. Instalatorul  trebuie să aibă grijă în această fază să fixeze,
înainte de turnarea ramelor din fontă ale căminelor, cutiile din fontă pentru manevra
hidranților de incendiu exteriori.
EXECUTIA CAMINELOR DE VANE
       
•          In  punctele de ramificatie ale retelor exterioare de alimentare cu apa se execută
cămine în care se montează vane pentru închidere, golire. Căminele pentru vane se execută
din beton sau din zidărie și sunt acoperite cu un capac din fonta montat pe o rama metalica.
Pentru accesul personalului de exploatare în cămin se montează vana asamblată la conducta
prin flanșe prevazute cu garnituri.
• Conductele exterioare pentru utilitati
Montarea conductelor
• Porțiunile exterioare ale rețelei de distribuție a apei se monteaza îngropate în pământ. Când
sunt paralele cu pereții clădirilor, conductele exterioare trebuie așezate la oarecare distanță
de la pereți, deoarece în cazul defectării lor se produc scurgeri mari de apă, care pot
deteriora fundațiile clădirilor sau inundă subsolurile acestora. În general
conductele exterioare principale ale rețelei de distribuție se monteazaă la cel puțin 8m, iar
conductele secundare la cel puțin 5 m de la linia construcțiilor.
• Când conductele exterioare trebuie montate la distanțe mai mici de la 
Pereții clădirilor, pe porțiunile respective ele se vor executa din țevi de oțel, 
întrucât la acestea scăpările de apă în caz de defectare sunt mult mai mici 
decât la alte tipuri de conducte.  
•  Intr-adevar, fata de defectele tuburilor din PVC, care pot consta din spargerea
tuburilor, aruncarea din mufe a materialului de etansare, crapaturi de-a lungul
tuburilor, defectele tevilor de otel sunt de proportii mult mai reduse, constand in
general in ivirea de mici neetanseitati in locurile de imbinare, sau din mici fisuri in
peretii tevilor, fisuri care nu se maresc din cauza presiunii apei.
• » In terenuri sănătoase conductele se așează în șanț pe un strat de nisip, iar
în terenuri de umplutură, sub conducte se pune un pat de beton sau chiar de
beton armat.
• Îngroparea în același șanț a conductelor de alimentare cu apă și a celor de
canalizare nu este permisă, deoarece în cazul unor eventuale neetanșeități ale
conductei de apă ar putea patrunde în aceasta ape uzate din conducta de
canalizare. De asemenea nu este admisă trecerea conductelor de apa prin
căminele de vizitare ale canalizării, prin canale de scurgere sau prin gropi de
gunoaie.
 Cand conductele exterioare sunt executate din tuburi de PVC,
acestea se vor aseza cu mufa in directia din care vine apa. Pentru
respectarea acestei reguli, la ramificarile din conducta, se va monta,
imediat dupa teul de ramificatie, o bucată scurta de teava, cu ambele
capete drepte. La fel se va proceda si in cazul montarii vanelor cu
mufe de imbinare.

In acest mod, numai mufa teului de ramificatie din care se ia

derivatia sau una din mufele vanei fac exceptie de la regula
mentionata.
La raspandirea tuburilor de-a lungul santului, acestea se vor
aseza pe marginea santului cu mufele in directia din care vine apa,
pentru a se evita
prea multe manipulari la montaj.
Conductele» Cand conductele exterioare de apa si cele de canalizare au trasee paralele
si se monteaza cam la acelasi nivel, distanta dintre ele trebuie sa fie de cel putin
2,00m.
» La intersectarea cu alte conducte subterane sau cu cabluri electrice ingropate,
conducta de apa se va monta cu cel putin 50cm sub conductele 
de gaze si sub cablurile electrice si cu cel putin 30cm deasupra conductelor
• de can alizare.

Montarea hidrantilor pentru stropit gradina» In cele mai

multe cazuri hidrantii de gradina se monteaza subteran, 
prevazuti cu cutii de protectie. La montajul subteran fiecare
hidrant se fixeaza in capul unui stalp de fag, batut in pamant
de care se prinde cu doua suruburi pentru lemn prin cele doua
urechi ale hidrantului.
catre punctul de golire, spre a se evita crearea de saci de aer.
•» Hidrantii mici de gradina se pot monta si in nise executate
in soclurile cladirilor, in imediata apropiere a punctului de
golire. Nisele se executa la inaltime de 30-40cm de la trotuar,
bine sclivisite cu ciment in interior si cu panta de scurgere si
se prevad cu rama si usa metalica.
• Conductele de alimentare cu apa a hidrantilor din parcuri se executa din tevi de otel
zincate si se ingroapa la adancimi mici, de 50-70cm, cu panta spre un camin, in care
se monteaza robinet de inchidere si golire, la  adancime de 1,20-1,50m. Conductele,
ca si hidrantii se monteaza in spatiile verzi, langa alei. Iarna conductele se golesc de
apa pentru a nu ingheta.
Hidrantii mici de gradina de la imobile se monteaza tot in spatii verzi, insa cat mai
aproape de punctul de golire. Conductele pentru racordarea lor, pornesc din subsolul
cladirii, unde se monteaza si robinetul de  inchidere si golire. Conductele se monteaza
cu panta cat mai mare