Determinarea caldurii secifice a lichidelor prin metoda

calorimetrica

Aspecte teoretice
Calorimetria este acel capitol din termodinamică care se ocupă cu măsurarea
cantităților de căldură. Prin încălzire, corpurile își modifică temperatura (este o măsură a
agitației termice) sau are loc o schimbare a stării de agregare. Formulele fundamentale care
exprimă cantitatea de caldură pentru cele două cazuri de mai sus sunt:
= (1)
= (2)
în care : = masa corpului, = căldura specifică (constantă de material), = variația
temperaturii corpului, = căldura latentă specifică (pentru o anumită schimbare a stării de
agregare).
Unitatea de măsură tolerată pentru cantitatea de căldura este caloria (cal). Aceasta este
cantitatea de căldura necesară unui gram de apă distilată pentru a-și ridica temperatura de
la 14,5°C la 15,5°C:
1cal = 4,1855 Joule = 4,19 J, iar 1J = 1/4,19 cal = 0,24 cal
Capacitatea calorică este raportul dintre cantitatea de căldură absorbită și intervalul de
temperatură Δt.
=Δ (3)
când Δt = 1ºC, atunci = Δ ; rezultă că pentru un corp, capacitatea calorică este dată de
cantitatea de căldură necesară spre a ridica temperature lui cu un grad.

Caldura specifică este raportul dintre cantitatea de căldură absorbită și produsul dintre
masa corpului și intervalul de temperatură considerat.
=Δ / (4)
Făcând masa egala cu m = 1g și Δt = 1ºC, atunci = Δ ; astfel putem defini căldura specifică
a unui corp ca fiind cantitatea de căldură pe care o absoarbe un gram din acel corp pentru
a-și ridica temperatura cu un grad. Căldura specifică a apei este egală cu ă=1 / .
=4185,5 / .

1
Căldura molară este raportul dintre cantitatea de căldură absorbită și produsul dintre
numărul de moli și intervalul de temperatură considerat.
=Δ / (5)
Făcând numărul de moli egal cu ν = 1 și Δt = 1ºC, atunci =Δ ; astfel putem defini
căldura molară a unei substanțe ca fiind cantitatea de căldură pe care o absoarbe un mol
din acea substanță pentru a-și ridica temperatura cu un grad.
Cele trei marimi fizice definite mai sus se numesc coeficienți calorici, care stabilesc o
legătură cantitativă între căldura primită sau cedată de un corp și variația temperaturii
sale.
Unitatea pentru temperatura în S.I. este gradul Kelvin (K); în scară standard de
temperatură se utilizează gradul Celsius (ºC). Relația de legătură este : T(K) = t(ºC) +
273,15. Se observă că ΔT = Δt adică intervalele de temperatură exprimate în cele două scări
sunt numeric egale. Unitățile de măsură în sistemul internațional (S.I.) pentru coeficienții
caloric sunt: capacitatea calorică - J/K, căldura specifică – J/kgK, iar căldura molară-
J/kmolK.

Capacitatea calorică a unui corp mai poate fi scrisă ca produsul dintre masa corpului și
căldura specifică respectivă: = . De asemenea pentru căldura molară avem : = ,
= lara
Principiul metodei :
Principiul acestei metode este acela al schimbului de căldură. Dacă se aduce în contact un
corp A cu temperatura TA cu un alt corp B cu temperatura mai scăzută TB, corpul A va
pierde o cantitate de căldură, pe care o va căstiga corpul B, până când se stabilește un
echilibru termic, temperatura finalș a celor douș corpuri fiind aceeași TAB.
Măsurarea căldurilor specifice ale corpurilor se face cu ajutorul calorimetrelor (vezi figura
1). Acestea sunt formate dintr-un vas calorimetric (intern) plasat într-un vas extern (care
comunică cu mediul extern)ș izolat de acesta printr-un material isolator cu scopul de a nu
exista între vase nici un schimb de căldură. Cele două vase se acoperă cu un capac izolator
care are două găuri, prin care se introduc un termometru și un agitator pentru
uniformizarea temperaturilor.

2
Figura 1: Calorimetru : 1 = vas intern, 2 = vas extern, 3 = material izolant, 4 = agitator, 5 =
termometru, 6 = apă, 7 = capac.
Pentru determinarea caldurii specific a unui lichid se intrebuinteaza, ca si in cazul
corpurilor solide, metoda calorimetrica. In acest caz, pe langa calorimetrul se utilizeaza un
balon din sticla prevazut cu un gat lung, denumit termofor. Pe gatul lung al termoforului
sunt gravate doua marcaje orizontale distantate intre ele cu aproximativ 2 cm. In interiorul
termoforului se introduce un lichid colorat, al carui nivel, prin incalzire urca in gatul lung.
In vederea determinarii caldurii specifice a unui lichid, intr-o prima etapa, termoforul se
incalzeste pana cand nivelul lichidului colorat din interiorul sau atinge marcajul superior.
Acesta se introduce rapid intr-un calorimetru care contine un anumit volum de apa (cu
masa mapa) si se lasa pana cand nivelul lichidului colorat coboara la marcajul inferior,
dupa care se scoate imediat. Caldura degajata de termofor este primita de catre calorimetru
si apa :
= 1+

Termoforul incalzit se va introduce apoi in acelasi calorimetru care va contine un volum al

lichidului de cercetat (cu masa mlichid) identic cu cel al apei. Dat fiind faptul ca nivelul
lichidului colorat va cobora la acelasi marcaj inferior, caldura degajata de catre termofor va
fi aceeasi :
= 2+ ℎ

Prin egalizarea celor doua relatii de mai sus se obtine :

1+ = 2+

Astfel :
( 2− 1)+ ( 2− 1)= ( 4− 3)+ ℎ ℎ ( 4− 3)

3
 ℎ =[ ( 2− 1)+ ( 2− 1)− ( 4− 3)] / ℎ ( 4− 3) (1)

Protocolul experimental
1. Masurati un volum de 100 ml de apa si introduceti-l in calorimetru.
2. Masurati temperatura de echilibru (t1).
3. Introduceti termoforul in baia de apa fierbite si lasati-l pana cand nivelul lichidului
colorat ajunge la marcajul superior.
4. Introduceti rapid termoforul in calorimetru cu apa si lasati-l pana cand nivelul lichidului
colorat coboara la marcajul inferior.
5. Masurati temperatura de echilibru (t2).
6. Goliti calorimetrul si introduceti un volum de 100 ml al lichidului de studiat (alcool etilic
sau acetona).
7. Masurati temperatura de echilibru (t3).
8. Reperati pasul 3 si 4.
9. Masurati temperatura de echilibru (t4).
10. Calculati masa de apa si lichid – se dau
=1 / 3, =0,79 / 3, =0,81 / 3,

11. Introduceti toate valorile in tabelul de mai jos.

12. Calculati cu ajutorul relatiei (1) caldura specifica a lichidului de studiat.