APARATE PENTRU MASURAREA

TEMPERATURII
APARATE PENTRU MASURAREA TEMPERATURII
Generalitati
Temperatura este o marime de stare termica ce caracterizeaza gradul de incalzire
al corpurilor .
Pentru masurarea temperaturii se recurge la un corp termometric ale carui proprietati fizice
variaza cu temperatura. Indicarea temperaturii se obtine prin stabilirea echilibrului termodinamic intre
corpul al carui temperatura se doreste a fi stabilita si corpul termometric, stare in care, transferul de
caldura dintre acestea se anuleaza.
Metodele si aparatele folosite pentru masurarea temperaturii se clasifica in functie de
proprietatea fizica a corpului termometric utilizata in acest scop. In general, se foloseste variatia
urmatoarelor proprietati fizice ale materialelor sau corpurilor termometrice functie de temperatura:
-variatia dimensiunilor liniare ale unor corpuri solide cu temperatura (termometre cu tub si tija,
termometre cu lama bimetalica);
-variatia volumului functie de temperatura a unor lichide in tuburi capilare (termometre cu
lichid);
-variatia presiunii functie de temperatura a unor vapori, gaze sau lichide aflate intr-un volum
inchis (termometre manometrice);
-variatia functie de temperatura a rezistentei electrice a unor conductoare (termorezistente) si
semiconductoare (termistoare) (traductoare termorezistive);
-aparitia unei tensiuni termoelectromotoare (t.t.e.m.) la capetele libere a doua conductoare
diferite, sudate intre ele, cand sudura se afla la temperatura de masurat iar capetele libere la o
temperatura cunoscuta si constanta (termocupluri);
-actiunea termica si distributia spectrala a energiei radiate de un corp incalzit (pirometre optice
cu radiatie totala, pirometre optice cu benzi de radiatie, pirometre spectrale si pirometre cu dispersie
sau de culoare);
-alte metode bazate pe variatia proprietatilor fizice si chimice ale corpurilor.
In general, aparatele care servesc pentru masurarea temperaturilor sub 660 oC - se numesc
termometre, iar peste 660oC,-pirometre
Traductoarele termorezistive cuprind traductoare a caror rezistenta electrica depinde de
temperatura. Senzorii termorezistivi sant realizati din metale pure si din materiale semiconductoare,
bazandu-se pe proprietatile materialelor d a-si modifica rezistivitatea electrica odata cu temperatura.
Pentru metale benzile de valenta si de conductie se suprapun partial,astfel ca exista intotdeauna
electroni de conductie si metalul prezinta conductivitate. In acest caz, rezistenta depinde de
temperatura. Spre deosebire de metale, in cazul semiconductorilor,cele doua benzi, de conductie si de
valenta, sunt separate de un interval de energie,avand valori specifice pentru fieecare material. Un

electron trece din banda de valenta in banda de conductie si, implicit, conductivitatea
semiconductorului sunt puternic dependente de temperature.
Senzorii termorezistivi realizati din materiale semiconductoare se numesc termistori.
Rezistivitatea metalelor creste odata cu cresterea temperaturii, adica prezinta un coefficient de
temperatura pozitiv, iar rezistivitatea electrolitilor, a semiconductoarelor si a materialelor izolante scad
odata cu cresterea temperaturii.
Termorezistentele si termistoarele se utilizeaza la fabricarea termometreeleo electrice.
Termorezistentele sunt rezistente executate din metale pure, care prezinta mari variatii ale
reezistentei electrice la variatia temperaturii, rezultand o caracteristica de conversie
lineara, pe intervale largi de tempeeratura.

Cele mai utilizate metale pentru realizarea termorezistentelor sant:

Traductorul termorezistiv se realizeaza prinbobinarea bifilara a firului rezistiv, pe un support
izolant,si introducerea lui intr-un tub de protectie. Traductorul se fixeaza in peretele incintei in care se
masoara teemperatura, cu ajutorul unei flanse filetate. Firul rezistiv prezinta un diametru de 0.02-0.06
mm si o lungimee de 5-50 mm.
Materialele folosite pentru suportul bobinelor se aleg in functie de temperature astfel:
-

pana la +120C, materiale electroizolante obisnuite

pana la +300C, steatite si mica

pana la +550C, sticla dura

peste +550C, materiale ceramice speciale.

Tubul de protectie se executa din otel inoxidabil, cu sau fara camasa ceramica,in functie de
mediul unde se desfasoara masurarea. Diametrul, lungimea, grosimea si natura materialului folosit ca
si executia armaturii se aleg in functie de natura mediului de masurare, presiunea,temperature si
viteza fluidului in locul de masurare.
Termorezistentele prezinta rezistente de 25,50, 100 la 0C cu un current maxim admisibil de
10 mA, o constanta de timp cuprinsa intre 0.05 ms si cateeva minute. Au precizii uzuale de 1% putand
ajunge la 0.05%.
Aceestea se utilizeaza la masurarea temperaturii si in constructii speciale, la masurarea vitezei
gazelor, a debitului volumetric, a concentratiei gazelor si a presiunilor scazute.
Termistoarele sant senzori pasivi de temperetura, a caror caracteristica esentiala o
reprezinta sensibilitatea, ele variindu-si cel mai mult marimeea de iesire intre aceleeasi
limite de temperatura.

Teermistorul a fost descoperit in 1833 de Michael Faraday. Este realizat din mateeriale
ceramice, ce au urmat un process de sinterizare la temperature ridicate. Acestea pot fi de 2 tipuri:
-cu coeficient de temperatura negativ (NTC), rezistenta electrica scazand odata cu cresterea
temperaturii
-cu coefficient de temperature pozitiv (PTC),
Din cauza dificultatilor de producere si de aplicare, utilizarea industriala a inceput acum 100 de
ani.
In present termistoarele se obtin prin preessare, in forme sferice sau discuri, pereevazute cu 2
teerminale, din amestecuri de materiale semiconductoare, care prezinta variatii ale rezistivitatii cu
temperature.
Daca la o termorezistenta se utilizeaza montaje cu 3,4 fire de conexiune, care conduc la
scheme complicate de prelucrare, termistorul se leaga doar cu 2 fire. Teermistoarele sant indicate atat
pentru masurari statice, cat in special pentru masurari dinamice.
Efectul termoelectric
Fie doua metale A si B sub forma de sarme ale caror capete le unim prin sudura, lipire sau pur
si simplu rasucire realizand in acest fel doua jonctiuni 1 si 2. Daca cele doua jonctiuni se mentin la
temperaturi diferite T1 T2 atunci prin circuit va circula un curent electric datorita tensiunii electrice
generate de diferenta de temperatura dintre cele doua jonctiuni. Intrerupand unul din conductori vom
putea masura diferenta de potential generata de diferenta de temperatura dintre cele doua
jonctiuni. Acest fenomen a fost pus in evidenta de Seebeck in anul 1821 si poarta numele
de efect Seebeck . In tabelul alaturat prezentam valoarea tensiunii termoelectromotoare (t.t.e.m.) U, in
milivolti, pentru diverse materiale fata de platina (Pt) atunci cand o jonctiune este mentinuta la 0oC si
cealalta la 100 oC.

Metal

Ag

Bi

Cu

Co

Fe

Ge

Mo

Ni

Pb

Sb

Si

U(mV)

0,74

-7,34

0,76

-1,33

1,98

3,39

1,45

-1,48

0,44

4,89

-4,15

Se vede ca cea mai mare t.t.e.m. se poate obtine cu antimoniu (stibiu,Sb) si bismut (Bi) ca
termocuplu metalic. Curentul electric circula de la Sb la Bi prin jonctiunea rece. Tensiuni mult
mai mari se pot obtine folosind materiale semiconductoare pentru realizarea termocuplului. Metalele
se pot ordona intr-o serie : Bi, Pt, Pb, Cu, Ag, Fe, Sb, astfel incat in oricare cuplu realizat curentul va
circula in jonctiunea calda de la metalul aflat mai la stanga in serie catre cel aflat mai la dreapta.
In 1834 Peltier a descoperit ca trecand curent electric prin jonctiunea realizata cu doua metale
diferite in functie de sensul curentului se absoarbe sau se cedeaza caldura Pq proportionala cu
cantitatea de electricitate q ce traverseaza jonctiunea, acesta fiindefectul Peltier.
In 1851 Thomson (lordul Kelvin) descopera ca intr-un conductor omogen ale carui capete se
afla la temperaturi diferite se produce sau se absoarbe in mod reversibil caldura 'h q' proportionala
cu cantitatea de electricitate deplasata 'q', efectul Thomson .
Coeficientul Thomson 'h' al unui material reprezinta cantitatea de caldura absorbita sau
generata reversibil cand sarcina electrica unitate traverseaza doua puncte din material a caror
temperatura difera cu un grad Celsius sau Kelvin ([h] SI = J/(C K) = V/K, util m V/ oC).

Trebuie precizat clar ca efectul Thomson este altceva decat efectul Joule. In efectul Joule
materialul se incalzeste sub actiunea curentului electric, se genereaza caldura in mod ireversibil,
indiferent de sensul curentului electric si proportional cu patratul intensitatii lui, iar in efectul Thomson
se poate genera sau absorbi caldura in mod reversibil, depinzand de sensul curentului electric si
proportional cu intensitatea lui.
Termocuplul
Termocuplul reprezinta un mijloc de masurare a temperaturii cu o larga raspandire datorita
avantajelor pe care le ofera fata de alte mijloace de masurare a temperaturii si anume: are o
constructie simpla, pret de cost redus, interval mare de masura (-200 oC 3000oC), poate fi conectat la
diferite indicatoare, inregistratoare, semnalizare si comanda.
Termocuplul impreuna cu aparatul electric de masurat, poarta denumirea de pirometru
termoelectric. Masurarea temperaturii cu ajutorul termocuplurilor se bazeaza pe legile fenomenelor
termoelectrice. Tensiunea termoelectromotoare (t.t.e.m.), care apare in circuitul celor doi conductori
omogeni care compun termocuplul, este rezultatul actiunii concomitente a efectului Thomson si a
efectului Seebeck.
Efectul Thomson reprezinta aparitia unei t.t.e.m. Ea intr-un conductor 'a' ,a carui capete se afla
la temperaturi diferite
Aplicatiile practice se bazeaza pe trei legi de baza empirice si anume:
- legea metalelor omogene.Intr-un circuit termoelectric format dintr-un singur metal omogen,
nu poate aparea un curent termoelectric prin incalzirea acestuia;
- legea metalelor intermediare. Suma algebrica a t.t.e.m. intr-un circuit compus dintr-un numar
oarecare de materiale diferite este zero, daca intreg circuitul se afla la aceeasi temperatura;
- legea temperaturilor succesive sau intermediare. Daca doua metale omogene, de natura
diferita, produc o t.t.e.m. E1, cand jonctiunile sunt la temperaturile T1 si T2 si o t.t.e.m. E2 cand
jonctiunile sunt la temperaturile T2 si T3, t.t.e.m. generata cand jonctiunile sunt la temperaturile T 1 si
T3 va fi E1 E2.
Pirometrul
Pirometrul cu rezistenta de platina- se foloseste de faptul ca rezistenta electrica a firului de
platina creste odata cu temperatura. Acesta, inchis intr-o carcasa de silica (bioxid de siliciu-SiO2), e
pus in contact cu corpul cald. Rezistenta electrica e masurata cu ajutorul Puntii Wheatstone (un circuit
electric ce foloseste trei rezistente cunoscute pentru a o afla pe cea a unui al patrulea component
necunoscut), aflandu-se de aici temperatura. Un pirometru cu rezistenta de platina poate fi folosit
pentru temperaturi de pana la 1200C, cu o acuratete de 0,01C.
Pirometrul optic- foloseste lumina sau alta radiatie emanata de un obiect cald pentru a-i
masura temperatura. Ochiul uman a fost primul pirometru optic-culoarea unui obiect ne spune
aproximativ cat de cald este. Pirometrele optice sunt folosite pentru masurarea temperaturilor intre
1200 si 3000C. Sunt mai corect denumite instrumente de masurare a radiatiilor, pentru ca masoara
radiatia emanata de obiectele calde.
Un avantaj este acela ca instrumentul nu trebuie introdus intr-un cuptor si expus caldurii
distructive. Se poate aseza la o anumita distanta de acesta iar radiatia emanata printr-o deschizatura
din peretele furnalului (cuptorului) cade pe aparat.
Cel mai comun pirometru optic este tipul ,,cu filament ce dispare". O lampa electrica si corpul
cald sunt observate prin ecrane de absorbtie iar curentul asigurat lampii este reglat pana cand cele
doua obiecte arata la fel. Temperatura filamentului lampii poate fi reglata de curent.

Bibliografie

1.Damachi E. Tunsoia - Electronica . EDP-BUC. 1979

2.Gray P.E. - "Bazele electronici moderne"- vol. I-II, ETH, BUC. 1979
3.Vacarescu A. -"Dispozitive semiconductoare-Manual de utilizare" ETH.

BUC -

1975
4. Ceanga E. Tusac I. , Miholca C.-"Electronica industriala si automatizari"- EHT. BUC.
1979
5. Constantin P. Barca-Galareanu }.a. -"Electronica Industriala"- EDH -BUC.-1976
6. Maican S. -"Sisteme numerice cu circuite integrate" ETH-BUC. 1980
7. Dancia I. -" Micro-procesoare arhitectura interna", E. Dacia- Cluj-Napoca - 1979
8. Savescu M. , si . a. -"Circuite Electronice"vol. I,II,III, ETH,

BUC.-1987-1989

9. Cartureanu V.Iancu O. si.a. -"Materiale si componnte electronice"

EDP. BUC. 1972
10. Internet -Electronica si automatizari